Revision for contradictory judgments dismissed for lack of identity of parties and object in pension pensioner damages claim

Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

1. Hotărârea supusă revizuirii

Prin Decizia civilă nr. 540/R din 7 noiembrie 2019, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Deciziei civile nr. 193 din 6 martie 2019 pronunţate de Tribunalul Brăila, secţia I civilă în Dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi Casa Naţională de Pensii Publice Bucureşti, Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale.

2. Cererea de revizuire

2.1. Motivele cererii

Reclamantul A. a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 508 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat anularea Deciziei civile nr. 540/R din 7 noiembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă.

În motivarea cererii de revizuire, a arătat că decizia atacată încalcă puterea de lucru judecat a deciziei nr. 130/2014 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, în ceea ce priveşte existenţa unor fapte cu caracter ilicit cauzatoare de prejudicii revizuentului, în sarcina Casei Naţionale de Pensii Publice.

Astfel, prin Decizia nr. 540/R din 7 noiembrie 2019, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, a considerat nefondate pretenţiile revizuentului ce fac obiectul Dosarului nr. x/2016, deşi acestea sunt accesorii anulării în parte a Hotărârii nr. 2903 emisă la 18 octombrie 2012 de Comisia Centrală de Contestaţii a Casei Naţionale de Pensii Publice Bucureşti, prin Decizia definitivă şi irevocabilă nr. 130/2014 a Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă.

Aceste pretenţii, ce au în vedere pierderea şansei de a obţine un venit suplimentar cumulat cu salariul fără a presta o altă muncă, sunt solicitate pe fondul culpei profesionale a funcţionarilor Comisiei Centrale de Contestaţii a Casei Naţionale de Pensii Publice Bucureşti, culpă profesională descrisă de considerentele deciziei nr. 130/2014.

Se ignoră, astfel, puterea de lucru judecat a Sentinţei civile nr. 1205/2013 a Tribunalului Brăila, definitivă prin Decizia civilă nr. b130/2014 a Curţii de Apel Galaţi, care a desfiinţat în parte un act administrativ emis de Casa Naţională de Pensii Publice Bucureşti, respectiv Hotărârea nr. 2903 din 18 octombrie 2012 a Comisiei Centrale de Contestaţii, prejudiciul fiind cauzat de modul defectuos în care această ultimă instituţie a efectuat controlul legalităţii Deciziei de pensionare nr. x din 30 ianuarie 2012, înlăturând ca nelegale o serie de adeverinţe ce atestă perioade de timp ca fiind lucrate în grupa a doua de muncă. Prin Decizia nr. 130/2014 a Curţii de Apel Galaţi s-a stabilit că acele adeverinţe erau legale, dar prejudiciul era deja produs, reclamantul pierzând şansa de a beneficia de pensie ca venit suplimentar timp de mai bine de doi ani. Prin pretenţiile ce fac obiectul prezentului dosar, reclamantul nu face altceva decât să încerce să recupereze o parte din prejudiciul creat de culpa profesională a Comisiei Centrale de Contestaţii. Reclamantul nu a putut depune o cerere de pensionare admisibilă timp de doi ani, pe fondul prezumţiei de legalitate a Hotărârii nr. 2903 din 18 octombrie 2012, de la data emiterii acesteia şi până când a reuşit să se pensioneze.

S-a apreciat justeţea celor stabilite prin Decizia civilă nr. 130/2014 a Curţii de Apel Galaţi, întrucât funcţionarii pârâtei au încălcat dispoziţiile art. 13 alin. (2) din Ordinul nr. 1453 al Ministerului Muncii şi art. 43 alin. (1) din Legea funcţionarilor publici, prin emiterea şi punerea în circuitul civil a unui act administrativ nelegal cauzator de prejudicii persoanelor fizice.

Temeiul daunelor solicitate, constând în existenţa faptelor ilicite stabilite prin Decizia nr. 130/2014 a Curţii de Apel Galaţi, este repus în discuţie de Decizia nr. 540/2019 a aceleiaşi instanţe, cu încălcarea art. 430, 431 C. proc. civ.

