Pension dispute: Material error requirement for cassation in annulment does not cover misinterpretation of representative capacity exceptions or substantive legal interpretation.

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Decizia a cărei anulare se solicită

Prin Decizia nr. 1091 din 30 mai 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a respins excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a Direcţiei Juridice pentru Serviciul de Informaţii Externe şi excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a consilierului juridic A., pentru intimata Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, invocate de recurentul B..

A respins, ca nefondat, recursul formulat de reclamantul B. împotriva Încheierii din 8 martie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în dosar nr. x/2016.

2. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva acestei decizii, la data de 16 octombrie 2019, reclamantul B. a formulat contestaţie în anulare.

În motivarea căii de atac, a arătat că dezlegarea data recursului este rezultatul a trei erori materiale, care au influenţat de o maniera determinantă hotărârea instanţei de respingere a recursului.

Cu privire la prima eroare, contestatorul a arătat că instanta nu a înţeles că excepţia invocată se referea la lipsa calităţii de reprezentant a Direcţiei Juridice a SIE, reţinând în mod eronat ca ar fi vorba despre excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant.

Contestatorul a arătat că nu a criticat soluţia din apel, ci modalitatea în care instanţa a soluţionat cererea sa de recuzare.

Prin a doua critică, contestatorul a susţinut că instanţa a comis a doua eroare când nu a înţeles ca excepţia invocata de contestator se referea la lipsa calităţii de reprezentant a consilierului juridic A., reţinând în mod eronat ca s-ar fi ridicat excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant.

Contestatorul a invocat şi o a treia greşeală săvârşită de instanţa de recurs, că nu a înţeles şi nu a explicat ce anume se poate include în elementele menţionate la art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ. şi nu a înţeles importanţa Principiilor de la Bangalore, expuse pe larg în Punctul de vedere asupra Raportului şi anexate la acesta.

A mai susţinut şi că instanţa nu a pus în discuţia părţilor excepţia lucrului judecat pe care a reţinut o în decizia contestată.

3. Apărările formulate în cauză

Intimatul Serviciul de Informaţii Externe a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei, ca nefondată.

Intimatul Ministerul Apărării Naţionale în numele Comisiei de contestaţii a Ministerului Apărării Naţionale şi al Casei de pensii sectoriale a Ministerului Apărării Naţionale a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, pentru neîncadrarea criticilor în motivul prevăzut de art. 503 C. proc. civ.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, invocată de intimat prin întâmpinare, Înalta Curte reţine următoarele:

În sensul dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., care constituie temeiul de drept al cererii pendinte, noţiunea de "greşeală materială" reprezintă o greşeală de ordin procedural de o asemenea gravitate încât a avut drept consecinţă pronunţarea unei soluţii eronate, rezultată din confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale care determină soluţia respectivă.

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, iar în contextul acesteia, întrucât este vorba de un text de excepţie, noţiunea de "greşeală materială" nu trebuie interpretată extensiv, astfel că, pe această cale nu pot fi valorificate greşeli de judecată, anume, de apreciere a probelor, de interpretare a faptelor ori a unor dispoziţii legale sau de rezolvare a unui incident procedural.

Prin consacrarea acestui motiv de contestaţie în anulare se urmăreşte îndreptarea unor erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, anume respingerea în mod greşit a recursului ca tardiv declarat, anularea în mod greşit a recursului ca netimbrat ori ca declarat de o persoană fără calitate de reprezentant, etc., aspecte pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

În oricare dintre situaţii, pretinsa greşeală materială trebuie să se fi produs în etapa recursului soluţionat prin decizia a cărei retractare se solicită şi în raport de situaţia existentă la dosar la data pronunţării acesteia.

În cauză, contestatorul a susţinut că instanţa a săvârşit următoarele erori materiale: nu a înţeles că excepţia invocată se referea la lipsa calităţii de reprezentant a Direcţiei Juridice a SIE, reţinând în mod eronat ca ar fi vorba despre excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant, nu a înţeles ca excepţia invocata de contestator se referea la lipsa calităţii de reprezentant a consilierului juridic A., reţinând în mod eronat ca s-ar fi ridicat excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant, că nu a înţeles şi nu a explicat ce anume se poate include în elementele menţionate la art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ. şi că nu a pus în discuţia părţilor autoritatea de lucru judecat.

Înalta Curte subliniază că greşeala materială care deschide calea contestaţiei în anulare este una esenţială, determinantă pentru soluţia pronunţată în recurs, iar aspectele relevate de contestator nu au avut nicidecum un rol determinant în luarea hotărârii atacate, în considerentele Deciziei fiind precizate care au fost acele elemente care au condus instanţa la soluţia adoptată.

Având în vedere temeiurile expuse, rezultă cu evidenţă că prin criticile formulate, contestatorul nu vizează greşeli materiale în sensul art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., aşa cum neîntemeiat susţine, deoarece tinde să pună în discuţie elemente ale cauzei care, departe de a fi greşeli care să privească aspecte de ordin formal ale judecăţii, ţin de dezlegarea dată de către instanţa de recurs aspectelor pricinii.

Faţă de cele ce preced, reţinând că niciuna din criticile formulate nu pot fi circumscrie art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul B. împotriva Deciziei civile nr. 1091 din 30 mai 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2016.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 februarie 2020.

GGC - CL