Territorial competence consolidation via uninvoked relative incompetence exception in vehicle deregistration obligation

Deliberând, asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, la data de 20 mai 2019, sub nr. x/2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B. şi Instituţia Prefectului Judeţului Harghita, Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculări Vehicule, a solicitat ca instanţa prin sentinţa ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtului B. să se prezinte la Serviciul de Înmatriculări Auto Harghita pentru radierea autoturismului marca x, cu număr de identificare x, serie motor x, cilindri 1598, Serie Carte de identitate H 436613, număr de înmatriculare x de pe numele lui şi înmatricularea autoturismului pe numele pârâtului, iar în caz de neprezentare în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, să dispună radierea din evidenţele Serviciul Public Comunitar, Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor a autoturismului de pe numele reclamantului, fără predarea plăcuţelor de înmatriculare, a certificatului de înmatriculare şi a cărţii de identitate în original.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1270 C. civ., art. 192 şi urm., art. 194 şi urm., art. 351 şi urm., art. 265 şi urm. şi art. 453 C. proc. civ.

Prin Sentinţa civilă nr. 2583/2019 din 18 septembrie 2019, pronunţată de Judecătoria Odorheiu Secuiesc, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B. şi Instituţia Prefectului Judeţului Harghita, Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculări Vehicule, către Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

În motivare, această instanţă a reţinut că prin contractul sub semnătură privată, încheiat la Bucureşti, la data de 9 noiembrie 2015, reclamantul A. a vândut pârâtului B. autovehiculul marca x, iar reclamantul a formulat două capete de cerere, primul împotriva pârâtului persoană fizică, solicitând obligarea lui să se prezinte la serviciul de înmatriculări pentru a solicita radierea autovehiculului şi, al doilea, formulat împotriva pârâtei Instituţia Prefectului judeţului Harghita, prin care a solicitat obligarea acesteia la radiere, în caz de neprezentare a pârâtului B. la serviciul de radieri în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii.

A mai reţinut instanţa că, având în vedere dispoziţiile art. 30 alin. (4) C. proc. civ., cel de-al doilea petit din cererea reclamantului este accesoriu în raport de primul, iar în raport de art. 112 C. proc. civ., instanţa competentă este cea de la domiciliul pârâtului principal, adică Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, conform art. 107 C. proc. civ.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă, prin Sentinţa civilă nr. 384/2020 din 27 ianuarie 2020, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Odorheiu Secuiesc; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestui conflict.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 112 şi art. 130 alin. (3) C. proc. civ., Judecătoria Odorheiu Secuiesc, chiar dacă nu era competentă, după niciunul dintre criteriile de competenţă alternativă prevăzute de lege, nu putea să-şi invoce din oficiu necompetenţa teritorială, iar în condiţiile în care pârâţii nu au invocat-o, prin întâmpinare, instanţa a devenit competentă din punct de vedere teritorial prin neinvocarea excepţiei necompetenţei teritoriale de către pârâţi.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul litigiului este reprezentat de cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, prin care reclamantul A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâţii B. şi Instituţia Prefectului Judeţului Harghita, Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculări Vehicule, ca prin sentinţa ce se va pronunţa să dispună obligarea pârâtului B. să se prezinte la Serviciul de Înmatriculări Auto Harghita pentru radierea autoturismului de pe numele său şi înmatricularea autoturismului pe numele pârâtului, iar în caz de neprezentare în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, pârâtul Serviciul Public Comunitar, Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor să dispună radierea din evidenţele sale a autoturismului de pe numele reclamantului, fără predarea plăcuţelor de înmatriculare, a certificatului de înmatriculare şi a cărţii de identitate în original.

În materia competenţei teritoriale, regula de drept comun este înscrisă în dispoziţiile art. 107 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu dispune astfel, iar potrivit art. 112 din acelaşi act normativ, cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia; în cazul în care printre pârâţi sunt şi obligaţi accesoriu, cererea se introduce la instanţa competentă pentru oricare dintre debitorii principali.

