VAT Fraud Damages Claim Fails; Tax Authority's Cassation Appeal Annulled as Inadmissible

Asupra cauzei de faţă, prin raportare la dispoziţiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti sub nr. x/2016, la data de 15 iunie 2016, reclamanta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, reprezentant legal al Statului Român, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Maramureş a solicitat, în contradictoriu cu A. şi partea responsabilă civilmente S.C. B. S.R.L., prin lichidator judiciar C. S.R.L., menţinerea măsurilor asigurătorii luate prin Încheierea din 19 decembrie 2011 a Judecătoriei Baia Mare în dosarul nr. x/2010, menţinute prin Decizia penală nr. 239R/5 iulie 2012 a Tribunalului Maramureş, dată în dosarul nr. x/2012, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 665/A/16 mai 2016, pronunţată în dosarul nr. x/2012 de Curtea de Apel Cluj şi obligarea pârâtului la plata sumei de 929.585,035 RON, la care se adaugă dobânzi şi penalităţi de întârziere aferente până la plata integrală a debitului.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 998 - 999 din vechiul C. civ., ale Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003, art. 397 alin. (5) C. proc. pen.

Prin Sentinţa civilă nr. 16002 din 28 septembrie 2016, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

S-a constatat că în raport de capătul principal de cerere, care are ca obiect obligarea pârâtului la plata unei sume ce depăşeşte pragul valoric de 200.000 RON, prevăzut de art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ., competenţa aparţine, în primă instanţă, tribunalului.

2. Sentinţa pronunţată de tribunal

Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Sentinţa nr. 1372 din 9 octombrie 2017, a respins cererea formulată de reclamanta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, reprezentant legal al Statului Român, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Maramureş, în contradictoriu cu pârâţii A. şi S.C. B. S.R.L., prin lichidator judiciar C. S.R.L., ca neîntemeiată.

3. Decizia pronunţată de curtea de apel

Soluţia primei instanţe a fost menţinută de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 563A din 8 aprilie 2019, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei pronunţate de tribunal.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, reprezentant legal al Statului Român, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Maramureş.

Recurenta a susţinut nelegalitatea Deciziei atacate prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi obligarea pârâtului A. la plata către reclamantă a sumei de 922.585,035 RON, la care se adaugă dobânzi şi penalităţi de întârziere aferente până la plata integrală a debitului, conform C. proc. fisc.

A arătat că în mod netemeinic instanţa de apel, în considerentele hotărârii, a reţinut că înscrisurile depuse la dosar şi cele existente în dosarul penal nu au permis instanţei reţinerea săvârşirii faptei ilicite.

După expunerea situaţiei de fapt, recurenta a susţinut că soluţia dată prin hotărârea atacată este criticabilă în totalitate sub aspectul legalităţii şi temeiniciei sale, întrucât, în urma verificărilor actelor existente la dosarul penal al instanţei de fond, nu se poate concluziona faptul ca nu s-a dovedit săvârşirea faptei, aşa cum greşit a reţinut curtea de apel prin hotărârea atacată.

A solicitat să se constate că pârâtul a săvârşit fapta ilicita, constând "în înlesnirea sau ajutarea în orice mod la săvârşirea faptei de determinare cu rea-credinţă, de către persoane impozabile a sumei taxei pe valoare adăugată de rambursat şi obţinerea nelegală, în acest fel, a unor sume de bani de la organele fiscale", efectul fiind producerea la bugetul de stat general consolidat a unui prejudiciu în cuantum de 929.585,035 RON, neachitat, plus obligaţiile accesorii aferente, precum şi să se constate că în cauză legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciul cauzat bugetului de stat este fără echivoc dovedită.

Concluzionând, a solicitat ca instanţa să aibă în vedere faptul că în speţă sunt îndeplinite în mod cumulativ toate condiţiile de admisibilitate ale acţiunii.

5. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin Rezoluţia din 28 august 2019, a dispus efectuarea procedurilor de comunicare, iar la 3 decembrie 2019 s-a întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Completul de filtru C3, la data de 5 decembrie 2019, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părţilor, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din cod.

Nu s-au depus puncte de vedere la raport.

Prin Rezoluţia din 13 ianuarie 2020, s-a stabilit termen pentru soluţionarea recursului la 12 februarie 2020, în camera de consiliu, fără citare părţi, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Analizând recursul, Înalta Curte constată următoarele:

Art. 493 alin. (5) C. proc. civ. stipulează că în cazul în care completul este în unanimitate de acord că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 din cod, anulează recursul printr-o decizie motivată, pronunţată fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac.

Motivele recursului, deşi circumscrise de reclamantă celor prevăzute la art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ., reiau criticile formulate în apel care şi-au găsit deja o rezolvare jurisdicţională.

Prin urmare, ignorând faptul că obiectul recursului îl constituie decizia pronunţată în apel, care a fost fundamentată pe anumite considerente în adoptarea soluţiei, recurenta a preluat motivele de apel, nesocotind existenţa judecăţii anterioare.

În acest context, se constată că deşi prin decizia recurată s-a menţinut soluţia primei instanţe, prin respingerea apelului declarat de reclamantă, ca nefondat, curtea de apel, răspunzând motivelor de apel, a procedat la analiza acestora, făcându-şi propria judecată.

Ca atare, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, pentru care motive este eronat şi nelegal raţionamentul instanţei de apel, obiect al recursului constituindu-l decizia pronunţată în apel.

Or, numai aspectul susţinut prin recurs în sensul săvârşirii de către intimatul - pârât a unei fapte ilicite prin încălcarea legii la momentul solicitării şi obţinerii rambursărilor de TVA, fără a indica în concret în ce constă raţionamentul eronat al instanţei de apel nu reprezintă formularea unei critici de nelegalitate în sensul avut în vedere de art. 488 C. proc. civ.

Aceasta întrucât a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea motivului de recurs ca fiind unul din cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării de critici de nelegalitate privind modul de judecată al instanţei raportat la motivul de recurs invocat.

În consecinţă, văzând dispoziţiile art. 493 alin. (5) coroborate cu cele ale art. 488 C. proc. civ. şi cum nu au fost identificate motive de ordine publică, se va anula calea de atac, aceasta fiind exercitată în asemenea condiţii procedurale încât nu este posibilă examinarea sub vreun aspect de nelegalitate a Deciziei atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, reprezentant legal al Statului Român, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Maramureş împotriva Deciziei nr. 563A din 8 aprilie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 februarie 2020.

GGC - CL