Expropriation compensation ruling left intact as appeal in expropriation matter held inadmissible.

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la 9 iunie 2017 pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, reclamantele A. şi B. au solicitat ca prin hotărârea care se va pronunţa, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Cluj:

- să se stabilească că terenul în suprafaţă de 2154 mp, situat pe raza teritorială a municipiului Cluj-Napoca - atribuit în proprietate defunctului C. şi partajat în Dosarul nr. x/2004 al Judecătoriei Cluj-Napoca prin tranzacţia încheiată la data de 22.06.2015 între C., antecesorul reclamantei B. şi reclamanta A. - este identic şi se suprapune cu terenul reprezentat de coridorul de expropriere al şoselei - Varianta de Ocolire Cluj Nord Est, km 1+600 - KM 4+520 - fiind situat pe amplasamentul lucrărilor de utilitate publică demarate în realizarea acestui scop şi expropriat pentru cauză de utilitate publică;

- să se stabilească că reclamanta B., în calitate de moştenitoare a defunctului C., moştenitor la rândul său după beneficiarul TP sus-menţionat şi A., moştenitoare după beneficiarul din acelaşi TP, sunt singurele persoane îndreptăţite în înţelesul Legii nr. 255/2010, la încasarea despăgubirilor acordate pentru exproprierea imobilului teren din Titlul de Proprietate nr. x/23.04.2004; să fie obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în măsura în care se va opune admiterii prezentei acţiuni.

Prin Sentinţa civilă nr. 8358 din 28 noiembrie 2017, Judecătoria Cluj-Napoca a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, reţinând aplicabilitatea dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 33/1994.

2. Sentinţa pronunţată de tribunalul

Prin Sentinţa civilă nr. 89 din 21 februarie 2019 pronunţată de Tribunalul Cluj, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - Regionala Regională Drumuri şi Poduri Cluj şi, în consecinţă:

S-a stabilit că suprafaţa de 1835 mp - parte din terenul în suprafaţă totală de 2154 mp înscris în titlul de proprietate nr. x/2004, situat în Cluj-Napoca, tarla x, parcela x, astfel cum a fost identificată prin raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat de exp. D. - este ocupată de coridorul de expropriere pentru Varianta de ocolire Cluj Nord Est, cu nr. cadastral x.

S-a stabilit că reclamantele A. şi B. sunt singurele persoane îndreptăţite la încasarea despăgubirilor pentru exproprierea terenului descris mai sus.

S-a respins, ca neîntemeiată, cererea reconvenţională formulată de pârâtul Statul Român prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - Regionala Regională Drumuri şi Poduri Cluj.

Pârâtul a fost obligat să achite reclamantelor suma de 6.340 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Decizia pronunţată de curtea de apel

Prin Decizia civilă nr. 201/A din 9 octombrie 2019, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, a admis, în parte, apelul declarat de Statul Român prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Cluj împotriva Sentinţei civile nr. 89/21.02.2019 a Tribunalului Cluj, pe care a schimbat-o în parte în sensul că: terenul în suprafaţă de 1693 mp, parte din Titlul de proprietate nr. x/23.04.2004, Tarla 13; Parcela 853/3/4/2, emis de Comisia Judeţeană Cluj este identic şi se suprapune cu terenul reprezentat de coridorul de expropriere al şoselei - Varianta de Ocolire Cluj Nord Est, km. 1+600 - KM 4+520 - fiind situat pe amplasamentul lucrărilor de utilitate publică demarate în realizarea acestui scop şi expropriat pentru cauză de utilitate publică.

A stabilit că reclamantele A. şi B. sunt singurele persoane îndreptăţite la încasarea despăgubirilor pentru exproprierea terenului descris mai sus.

A menţinut respingerea cererii reconvenţionale formulată de pârâtul Statul Român prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Cluj.

A obligat pârâtul să achite reclamantelor suma de 2.000 RON, reprezentând parte din cheltuielile de judecată în faţa primei instanţe.

A obligat apelantul să achite intimatelor suma de 700 RON, reprezentând parte din cheltuielile de judecată în apel.

4. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei pronunţate de curtea de apel, reclamantele A. şi B. au declarat recurs.

5. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor la data de 6 ianuarie 2020.

6. Apărările formulate în cauză

Recurentele reclamante au depus punct de vedere la raport, prin care au solicitat admiterea recursului, arătând că obiectul cauzei îl constituie cererea de stabilire a amplasamentului terenului şi că nu au solicitat stabilirea de despăgubiri în condiţiile Legii nr. 255/2010.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:

Litigiul iniţiat de reclamante are a avut ca obiect stabilirea identităţii şi suprapunerii dintre terenul în suprafaţă de 2154 mp, situat pe raza teritorială a municipiului Cluj-Napoca, atribuit în proprietate antecesorului reclamantelor, şi terenul reprezentat de coridorul de expropriere al şoselei Varianta de Ocolire Cluj Nord Est, respectiv stabilirea faptului că reclamantele sunt singurele persoane îndreptăţite în înţelesul Legii nr. 255/2010 la încasarea despăgubirilor pentru exproprierea imobilului.

Cu prioritate, având în vedere că prin dispoziţiile C. proc. civ. din 2010 regimul juridic aplicabil litigiilor derivând din proceduri de expropriere s-a modificat în ceea ce priveşte căile de atac, trebuie subliniat că, raportat la data iniţierii litigiului - 9 iunie 2017 - şi având în vedere dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., prezentei cauze îi sunt aplicabile prevederile noului C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."

În considerarea dispoziţiilor legale anterior menţionate, rezultă că, raportat la natura litigiului - acţiune întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică şi coroborând dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care stipulează că sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, cu prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 2/2013, conform cărora nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în materie de expropriere, reiese că Decizia nr. 201/A din 9 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, este definitivă, nefiind supusă prin lege căii de atac a recursului.

În ceea ce priveşte menţionarea de către instanţa de apel în cuprinsul dispozitivului deciziei recurate a căii de atac a recursului, se reţine că potrivit dispoziţiilor art. 457 C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei, iar menţiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege.

Prin urmare menţiunea greşită din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac ce poate fi exercitată de către părţi, nu poate crea acestora un drept nerecunoscut de lege.

Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de acesta.

Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.

Faţă de cele ce preced, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul formulat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantele A. şi B. împotriva Deciziei civile nr. 201/A din 9 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 februarie 2020.

GGC - GV