Dispoziţiile art. 129 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că: Necompetenţa este de ordine publică: 1) în cazul încălcării competenţei generale, când procesul nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti; 2) în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad sau de competenţa unei alte secţii sau altui complet specializat; 3) în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura; alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că, în toate celelalte cazuri, necompetenţa este de ordine privată. Din analiza normelor legale menţionate rezultă că este absolută competenţa generală, materială şi teritorială exclusivă, iar competenţa teritorială în pricinile privitoare la bunuri, cu excepţia celor prevăzute de art. 117 - 121 C. proc. civ., este relativă.

C. proc. civ. cuprinde reglementări potrivit cărora necompetenţa materială şi teritorială, atât cea de ordine publică cât şi cea de ordine privată, poate fi invocată până la anumite termene şi în anumite condiţii.

Astfel, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ.: "necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe", iar alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că: "necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe."

Din interpretarea textului de lege sus-menţionat rezultă că, atât timp cât excepţia nu a fost invocată în condiţiile stipulate de art. 130 C. proc. civ., soluţionarea cauzei rămâne dobândită instanţei pe rolul căreia se află înregistrată şi aceasta rămâne competentă teritorial a o soluţiona, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competenţa teritorială a altei instanţe.

În ceea ce priveşte obiectul litigiului dedus judecăţii, astfel cum s-a arătat, acesta constă în solicitarea reclamantului privind obligarea pârâtului persoană fizică la radierea autoturismului de pe numele reclamantului şi înmatricularea pe numele său, sau, în caz de neprezentare, în baza sentinţei ce se va pronunţa, pârâtul persoană juridică să dispună radierea din evidenţele sale a autoturismului.

Aşadar, în acest caz, competenţa teritorială de soluţionare a acţiunii având ca obiect obligaţie de a face, prin care reclamantul tinde la valorificarea unui drept personal, anume dreptul corelativ obligaţiei izvorând din contractul de vânzare-cumpărare a unui autoturism, se stabileşte potrivit dispoziţiilor de drept comun ale art. 107 C. proc. civ., conform cărora cererea se face la instanţa domiciliului pârâtului.

Se reţin, de asemenea, şi prevederile cuprinse la art. 116 C. proc. civ., potrivit cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

Ca atare, prin raportare la prevederile art. 129 alin. (2) C. proc. civ., mai sus enunţate, norma de competenţă aplicabilă în cauză este de ordine privată, iar potrivit art. 130 alin. (3) din acelaşi act normativ, necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii, instanţa neavând legitimare să o invoce din oficiu.

Or, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că pârâtul B. nu a depus întâmpinare în termenul legal, iar pârâtul Instituţia Prefectului Judeţului Harghita, Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculări Vehicule, deşi a depus întâmpinare, nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Odorheiu Secuiesc.

Prin urmare, cum pârâtul Instituţia Prefectului Judeţului Harghita, Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculări Vehicule nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale prin întâmpinarea depusă, în termen legal, la data 20 iunie 2019, iar la prima zi de înfăţişare la care a fost legal citat, acesta nu s-a prezentat, iar pârâtul B. nu a depus întâmpinare şi nici nu s-a prezentat la primul termen de judecată, neinvocarea excepţiei de necompetenţă privată de către pârâţi în condiţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., a avut ca efect consolidarea competenţei instanţei sesizate, ca urmare a decăderii pârâţilor din dreptul de a invoca această excepţie relativă.

În consecinţă, în aplicarea dispoziţiilor legale menţionate, constatând că în prezenta cauză operează o competenţă de ordine privată, iar aceasta putea fi invocată doar de către pârâţi potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B. şi Instituţia Prefectului Judeţului Harghita, Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculări Vehicule, având ca obiect "obligaţia de a face", în favoarea Judecătoriei Odorheiu Secuiesc.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B. şi Instituţia Prefectului Judeţului Harghita, Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculări Vehicule, având ca obiect "obligaţia de a face", în favoarea Judecătoriei Odorheiu Secuiesc.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 februarie 2020.

GGC - GV