Real estate sale-purchase specific performance quashed for missing summons service evidence at hearing

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Turda la data de 1 august 2013 sub nr. x/2013, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B. şi C., D. şi E., F., pronunţarea unei sentinţe prin care:

- să se dispună obligarea pârâţilor de rd. 1 să recunoască pe seama pârâţilor de rd. 2 dreptul de proprietate cu privire la imobilul înscris în CF x Turda, top x, având destinaţia "casă şi curte în intravilan" în suprafaţă de 270 mp, să consimtă la încheierea contractului autentic de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul anterior descris, predând acte apte de intabulare, în caz contrar, hotărârea judecătorească urmând a ţine loc de act autentic apt pentru intabulare;

- să se dispună obligarea pârâţilor de rd. 2 să recunoască pe seama defunctei G., dreptul de proprietate cu privire la imobilul înscris în CF x Turda, top x, având destinaţia "casă şi curte în intravilan" în suprafaţă de 270 mp, să consimtă la încheierea contractului autentic de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul anterior descris predând acte apte de intabulare, în caz contrar, hotărârea judecătorească urmând a ţine loc de act autentic apt pentru intabulare;

- să se constate că masa succesorală după defuncta G., născută H., decedată la data de 3 mai 2001, se compune din dreptul de proprietate cu privire la imobilul înscris în CF x Turda, top. x, având destinaţia "casă şi curte în intravilan" în suprafaţă de 270 mp şi să se dispună predarea acesteia pe seama reclamantei A. în cotă de 1/3, pe seama numitei I. în cotă de 1/3 şi pe seama numitei F., născută J., în cotă de 1/3, în calitate de fiice ale defunctei;

- să se constate că masa succesorală după defuncta I., decedată la data de 31 octombrie 2011, se compune din cota de 1/3 din dreptul de proprietate cu privire la imobilul înscris în CF x Turda, top x, având destinaţia "casă şi curte în intravilan" în suprafaţă totală de 270 mp, şi să se dispună predarea acesteia pe seama reclamantei în cotă de 1/2 şi pe seama pârâtei F. în cotă 1/2, în calitate de colaterali privilegiaţi, surori ale defunctei;

- să se dispună sistarea stării de indiviziune asupra imobilului înscris în CF x Turda, top x, având destinaţia "casă şi curte în intravilan" în suprafaţă de 270 mp, prin atribuirea acestuia în întregime pe seama reclamantei, fără sultă, potrivit convenţiei părţilor.

Prin Sentinţa civilă nr. 469 din 18 aprilie 2014 a Judecătoriei Turda, competenţa soluţionării cauzei a fost declinată în favoarea Tribunalului Cluj, unde a fost înregistrată sub acelaşi număr de Dosar x/2013

I.2. Soluţia primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 122 din 8 martie 2018 a Tribunalului Cluj, secţia civilă, s-a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi excepţia nulităţii absolute a antecontractului de vânzare-cumpărare, invocate de pârâţii B. şi C..

S-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii B., C., D., E., F.

S-a respins cererea formulată de pârâtul B. privind aplicarea amenzii judiciare.

Reclamanta a fost obligată să achite pârâtului B. suma de 900 RON, cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea raportului de expertiză criminalistică efectuat de Institutul Naţional de Expertize Criminalistice.

Taxa judiciară de timbru în sumă de 15.091,32 RON, pentru care reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar sub forma scutirii, a rămas în sarcina statului.

I.3. Decizia pronunţată în apel

Prin Decizia civilă nr. 29/A din data de 13 februarie 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă s-a admis apelul declarat de reclamanta, s-a schimbat în parte sentinţa atacată, astfel:

S-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii B., C., D., E. şi F. şi, în consecinţă:

S-a dispus obligarea pârâţilor B. şi C. să încheie cu pârâţii D. şi E. contract de vânzare-cumpărare în formă autentică cu privire la imobilul situat în municipiul Turda, strada x nr. 1, actualmente strada x nr. 1, înscris în CF nr. x Turda, provenit din conversia pe hârtie a CF vechi nr. x Turda, nr. top x, constând din casă şi curte teren intravilan, în suprafaţă de 270 mp, iar în caz de refuz hotărârea va ţine loc de act autentic de vânzare-cumpărare.

S-a dispus obligarea pârâţilor D. şi E. să încheie cu numita G. contract de vânzare-cumpărare în formă autentică cu privire la imobilul situat în municipiul Turda, strada x nr. 1, actualmente strada x nr. 1, înscris în CF nr. x Turda, provenit din conversia pe hârtie a CF vechi nr. x Turda, nr. top x, constând din casă şi curte teren intravilan, în suprafaţă de 270 mp, iar în caz de refuz hotărârea va ţine loc de act autentic de vânzare-cumpărare.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Intimaţii B. şi C. au fost obligaţi în solidar să-i plătească apelantei A. suma de 18.812,26 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, pentru ambele faze procesuale.

II. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei pronunţate în apel, în termen legal, au formulat recurs pârâţii C. şi B..

II.1. Motivele de recurs formulate de pârâta C.

Prin cererea de recurs formulată, recurenta-pârâtă a invocat incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., susţinând că hotărârea curţii de apel este nelegală, fiind dată cu încălcarea dispoziţiilor legale care reglementează citarea şi comunicarea actelor de procedură.

În dezvoltarea criticilor, recurenta a arătat că la termenul de judecată din 16 ianuarie 2019, instanţa a dispus, printre altele, şi citarea sa pentru termenul de judecată următor, din data de 13 februarie 2019, la adresa indicată în întâmpinare, respectiv mun. Turda, str. x, jud. Cluj, dispoziţie care a fost respectată prin emiterea citaţiei.

La termenul de judecată din data de 13 februarie 2019, deşi la dosar nu exista dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu recurenta (intimată-pârâtă, în etapa apelului), instanţa a păşit la judecarea apelului, fiind astfel încălcate prevederile art. 153 C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 8 şi 13 din C. proc. civ. şi cu art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Recurenta susţine că citarea părţilor constituie o formalitate esenţială care asigură exercitarea dreptului ia apărare, iar încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la citare atrage nulitatea hotărârii pronunţate deoarece este de natură influenţeze soluţia dată în lipsa părţii sau a dovezii de citare. Necitarea răpeşte acesteia posibilitatea de a-şi exercita dreptul la apărare, ceea ce influenţează implicit judecata.

Potrivit prevederilor înscrise în art. 153 alin. (1) C. proc. civ., judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, afară numai dacă legea nu dispune altfel, în timp ce dispoziţiile art. 153 alin. (2) din acelaşi cod obligă preşedintele la amânarea judecării pricinii ori de câte ori constată că partea care lipseşte nu a fost citată cu respectarea cerinţelor prevăzute de lege sub pedeapsa nulităţii.

Dispoziţiile legale referitoare la citarea părţilor au caracter imperativ deoarece sunt prevăzute pentru realizarea dreptului de apărare şi a principului contradictorialităţii, instanţa neputând hotărî asupra unei acţiuni decât după citarea sau înfăţişarea părţilor. De aceea, ori de câte ori constată că partea care lipseşte nu a fost citată cu respectarea cerinţelor legale, instanţa este obligată - sub pedeapsa nulităţii - să amâne judecata, ceea ce nu s-a întâmplat în prezenta pricină.

II.2. Motivele de recurs formulate de pârâtul B.

Prin cererea de recurs formulată, pârâtul B. a susţinut incidenţa motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ.

Într-o primă critică, invocând incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul-pârât a apreciat că este nelegală respingerea cererii de decădere din dreptul de a depune înscrisuri pentru ultimul termen de judecată.

În esenţă, a susţinut că instanţa de apel a nesocotit dispoziţiile art. 470 alin. (1) lit. d) coroborate cu art. 470 alin. (3) şi (4) şi 478 alin. (2) C. proc. civ., care trimit la art. 194 lit. e) şi art. 150 din C. proc. civ.

Prin a doua critică formulată, invocând incidenţa motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ., recurentul-pârât a susţinut că instanţa a reţinut în mod nelegal existenţa unui partaj între foştii K., precum şi a unei confirmări tacite din partea sa pentru antecontractul de vânzare-cumpărare din data de 2 ianuarie 1998.

Din perspectiva motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul-pârât a criticat hotărârea recurată apreciind că instanţa a încălcat principiul contradictorialităţii şi dreptul la apărare al părţilor.

Astfel, a susţinut că în considerentele deciziei a fost reţinut un "partaj de bunuri cu privire la imobilul litigios, iar în temeiul efectului declarativ al partajului consacrat de art. 786 C. civ. ...", fără ca acest aspect să fi fost pus în discuţia părţilor, în acord cu dispoziţiile art. 14 şi 15 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-pârât a arătat că instanţa de apel, în speţă, a reţinut că a se proceda la redactarea unei declaraţii în faţa organului de poliţie (2019), la un interval mare de timp de peste 20 de ani de la data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare (1998), echivalează cu soluţionarea şi definitivarea unui partaj (fără costurile aferente - taxe de timbru, expertize de evaluare etc.), analogie nepermisă faţă de dispoziţiile art. 669 C. civ., art. 670 noul C. civ. şi art. 980 C. proc. civ.

A apreciat că decizia atacată are o motivare sui-generis, fără corespondent în vreo normă legală de drept material.

