Territorial jurisdiction for compensation decisions under Law 165/2013 based on the entity's seat versus the property's location for pending proceedings.

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 1 martie 2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, anularea Deciziei de compensare nr. 24342 din 10 ianuarie 2019, recalcularea valorii exprimată în puncte a imobilului teren situat în extravilanul localităţii Diculeşti, judeţul Vâlcea în suprafaţa de 39,5266 ha prin aplicarea grilei notariale în raport de încadrarea corectă a imobilului în zona în care se află şi obligarea pârâtei să emită o nouă decizie de compensare în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii potrivit valorii recalculate.

Prin Sentinţa nr. 1318 din 10 iunie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.

În motivarea sentinţei, instanţa a reţinut că prin Legea nr. 111/2019 s-a stabilit competenţa teritorială absolută de soluţionare a contestaţiilor şi cererilor formulate în temeiul Legii nr. 165/2013 în favoarea tribunalului în a cărui circumscripţie se află situat imobilul, obiect al procedurii speciale reglementată de lege.

Această competenţă teritorială absolută este de ordine publică, imperativă şi care nu poate fi înlăturată şi de natură a satisface totodată şi un interes general pentru asigurarea accesului la justiţie în mod egal pentru toţi cetăţeni persoane îndreptăţite şi care au formulat notificări ori cereri de restituire în natură sau de măsuri reparatorii în echivalent, precum şi dreptul la un proces echitabil pentru toate categoriile de justiţiabili indiferent de domiciliu, aşa cum rezultă şi din expunerea de motive care stă la baza acestei reglementări consacrate prin adoptarea Legii nr. 111/2019, prin care s-a evidenţiat obligaţia statului de a asigura tuturor cetăţenilor dreptul la un proces echitabil şi garantarea accesului la justiţie.

Pe de altă parte, s-a avut în vedere şi faptul că norma procesuală prevăzută de Legea nr. 111/2019, având un caracter de normă specială, este de aplicare imediată şi cu prioritate faţă de norma generală (C. proc. civ.) fiind de natură a satisface totodată, interesul care a generat edictarea sa, aşa cum a fost reţinut anterior.

În consecinţă, Tribunalul Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea instanţei în a cărei rază teritorială se află imobilul notificat respectiv, în favoarea Tribunalului Vâlcea.

Tribunalul Vâlcea, secţia civilă, prin Sentinţa nr. 1588 din 17 decembrie 2019, a declinat, la rândul său, competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti şi, constatând ivit conflict negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

În motivarea soluţiei, s-a reţinut că potrivit art. 25 alin. (2) C. proc. civ., care constituie norma generală în materia aplicării în timp a legii procesuale, procesele în curs de judecată la data schimbării competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe, potrivit legii sub care au început. În caz de trimitere spre rejudecare, dispoziţiile legale privitoare la competenţă, în vigoare la data când a început procesul, rămân aplicabile.

La data sesizării Tribunalului Bucureşti, sub aspectul competenţei teritoriale, era incidentă prevederea specială înscrisă în art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, potrivit căreia "Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării."

Prin Legea nr. 111/2019, publicată în Monitorul Oficial din 24 mai 2019, supusă sub aspectul intrării în vigoare prevederilor art. 78 din Constituţie, textul legal citat a fost modificat astfel: "Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află imobilul, în termen de 30 de zile de la data comunicării."

Acest text legal nu este aplicabil cauzei de faţă, potrivit reguli înscrise în art. 25 alin. (2) din C. civ., Tribunalul Bucureşti rămânând competent din punct de vedere teritorial să judece cauza.

Chiar dacă normele care reglementează competenţa teritorială în această materie au caracterul unor norme speciale, ele nu se exclud de la regula aplicării în timp a legii procesuale sub aspectul competenţei. Imediata lor aplicare nu se poate referi astfel decât la cauzele care vor fi fost înregistrate ulterior momentului în vigoare a textului modificator.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 1 martie 2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, anularea Deciziei de compensare nr. 24342 din 10 ianuarie 2019, recalcularea valorii exprimată în puncte a imobilului teren situat în extravilanul localităţii Diculeşti, judeţul Vâlcea în suprafaţa de 39,5266 ha prin aplicarea grilei notariale în raport de încadrarea corectă a imobilului în zona în care se află şi obligarea intimatei să emită o nouă decizie de compensare în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii potrivit valorii recalculate.

În conformitate cu dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 165/2013, " (1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi art. 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării. (2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor."

Corelativ, art. 33 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că entităţile învestite de lege au obligaţia de a soluţiona cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi şi de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora.

Prin art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 s-a acordat competenţa de soluţionare a deciziilor emise de entităţile învestite de lege cu soluţionarea cererilor formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată cu modificările şi completările ulterioare, înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a acestui act normativ, în favoarea secţiei civile a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii.

Aceste prevederi legale instituie o normă de competenţă absolută, ce atribuie tribunalului în a cărui rază teritorială se află sediul entităţii, competenţa de soluţionare a contestaţiilor împotriva deciziilor emise de aceasta cu respectarea dispoziţiilor art. 33 şi 34 din Legea nr. 165/2013.

Se reţine faptul că art. 35 din Legea nr. 165/2013 a fost modificat prin Legea nr. 111/2019, astfel: deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află imobilul, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

Această modificare legislativă a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 418 din 28 mai 2019. În cauza de faţă, acţiunea a fost introdusă la 1 martie 2019, astfel încât, în conformitate cu dispoziţiile art. 24 C. proc. civ., rămân aplicabile prevederile Legii nr. 165/2013, în forma în vigoare la data demarării procesului.

Din interpretarea dispoziţiilor legale sus-menţionate, rezultă că în privinţa litigiilor izvorâte din aplicarea Legii nr. 165/2013, legiuitorul a stabilit competenţa absolută în favoarea secţiei civile a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii.

Noţiunea de "entitate învestită de lege" este explicitată la art. 3 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 165/2013, în sensul că are această semnificaţie Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, structură cu atribuţii în procesul de restituire a imobilelor preluate abuziv şi de stabilire a măsurilor reparatorii.

Având în vedere că pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor are atribuţii în aplicarea legii speciale, în temeiul art. 35 din Legea nr. 165/2013, raportat la art. 34 din aceeaşi lege, litigiul de faţă este de competenta (teritorială şi materială) a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul acestei entităţi, învestite cu emiterea deciziei de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent.

Cum sediul pârâtei Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor este în Bucureşti, Calea x, în considerarea dispoziţiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, competenţa de a judeca pricina urmează a fi stabilită în favoarea secţiei civile a Tribunalului Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 februarie 2020.

GGC - LM