Annulment of cassation appeal for failure to sign or pay the judicial stamp fee when seeking recognition of a foreign divorce decree and property partition

Asupra cauzei de faţă, prin raportare la dispoziţiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara la 14 iunie 2018, A. a formulat, în contradictoriu cu pârâtul B., cerere de recunoaştere a sentinţei de divorţ nr. 15-3-01916-5 pronunţată de către Curtea Superioară a Statului Washington, prin care s-a dispus partajul asupra bunurilor imobile indicate, în sensul atribuirii acestora reclamantei.

2. Sentinţa pronunţată de tribunal

Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă, prin Sentinţa nr. 1252 din 10 septembrie 2018, a admis cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul B.. A recunoscut decretul pentru desfacerea căsătoriei nr. 15-3-01916-5 pronunţat de Curtea Superioară a Statului Washington, judeţul Snohomish. Fără cheltuieli de judecată.

3. Decizia pronunţată de curtea de apel

Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, prin Decizia nr. 1068 din 10 iulie 2019, a admis apelul declarat de pârâtul B. împotriva sentinţei pronunţate de tribunal, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a respins cererea de chemare în judecată. A respins cererea intimatei-reclamante A. de obligare a apelantului la plata cheltuielilor de judecată.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A..

Recurenta a susţinut nelegalitatea Deciziei atacate prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 7 şi 8 C. proc. civ., apreciind că în cauză nu se poate poate reţine excepţia autorităţii lucrului judecat, întrucât în prima acţiune, depusă în anul 2016 pe rolul Tribunalului Hunedoara, s-a solicitat recunoaşterea decretului pentru desfacerea căsătoriei pronunţat de Curtea Superioară a Statului Washington, districtul Snohomish. Or, prezenta acţiune vizează împărţirea de bunuri dintre părţi, respectiv trei proprietăţi în România şi una aflată pe teritoriul SUA, nicidecum desfacerea căsătoriei, prin urmare nu sunt întrunite cumulativ cele trei condiţii, respectiv identitatea de părţi, obiect şi cauză.

A solicitat şi înlăturarea motivării instanţei conform căreia instanţele române au o competenţă exclusivă, în condiţiile în care sentinţa pronunţată de autorităţile americane vizează şi o proprietate situată pe teritoriul SUA.

5. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin Rezoluţia din 11 septembrie 2019, a dispus efectuarea procedurilor de comunicare, precum şi emiterea unei adrese către recurentă, cu menţiunea de a semna cererea de recurs sau de a transmite un exemplar semnat al acesteia şi de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 RON, potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) şi alin. (2) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, sub sancţiunea anulării cererii.

La 15 noiembrie 2019 s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar la 18 noiembrie 2019, completul de filtru C3, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părţilor, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din cod.

Nu s-au depus puncte de vedere la raport.

Prin Rezoluţia din 17 decembrie 2019, s-a stabilit, în temeiul art. 495 alin. (5) C. proc. civ., termen la 12 februarie 2020, în camera de consiliu, fără citare părţi, pentru soluţionarea căii de atac.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Analizând recursul, Înalta Curte constată următoarele:

Prin dispoziţiile art. 486 C. proc. civ. s-au reglementat menţiunile pe care trebuie să le cuprindă cererea de recurs, la alin. (1) lit. e) prevăzându-se semnătura părţii sau a mandatarului părţii, în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic.

La alin. (2) al art. 486 C. proc. civ. s-a stipulat că la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru conform legii, iar la alin. (3) s-a instituit că menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e), precum şi cerinţele de la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

În speţă, cererea de recurs nu a fost semnată de recurentă sau de reprezentantul convenţional al acesteia, nefiind ataşată cererii nici dovada achitării taxei judiciare de timbru de 200 RON, calculată potrivit art. 24 alin. (1) şi alin. (2) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, corespunzător celor două motive de recurs.

Deşi citată cu menţiunea de a semna cererea de recurs sau de a transmite un exemplar semnat al acesteia, sub sancţiunea anulării cererii, precum şi cu menţiunea de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru de 200 RON sub sancţiunea anulării cererii de recurs, ca netimbrată, recurenta nu a dat curs solicitărilor instanţei.

Prin urmare, văzând dispoziţiile art. 493 alin. (5) coroborate cu cele ale art. 486 alin. (1) lit. e), alin. (2) şi alin. (3) C. proc. civ. şi cum nu au fost identificate motive de ordine publică, se va anula calea de atac, aceasta fiind exercitată în asemenea condiţii procedurale încât nu poate realiza o legală învestire a instanţei de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 1068 din 10 iulie 2019 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 februarie 2020.

GGC - CL