Totodată, recurentul-pârât a considerat că instanţa a interpretat în mod greşit dispoziţiile art. 35 alin. (2) din Codul familiei, în ceea ce priveşte confirmarea tacită a antecontractului de vânzare-cumpărare.

II.3. Apărările formulate în cauză

În termen legal, intimata-reclamantă A. a depus întâmpinare prin care:

- a invocat excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant în privinţa apărătorului recurentei-pârâte C.;

- a invocat excepţia lipsei de interes a recurentului-pârât B. în formularea şi susţinerea recursului;

- a invocat excepţia inadmisibilităţii primului motiv de recurs invocat de către recurentul-pârât B., întrucât, în opinia sa, cele susţinute nu pot fi circumscrise prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

- a invocat inadmisibilitatea motivului de recurs susţinut de recurentul-pârât B., în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cu privire la aspectul acceptării tacite, apreciind că aspectele susţinute nu au fost invocate în faţa instanţelor de fond şi apel; pe fond, a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.

Recurentul-pârât B. a depus întâmpinare cu privire la recursul formulat de pârâta C., prin care a formulat concluzii de admitere a acestuia.

În termen legal, recurenta-pârâtă C. a depus răspuns la întâmpinarea formulată de intimata-reclamantă, solicitând respingerea excepţiei lisei dovezii calităţii de reprezentant şi arătând că apărările formulate de aceasta prin întâmpinare sunt nefondate.

Recurentul-pârât B. nu a formulat răspuns la întâmpinare.

II.4. Procedura de filtru

După încheierea procedurii de comunicare, s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Raportul întocmit în cauză în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru, care şi l-a însuşit prin rezoluţia din 6 noiembrie 2019, fiind comunicat părţilor, însă acestea nu au formulat un punct de vedere asupra raportului.

Completul de filtru a fixat termen la 3 decembrie 2019 pentru discutarea admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea de la data menţionată, au fost respinse excepţiile invocate prin întâmpinare, pentru motivele acolo arătate.

Ambele recursuri formulate în cauză au fost admise în principiu, fixându-se termen pentru şedinţa publică de azi, în vederea analizării acestora pe fond.

II.5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

II.5.1. În ceea ce priveşte recursul declarat de către pârâta C., Înalta Curte reţine a fi îndeplinit cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Aceasta a susţinut că decizia recurată este dată cu încălcarea regulilor de procedură care reglementează citarea şi comunicarea actelor de procedură.

Înalta Curte constată, astfel cum recurenta susţine, că la termenul de judecată din 16 ianuarie 2019, curtea de apel a amânat judecata cauzei la termenul din 13 februarie 2019 şi, pe lângă alte măsuri procedurale, a dispus citarea intimatei-pârâte C. pentru termenul acordat, la adresa indicată în dosar.

Potrivit menţiunilor grefierului de şedinţă de pe încheierea redactată la acel termen, cu respectarea cerinţelor art. 157 din C. proc. civ. a fost emisă citaţia pentru intimata C. la data de 21 ianuarie 2019 la adresa indicată de aceasta în cuprinsul întâmpinării formulate la motivele de apel, respectiv mun. Turda, str. x, jud. Cluj.

La termenul de judecată din 13 februarie 2019 însă, procesul-verbal prevăzut de art. 164 din C. proc. civ. de îndeplinire a procedurii de citare cu intimata-pârâtă C., nu s-a regăsit la dosar, ci a fost ataşat ulterior termenului din 13 februarie 2019 şi, implicit, pronunţării deciziei recurate (soluţionarea apelului având loc la acelaşi termen).

Această împrejurare rezultă din faptul că pe actul de procedură invocat, aflat la dosar apel, se află o menţiune olografă prin care se atestă primirea procesului-verbal de îndeplinire a procedurii de citare cu intimata şi ataşarea dovezii la dosar, la data de 19 februarie 2019.

Ca atare, independent de faptul că în cuprinsul procesului-verbal de îndeplinire a procedurii de citare rezultă că acesta ar fi fost întocmit de agentul procedural la data de 27 ianuarie 2019, menţiune prevăzută de art. 164 alin. (1) lit. a) din C. proc. civ. şi că citaţia a fost înmânată destinatarului care a semnat de primire, Înalta Curte apreciază că instanţa de apel, la termenul de judecată din 13 februarie 2019, a soluţionat apelul fără a avea la dosar dovada îndeplinirii procedurii de citare cu intimata-pârâtă C.

Înalta Curte apreciază că, într-o astfel de situaţie, erau incidente dispoziţiile art. 153 din C. proc. civ., potrivit cărora: "(1) Instanţa poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părţile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel.

(2) Instanţa va amâna judecata şi va dispune să se facă citarea ori de câte ori constată că partea care lipseşte nu a fost citată cu respectarea cerinţelor prevăzute de lege, sub sancţiunea nulităţii."

