Negative jurisdictional conflict resolved in favor of Bucharest Tribunal over compensation decision challenge

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 01.04.2019, reclamanţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor Bucureşti, anularea Deciziei de compensare nr. 24696 din 29 ianuarie 2019 emisă de pârâtă în Dosarul de despăgubiri nr. x din 11 martie 2018 sub aspectul numărului de puncte acordate pentru imobilele situate în Baia Mare, str. x, jud. Maramureş, compuse din teren în suprafaţă de 780 mp, locuinţă în suprafaţă de 36,75 mp şi anexe în suprafaţă de 19,43 mp, recalcularea valorii exprimată în puncte a imobilului pentru care a fost validată cererea în despăgubiri prin aplicarea grilei notariale în raport de încadrarea imobilului în zona în care se află şi obligarea pârâtei să emită o nouă decizie de compensare în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii potrivit valorii recalculate, cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentinţa nr. 2361 din 30 octombrie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a declinat competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureş.

În motivarea soluţiei, instanţa a reţinut că prin Legea nr. 111/2019, s-a stabilit competenţa teritorială absolută de soluţionare a contestaţiilor şi cererilor formulate în temeiul Legii nr. 165/2013 în favoarea tribunalului în a cărui circumscripţie se află situat imobilul, obiect al procedurii speciale reglementate de lege.

Această competenţă teritorială absolută este de ordine publică, imperativă ce nu poate fi înlăturată şi de natură a satisface totodată şi un interes general pentru asigurarea accesului la justiţie în mod egal pentru toţi cetăţenii persoane îndreptăţite şi care au formulat notificări ori cereri de restituire în natură sau de măsuri reparatorii în echivalent, precum şi dreptul la un proces echitabil pentru toate categoriile de justiţiabili indiferent de domiciliu, aşa cum rezultă şi din expunerea de motive care stă la baza acestei reglementări consacrate prin adoptarea Legii nr. 111/2019, prin care s-a evidenţiat obligaţia statului de a asigura tuturor cetăţenilor dreptul la un proces echitabil şi garantarea accesului la justiţie.

Fiind vorba de norme legale speciale procesuale şi totodată imperative, interesând ordinea publică şi fiind mai favorabile, acestea sunt de aplicare imediată, fără a se putea reţine o retroactivitate a legii noi pentru motive de unitate a situaţiei juridice generale, aşa cum s-a observat că se desprinde din însăşi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materia aplicării principiului neretroactivităţii legii civile (doctrina reflectată în jurisprudenţa Curţii).

Pe de altă parte, s-a avut în vedere şi faptul că norma procesuală prevăzută de Legea nr. 111/2019, având un caracter de normă specială, este de aplicare imediată şi cu prioritate faţă de norma generală (C. proc. civ.), fiind de natură a satisface, totodată, interesul care a generat edictarea sa, aşa cum a fost reţinut anterior.

Tribunalul Maramureş, secţia civilă, prin Sentinţa nr. 64 din 23 ianuarie 2020, a declinat, la rândul său, competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti şi, constatând ivit conflict negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că la data înregistrării acţiunii, 1 aprilie 2019, prevederile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 stabileau din punct de vedere al competenţei teritoriale, faptul că:

"deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării". Sediul entităţii emitente a deciziei de compensare contestate în prezenta pricină - Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor - este în Bucureşti.

Prin Legea nr. 111/2019, publicată în Monitorul Oficial nr. 418 din 28 mai 2019, dispoziţiile anterior evocate au fost modificate, în prezent stabilindu-se că "deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află imobilul, în termen de 30 de zile de la data comunicării".

S-a reţinut că Legea nr. 111/2019 nu cuprinde dispoziţii tranzitorii, astfel încât din punct de vedere al conflictului intertemporal de legi, sunt aplicabile normele generale reglementate de dispoziţiile art. 24 - 25 C. proc. civ.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

În conformitate cu dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 165/2013, " (1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi art. 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării. (2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor."

Corelativ, art. 33 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că entităţile învestite de lege au obligaţia de a soluţiona cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi şi de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora.

Prin art. 35 alin. .(1) din Legea nr. 165/2013 s-a acordat competenţa de soluţionare a deciziilor emise de entităţile învestite de lege cu soluţionarea cererilor formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată cu modificările şi completările ulterioare, înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a acestui act normativ, în favoarea secţiei civile a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii.

Aceste prevederi legale instituie o normă de competenţă absolută, ce atribuie tribunalului în a cărui rază teritorială se află sediul entităţii, competenţa de soluţionare a contestaţiilor împotriva deciziilor emise de aceasta cu respectarea dispoziţiilor art. 33 şi 34 din Legea nr. 165/2013.

Se reţine faptul că art. 35 din Legea nr. 165/2013 a fost modificat prin Legea nr. 111/2019, astfel: deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află imobilul, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

Această modificare legislativă a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 418 din 28 mai 2019. În cauza de faţă, acţiunea a fost introdusă la 1 aprilie 2019, astfel încât, în conformitate cu dispoziţiile art. 24 C. proc. civ., rămân aplicabile prevederile Legii nr. 165/2013, în forma în vigoare la data demarării procesului.

Din interpretarea dispoziţiilor legale sus-menţionate, rezultă că în privinţa litigiilor izvorâte din aplicarea Legii nr. 165/2013, legiuitorul a stabilit competenţa absolută în favoarea secţiei civile a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii.

Noţiunea de "entitate învestită de lege" este explicitată la art. 3 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 165/2013, în sensul că are această semnificaţie Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, structură cu atribuţii în procesul de restituire a imobilelor preluate abuziv şi de stabilire a măsurilor reparatorii.

Având în vedere că pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor are atribuţii în aplicarea legii speciale, în temeiul art. 35 din Legea nr. 165/2013, raportat la art. 34 din aceeaşi lege, litigiul de faţă este de competenta (teritorială şi materială) a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul acestei entităţi, învestite cu emiterea deciziei de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent.

Cum sediul pârâtei Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor este în Bucureşti, Calea x, în considerarea dispoziţiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, competenţa de a judeca pricina urmează a fi stabilită în favoarea secţiei civile a Tribunalului Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 februarie 2020.

GGC - LM