Simulation of property sales: inadmissibility of cassation appeals based on factual evidence and witness interpretation rather than legal error.

Asupra cauzei de faţă, prin raportare la dispoziţiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti la data de 7 februarie 2014, reclamanta A. a formulat acţiune în constatarea simulaţiei împotriva pârâtului B., solicitând, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate că sunt simulate Contractele de vânzare-cumpărare, încheiate la 21 decembrie 2005, prin care a fost dobândit dreptul de proprietate asupra unei suprafeţe totale de 334.392 mp, teren extravilan, situată pe raza comunei Conteşti, judeţul Dâmboviţa, respectiv: contractele nr. x, pentru suprafeţele de 18.600 mp şi 12.900 mp, nr. 3.446, pentru suprafeţele de 15.000 mp, 10.400 mp şi de 11.400 mp, nr. 3.447, pentru suprafeţele de 20.000 mp şi 25.400 mp, nr. 3448, pentru suprafeţele de 8.800 mp, 6.900 mp, 17.992 mp şi de 9.300 mp, nr. 3.449, pentru suprafeţele de 10.200 mp, 30.200 mp, 9.600 mp şi de 10.000 mp, nr. 3450, pentru suprafeţele de 10.000 mp, 19.000 mp şi de 28.100 mp, nr. 3451, pentru suprafeţele de 17.300 mp şi 21.000 mp; precum şi cel asupra terenului extravilan cu vegetaţie forestieră, înscris în amenajamentul silvic, în suprafaţă de 15.000 mp, situat în comuna Dragomireşti Vale, judeţul Ilfov, tarlaua x, parcela x, lotul x, număr cadastral x, Contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 23 septembrie 2005, pentru o suprafaţă, cotă indiviză de 1/2 din terenul arabil intravilan în suprafaţă de 4.279,32 mp, situat în Bucureşti, str. x.

Prin Sentinţa civilă nr. 9727 din 3 iunie 2014, pronunţată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti în Dosarul nr. x/2014, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, în raport de dispoziţiile art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ. şi valoarea totală a contractelor al căror caracter simulat s-a solicitat a se constata, respectiv 205.069,67 RON.

2. Sentinţa pronunţată de tribunal

Ulterior înregistrării dosarului pe rolul Tribunalului Bucureşti, în cauză s-au formulat următoarele cereri:

La data de 27 noiembrie 2014, C. a formulat o cerere de intervenţie în interes propriu.

La data de 10 decembrie 2014, reclamanta a formulat cerere modificatoare a acţiunii iniţiale, prin care, în condiţiile art. 204 C. proc. civ., a arătat, că pe lângă obiectul iniţial al acţiunii, înţelege să solicite şi constatarea caracterului simulat în ceea ce priveşte Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 23 septembrie 2005, cu privire la suprafaţa de 2.139 mp, reprezentând lotul nr. x din terenul situat în Bucureşti, str. x, ce a fost înscris în Cartea funciară a sectorului 4 Bucureşti sub nr. x, precum şi cu privire la suprafaţa de teren de 10.070 mp, situată în Bucureşti, str. x.

La data de 4 februarie 2015, la solicitarea instanţei, reclamanta a formulat cerere prin care a precizat cadrul procesual pasiv, în sensul că a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâţi a vânzătorilor din cadrul contractelor de vânzare-cumpărare, respectiv: D., E., F., G. şi H..

La data de 8 mai 2015, intervenienta C., la solicitarea instanţei, a precizat cererea de intervenţie în interes propriu.

La 4 iunie 2015, reclamanta a depus la dosar o nouă cerere de precizare a cadrului procesual pasiv, prin care a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâţi, şi a numiţilor: I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., E..

Prin cererea din data de 17 noiembrie 2015, reclamanta a solicitat introducerea în cauză a succesorilor pârâţilor decedaţi L. şi P., T. şi U., respectiv O. şi Q..

