Expropriation compensation: Substantive valuation errors impermissible under material error correction procedure

Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la 30 august 2019 pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă, petenta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Constanţa a solicitat, în temeiul art. 281 C. proc. civ., îndreptarea erorilor materiale strecurate în considerentele Deciziei civile nr. 102/C din 6 iunie 2018 şi Încheierii din 14 noiembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2011.

Astfel, s-a solicitat menţionarea la pagina 6, paragraful 4 din Decizia civilă nr. 102/C/6 iunie 2018 a faptului că "această metodă presupune adiţionarea valorii terenului pe care s-a plantat viţa cu valoarea cheltuielilor de înfiinţare a plantaţiei, rezultând o valoare unitară per metru pătrat a investiţiei", (...) în loc de "această metodă presupune adiţionarea valorii terenului pe care s-a plantat viţa cu valoarea cheltuielilor de întreţinere a plantaţiei, rezultând o valoare unitară per metru pătrat a investiţiei", aşa cum în mod eronat s-a arătat; menţionarea la pagina 4, primul paragraf din Încheierea din 14 noiembrie 2018 a faptului că (...) "metoda evaluării după valoarea de investiţii care a presupus adiţionarea valorii terenului pe care s-a plantat viţa cu valoarea cheltuielilor de înfiinţare a acestei plantaţii", în loc de (...) "metoda evaluării după valoarea de investiţii care a presupus adiţionarea valorii terenului pe care s-a plantat viţa cu valoarea cheltuielilor de întreţinere a acestei plantaţii", aşa cum în mod eronat s-a arătat; menţionarea la pagina 4, paragraful 6 din aceeaşi încheiere a faptului că "aceasta nu înseamnă că suma de 4.052 euro înlocuieşte suma de 23.600 acordată prin Hotărârea nr. 94 din 11 noiembrie 2010, ci că suma de 4.052 euro înlocuieşte suma de 6.200 RON reprezentând valoarea terenului şi suma de 16.200 RON reprezentând valoare înfiinţare plantaţie viţă de vie", în loc de "aceasta nu înseamnă că suma de 4.052 euro înlocuieşte suma de 23.600 acordată prin Hotărârea nr. 94 din 11 noiembrie 2010, ci că suma de 4.052 euro înlocuieşte suma de 6.200 RON reprezentând valoarea terenului", aşa cum în mod eronat s-a arătat.

S-a învederat că, din cuprinsul considerentelor deciziei, paragrafele 5 şi 6, rezultă în mod expres modalitatea prin care instanţa de apel a stabilit prima componentă a despăgubirii, respectiv valoarea reală a imobilului, conform art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, concluzionând că valoarea terenului expropriat este superioară simplei stabiliri a valorii pământului, pământ pe care reclamantul a înfiinţat o plantaţie de viţă şi pentru care a obţinut o finanţare nerambursabilă de 12.150 euro/ha, la care s-a adăugat un aport propriu de 30%, ceea ce înseamnă o investiţie pentru finanţarea plantaţiei de 17.360 euro/ha (1.7360 euro/mp).

Practic, instanţa a concluzionat că valoarea reală a imobilului expropriat este în cuantum de 2,7142 euro/mp şi cuprinde două componente, valoarea pământului şi valoarea înfiinţării plantaţiei.

Prin raportare la concluziile raportului de expertiză din 25 septembrie 2017, instanţa a stabilit că valoarea pământului este de 0,9782 euro/mp, valoare ce rezultă din contractul nr. x din 5 noiembrie 2010 privind o tranzacţie cu vie la sfârşitul vieţii, valoare ce s-a constatat că este foarte apropiată celei stabilite prin expertiza din faza administrativă a exproprierii, efectuată de expropriator, iar valoarea înfiinţării plantaţiei este de 1,7360 euro/mp, valoare ce rezultă din adresa din 15 aprilie 2011 a Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, din care reiese că reclamantul a obţinut pentru înfiinţarea plantaţiei de viţă de vie o finanţare nerambursabilă de 12.150 euro/ha, la care s-a adăugat un aport propriu de 30%, ceea ce înseamnă o investiţie pentru înfiinţarea plantaţiei de 17.360 euro/ha, respectiv de 1.7360 euro/mp.

