Consumer contract damages claim: Competence of court at consumer's domicile despite forum selection clause
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice definitively resolved a negative conflict of jurisdiction in favor of the first-instance court at the consumer's domicile, ruling that this court was competent to hear the case. The dispute involved a consumer's claim for material and moral damages, statutory interest, and penalty interest arising from a residential savings-credit contract with a financial institution, which led to a jurisdictional standoff between two courts: the court at the defendant's headquarters applied the general territorial rule (Art. 107(1) Civil Procedure Code) to decline jurisdiction, while the court at the consumer's domicile claimed jurisdiction based on alternative territorial competence (Art. 113(1)(8) in conjunction with Art. 116 Civil Procedure Code). The Court held that because the subject matter constituted reparation of damages for a consumer, the plaintiff had the exclusive right to choose between the court at the defendant's seat or their own domicile under Art. 116; additionally, the contractual forum selection clause designating the defendant's location was deemed ineffective and null under Art. 126(2) Civil Procedure Code because it was concluded before the right to reparation arose, thereby confirming the competence of the court at the consumer's domicile.
Legislator headnote
AI generatedart. 453 C. proc. civ, art. 107 alin. (1) C. proc. civ, art. 126 alin. (2) C. proc. civ, art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 133 pct. 2 C. proc. civ; Consumer contract damages claim: Competence of court at consumer's domicile despite forum selection clause: The dispute involved a consumer's claim for material and moral damages, statutory interest, and penalty interest arising from a residential savings-credit contract with a financial institution, which led to a jurisdictional standoff between two courts: the court at the defendant's headquarters applied the general territorial rule (Art. 107(1) Civil Procedure Code) to decline jurisdiction, while the court at the consumer's domicile claimed jurisdiction based on alternative territorial competence (Art. 113(1)(8) in conjunction with Art. 116 Civil Procedure Code). The Court held that because the subject matter constituted reparation of damages for a consumer, the plaintiff had the exclusive right to choose between the court at the defendant's seat or their own domicile under Art. 116; additionally, the contractual forum selection clause designating the defendant's location was deemed ineffective and null under Art. 126(2) Civil Procedure Code because it was concluded before the right to reparation arose, thereby confirming the competence of the court at the consumer's domicile.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe procedural basis cited in the operative part to establish the competence of the Judecătoriei Reghin to resolve the case.
Full text
Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei:
1. Cererea de chemare în judecată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Reghin la data de 16 mai 2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.A., obligarea pârâtei la: plata sumei de 7.419,74 RON, reprezentând daune materiale; plata sumei de 1.000 euro, reprezentând daune morale; plata dobânzii legale începând cu data înaintării prezentei acţiuni şi până la plata integrală a creanţei; plata dobânzii penalizatoare în cuantum de 782,73 RON; plata cheltuielilor de judecată.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 257 şi 1350 C. civ., art. 453 C. proc. civ., art. 16 din O.G. nr. 21/2002 şi Legea nr. 193/2000.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Reghin în soluţionarea cauzei.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:
2.1. Prin Sentinţa civilă nr. 1649 din data de 19 septembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Judecătoria Reghin a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, în esenţă, Judecătoria Reghin a reţinut că sediul pârâtei se află în Bucureşti, şi a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.
2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, prin Sentinţa civilă nr. 11756 din data de 11 noiembrie 2019, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Reghin, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Astfel, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a reţinut că, prin capitolul 24 din Condiţiile Generale ale contractelor de economisire-creditare ale B. S.A., părţile au stabilit că toate litigiile rezultate din contractul de economisire-creditare pentru domeniul locativ se vor soluţiona de către instanţa din Bucureşti competentă în materie.
Însă, a apreciat că această clauză este ineficace din punct de vedere procesual, deoarece este contrară prevederilor art. 126 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora, în litigiile din materia protecţiei drepturilor consumatorilor, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege, părţile pot conveni alegerea instanţei competente numai după naşterea dreptului la despăgubire, iar orice convenţie contrară este considerată ca nescrisă.
