Cassation appeal annulled for failure to frame grounds within statutory limits and reliance on factual re-evaluation

Analizând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea depusă la data de 4 ianuarie 2019, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pârâtul A. a declarat recurs împotriva Deciziei civile nr. 995 A din data de 8 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 17 ianuarie 2019 şi repartizat aleatoriu spre soluţionare completului de filtru CF x.

Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-pârât a susţinut că hotărârea atacată este nelegală, întrucât instanţa de apel nu a analizat în ce măsură sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, astfel încât să poată fi reţinută în sarcina sa această răspundere.

A mai arătat recurentul, făcând trimitere la probatoriul administrat, că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material în ceea ce priveşte întrunirea elementelor constitutive ale răspunderii civile delictuale şi, deşi în partea introductivă a motivării, instanţa de apel s-a referit la aceste condiţii, astfel cum sunt definite de art. 1394 C. civ., în continuare, nu le-a analizat în detaliu şi nici nu a prezentat argumentele care au convers spre ideea că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile.

Astfel, instanţa de apel a greşit când a stabilit persoanele răspunzătoare şi nu a motivat întrunirea condiţiilor răspunderii civile delictuale în persoana pârâtului A..

În continuare, recurentul a arătat că răspunderea pentru publicarea articolului aparţine editorului, adică societăţii care a dispus publicarea materialului, iar solidaritatea răspunderii între acesta şi SC E. SRL nu poate fi prezumată, ci instanţa de apel trebuia să o argumenteze în raport de situaţia de fapt şi să prezinte în ce măsură recurentul a avut răspunderea finală cu privire la publicarea materialului în revista editată de SC E. SRL.

Recurentul a arătat că, în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 1353 C. civ., iar dreptul la informare a fost exercitat în limite care nu au depăşit cadrul legal şi nu a fost exercitat abuziv.

Un alt element al răspunderii civile delictuale pe care instanţa nu l-a analizat şi apreciat legal se referă la prejudiciul produs, care trebuia dovedit, pentru că nu se prezumă, iar la dosar nu există dovezi privind consecinţele negative injuste pe care reclamantul susţine că le-a suferit ca urmare a publicării articolelor.

Prin întâmpinarea formulată în termen legal, intimatul-reclamant a solicitat, pe cale de excepţie, anularea recursului, pentru nemotivare, în sensul că motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar, în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a căii de atac.

Prin raport s-a reţinut că, în opinia raportorului, părţile au deschisă calea de atac a recursului împotriva deciziei atacate, recursul îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de art. 486 C. proc. civ., este declarat în termenul legal şi este timbrat. De asemenea, s-a reţinut că, în temeiul dispoziţiilor art. 493 C. proc. civ., completul de filtru urmează să dispună asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi să aprecieze cu privire la încadrarea criticilor formulate de recurentul-pârât în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., reţinându-se că intimatul-reclamant B. a invocat, prin întâmpinare, excepţia nulităţii căii de atac declarate de recurent.

Completul de filtru C10, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor.

Părţile nu au depus puncte de vedere asupra raportului.

Examinând recursul, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-reclamant şi reţinută prin raport, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Aşadar, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

În cauză, prin Decizia civilă nr. 995 A din data de 8 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost admis apelul formulat de reclamantul B., în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC E. SRL, intimatul-pârât A. şi intimata-pârâta SC C. SRL, şi apelul formulat de pârâta SC C. SRL, în contradictoriu cu intimatul-reclamant B., împotriva Sentinţei civile nr. 151/10.02.2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă; a fost schimbată în parte sentinţa apelată în sensul că a fost respinsă cererea formulată în contradictoriu cu pârâta SC C. SRL, ca neîntemeiată; au fost obligaţi în solidar pârâţii SC E. şi A. la plata către reclamant a sumei de 10.000 RON cu titlu de daune morale; a fost înlăturată obligarea pârâtei SC C. SRL la plata cheltuielilor de judecată; au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei; a fost respins apelul formulat de pârâtul A., împotriva Sentinţei civile nr. 151/10.02.2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant B..

