Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 370/2020 AI generated

Inadmissibility of revision against non-appealable procedural decision under Article 493(5) of the Civil Procedure Code

Case Number Decizia nr. 370/2020
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Inadmissible

Legislator summary

AI generated

The Supreme Court dismissed as inadmissible a motion for revision filed against its own previous decision of 3 October 2019, which had annulled a party's appeal against a Court of Appeals chamber order, thereby leaving the original annulment in force. The dispute involved a procedural challenge where the petitioner attempted to reopen a final decision via an extraordinary remedy after failing to meet standard appellate requirements. The court held the request inadmissible because the decision under review was rendered under Article 493(5) of the Code of Civil Procedure, a provision that expressly precludes any form of judicial review, whether ordinary or extraordinary; consequently, the limited enumeration of reviewable judgments in Article 509 regarding revision excluded such orders, and allowing the claim would violate the principle of legality.

Legislator headnote

AI generated

art. 10 alin. (1) C. proc. civ, art. 493 alin. (5) C. proc. civ, art. 509 C. proc. civ; Inadmissibility of revision against non-appealable procedural decision under Article 493(5) of the Civil Procedure Code: Prin dispoziţiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina părţilor îndeplinirea actelor de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau judecător.

Keywords

AI generated
Civil Procedure Code revision of a judgment principle of legality procedural orders judicial review civil annulment

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra cererii constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Prin Decizia nr. 1676 din 3 octombrie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a anulat recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii de şedinţă din 9 mai 2019 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2018.

2. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire A..

3. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi

Prin Rezoluţia din 16 ianuarie 2020, s-a fixat termen de judecată la 12 februarie 2020, în şedinţă publică, cu citare părţi, în vederea discutării admisibilităţii cererii de revizuire.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Analizând cererea de revizuire, Înalta Curte constată că aceasta nu este admisibilă, în considerarea argumentelor ce succed:

Prin dispoziţiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina părţilor îndeplinirea actelor de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau judecător.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual civile, aceeaşi pentru subiecţii de drept aflaţi în situaţii identice.

Aceleaşi exigenţe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Din dispoziţiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este şi cea privind existenţa unei hotărâri determinate ca atare de lege susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Se reţine, însă, că decizia atacată a fost pronunţată în procedura reglementată prin art. 493 alin. (5) C. proc. civ., iar o atare hotărâre nu este supusă niciunei căi de atac conform dispoziţiei exprese din cuprinsul normei menţionate.

Sintagma folosită de legiuitor cuprinde atât căile de atac ordinare, cât şi pe cele extraordinare, din modul în care este redactat textul rezultând că legea nu face nicio distincţie între acestea.

Or, unde legea nu distinge, nici judecătorul nu poate face vreo distincţie (ubi lex non distinguet, nec nos distinguere debemus).

Totodată, din formularea art. 509 C. proc. civ., text care reglementează calea extraordinară de atac a revizuirii, reiese că enumerarea categoriilor de hotărâri ce pot fi atacate este limitativă, nepermiţând exercitarea respectivei căi extraordinare de atac şi împotriva altor hotărâri.

Întrucât recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii, cererea de revizuire urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 1676 din 3 octombrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 februarie 2020.

GGC - C