Revizuentul a invocat dispoziţiile art. 328 C. proc. civ. şi a arătat că se prezumă existenţa faptelor cu caracter ilicit în sarcina intimatei Casa Naţională de Pensii Publice Bucureşti cu privire la un act administrativ intuitu personae, având în vedere că prezumţia de legalitate a unui astfel de act nu poate fi desfiinţată de către o instanţă în absenţa unor fapte cu caracter ilicit care să justifice anularea, fie şi în parte, a acelui act administrativ. S-a invocat prezumţia legală a existenţei vinovăţiei în sarcina funcţionarului culpabil de desfiinţarea actului administrativ, întrucât legalitatea actului administrativ se bazează pe prezumţia că funcţionarul care redactează şi pune în circuitul civil un act administrativ nu încalcă legea.

Sub un alt aspect, revizuentul a criticat ordinea analizării considerentelor cu caracter definitiv pronunţate de instanţe diferite, arătând că orice instanţă trebuie să aibă în vedere considerentele altor instanţe ce se referă la fapte juridice identice. În speţă, în decizia atacată se face referire la considerentele Sentinţei civile nr. 730/2015 a Tribunalului Brăila şi Deciziei civile nr. 177/2016 a Curţii de Apel Galaţi cu privire la pretenţiile din cauză fără să ţină cont de faptul că acestea sunt ulterioare celor din decizia nr. 130/2014 a Curţii de Apel Galaţi, a cărei autoritate de lucru judecat o încalcă. Astfel, chiar dacă instanţele ulterioare afirmă că intimata nu a creat un prejudiciu revizuentului prin punerea în circuitul civil a Hotărârii nr. 2903/2012, considerentele respective nu pot fi avute în vedere întrucât Casa Naţională de Pensii Publice Bucureşti nu a fost parte în procesele respective.

A învederat, totodată, că a făcut proba îndeplinirii condiţiilor răspunderii civile delictuale prin cererea modificată la data de 30 ianuarie 2017, în care sunt menţionate şi analizate prejudiciul şi elementele sale, precum şi faptele ilicite, legătura de cauzalitate şi vinovăţia. A precizat că nu a "transferat" culpa în sarcina intimatei, ci şi-a însuşit punctul de vedere al unor instanţe anterioare, care au menţionat că răspunderea pentru interpretarea eronată a unor adeverinţe de muncă de către Casa Judeţeană de Pensii şi eventualele prejudicii produse pot fi imputate numai instituţiei chemate să facă controlul legalităţii deciziilor emise, în speţă Comisia Centrală de Contestaţii.

Referitor la distincţia dintre daunele solicitate Casei Judeţene de Pensii Brăila şi cele solicitate Casei Naţionale de Pensii Publice Bucureşti, Curtea de Apel Galaţi, în Decizia nr. 193/2019, a arătat că pentru daunele solicitate celei din urmă instituţii cererea este întemeiată pe dispoziţiile art. 1357, art. 1358, art. 1 385 alin. (4) C. civ., iar temeiul daunelor solicitate Casei Judeţene de Pensii Brăila este art. 1359 C. civ.

Deşi cuantumul daunelor şi perioada pentru care au fost solicitate sunt similare în Dosarele nr. x/2015 şi nr. y/2016, ele privesc părţi diferite, au temeiuri de drept diferite, iar faptele ilicite invocate nu sunt aceleaşi, de unde rezultă că nici autoritatea de lucru judecat şi nici puterea de lucru judecat a considerentelor Sentinţei nr. 730/2015 şi Deciziei nr. 177/2016, pronunţate în dosarul nr. x/2015 nu pot fi reţinute cu privire la daunele solicitate în Dosarul nr. x/2016.