În raport de cele anterior expuse, dintr-o eroare materială de redactare în decizie s-a menţionat "metoda evaluării după valoarea de investiţii care a presupus adiţionarea valorii terenului pe care s-a plantat viţa cu valoarea cheltuielilor de înfiinţare a acestei plantaţii", în loc de (...) "metoda evaluării după valoarea de investiţii care a presupus adiţionarea valorii terenului pe care s-a plantat viţa cu valoarea cheltuielilor de întreţinere a acestei plantaţii".

S-a mai arătat că, prin raportul de evaluare din octombrie 2010, întocmit de expropriator în faza administrativă, rezultă că valoarea despăgubirii este în cuantum de 23.600 RON, reprezentând 6.200 RON - valoarea terenului şi 17.400 RON - daune (1.200 RON, compensaţii referitoare la secţionarea terenului şi 16.200 RON, valoarea de înfiinţare a plantaţiei de viţă de vie). Din anexa 1 la raportul de evaluare din octombrie 2010, întocmit de expropriator, rezultă că evaluarea terenului s-a efectuat tot prin raportare la terenuri libere, fără plantaţie de viţă de vie, valoarea terenului fiind stabilită la 1 euro/mp; totodată, din anexa 2 la raportul de evaluare menţionat anterior reiese că valoarea de înfiinţare a plantaţiei de viţă de vie pentru terenul expropriat este de 16.200 RON.

Faţă de faptul că instanţa, la stabilirea valorii reale a imobilului expropriat, a avut în vedere două componente, valoarea pământului şi valoarea înfiinţării plantaţiei, iar expropriatorul a ţinut cont şi de cele două componente reţinute de instanţă în momentul stabilirii despăgubirilor în cuantum de 23.600 RON, precum şi faptul că la pag. 7, parag. 3 din Decizia civilă nr. 102/C din 6 iunie 2018 se menţionează că "în privinţa altor tipuri de pagube, Curtea apreciază că nu pot fi incluse în această categorie cheltuielile pentru realizarea investiţiei, care au fost deja valorificate la momentul stabilirii valorii terenului expropriat, în caz contrar, ajungându-se la o dublă indemnizaţie a reclamantului", rezultă, în mod cert, că în cuprinsul pag. 4, parag. 6 din Încheierea din 14 noiembrie 2018 s-a strecurat o eroare materială.

În concluzie, dintr-o eroare de redactare s-a menţionat la pag. 4, parag. 6 din Încheierea de la 14 noiembrie 2018 a faptului că "aceasta nu înseamnă că suma de 4.052 euro înlocuieşte suma de 23.600 acordată prin Hotărârea nr. 94 din 11 noiembrie 2010, ci că suma de 4.052 euro înlocuieşte suma de 6.200 RON reprezentând valoarea terenului şi suma de 16.200 RON reprezentând valoare înfiinţare plantaţie viţă de vie", în loc de "aceasta nu înseamnă că suma de 4.052 euro înlocuieşte suma de 23.600 acordată prin Hotărârea nr. 94 din 11 noiembrie 2010, ci că suma de 4.052 euro înlocuieşte suma de 6.200 RON reprezentând valoarea terenului".

Prin încheierea pronunţată în camera de consiliu la 16 octombrie 2019, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, a respins, ca nefondată, cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în considerentele Deciziei civile nr. 102/C din 6 iunie 2018 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă, şi a Încheierii de şedinţă din 14 noiembrie 2018, pronunţate în dosarul nr. x/2011, formulată de petenta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Constanţa.

În considerentele acestei încheieri s-a reţinut că petenta, prin solicitările vizând înlocuirea sintagmei "cheltuielile de întreţinere a plantaţiei" cu aceea vizând "cheltuielile de înfiinţare a plantaţiei" şi, respectiv că, în loc de afirmaţia potrivit căreia "suma de 4.052 euro înlocuieşte doar suma de 6.200 RON reprezentând valoarea terenului" să se scrie aceea că "suma de 4.052 euro înlocuieşte suma de 6.200 RON reprezentând valoarea terenului şi suma de 16.200 RON reprezentând valoare înfiinţare plantaţie vita de vie" urmăreşte reformarea soluţiilor date prin Decizia civilă nr. 102/C din 6 iunie 2018 şi Încheierea din 14 noiembrie 2018, scop care nu este compatibil cu procedura înlăturărilor erorilor materiale.

