Adoption appeal dismissed as inadmissible for challenging final appellate decision; prior rulings final.

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de revizuire

Prin cererea înregistrată la data de 29 octombrie 2018 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, sub nr. x/2018, revizuentul A. a solicitat în contradictoriu cu intimatele Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Teleorman şi B., revizuirea Sentinţei civile nr. 13/05.03.2018 pronunţate de Tribunalul Teleorman şi a Deciziei civile nr. 738A/13.07.2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în Dosarul nr. x/2018.

Prin precizarea depusă la data de 06 noiembrie 2018, revizuentul a arătat că invocă motivele de revizuire prevăzute la art. 509 alin. (1) pct. 1, 7, 8, 9 şi 10 din C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 1223 A din 14 noiembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu.

A declinat competenţa materială de soluţionare a cererii de revizuire formulate împotriva Sentinţei civile nr. 13/05.03.2018 pronunţate de Tribunalul Teleorman în Dosarul nr. x/2018, revizuire întemeiată pe motivele prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1, 7, 8, 9 şi 10 din C. proc. civ., formulată de revizuentul A. în contradictoriu cu intimata Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Teleorman, în favoarea Tribunalului Teleorman.

A disjuns cererea de revizuire formulată împotriva Deciziei civile nr. 738A/13.07.2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2018, revizuire întemeiată pe motivele prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1, 7, 8, 9 şi 10 din C. proc. civ., dispunând înaintarea acesteia la registratură, în vederea formării unui nou dosar.

2. Hotărârea pronunţată de tribunal

Prin Sentinţa civilă nr. 2 din 23 ianuarie 2019, Tribunalul Teleorman, secţia civilă, a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, invocată de intimata-reclamantă Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Teleorman, în contradictoriu cu revizuentul A. şi intimata B. şi a respins cererea, ca inadmisibilă.

3. Hotărârea pronunţată de curtea de apel

Împotriva sentinţei menţionate a declarat apel pârâtul A.

Prin Decizia civilă nr. 608A din 23 aprilie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins excepţia de necompetenţă, ca tardiv formulată; a respins, ca nefondat, apelul formulat de pârâtul A. împotriva Sentinţei civile nr. 2 din 23 ianuarie 2019 a Tribunalului Teleorman, secţia civilă.

4. Hotărârea atacată

Prin Decizia civilă nr. 1145 din 20 septembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei civile nr. 608A din 23 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

5. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a declarat recurs contestatorul A.

În motivarea recursului, recurentul şi-a exprimat nemulţumirea cu privire la sentinţele pronunţate în dosarele în care a fost parte, pe care le consideră nelegale, expunând pe larg aspecte care ţin de nelegalitatea procedurii de adopţie cu referire la cei 5 copii minori ai săi, de lipsa acordului părinţilor pentru deschiderea acestei proceduri, de faptul că i-au fost încălcate drepturile părinteşti, precum şi de împrejurarea că a ţinut permanent legătura cu copiii săi, atât telefonic, cât şi prin vizite sau întâlniri.

A mai susţinut că cererea de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 pct. 1, 7, 9 şi 10 din C. proc. civ., este admisibilă.

5. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, s-a reţinut că recursul este declarat împotriva unei hotărâri care nu are deschisă această cale de atac.

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în complet de filtru, fiind comunicat părţilor, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi cod.

Recurentul-contestator şi-a exprimat poziţia procesuală prin formularea în scris a punctului de vedere la raport. Reiterând situaţia de fapt expusă în cererea de recurs, a arătat că este admisibilă calea de atac exercitată în cauză în condiţiile în care deschiderea procedurii de adopţie este nelegală şi încalcă atât Constituţia, cât şi drepturile părinteşti ale recurentului.

Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condiţiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluţionarea căii de atac, la data de 06 februarie 2020, în complet filtru, fără citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

În raport de prevederile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, admisibilitatea recursului, reţinând următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 508 alin. (4) din C. proc. civ., "hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată".

Dispoziţiile art. 88 alin. (1) din Legea nr. 273/2004 privind procedura adopţiei stipulează că "hotărârile prin care se soluţionează cererile prevăzute de prezenta lege sunt supuse numai apelului în termen de 10 zile, cu excepţia hotărârilor judecătoreşti prin care se soluţionează cererea de deschidere a procedurii adopţiei, unde termenul de apel este de 30 de zile."

În speţă, Decizia civilă nr. 1145 din 20 septembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, obiect al recursului pendinte, a fost pronunţată în soluţionarea contestaţiei în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei civile nr. 608 A din 23 aprilie 2019 a aceleiaşi instanţe, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de aceeaşi parte împotriva Sentinţei civile nr. 2 din 23 ianuarie 2019 a Tribunalului Teleorman, secţia civilă.

Dispoziţiile art. 483 alin. (2) teza a II-a din C. proc. civ. prevăd că nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

De asemenea, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs."

În raport cu prevederile art. 129 din Constituţia României şi cele ale art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac şi, pe cale de consecinţă, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătoreşti este condiţionată de exercitarea acesteia în condiţiile legii. Pentru a da eficienţă acestor reglementări legale, instanţa este obligată să examineze căile de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală şi să respingă, ca inadmisibilă, orice cale de atac neconformă acestora.

Cum hotărârea atacată cu contestaţie în anulare a fost pronunţată în soluţionarea unui apel, decizia recurată - prin care a fost respinsă ca inadmisibilă contestaţia în anulare - nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului, întrucât decizia pronunţată de curtea de apel cu privire la apelul declarat de pârâtul A. împotriva Sentinţei civile nr. 2 din 23 ianuarie 2019 a Tribunalului Teleorman, secţia civilă, este o hotărâre definitivă în sensul dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., cu referire la art. 88 alin. (1) din Legea nr. 273/2004 privind procedura adopţiei, care nu este supusă recursului, conform art. 483 alin. (2) teza a II-a din C. proc. civ.

Recunoaşterea unei căi de atac, în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalităţii, consacrat expres de dispoziţiile art. (7) din C. proc. civ., precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul A. împotriva Deciziei civile nr. 1145 din 20 septembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul A. împotriva Deciziei civile nr. 1145 din 20 septembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 februarie 2020.

GGC - NN