Contrar celor reţinute în considerentele hotărârilor anterioare, pretenţiile reclamantului nu reprezintă daune materiale şi morale pentru neînscrierea reclamantului la pensie pentru limită de vârstă începând cu 4 aprilie 2012 şi nici daune conexe stabilirii incorecte de către Casa Judeţeană de Pensii Brăila a datei acordării drepturilor la pensie pentru limită de vârstă. Cererea de acordare a despăgubirilor este îndreptată împotriva Casei Naţionale de Pensii Publice Bucureşti pentru prejudiciul creat prin faptele ilicite, respectiv refuzul nejustificat de soluţionare în termenul legal a contestaţiei nr. 4938 din 13 februarie 2012 adresată de reclamant Casei Naţionale de Pensii Publice Bucureşti, cu încălcarea dispoziţiilor legale prevăzute de art. 153 lit. f), coroborat cu art. 149 alin. (4), art. 150 alin. (4), art. 151 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, art. 18 şi 19 alin. (1) din Anexa 1 a Ordinului nr. 1453 din 9 mai 2011 al Ministerului Muncii privind organizarea şi funcţionarea Comisiei Centrale de Contestaţii a Casei Naţionale de Pensii Publice, interpretarea excesivă şi eronată a dispoziţiilor art. 158 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, precum şi afectarea dreptului de opţiune prevăzut de art. 1 03 şi art. 118 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Existenţa unor fapte ilicite în sarcina pârâtei Casa Naţională de Pensii Publice Bucureşti a fost stabilită definitiv prin Decizia nr. 130/2014 a Curţii de Apel Galaţi, iar Decizia nr. 540/2019, pronunţată de aceeaşi instanţă, repune în discuţie temeiul solicitării daunelor în Dosarul nr. x/2016.

Pe fondul cererii de chemare în judecată ce face obiectul dosarului anterior menţionat, revizuentul a arătat că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie şi a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare.

2.2. Analiza admisibilităţii revizuirii

Cu caracter prealabil, întrucât prin cererea de revizuire s-a invocat faptul că hotărârea a cărei anulare se impune, întrucât ar fi nesocotit cele statuate în mod definitiv prin Sentinţa nr. 1205 din 22 noiembrie 2013 a Tribunalului Brăila, secţia civilă, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 130/2014, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, este Decizia nr. 540/R din 7 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, în respectarea prevederilor art. 24 C. proc. civ. şi art. 3 din Legea nr. 76/2012, Înalta Curte constată că cererea de revizuire urmează a fi analizată în lumina prevederilor noului C. proc. civ., de vreme ce procesul în care a fost pronunţată Decizia nr. 540/R a început la 23 noiembrie 2016, după intrarea în vigoare a noului cod.

Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Astfel, invocarea normei de drept citate presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunţată cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunţată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Autoritatea de lucru judecat este reglementată în art. 430 C. proc. civ., astfel: "(1) Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată. (2) Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. (3) Hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului. (4) Când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie. (5) Hotărârea atacată cu contestaţia în anulare sau revizuire îşi păstrează autoritatea de lucru judecat până ce va fi înlocuită cu o altă hotărâre".

Raţiunea reglementării menţionate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea autorităţii de lucru judecat atunci când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, atât în ceea ce priveşte efectul negativ, cât şi cel pozitiv astfel cum reiese din interpretarea prevederilor art. 431 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte condiţia identităţii de părţi, obiect şi cauză, pornind de la scopul acestui caz de revizuire, anume evitarea contradicţiilor dintre hotărârile judecătoreşti, Înalta Curte reţine că aceasta reprezintă o cerinţă care valorifică efectul negativ al autorităţii de lucru judecat: interzicerea reluării aceleiaşi judecăţi în condiţiile identităţii de elemente reglementate prin art. 431 alin. (1) C. proc. civ. - "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect".

În speţă, invocând incidenţa cazului de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuentul a solicitat anularea Deciziei civile nr. 540/R din 7 noiembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, întrucât aceasta încalcă puterea de lucru judecat a Deciziei nr. 130/2014 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, în ceea ce priveşte stabilirea şi recunoaşterea existenţei unor fapte cu caracter ilicit cauzatoare de prejudicii revizuentului, în sarcina Casei Naţionale de Pensii Publice Bucureşti.

Înalta Curte, raportat la datele speţei, constată că hotărârile pretins contrare nu îndeplinesc cerinţa identităţii de obiect, părţi şi cauză prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.