Din menţiunile practicalei deciziei recurate, rezultă că la apelul nominal făcut în şedinţă publică intimata-pârâtă C. nu a fost prezentă nici personal, nici prin reprezentant convenţional, astfel încât, în cauză, sunt întrunite premisele aplicării art. 153 alin. (2) din C. proc. civ., fiind incidentă sancţiunea nulităţii deciziei.

Nulitatea prevăzută de art. 153 alin. (2) din C. proc. civ. este o nulitate expresă, iar potrivit art. 175 alin. (2) din acelaşi cod, vătămarea părţii este prezumată până la dovada contrară pe care o poate face partea interesată, în contextul acestei norme, partea interesată fiind partea adversă sau partea care are interes în înlăturarea sancţiunii nulităţii.

Din perspectiva interesului ocrotit prin dispoziţiile art. 153 alin. (2) din C. proc. civ., nulitatea este relativă, ceea ce presupune că poate fi invocată numai de către cel vătămat, anume de partea pentru care procedura de citare nu a fost îndeplinită în condiţiile legii, şi numai dacă neregularitatea nu a fost cauzată prin propria faptă, astfel cum prevede art. 178 alin. (2) din C. proc. civ.

Este de precizat că neregularitatea constă în soluţionarea apelului la data de 13 februarie 2019 fără a exista la dosar dovada de îndeplinire a procedurii de citare, iar ataşarea acesteia după momentul pronunţării deciziei recurate, anume la 19 februarie 2019, nu poate asigura îndeplinirea retroactivă a acestei condiţii.

Pe de altă parte, ataşarea la dosar a dovezii îndeplinirii procedurii de citare după momentul pronunţării nu poate fi considerată ca fiind cauzată prin fapta recurentei, în sensul celor prevăzute de art. 178 alin. (2) din C. proc. civ., întrucât obligaţia depunerii la dosar a actelor de procedură revine personalului auxiliar al instanţei, iar nu părţilor.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în aplicarea dispoziţiilor art. 497, art. 496 coroborate cu art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. va admite recursul pârâtei C., va casa decizia recurată şi va trimite cauza pentru rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.

II.5.2. Referitor la recursul-declarat de pârâtul B., Înalta Curte apreciază că, dat fiind motivul ce a condus la admiterea recursului pârâtei C., la acest moment procesual nu pot fi evaluate criticile susţinute de acesta, întrucât, în prezentul dosar, cei doi recurenţi (foşti soţi), au aceeaşi poziţie procesuală şi acelaşi interes procesual, intimata-reclamantă chemându-i în judecată în calitate de promitenţi-vânzători (în opinia acesteia, având în vedere contestările recurentului şi apărarea sa în dosar), pentru pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.

Totodată, Înalta Curte apreciază că judecata pricinii trebuie să fie unitară atât în rejudecarea apelului, cât şi în eventualitatea promovării de oricare dintre părţi a recursului împotriva deciziei ce se va da în rejudecare.

Prin evaluarea criticilor pârâtului din prezentul recurs, s-ar crea premisele încălcării principiul dublului grad de jurisdicţie în privinţa recurentei-pârâte, întrucât odată dezlegate anumite aspecte ţinând de fondul cauzei se vor impune şi în privinţa pârâtei cu valoarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat în noul ciclu procesual, date fiind prevederile art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., dar şi prevederile art. 501 alin. (1) din acelaşi cod.

Aprecierea anterioară decurge din aplicarea dispoziţiilor art. 60 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. ce reglementează regimul coparticipării procesuale: "(1) Actele de procedură, apărările şi concluziile unuia dintre reclamanţi sau pârâţi nu le pot profita celorlalţi şi nici nu îi pot prejudicia.

(2) Cu toate acestea, dacă prin natura raportului juridic sau în temeiul unei dispoziţii a legii, efectele hotărârii se întind asupra tuturor reclamanţilor ori pârâţilor actele de procedură îndeplinite numai de unii dintre ei sau termenele încuviinţate numai unora dintre ei pentru îndeplinirea actelor de procedură profită şi celorlalţi. Când actele de procedură ale unora sunt potrivnice celor făcute de ceilalţi, se va ţine seama de actele cele mai favorabile."

În consecinţa celor ce preced, Înalta Curte, va admite şi recursul declarat de pârâtul B., care se află într-un raport de coparticipare procesuală obligatorie cu recurenta-pârâtă C., în sensul normei citate - art. 60 alin. (2) din C. proc. civ., urmând ca, în rejudecare, instanţa de apel să aibă în vedere şi cele arătate de recurent prin motivele de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de pârâţii C. şi B. împotriva Deciziei civile nr. 29/A din data de 13 februarie 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.

Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 februarie 2020.

GGC - LM