Appeals annulled; reduced moral damages award for victim's death stands final

Asupra cauzei de faţă, prin raportare la dispoziţiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu la 3 mai 2018, reclamantele A., mama victimei decedate B. şi surorile acesteia C. şi D. au solicitat, în contradictoriu cu E., obligarea pârâtului la plata sumei de 300.000 euro (sau contravaloarea în RON la data plăţii), respectiv câte 100.000 euro pentru fiecare dintre reclamante, cu titlu de despăgubiri morale.

2. Sentinţa pronunţată de tribunal

Tribunalul Sibiu, secţia I civilă, prin Sentinţa nr. 717 din 1 noiembrie 2018, a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele A., C. şi D., în contradictoriu cu pârâtul E. şi, în consecinţă, l-a obligat pe pârât să plătească reclamantelor suma de câte 100.000 euro pentru fiecare (echivalentul în RON la data plăţii), cu titlu de daune morale. A respins cererea reclamantelor privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

3. Decizia pronunţată de curtea de apel

Prin Decizia nr. 793 din 5 iunie 2019, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, a admis apelul declarat de pârât împotriva sentinţei pronunţate de tribunal. A schimbat, în parte, sentinţa apelată, în sensul că a stabilit cuantumul sumelor la plata cărora este obligat pârâtul în favoarea reclamantelor cu titlu de daune morale, astfel: către reclamanta A. suma de 60.000 euro în echivalent în RON la data plăţii, iar pentru fiecare dintre reclamantele C. şi D. suma de 30.000 euro în echivalent în RON la data plăţii. A respins, în rest, acţiunea formulată de reclamante. A menţinut, în rest, dispoziţiile sentinţei apelate. Fără cheltuieli de judecată în apel.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii au declarat recursuri reclamantele A., C. şi D. şi pârâtul E..

Recurentele-reclamante au susţinut nelegalitatea Deciziei atacate prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi, rejudecând cauza, modificarea, în parte, a Deciziei atacate, cu consecinţa menţinerii, ca temeinică şi legală, a hotărârii instanţei de fond.

După prezentarea situaţiei de fapt, recurentele au susţinut că hotărârea instanţei de apel este nelegală, deoarece instanţa a micşorat cuantumul despăgubirilor acordate de prima instanţă, în condiţiile în care viaţa unui om nu poate fi plătită cu nicio sumă de bani.

De asemenea, recurentele au susţinut că prin decizia atacată, instanţa a minimalizat aspectul infracţional şi gravitatea faptei săvârşite de pârâtul E., a cărei producere le-a afectat în mod deosebit şi iremediabil.

Prin recursul din 21 iunie 2019, pârâtul, prezentând pe larg situaţia sa familială, a afirmat, în esenţă, faptul că recurentele-reclamante nu sunt afectate de cele întâmplate, aşa cum au susţinut.

Prin recursul din 16 iulie 2019, pârâtul a solicitat, ca după analiza obiectivă a argumentelor instanţei de apel, a stării de fapt, a textelor legale aplicabile în materie, în temeiul art. 6 din CEDO, a C. proc. civ. şi a Ghidului pentru acordarea daunelor morale, să se admită recursul şi să se modifice hotărârea atacată în ceea ce priveşte cuantumul daunelor morale acordate de către instanţă reclamantelor, cu cheltuieli de judecată.

A susţinut că soluţionarea cauzei s-a făcut în lipsa apărătorului său, care prin cerere scrisă şi dovedită a solicitat amânarea cauzei pentru imposibilitate de prezentare, iar cererea a fost respinsă, instanţa amânând însă pronunţarea, în condiţiile în care apelantul a declarat că nu cunoaşte legea.

De asemenea, recurentul-pârât a criticat faptul că instanţa de apel a luat în considerare susţinerile nedovedite ale apărătorului ales al reclamantelor.

A mai menţionat că pentru fapta comisă, îşi ispăşeşte pedeapsa de 24 de ani în penitenciar.