Prin sentinţa nr. 1547 din 3 noiembrie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis excepţia autorităţii de lucru judecat. A respins acţiunea principală formulată de către reclamanta A., având ca obiect constatarea simulaţiei Contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. x din 21 decembrie 2005, y din 21 decembrie 2005, z din 21 decembrie 2005, w din 21 decembrie 2005, t din 21 decembrie 2005, s din 21 decembrie 2005 şi 3451/21 decembrie 2005 de către Biroul Notarilor Publici Asociaţi V. şi W., formulată în contradictoriu cu pârâţii B., E., G., X., D. şi F., K., N., O., Q., I., M., R., S., Y., T., U., pentru autoritate de lucru judecat. A respins, în rest, acţiunea principală formulată în contradictoriu cu pârâţii B. şi H., ca neîntemeiată. A admis cererea de intervenţie în interes propriu formulată de C.. A constatat că au caracterul de bunuri comune ale foştilor soţi B. şi C., dobândite în timpul căsătoriei, următoarele imobile:

- cota de 1/2 din terenul intravilan în suprafaţă de 18.000 mp situat în comuna Conţeşti, sat Mereni, tarlaua x, parcela x şi cota de 1/2 din terenul intravilan în suprafaţă de 12.900 mp situat în comuna Conţeşti, sat Mereni, tarlaua x, parcela x, dobândite prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 21 decembrie 2005 de către Biroul Notarilor Publici Asociaţi V. şi W.;

- teren arabil intravilan în suprafaţă de 10.070 mp situat în Bucureşti, str. x, sector 4 şi terenul arabil intravilan în suprafaţă de 2139 mp situat în Bucureşti, str. x, dobândite prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 23 septembrie 2005 de către B.N.P. Z.;

- cota de 1/2 din terenul extravilan arabil în suprafaţă de 20.000 mp situat în comuna Conţeşti, sat Mereni, judeţul Dâmboviţa, tarla x, parcela nr. 102/2/28 şi cota de 1/2 din terenul extravilan arabil în suprafaţă de 25.400 mp situat în comuna Conţeşti, sat Mereni, judeţul Dâmboviţa, tarla x, parcela nr. 102/2/29, dobândite prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 21 decembrie 2005 de către Biroul Notarilor Publici Asociaţi V. şi W.;

- cota de 1/2 din terenul extravilan arabil în suprafaţă de 10.200 mp situat în comuna Conţeşti, sat Mereni, judeţul Dâmboviţa, tarlaua x, parcela x, cota de 1/2 din terenul extravilan arabil în suprafaţă de 30.200 mp situat în comuna Conţeşti, sat Mereni, judeţul Dâmboviţa, tarlaua x, parcela x, cota de 1/2 din terenul extravilan arabil în suprafaţă de 10.000 mp situat în comuna Conţeşti, sat Mereni, judeţul Dâmboviţa, tarlaua x, parcela x, dobândite prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 21 decembrie 2005 de către Biroul Notarilor Publici Asociaţi V. şi W.;

- cota de 1/2 din terenul extravilan arabil în suprafaţă de 15.000 mp situat în comuna Conţeşti, sat Mereni, judeţul Dâmboviţa, tarla x, parcela x, cota de 1/2 din terenul extravilan arabil în suprafaţă de 5.100 mp situat în comuna Conţeşti, terenul extravilan arabil în suprafaţă de 17.300 mp situat în comuna Conţeşti, sat Călugăreni, judeţul Dâmboviţa, tarla x, parcela x, cota de 1/2 din terenul extravilan arabil în suprafaţă de 10.400 mp situat în comuna Conţeşti, judeţul Dâmboviţa, tarla x, parcela x şi cota de 1/2 din terenul extravilan arabil în suprafaţă de 11.400 mp situat în comuna Conţeşti, sat Călugăreni, judeţul Dâmboviţa, tarla x, parcela nr. 102/2/32, dobândite prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 21 decembrie 2005 de către Biroul Notarilor Publici Asociaţi V. şi W.;

- cota de 1/2 din terenul extravilan arabil în suprafaţă de 10.000 mp situat în comuna Conţeşti, judeţul Dâmboviţa, tarla x, parcela x, cota de 1/2 din terenul extravilan agricol în suprafaţă de 19.000 mp situat în comuna Conţeşti, judeţul Dâmboviţa, tarla x, parcela x, cota de 1/2 din terenul extravilan agricol în suprafaţă de 28.100 mp situat în comuna Conţeşti, sat Mereni, judeţul Dâmboviţa, tarla x, parcela x, dobândite în baza Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 21 decembrie 2005 de către Biroul Notarilor Publici Asociaţi V. şi W.;

