Cassation appeal annulled for failure to demonstrate specific illegality in assessment of civil delictual liability elements for image and reputation damage

Asupra cauzei de faţă, prin raportare la dispoziţiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin la 6 septembrie 2017, A. a solicitat, în contradictoriu cu B. şi C., obligarea pârâţilor la plata sumei de 300.000 RON fiecare, reprezentând prejudiciu de imagine, atingeri aduse onoarei şi reputaţiei, ca urmare a unor postări denigratoare pe reţeaua de socializare D., obligarea pârâţilor să înceteze încălcarea dreptului la imagine şi să şteargă postările denigratoare la adresa reclamantei şi a membrilor familiei sale, precum şi obligarea pârâţilor, pe cheltuiala lor, la publicarea hotărârii de condamnare, atât pe contul acestora de D., cât şi într-un ziar local, cu cheltuieli de judecată.

La 27 octombrie 2017, s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin cererea reconvenţională prin care pârâţii B. şi C. au solicitat obligarea reclamantei A. la plata sumei de 100.000 euro, echivalent în RON, pentru prejudiciul adus imaginii, onoarei şi reputaţiei ca urmare a calomniilor şi injuriilor ce le-au fost adresate în public, cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentinţa civilă nr. 1977 din 30 martie 2018, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de către părţi. A declinat competenţa soluţionării cererii în favoarea Tribunalului Mehedinţi, în raport de dispoziţiile art. 94 pct. 1 lit. k) şi art. 95 pct. 1 C. proc. civ., având în vedere valoarea obiectului litigiului.

Prin Sentinţa nr. 30 din 11 iunie 2018, Tribunalul Mehedinţi, secţia I civilă, a admis excepţia necompetenţei materiale. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin. A constatat ivit conflictul de competenţă şi a înaintat dosarul Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, pentru soluţionarea acestuia.

Prin Sentinţa nr. 116 din 17 septembrie 2018, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi.

2. Sentinţa pronunţată de tribunal

Tribunalul Mehedinţi, secţia I civilă, prin Sentinţa nr. 8 din 25 februarie 2019, a respins, ca nefondată, cererea principală formulată de reclamanta-pârâtă A. în contradictoriu cu pârâţii - reclamanţi B. şi C., având ca obiect pretenţii. A respins, ca nefondată, cererea reconvenţională formulată de pârâţii - reclamanţi B. şi C. în contradictoriu cu reclamanta - pârâtă A.. A respins cererile de acordare a cheltuielilor de judecată.

3. Decizia pronunţată de curtea de apel

Soluţia primei instanţe a fost menţinută de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, prin Decizia nr. 1856 din 26 iunie 2019, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta - pârâtă A. împotriva sentinţei pronunţate de tribunal.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta - pârâtă A..

Recurenta a susţinut nelegalitatea Deciziei atacate prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi, reiterând motivele de apel, a arătat că instanţa i-a respins calea de atac exercitată motivat de faptul că nu sunt îndeplinite în speţă toate elementele constitutive ale răspunderii civile delictuale luând în considerare relaţiile de duşmănie dintre părţi, comportamentul anterior al părţilor.

A criticat această soluţie arătând că sub aspectul legalităţii sunt îndeplinite toate cele patru condiţii prevăzute de art. 1357 C. civ., respectiv fapta ilicită (dovedită cu probele de la dosar, între părţi neexistând niciun fel de duşmănie anterioară, instanţa fiind în eroare), prejudiciul (pe care instanţa îl poate aprecia dar având în vedere practica CEDO), vinovăţia (dovedită cu probele de la dosar) şi, nu în ultimul rând, raportul de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu.

A apreciat că a făcut dovada că cei doi pârâţi i-au adus atingere imaginii, onoarei şi demnităţii, în raport de art. 1357 C. civ., având în vedere că este cadru medical, fiind o persoană cunoscută.

A concluzionat în sensul că instanţa de judecată nu a făcut o aplicare corectă a prevederilor ce subzistă şi a solicitat, ca în urma unei analize corecte a tuturor argumentelor prezentate, recursul să-i fie admis şi să se caseze hotărârile pronunţate.

5. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin Rezoluţia din 9 septembrie 2019, a dispus efectuarea procedurilor de comunicare, iar la 11 noiembrie 2019 s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, reţinându-se că motivele formulate ridică o problemă de încadrare, cu consecinţa sancţiunii prevăzute de art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Completul de filtru C3, la data de 12 noiembrie 2019, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părţilor, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din cod.

La 28 noiembrie 2019, recurenta a depus note scrise la raport, prin care, după prezentarea situaţiei care rezultă din datele dosarului, a considerat că subzistă prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., întrucât s-a preluat motivarea primei instanţe privitoare la faptul că între părţi ar exista o duşmănie anterioară. A considerat că în speţă sunt întrunite cerinţele prevăzute la art. 1357 C. civ. pentru antrenarea răspunderii civile delictuale.

La data de 2 decembrie 2019, recurenta a depus o hotărâre pronunţată de Tribunalul Mehedinţi într-o speţă similară, în care s-au făcut referiri la intimatul - pârât din prezenta cauză.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Analizând recursul, Înalta Curte constată următoarele:

Art. 493 alin. (5) C. proc. civ. stipulează că în cazul în care completul este în unanimitate de acord că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 din cod, anulează recursul printr-o decizie motivată, pronunţată fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac.

În speţă, motivele recursului, deşi subsumate de reclamantă celor prevăzute la art. 488 pct. 8 C. proc. civ., reiau în întregime criticile din apel care şi-au găsit deja o rezolvare jurisdicţională.

Prin urmare, ignorând faptul că obiectul recursului îl constituie decizia pronunţată în apel, care a fost fundamentată pe anumite considerente în adoptarea soluţiei, recurenta a preluat motivele de apel, nesocotind existenţa judecăţii anterioare.

În acest context, se constată că deşi prin decizia recurată s-a menţinut soluţia primei instanţe, curtea de apel, răspunzând motivelor de apel, a procedat la analiza acestora, făcându-şi propria judecată.

Ca atare, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, pentru care motive este eronat şi nelegal raţionamentul instanţei de apel, obiect al recursului constituindu-l decizia pronunţată în apel.

Se reţine totodată, că prin criticile care nu reiau motivele de apel, recurenta a apreciat ca fiind îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 1357 C. civ. şi a considerat că a făcut dovada atingerii aduse imaginii, onoarei şi demnităţii sale de către cei doi pârâţi prin probele administrate.

Astfel, în susţinerea îndeplinirii fiecărei cerinţe prevăzute de art. 1357 C. civ. pentru antrenarea răspunderii civile delictuale (faptă ilicită, prejudiciu, vinovăţie, legătură de cauzalitate), recurenta a făcut trimitere la starea de fapt şi la probatoriu, fără a indica în concret în ce constă raţionamentul eronat al instanţei de apel.

Or, criticile referitoare la modalitatea în care instanţa a administrat şi apreciat probatoriile necesare soluţionării cauzei nu pot fi avute în vedere de instanţa de control judiciar, reprezentând aspecte de netemeinicie şi nu de nelegalitate în sensul avut în vedere de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Indicarea generică a unui text de lege apreciat ca fiind incident speţei, prin circumstanţiere la starea de fapt şi la probe, nu reprezintă formularea unei critici de nelegalitate în sensul avut în vedere de art. 488 C. proc. civ.

Aceasta întrucât a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea motivului de recurs ca fiind unul din cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării de critici de nelegalitate privind modul de judecată al instanţei raportat la motivul de recurs invocat.

În consecinţă, văzând dispoziţiile art. 493 alin. (5) coroborate cu cele ale art. 488 C. proc. civ. şi cum nu au fost identificate motive de ordine publică, se va anula calea de atac, aceasta fiind exercitată în asemenea condiţii procedurale încât nu este posibilă examinarea sub vreun aspect de nelegalitate a Deciziei atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta - pârâtă A. împotriva Deciziei nr. 1856 din 26 iunie 2019 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 februarie 2020.

GGC - CL