Annulment of jurisdiction declination rejected for non-payment of judicial tax and lack of mandate

Deliberând, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 3356 din 3 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii formulată de petentul A. privind strămutarea dosarului nr. x/2018, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 30 septembrie 2019, sub nr. x/2019, contestatorii A. şi B., prin mandatar A., au solicitat anularea Deciziei nr. 3356 din 3 octombrie 2019, pronunţată de această instanţă, în Dosarul nr. x/2018.

În motivare, contestatorii au arătat că, în cadrul mai multor dosare, printre care şi dosarul în care s-a pronunţat decizia contestată, a fost solicitată strămutarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2018 şi a dosarelor asociate a2 şi a3 ale Judecătoriei Sector 2 Bucureşti.

Deşi în dosarul de fond (a cărui strămutare se solicită), au fost indicate adresele părţilor, toate procedurile efectuate pe numele contestatorilor (părţi în acel dosar) au fost realizate cu încălcarea dispoziţiilor legale, prejudiciind astfel dreptul la apărare, prin faptul că aceştia nu au avut cunoştinţă de termenele procedurale.

Întrucât până la data formulării prezentei cereri niciunuia dintre contestatori nu i s-au comunicat hotărârile definitive, se impune admiterea contestaţiei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la fond.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 503 alin. (1), art. 504 alin. (1) şi (2), art. 505-506 C. proc. civ., raportat la art. 148, art. 155, art. 194 - 197 şi art. 200 din acelaşi cod.

Prin întâmpinarea formulată la data de 4 noiembrie 2019, intimata C. a invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentant a mandatarului A. faţă de celălalt contestator, excepţia lipsei calităţii procesuale active a numitului A., excepţia lipsei de interes în promovarea prezentei cereri a numitului A., precum şi excepţia de inadmisibilitate a cererii. De asemenea, intimata a solicitat sancţionarea petentului A. cu o amendă judiciară în cuantumul maxim prevăzut de art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., pentru exercitarea abuzivă şi cu rea-credinţă a drepturilor procesuale.

Examinând contestaţia în anulare formulată de contestatorul A., în raport de excepţia netimbrării, a cărei analiză este prioritară faţă de celelalte excepţii invocate, prin întâmpinare, de intimata C., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, pentru formularea contestaţiei în anulare titularul cererii datorează o taxă în cuantum de 100 RON.

De asemenea, art. 33 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situaţia în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, alin. (2) al art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 statuează că instanţa va pune în vedere reclamantului, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite dovada achitării acestei taxe în cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.

Dispoziţiile art. 197 C. proc. civ. prevăd că, în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează acesteia, nerespectarea acestei obligaţii fiind sancţionată cu anularea, în condiţiile legii.

În cauză, se constată că prin rezoluţia din 2 octombrie 2019, s-a pus în vedere contestatorilor, sub sancţiunea anulării cererii, ca netimbrată, să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, conform dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.

De asemenea, la termenul de judecată din 13 noiembrie 2019, instanţa a pus în vedere contestatorului A. să depună dovada mandatului acordat de B., precum şi dovezi din care să rezulte stabilirea unei reşedinţe a acestuia în Statele Unite ale Americii; totodată, s-a pus în vedere contestatorului A. să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, sub sancţiunea anulării cererii, ca netimbrată.

Cu toate acestea, contestatorul A. nu s-a conformat obligaţiilor stabilite de către instanţă, situaţie faţă de care devin incidente dispoziţiile legale referitoare la sancţiunea nulităţii pentru netimbrare.

Având în vedere că excepţia de netimbrare a cererii trebuie analizată prioritar oricăror alte aspecte procedurale, nu se mai impune analiza excepţiilor invocate de către intimată, prin întâmpinare, în ceea ce priveşte cererea formulată de contestatorul A..

Referitor la solicitarea intimatei C. de amendare a contestatorului A. cu amendă în cuantumul maxim prevăzut de art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., pentru exercitarea abuzivă şi cu rea-credinţă a drepturilor procesuale, Înalta Curte apreciază, în concret, că această sancţiune nu se impune, raportat la împrejurarea că acest contestator a înţeles să uzeze de un drept procesual reglementat de lege, iar, în speţă, nu s-a dovedit o încălcare a drepturilor intimatei care să facă necesară sancţionarea contestatorului.

În ceea ce priveşte contestaţia în anulare formulată pentru B., de către A., în calitate de mandatar, împotriva Deciziei nr. 3356 din 3 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, Înalta Curte o va anula, având în vedere prevederile art. 82 alin. (1) C. proc. civ. care prevăd că atunci când instanţa constată lipsa dovezii calităţii de reprezentant a celui care a acţionat în numele părţii, va da termen scurt pentru acoperirea lipsurilor, iar dacă acestea nu se acoperă, cererea va fi anulată.

Or, în cauză, cu toate că la termenul de judecată din 13 noiembrie 2019, instanţa i-a pus în vedere contestatorului A. să depună dovada mandatului acordat de B., precum şi dovezi din care să rezulte stabilirea unei reşedinţe a acestuia în Statele Unite ale Americii, în acest sens, fiindu-i acordat un termen rezonabil, acesta nu s-a conformat obligaţiei de a depune înscrisurile solicitate de către instanţă.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, va anula contestaţia în anulare formulată de A. împotriva Deciziei nr. 3356 din 3 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, ca netimbrată, şi va anula contestaţia în anulare formulată de B., prin mandatar A., împotriva Deciziei nr. 3356 din 3 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, ca fiind formulată de o persoană fără calitate de reprezentant, aşadar, de o persoană care nu îndeplineşte condiţiile de a avea legitimare procesuală de a formula contestaţie în anulare în numele altei persoane.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează contestaţia în anulare formulată de A. împotriva Deciziei nr. 3356 din 3 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, ca netimbrată.

Anulează contestaţia în anulare formulată de B., prin mandatar A., împotriva Deciziei nr. 3356 din 3 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 februarie 2020.

GGC - GV