- cota de 1/2 din terenul extravilan arabil în suprafaţă de 17.300 mp situat în comuna Conţeşti, judeţul Dâmboviţa, tarla x, parcela x şi cota de 1/2 din terenul extravilan arabil în suprafaţă de 21.000 mp situat în comuna Conţeşti, judeţul Dâmboviţa, tarla x, parcela x, dobândite în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/21 decembrie 2005 de către Biroul Notarilor Publici Asociaţi V. şi W.;

- cota de 1/2 din terenul extravilan agricol în suprafaţă de 8.800 mp situat în comuna Conţeşti, sat Mereni, tarla x, parcela x, cota de 1/2 din terenul extravilan agricol în suprafaţă de 6.900 mp situat în comuna Conţeşti, sat Mereni, tarla x, parcela x, cota de 1/2 din terenul extravilan agricol în suprafaţă de 17.992 mp situat în comuna Conţeşti, sat Mereni, tarla x, parcela x, dobândite în baza Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 21 decembrie 2005 de către Biroul Notarilor Publici Asociaţi V. şi W.;

- terenul extravilan cu vegetaţie forestieră în suprafaţă de 15.000 mp situat în comuna Dragomireşti Vale, judeţul Ilfov, tarlaua x, parcela x, identificat cadastral ca fiind Lotul nr. x, cu nr. cadastral x, dobândit în baza Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 24 noiembrie 2005 de către Biroul Notarilor Publici Asociaţi V. şi W..

A obligat-o pe reclamantă la plata către pârâtele D. şi F. a sumei de 5939,05 RON, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în cauză şi a luat act că intervenienta C. solicită cheltuieli de judecată pe cale separată.

3. Decizia pronunţată de curtea de apel

Soluţia primei instanţe a fost menţinută de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 780 din 30 mai 2019, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei pronunţate de tribunal. A fost obligată apelanta-reclamantă la plata cheltuielilor de judecată către intimata-intervenientă în sumă de 2.220 RON. S-a luat act că intimatele-pârâte D. şi F. şi-au rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A..

Recurenta a susţinut nelegalitatea deciziei atacate prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea în întregime a acesteia şi, pe cale de consecinţă, admiterea cererii de chemare în judecată.

A susţinut că instanţa de apel a interpretat în mod greşit instituţia simulaţiei, având în vedere că în operaţiunea simulaţiei prin interpunere de persoane sunt implicate trei persoane, respectiv interponentul (persoana care are calitatea de beneficiar real), interpusul (persoana care figurează ca parte în actul public şi care maschează adevărata identitate a beneficiarului) şi terţul (care este contractantul adevărat din actul public, în persoana căruia se produc efectele acestui contract). Deşi, de principiu, este admis că simulaţia prin interpunere de persoane presupune ca acordul simulatoriu să fie încheiat între toate cele trei persoane, această chestiune nu este de esenţa simulaţiei şi este posibil ca terţul să nu fi participat la acordul simulatoriu şi să nu fi avut cunoştinţă de acesta.

Prin urmare, în opinia recurentei, instanţa trebuia să ia act de faptul că în speţă a intervenit acordul simulatoriu între interponent (A.) şi interpus (B.), fiind îndeplinită această condiţie necesară pentru constatarea simulaţiei.

O altă critică s-a referit la faptul că instanţa de apel nu a acordat relevanţă declaraţiilor date de pârâtul B., cu motivarea că acestea nu au dată certă, ceea ce, în opinia recurentei, constituie o interpretare nelegală, prin raportare la normele care reglementează simulaţia.

A criticat şi interpretarea dată de curtea de apel declaraţiei pârâtului B., autentificată sub nr. x din 5 iunie 2014, prin care s-a reţinut că tinde să contrazică aspectele statuate cu autoritate de lucru judecat prin Sentinţa civilă nr. 1030 din 4 iulie 2011 a Judecătoriei Răcari, deoarece chiar instanţa a reţinut că autoritatea nu operează cu privire la Contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. x din 23 august 2005 şi nr. 3187 din 24 noiembrie 2005. În opinia recurentei, declaraţia a fost redactată anterior ca instrumentum care atestă o înţelegere existentă între interponent şi interpus anterior perfectării contractelor aparente de vânzare-cumpărare. A mai învederat că în susţinerea caracterului simulat al acestor contracte de vânzare-cumpărare vin chiar afirmaţiile intervenientei în interes propriu C..