Verificând hotărârile deduse analizei prin prezenta revizuire, Înalta Curte apreciază că obiectul, respectiv pretenţia concretă dedusă judecăţii şi părţile celor două litigii nu au fost aceleaşi.

Astfel, în procesul finalizat prin Decizia civilă nr. 130/2014, obiectul cererii de chemare în judecată l-a constituit anularea Hotărârii nr. 2903 din 18 octombrie 2012 a Comisiei Centrale de Contestaţii din cadrul Casei Naţionale de Pensii Publice Bucureşti şi emiterea unei decizii de admitere a înscrierii reclamantului la pensie pentru limită de vârstă prin valorificarea următoarelor stagii în grupa a doua de muncă: 27 iulie 1978 - 3 iulie 1981; 4 iulie 1981 - 15 iunie 1982; 1 august 1983 - 1 octombrie 1984, conform adeverinţelor nr. x din 1 septembrie 2011, eliberată de SC B. SRL şi nr. 3547 din 24 august 2011 eliberată de SC C. SA Sucursala Brăila.

În acest litigiu au avut calitatea de părţi contestatorul A., intimate fiind Casa Judeţeană de Pensii Brăila şi Comisia Centrală de Contestaţii din cadrul Casei Naţionale de Pensii Publice Bucureşti.

În procesul finalizat prin Decizia civilă nr. 540/R din 7 noiembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, obiectul cererii de chemare în judecată l-a constituit plata sumei constând în daune materiale, în cuantum de 38.400 RON, reprezentând daune produse de pârâţi prin punerea reclamantului în imposibilitate de a dobândi dreptul de pensionar şi de a cumula pensia cu salariul în perioada 4 aprilie 2012 - 20 mai 2014 (contravaloare pensie de stat pentru această perioadă) şi daune morale în cuantum de 5.000 euro, pentru crearea unui prejudiciu nepatrimonial reclamantului de către angajaţii pârâţilor prin aceea că acesta nu a putut beneficia de pensie în respectiva perioadă.

În acest dosar reclamantul A. a formulat cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu Casa Naţională de Pensii Publice Bucureşti, Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale.

Faţă de cele ce preced, rezultă că în cele două litigii nu a existat identitate de părţi şi obiect.

Or, lipsa de identitate raportată fie şi la un singur element dintre cele trei, faţă de care se apreciază autoritatea lucrului judecat, este de natură să atragă inadmisibilitatea revizuirii.

Înalta Curte mai reţine că, potrivit art. 431 alin. (2) C. proc. civ., "Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă".

Astfel cum rezultă din textul art. 430 alin. (2) C. proc. civ., autoritatea de lucru judecat este prevăzută în mod expres ca ataşându-se şi considerentelor hotărârii, nu doar a celor decisive, care susţin dispozitivul, ci şi considerentelor decizorii.

În acest mod legiuitorul a consacrat în mod explicit, in terminis, pe plan normativ şi efectul pozitiv al lucrului judecat prin care o chestiune litigioasă, dedusă judecăţii în mod incidental şi dezlegată în cadrul unui proces, a cărei rezolvare nu se va regăsi în dispozitivul hotărârii, este înzestrată cu autoritate de lucru judecat, ceea ce înseamnă că nu va putea fi nesocotită, contrazisă într-un litigiu ulterior, întrucât ceea ce s-a judecat este presupus a exprima adevărul raporturilor juridice dintre părţi (res iudicata pro veritate habetur).

Într-o astfel de situaţie, efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat presupune existenţa unui proces în desfăşurare, în cadrul căruia se impun ca un "dat" dezlegările anterioare ale instanţei, spre deosebire de efectul negativ, reglementat de art. 431 alin. (1) C. proc. civ., care opreşte o nouă judecată în fond (bis de eadem re ne sit actio), doar dacă există tripla identitate de elemente (părţi, obiect, cauză).

Prin urmare, în cazul efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, care valorifică aspecte dezlegate anterior de instanţă, care doar au legătură cu ceea ce se deduce ulterior judecăţii, nu se cere în mod necesar existenţa unei triple identităţi de acţiune (obiect, cauză, părţi).