Cum, în speţă, asemenea pretinse erori nu sunt de natura celor reglementate de art. 281 C. proc. civ., neputând fi asimilate unor greşeli cu privire la nume, la calitatea persoanei sau cu privire la o greşeală de calcul şi, având în vedere că rolul acestor dispoziţii nu este acela de a da posibilitatea părţilor ca pe calea cererilor ulterioare judecăţii să se înlăture, să se adauge ori să se modifice conţinutul argumentelor care susţin soluţia adoptată, ci de a aduce corectări elementelor care nu au nicio legătură cu statuarea dispusă, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea pârâtului privind îndreptarea erorii materiale strecurată în Decizia civilă nr. 102/C din 6 iunie 2018 şi Încheierea din 14 noiembrie 2018, pronunţate de Curea de Apel Constanţa, în dosarul nr. x/2011.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petenta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Constanţa, ce a fost înregistrat la 13 ianuarie 2020 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În motivarea recursului, petenta a arătat că hotărârea recurată este nelegală în raport de aspectele reţinute de instanţa de apel, dată fiind existenţa erorilor materiale ce se cer a fi îndreptate.

În opinia recurentei, dacă s-ar admite soluţia instanţei de apel în sensul că erorile semnalate în cele două hotărâri judecătoreşti sunt doar pretinse erori de natură a modifica conţinutul argumentelor care susţin soluţia adoptată, s-ar ajunge la o dublă indemnizaţie a reclamantului în ceea ce priveşte suma acordată cu titlu de contravaloare pentru înfiinţarea plantaţiei de viţă-de-vie, în sensul că reclamantul ar primi, pe de o parte, suma de 1,7360 euro/mp, valoare ce e deja inclusă în valoarea reală a imobilului expropriat în cuantum de 4.052 euro, stabilită pe cale judecătorească şi, pe de ală parte, şi suma de 16.200 RON, acordată prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 94 din 11 noiembrie 2010 cu acelaşi titlu, respectiv contravaloare înfiinţare plantaţie de viţă-de-vie, ceea ce intră în contradicţie cu cele reţinute de instanţă la pag. 7, parag. 3 din Decizia civilă nr. 102/C din 6 iunie 2018, în care se menţionează:

"În privinţa altor tipuri de pagube, Curtea precizează că nu pot fi incluse în această categorie cheltuielile pentru realizarea investiţiei care au fost deja valorificate la momentul stabilirii valorii terenului expropriat, în caz contrar ajungându-se la o dublă indemnizaţie a reclamantului".

La 11 februarie 2020, intimatul A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, apreciat astfel având în vedere că Încheierea din 14 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, în dosarul nr. x/2011, prin care a fost admisă cererea formulată de petentă de îndreptare a erorii materiale, precum şi cererea formulată de intimat de lămurire a înţelesului dispozitivului Deciziei nr. 102/C din 6 iunie 2018, nu a fost atacată cu recurs de către recurenta din prezenta cauză.

A învederat că, deşi nu a formulat recurs împotriva încheierii menţionate anterior, Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Constanţa a învestit instanţa de apel cu o nouă cerere de îndreptare a erorilor strecurate atât în considerentele Deciziei nr. 102/C din 6 iunie 2018, cât şi în încheierea pronunţată la 14 noiembrie 2018.

Se arată că, practic, se solicită schimbarea considerentelor hotărârii, fiind depăşite limitele stabilite de art. 281 C. proc. civ. şi încălcându-se autoritatea de lucru judecat a Încheierii din 14 noiembrie 2018, care a avut de soluţionat aceleaşi aspecte.

La termenul de judecată din 20 februarie 2020, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra excepţiei inadmisibilităţii recursului, invocată de intimatul A. prin întâmpinare, precum şi asupra recursului.