Pentru a hotărî astfel, în ceea ce priveşte apelul formulat de pârâtul A. şi SC C. SRL, instanţa de apel a reţinut că pârâtul persoană fizică răspunde pentru fapta proprie, în calitate de director general al redacţiei publicaţiei D., iar SC E. SRL, editoarea acestei publicaţii, răspunde în calitate de comitent pentru fapta prepusului său, A.; a mai constatat instanţa de apel că tribunalul a analizat în detaliu condiţiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâţilor, detaliind atât aspectele relevante ale cauzei, cât şi practica relevantă în materie şi totodată, analizând apărările formulate de pârâţi prin raportare la principiile jurisprudenţiale trasate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Raportat la susţinerile din memoriul de recurs, în sensul că, hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material în ceea ce priveşte întrunirea elementelor constitutive ale răspunderii civile delictuale, Înalta Curte reţine că recurentul a formulat această critică ignorând specificul căii extraordinare de atac a recursului, prin intermediul căreia pot fi valorificate doar critici de nelegalitate care să vizeze decizia instanţei de apel.

Astfel, argumentând această critică recurentul a dedus judecăţii aspecte de netemeinicie, criticile sale vizând modalitatea în care a fost evaluat probatoriului de către instanţa de apel, în ceea ce priveşte caracterul jignitor la afirmaţiilor din articolul incriminat, existenţa bazei factuale a acestora, existenţa prejudiciului pretins de reclamant în cauză.

Or, excedează analizei ce poate fi realizată în faza procesuală a recursului susţinerile recurentului care vizează modul de apreciere a probelor, instanţele de fond şi de apel având plenitudine de apreciere în ceea ce priveşte probele administrate în cauză, iar instanţa de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor administrate.

În ceea ce priveşte critica recurentului în sensul că răspunderea pentru publicarea articolului aparţine editorului, adică societăţii care a dispus publicarea materialului, instanţa de recurs arată că recurentul trebuia să dezvolte această susţinere şi să indice, în mod expres, dispoziţia legală care instituie doar răspunderea editorului, dispoziţie pe care instanţa de apel a aplicat-o sau interpretat-o greşit.

Referitor la susţinerea recurentului că solidaritatea răspunderii civile între acesta şi SC E. SRL nu este prezumată, ci trebuia dovedită şi argumentată în raport de situaţia de fapt, ceea ce instanţa de apel nu a făcut, Înalta Curte constată că nu poate analiza critica, întrucât instanţa de fond este cea care a reţinut că sunt aplicabile dispoziţiile art. 1382 C. civ., norme care instituie răspunderea solidară şi a obligat pârâţii în solidar la plata daunelor morale pentru articolele denigratoare la adresa reclamantului, iar în apel, pârâtul nu a formulat critici sub acest aspect, astfel că formularea criticii direct în recurs este inadmisibilă, având în vedere că recursul poate fi exercitat numai pentru motive care au făcut analiza instanţei anterioare şi care, implicit, au fost cuprinse în motivele de apel.

Recurentul a susţinut că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 1353 C. civ., însă acest text de lege este invocat pur enunţiativ, deoarece recurentul nu a adus argumente care să susţină această critică. Înalta Curte menţionează că simpla indicare sau redare a unor texte de lege nu este suficientă pentru declanşarea mecanismului de exercitare a recursului, ci este necesar a fi indicate motivele pentru care titularul cererii de recurs apreciază că dezlegarea dată de instanţa care a pronunţat hotărârea atacată nu este conformă cu prevederile legale invocate.

Prin urmare, având în vedere că susţinerile formulate de recurent nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate a hotărârii atacate, susceptibile de a fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., acestea nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului, care, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmăreşte să supună instanţei examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Aşa fiind, cum criticile formulate de recurent nu se grefează pe considerentele deciziei recurate, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ. şi cum, în speţa de faţă, nu pot fi reţinute motive de casare de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) din acelaşi cod, precum şi a prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va dispune anularea recursului declarat de pârâtul A. împotriva Deciziei civile nr. 995 A din data de 8 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâtul A. împotriva Deciziei civile nr. 995 A din data de 8 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 februarie 2020.

GGC - GV