Înalta Curte observă că, prin cererea de revizuire, revizuentul a susţinut că puterea de lucru judecat a Deciziei nr. 130/2014 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi este încălcată prin Decizia civilă nr. 540/R din 7 noiembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, sub aspectul unei chestiuni dezlegate anterior, anume existenţa unor fapte cu caracter ilicit cauzatoare de prejudicii acestuia, stabilite în sarcina Casei Naţionale de Pensii Publice Bucureşti.

Prin decizia civilă nr. 540/R din 7 noiembrie 2019, Curtea de Apel Galaţi, analizând efectele Deciziei nr. 130/2014 pronunţate de aceeaşi instanţă, a reţinut că recurentul a susţinut că "prin Decizia civilă nr. 130/2014 a Curţii de Apel Galaţi s-a stabilit definitiv existenţa culpei angajaţilor Casei Naţionale în ceea ce priveşte soluţionarea pe cale administrativă a pretenţiilor reclamantului".

Instanţa de recurs a constatat că "din analiza acestei decizii civile nu rezultă că s-ar fi stabilit o astfel de culpă decât în ceea ce priveşte interpretarea efectelor juridice ale adeverinţelor de vechime/de încadrare într-o grupă de muncă privitoare la activitatea reclamantului. Aşa cum şi primele instanţe din prezenta cauză au arătat, dar şi instanţele care au soluţionat Dosarul nr. x/2015, litigiile purtate de reclamant cu Casa Judeţeană sau Casa Naţională, modalitatea de interpretare a acestora a efectelor juridice produse de înscrisurile prezentate de reclamant etc. nu constituie fapte ilicite cauzatoare de prejudicii şi, implicit, nu pot conduce la instituirea răspunderii civile delictuale".

Prin urmare, ultima decizie, a cărei revizuire se cere, reţine, explicit, prin raportare la Decizia civilă nr. 130/2014 a Curţii de Apel Galaţi, cele invocate de revizuent prin prezenta cerere, apreciind că aceasta nu probează, în cea de-a doua cauză soluţionată o fapte ilicite cauzatoare de prejudicii în sarcina intimatei Casa Naţională de Pensii Publice Bucureşti.

Aşadar, fără a nega dezlegările jurisdicţionale anterioare, cea de-a doua instanţă se fundamentează pe temeiuri juridice distincte în adoptarea soluţiei, găsind nerelevantă, faţă de cauza juridică a dreptului afirmat în a doua judecată, concluziile reţinute prin Decizia civilă nr. 130/2014 a Curţii de Apel Galaţi.

În acest context, dezlegările date prin decizia civilă invocată, făcând obiect al judecăţii în cel de-al doilea dosar, nu se poate susţine că există posibilitatea valorificării lor şi prin intermediul revizuirii, decât ca o cenzură de legalitate împotriva soluţiei astfel pronunţate.

De altfel, cerinţa ca a doua instanţă să nu fi fost sesizată cu existenţa primei hotărâri şi să nu se fi pronunţat ea însăşi asupra autorităţii de lucru judecat, izvorăşte chiar din natura juridică a instituţiei revizuirii, care este o cale extraordinară de atac de retractare şi nu o cale de reformare, pentru a se erija într-un recurs la recurs, instanţa de revizuire neputând efectua un control judiciar asupra dezlegării date respectivei chestiuni a autorităţii de lucru judecat de către cea de-a doua instanţă în faţa căreia s-a invocat acest aspect.

Cu alte cuvinte, nu îi este permis instanţei de revizuire să se transforme în instanţă de recurs şi să cenzureze modalitatea în care o altă instanţă a dat efect sau nu autorităţii de lucru judecat în forma sa pozitivă. Odată ce o instanţă s-a pronunţat asupra acestui aspect, infirmarea unei astfel de soluţii se poate face exclusiv într-o cale de atac de reformare, şi nu pe calea unei revizuiri formulate în baza art. 509 pct. 8 C. proc. civ., în care instanţa este chemată să statueze ea însăşi asupra incidenţei acestei instituţii şi nu să cenzureze o judecată anterioară.

Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 540/R din 7 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2016.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 februarie 2020.

GGC - LM