Analizând excepţia inadmisibilităţii recursului, precum şi fondul acestuia, Înalta Curte reţine următoarele:

Cu caracter prealabil, se constată că litigiul în care a fost pronunţată Încheierea din 16 octombrie 2019 de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Constanţa la 24 februarie 2011, dată în raport de care sunt incidente, în speţă, dispoziţiile C. proc. civ. adoptat în anul 1865, având în vedere prevederile art. 24 C. proc. civ., potrivit cărora dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, coroborate cu cele ale art. 27 din acelaşi act normativ, care prevăd că hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

Excepţia inadmisibilităţii recursului este neîntemeiată pentru considerentele ce succed:

Prin Decizia civilă nr. 102/C din 6 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, a fost admis apelul pârâtului Statul Român prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. (fostă Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale S.A.) prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Constanţa declarat împotriva Sentinţei civile nr. 4956 din 3 octombrie 2012, pronunţată de Tribunalul Constanţa, a fost schimbată în parte sentinţa apelată, în sensul că a fost stabilită în favoarea reclamantului o despăgubire de 4.052 euro, echivalent în RON la data plăţii, reprezentând valoarea de circulaţie pentru terenul expropriat; au fost respinse restul pretenţiilor ca neîntemeiate; a fost menţinută dispoziţia din sentinţa apelată privitoare la soluţia excepţiei inadmisibilităţii acţiunii; a fost respins, ca nefondat, apelul reclamantului A. declarat împotriva aceleiaşi sentinţe şi a fost obligat acesta la plata către pârât a sumei de 750 RON, cheltuieli de judecată.

Ulterior, prin încheierea pronunţată în camera de consiliu la 14 noiembrie 2018, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, a admis cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de apelanta pârâtă Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Constanţa, a îndreptat eroarea materială din cuprinsul considerentelor Deciziei civile nr. 102/C din 6 iunie 2018 a Curţii de Apel Constanţa, în sensul că se va scrie corect "apelul pârâtului este întemeiat şi urmează a fi admis" a admis cererile de lămurire a dispozitivului Deciziei civile nr. 102/C din 6 iunie 2018 a Curţii de Apel Constanţa, formulate de apelanta pârâtă Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Constanţa şi de apelantul reclamant A., a lămurit înţelesul dispozitivului Deciziei civile nr. 102/C/2018 a Curţii de Apel Constanţa, în sensul că suma de 4.052 euro priveşte exclusiv valoarea de circulaţie a terenului expropriat, fiind respinsă solicitarea reclamantului din cererea de chemare în judecată privind despăgubirile pentru imobilul expropriat.

Prin Încheierea pronunţată la 16 octombrie 2019 de Curtea de Apel Constanţa, a fost soluţionată, în sensul respingerii, cererea de îndreptare a erorilor materiale, formulată de Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Constanţa, prin care s-a solicitat menţionarea la pag. 6, parag. 4 din Decizia civilă nr. 102/C din 6 iunie 2018 a faptului că "această metodă presupune adiţionarea valorii terenului pe care s-a plantat viţa cu valoarea cheltuielilor de înfiinţare a plantaţiei, rezultând o valoare unitară per metru pătrat a investiţiei", (...) în loc de "această metodă presupune adiţionarea valorii terenului pe care s-a plantat viţa cu valoarea cheltuielilor de întreţinere a plantaţiei, rezultând o valoare unitară per metru pătrat a investiţiei", aşa cum în mod eronat s-a arătat; menţionarea la pagina 4, primul paragraf din Încheierea din 14 noiembrie 2018 a faptului că (...) "metoda evaluării după valoarea de investiţii care a presupus adiţionarea valorii terenului pe care s-a plantat viţa cu valoarea cheltuielilor de înfiinţare a acestei plantaţii", în loc de (...) "metoda evaluării după valoarea de investiţii care a presupus adiţionarea valorii terenului pe care s-a plantat viţa cu valoarea cheltuielilor de întreţinere a acestei plantaţii", aşa cum în mod eronat s-a arătat; menţionarea la pag. 4, parag. 6 din Încheierea de la 14 noiembrie 2018 a faptului că "aceasta nu înseamnă că suma de 4.052 euro înlocuieşte suma de 23.600 acordată prin Hotărârea nr. 94 din 11 noiembrie 2010, ci că suma de 4.052 euro înlocuieşte suma de 6.200 RON reprezentând valoarea terenului şi suma de 16.200 RON reprezentând valoare înfiinţare plantaţie viţă de vie", în loc de "aceasta nu înseamnă că suma de 4.052 euro înlocuieşte suma de 23.600 acordată prin Hotărârea nr. 94 din 11 noiembrie 2010, ci că suma de 4.052 euro înlocuieşte suma de 6.200 RON reprezentând valoarea terenului", aşa cum în mod eronat s-a arătat.