Faţă de obiectul cauzei, de prevederile art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi ale art. 116 din acelaşi act normativ, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a reţinut că reclamantul A. avea vocaţia să aleagă între sesizarea instanţei competente de la domiciliul său şi instanţa competentă teritorial de la sediul pârâtei.
Având în vedere că reclamantul a înţeles să învestească judecătoria unde îşi are domiciliul, respectiv Judecătoria Reghin, a constat că aceasta este competentă să soluţioneze pricina.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.
Înalta Curte reţine că Judecătoria Reghin şi Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de constatările diferite a celor două instanţe cu privire la dispoziţiile legale în temeiul cărora se stabileşte instanţa competentă a soluţiona prezentul litigiu.
Astfel, Judecătoria Reghin a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ., în timp ce Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a dat eficienţă prevederilor art. 113 alin. (1) pct. 8 coroborate cu cele ale art. 116 din acelaşi cod.
În speţă, prin prezentul demers judiciar, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei B. S.A. la plata de daune morale şi materiale, a dobânzii legale şi a dobânzii penalizatoare, susţinând că a încheiat cu pârâta un contract de economisire-creditare (de tipul) economii plus nr. x, iar la expirarea perioadei contractuale, suma care i-a fost pusă la dispoziţie nu este cea care trebuia încasată, raportat la prevederile contractului.
Regula de drept comun în materia competenţei teritoriale este înscrisă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia, cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediu pârâtul, dacă legea nu dispune astfel.
Pe de altă parte, legiuitorul a înţeles să reglementeze pentru anumite situaţii o competenţă teritorială alternativă, astfel încât, pe lângă instanţa de la domiciliul pârâtului, mai sunt competente şi alte instanţe.
Dispoziţiile art. 113 C. proc. civ., ce stabilesc o competenţă teritorială alternativă, stipulează în alin. (1) pct. 8 că "în afară de instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, mai este competentă instanţa domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor".
Prin urmare, raportat la obiectul prezentului litigiu, prin care reclamantul, în calitate de consumator, urmăreşte repararea pagubei pretins a fi suferite, în cauză, devin incidente dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., anterior enunţate, al căror scop este acela de a proteja consumatorul, facilitându-i accesul la justiţie printr-o dispoziţie favorabilă, ceea ce îi conferă prerogativa de a alege între două sau mai multe instanţe competente.
Totodată, pentru toate cazurile în care legea stabileşte o competenţă teritorială alternativă, dreptul de a alege între mai multe instanţele deopotrivă competente revine exclusiv reclamantului, în temeiul art. 116 C. proc. civ.
Cum, în aplicarea art. 116 C. proc. civ. raportat la art. 113 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod, reclamantul, a înţeles să introducă acţiunea la instanţa în a cărei circumscripţie teritorială se află domiciliul său, respectiv Judecătoria Reghin (conform H.G. nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscripţiilor judecătoriilor şi parchetelor de pe lângă judecătorii), astfel învestită, această instanţă nu mai putea să dispună declinarea competenţei.
În ceea ce priveşte clauza atributivă de competenţă, cuprinsă în capitolul 24 din contractul încheiat între părţi, prin care acestea au convenit ca toate litigiile rezultate din acesta să fie soluţionate de către instanţa din Bucureşti competentă în materie, Înalta Curte, pe de o parte, constată că niciuna dintre cele două instanţe aflate în conflict nu a dat eficienţă acestei alegeri de competenţă, iar, pe de altă parte, reţine că această clauză este lipsită de efecte, în raport de obiectul cauzei şi de dispoziţiile art. 126 alin. (2) C. proc. civ., fiind anterioară naşterii dreptului la despăgubire, astfel cum a reţinut şi Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Reghin, instanţă în a cărei circumscripţie teritorială se află domiciliul reclamantului consumator şi care a fost învestită de către acesta cu soluţionarea pricinii, în temeiul dispoziţiilor art. 116 raportat la art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Reghin.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 februarie 2020.
GGC - CL