Pornind de la declaraţiile martorului AA. şi prezentând reţinerile instanţei de apel, recurenta a considerat eronată concluzia curţii potrivit căreia la nivelul anului 2004, intimatul B. şi intervenienta în interes propriu au avut calitatea de vânzători ai unor imobile, încasând preţul acestora. A susţinut că aceştia nu au făcut dovada faptului că preţul contractelor de vânzare-cumpărare a provenit din fonduri proprii, cu atât mai mult cu cât intervenienta nici nu a fost parte în respectivele contracte.

Recurenta a mai susţinut că prin cele reţinute cu privire la declaraţia dată de numitul H., hotărârea instanţei de apel este nelegală prin încălcarea dispoziţiilor art. 22 alin. (2) C. proc. civ.. A arătat astfel că este eronată reţinerea instanţei că respectiva declaraţie nu are aptitudinea de a proba existenţa acordului simulat, deoarece contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 23 septembrie 2005 are alt obiect decât cel la care se referă declaraţia. Or, ambele documente fac referire la imobilul teren situat în Bucureşti, str. x, respectiv nr. 26 - 34, înţelegerea iniţială de vânzare atestată prin Declaraţia nr. 9657 - 9659 fiind perfectată prin Contractul de vânzare-cumpărare nr. x/2005.

A arătat că reiese din înscrisurile existente la dosar că recurenta este cea care s-a ocupat exclusiv de toate demersurile, cu intenţia de a deveni proprietara terenurilor, intimatul B. având calitatea de interpus şi acţionând la indicaţiile recurentei, având reprezentarea faptului că adevăratul cumpărător este sora sa, care, de altfel, este cea care a negociat şi achitat preţul contractului, aşa cum reiese din probatoriul administrat în cauză.

În final, recurenta, făcând referire la dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., a susţinut obligativitatea motivării hotărârii judecătoreşti, care constituie o garanţie a imparţialităţii judecătorului şi a calităţii actului de justiţie.

5. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin rezoluţia din 28 august 2019, a dispus efectuarea procedurilor de comunicare, iar la 27 noiembrie 2019 s-a întocmit raportul asupra admisibilităţii, în principiu, a recursului, reţinându-se că redactarea motivelor de recurs ridică o problemă de încadrare a criticilor formulate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., cu consecinţa sancţiunii prevăzute de art. 493 alin. (5) din cod.

Completul de filtru C3, la data de 9 decembrie 2019, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părţilor, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din cod.

La 20 decembrie 2019, recurenta a depus punct de vedere la raport prin care s-a arătat că recursul este întemeiat pe prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., critica formulată vizând nelegalitatea hotărârii cu privire la interpretarea prin care s-a apreciat că este de esenţa simulaţiei existenţa acordului tuturor părţilor convenţiei. A mai susţinut că o altă critică de nelegalitate vizează interpretarea greşită a normei de drept material aplicabile, în contextul în care instanţa a reţinut că pentru a avea caracter de act secret constatator al simulaţiei este obligatoriu ca înscrisul să fie redactat ca instrumentum anterior perfectării actelor aparente.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Analizând recursul, Înalta Curte constată următoarele:

Art. 493 alin. (5) C. proc. civ. stipulează că în cazul în care completul este în unanimitate de acord că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 din cod, anulează recursul printr-o decizie motivată, pronunţată fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac.

În speţa dedusă judecăţii, se constată că motivele recursului, deşi circumscrise de reclamantă celor prevăzute la art. 488 pct. 8 C. proc. civ., pun în discuţie, în realitate, aspecte legate de administrarea probatoriului.

Astfel, deşi se critică încălcarea art. 22 C. proc. civ., recurenta face trimitere doar la probe, considerând că instanţa de apel nu a interpretat corect întregul probatoriu administrat.