Din analiza celor două cereri, Înalta Curte constată că obiectul (pretenţia concretă dedusă judecăţii) nu a fost acelaşi, aspect în raport de care autoritatea de lucru judecat a Încheierii din 14 noiembrie 2018 nu se opune, în sine, soluţionării cererii actuale de îndreptare a erorii materiale, aceasta din urmă fiind admisibilă.

Referitor la fondul recursului, temeiul juridic al cererii formulate de recurentă, înregistrată la 30 august 2019, îl constituie dispoziţiile art. 281 C. proc. civ., temei de drept în raport de care va fi realizat controlul judiciar.

Noţiunea de greşeală materială are, în sensul art. 281 C. proc. civ., înţelesul de eroare materială vizibilă, săvârşită cu ocazia redactării hotărârii. Pe această cale nu se poate urmări şi obţine îndreptarea hotărârii cu privire la un aspect de fond, întrucât nu ar avea caracterul unei erori materiale.

Procedura îndreptării hotărârilor judecătoreşti presupune, aşadar, corijarea acelor erori materiale strecurate, cu ocazia redactării ori tehnoredactării, în cuprinsul minutei, practicalei, considerentelor sau dispozitivului unei hotărâri.

Aceste erori materiale pot viza numele, calitatea şi susţinerile părţilor ori pot fi erori de calcul sau orice alte erori materiale.

Or, se constată că în cauză nu au fost invocate posibile erori materiale săvârşite cu ocazia redactării hotărârii judecătoreşti, ci aspecte care nu pot fi avute în vedere pe calea prezentei proceduri judiciare.

Solicitarea recurentei nu se încadrează în dispoziţiile art. 281 C. proc. civ., întrucât motivele invocate în cuprinsul cererii de îndreptare a erorilor materiale vizează aspecte ce aduc atingere legalităţii şi temeiniciei hotărârii judecătoreşti, care pot fi îndreptate numai în căile de atac, şi nu pe calea aleasă de recurentă.

Nu pot face obiect al procedurii de îndreptare a erorilor materiale greşelile de judecată privind fondul litigiului. Astfel, referirea la cheltuielile de înfiinţare ori întreţinere a plantaţiei, precum şi la modalitatea de valorificare a concluziilor expertizei efectuate în cauză, raportat la petitele cererii de chemare în judecată şi soluţiile adoptate în căile de atac exercitate potrivit criticilor formulate, nu reprezintă simple erori materiale, ci vizează aspecte în legătură cu actul de judecată, aşadar eventuale erori de judecată ce nu pot fi îndreptate în această procedură.

Or, îndreptarea unei hotărâri este posibilă numai dacă există greşeli materiale în sensul art. 281 C. proc. civ., întrucât pe această cale nu pot fi îndreptate greşeli de fond sau omisiuni.

Rezultă că, ceea ce se urmăreşte prin demersul recurentei nu se încadrează în dispoziţiile art. 281 C. proc. civ., motiv pentru care soluţia recurată, de respingere a cererii formulate în afara condiţiilor procedurale, este legală.

Pentru considerentele expuse, criticile deduse judecăţii se vădesc a fi nefondate, drept pentru care, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Constanţa împotriva Încheierii de şedinţă din 16 octombrie 2019, pronunţată în camera de consiliu de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2011.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia inadmisibilităţii recursului.

Respinge recursul declarat de pârâta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Constanţa împotriva Încheierii de şedinţă din 16 octombrie 2019, pronunţată în camera de consiliu de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2011.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 februarie 2020.

GGC - CL