În consecinţă, invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâtul a solicitat admiterea recursului, cu consecinţa reducerii daunelor morale, astfel încât cuantumul acestora să nu devină o sursă de îmbogăţire pentru intimate.

5. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin Rezoluţia din 28 august 2019, a dispus efectuarea procedurilor de comunicare, iar la 28 noiembrie 2019 s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor.

Completul de filtru C3, la data de 5 decembrie 2019, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părţilor, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din cod.

La 30 decembrie 2019, recurentul-pârât, prezentând atât aspecte familiale cât şi legate de derularea litigiului, a susţinut că nu este întemeiată cererea recurentelor - reclamante.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Analizând recursurile, Înalta Curte constată următoarele:

Art. 493 alin. (5) C. proc. civ. stipulează că în cazul în care completul este în unanimitate de acord că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 din cod, anulează recursul printr-o decizie motivată, pronunţată fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac.

Or, în speţă, verificând cererile de recurs, se constată că motivele formulate nu pot fi încadrate în cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Astfel, prin motivele recursului declarat de reclamante, deşi subsumate celor prevăzute la art. 488 pct. 6 C. proc. civ., după prezentarea situaţiei de fapt, s-a criticat micşorarea nelegală de către instanţa de apel a cuantumului despăgubirilor acordate de prima instanţă, cu trimiteri generice la imposibilitatea cuantificării pierderii unei vieţi omeneşti.

Niciun aspect din cele susţinute prin cererea de recurs a reclamantelor nu poate fi încadrat în motivele de nelegalitate cerute de art. 488 C. proc. civ., în condiţiile în care prin acestea se exprimă nemulţumirea părţilor legată de reducerea cuantumului despăgubirilor solicitate, raportat la gravitatea faptei săvârşite de recurentul-pârât şi la impactul asupra recurentelor.

Nici motivele recursului, circumscrise de pârât celor prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu se încadrează în textul de lege invocat, fiind prezentate numai elemente de fapt şi aprecieri subiective în legătură cu relaţiile personale dintre victime şi reclamante şi tinzându-se doar la o altă cuantificare a prejudiciului.

De asemenea, susţinerea referitoare la pretinsa soluţionare a cauzei în absenţa avocatului pârâtului nu aduce în dezbatere vreun aspect de nelegalitate care să poată fi analizat în contextul existenţei reglementării (art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.) care permite judecarea cauzei în prezenţa părţilor legal citate şi respectiv, a celei privind amânarea pronunţării pentru depunerea de concluzii scrise (art. 222 C. proc. civ.).

Se observă astfel că prevalându-se de art. 488 C. proc. civ., recurenţii, în argumentarea susţinerilor, au recurs la prezentarea situaţiei de fapt şi la probatoriul administrat în cauză sau la simple afirmaţii, fără indicarea unor dispoziţii legale care să fi fost nesocotite.

Or, atare critici nu pot fi avute în vedere de instanţa de control judiciar, reprezentând aspecte de netemeinicie şi nu de nelegalitate în sensul avut în vedere de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ., recurenţii neformulând critici prin care să arate în ce mod, concret, este eronat raţionamentul instanţei care a pronunţat hotărârea atacată.

O astfel de modalitate de redactare a memoriilor de recurs nu se circumscrie exigenţelor art. 488 C. proc. civ., care presupun ca în calea de atac a recursului să fie deduse judecăţii critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanţei de apel.

Prin urmare, văzând dispoziţiile art. 493 alin. (5) coroborate cu cele ale art. 488 C. proc. civ. şi cum nu au fost identificate motive de ordine publică, se vor anula căile de atac, acestea fiind exercitate în asemenea condiţii procedurale încât nu este posibilă examinarea sub vreun aspect de nelegalitate a Deciziei atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursurile declarate de reclamantele D., A. şi C. şi de pârâtul E. împotriva Deciziei nr. 793 din 5 iunie 2019 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 februarie 2020.

GGC - CL