Susţinând că instanţa de apel nu ar fi aplicat corect instituţia simulaţiei, recurenta pretinde că existenţa acordului simulatoriu între toate părţile implicate în simulaţia prin interpunere de persoane (interponent, interpus, terţ) este de natura, iar nu de esenţa simulaţiei, fiind posibil ca terţul să nu fi participat la acordul simulatoriu, fără să indice însă, de ce, în sine, această critică ar atrage nelegalitatea soluţiei, în condiţiile în care instanţa de apel statuează şi că înscrisurile invocate ca reprezentând convenţia secretă (şi consemnând acordul simulatoriu) nu au dată certă, nu sunt încheiate în formă autentică şi nici supuse formalităţilor de publicitate imobiliară, fiind lipsite ca atare de consecinţele juridice pretinse, specifice unei simulaţii.

Or, doar în contextul în care instanţa de apel ar fi reţinut un aspect de inadmisibilitate a acţiunii pe motiv că acordul simulatoriu nu s-ar fi încheiat între toate părţile vizate de simulaţie şi ar fi lipsit o analiză în continuare a tuturor elementelor pe care le presupune această operaţiune juridică, s-ar fi putut reţine că este vorba de o critică de nelegalitate, aptă, în sine, să permită controlul deciziei din apel, cu respectarea exigenţelor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În concret, potrivit memoriului de recurs, reclamanta a considerat că instanţa trebuia să ia act de faptul că în speţă a intervenit acordul simulatoriu între interponent şi interpus şi să dea relevanţă declaraţiilor pârâului B.. Totodată, recurenta a apreciat că în susţinerea caracterului simulat al respectivelor contracte de vânzare-cumpărare vin şi afirmaţiile intervenientei în interes propriu C. şi că declaraţia martorului AA. este esenţială deoarece îi confirmă susţinerile care atestă că a primit preţul vânzării. În continuare, criticând decizia atacată, recurenta a înţeles a se referi tot la elemente de fapt, respectiv declaraţii ale martorilor, interpretate, în opinia sa, greşit de către instanţă.

Deci, criticile deduse judecăţii fac referire la modalitatea în care instanţa a administrat şi apreciat probatoriile necesare soluţionării cauzei, a dat valoare şi a interpretat declaraţiile martorilor, neputând fi avute în vedere de instanţa de control judiciar pentru a realiza controlul de legalitate specific căii extraordinare de atac, întrucât reprezintă aspecte de netemeinicie şi nu de nelegalitate în sensul avut în vedere de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Tot în acelaşi mod, de indicare formală a încălcării dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., recurenta a susţinut obligativitatea motivării deciziei, fără a arăta în concret căror motive nu li s-a răspuns de către curtea de apel.

Astfel, recurenta, a arătat ce elemente trebuie să cuprindă o hotărâre judecătorească, prin prisma art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. şi a susţinut că motivarea este un element esenţial al hotărârii, obligativitatea acesteia constituind o condiţie a procesului echitabil, exigenţă a art. 21 alin. (3) din Constituţie şi art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.

Ca atare, se observă că în afară de susţinerea formală şi teoretică a unor principii generale referitoare la obligativitatea motivării unei hotărâri judecătoreşti, recurenta nu a precizat în ce mod concret se aplică acestea deciziei atacate.

O astfel de modalitate de redactare a memoriului de recurs nu se circumscrie exigenţelor art. 488 C. proc. civ., care presupun ca în calea de atac a recursului să fie deduse judecăţii critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanţei de apel.

Aceasta întrucât a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea motivului de recurs ca fiind unul din cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării de critici de nelegalitate privind modul de judecată al instanţei raportat la motivul de recurs invocat.

Referitor la criticile formulate prin punctul de vedere la raport depus de recurentă, se constată că acestea nu se pot substitui motivelor de recurs, a căror formulare este circumstanţiată de anumite termene şi condiţii de exercitare.

Prin urmare, văzând dispoziţiile art. 493 alin. (5) coroborate cu cele ale art. 488 C. proc. civ. şi cum nu au fost identificate motive de ordine publică, se va anula calea de atac, aceasta fiind exercitată în asemenea condiţii procedurale încât nu este posibilă examinarea sub vreun aspect de nelegalitate a deciziei atacate.

În ceea ce priveşte solicitarea intimatei-interveniente C. de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată prin întâmpinarea depusă în cauză, aceasta urmează a fi respinsă în condiţiile în care cererea nu este însoţită de documentele justificative ale cheltuielilor efectuate de această parte în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 780 din 30 mai 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Respinge cererea intimatei - interveniente C. de acordare a cheltuielilor de judecată.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 februarie 2020.

GGC - LM