Territorial competence for personal real estate action: failure to raise relative incompetence exception in defense

După deliberare, asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bârlad la 3 iulie 2018 sub nr. x/2018, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 28 februarie 2011, autentificat de Biroul Notarial Public C..

În drept, a invocat incidenţa dispoziţiilor art. 1303 C. civ.

2. Apărările formulate la Judecătoria Bârlad

La 20 februarie 2019, pârâta a depus cerere de repunere în termenul de formulare a întâmpinării şi întâmpinare.

În motivarea cererii de repunere în termen, pârâta a arătat că procedura de citare a fost viciată, întrucât locuieşte în Voluntari din anul 2010, iar cererea de chemare în judecată i-a fost comunicată la imobilul situat în Bârlad, str. x nr. 3, care a fost vândut în anul 2011.

Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, iar pe fond, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.

La termenul de judecată de la 11 septembrie 2019, Judecătoria Bârlad a rămas în pronunţare asupra excepţiei necompetenţei teritoriale.

Prin cererea depusă la termenul de judecată mai sus menţionat, după strigarea cauzei, conform menţiunilor de pe aceasta, reclamanta a depus precizări în legătură cu excepţia necompetenţei teritoriale, arătând că, potrivit art. 117 alin. (1) C. proc. civ., "Cererile privitoare la drepturi reale imobiliare se introduc numai la instanţa în a cărei circumscripţie este situat bunul." Susţinând că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat anularea unui act translativ al unui drept real, reclamanta a apreciat că Judecătoria Bârlad este competentă să judece cauza.

3. Hotărârea Judecătoriei Bârlad

Prin Sentinţa nr. 2246 din 8 octombrie 2019, Judecătoria Bârlad a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Bârlad a apreciat că, prin raportare la dispoziţiile art. 129 C. proc. civ., excepţia necompetenţei teritoriale este relativă, fiind invocată de pârâtă în condiţiile prevăzute de art. 130 alin. (3) din acelaşi act normativ.

Judecătoria Bârlad a reţinut că acţiunea dedusă judecăţii are caracterul unei acţiuni personale imobiliare, astfel că, potrivit statuărilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, din Decizia nr. 842 din 13 martie 2014, competenţa de soluţionare nu se stabileşte potrivit art. 117 C. proc. civ., aplicabil exclusiv acţiunilor reale imobiliare, ci conform normelor de drept comun prevăzute de art. 107 din acest act normativ, care stipulează că cererea de chemare în judecată se depune la instanţa domiciliului pârâtului.

Constatând că domiciliul pârâtei nu este în Bârlad, ci în Voluntari, jud. Ilfov, instanţa a apreciat că, din acest motiv, competenţa soluţionării cauzei aparţine Judecătoriei Buftea.

Faţă de aspectele de fapt şi de drept reţinute, în temeiul art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cu referire la art. 129 alin. (3) şi art. 130 alin. (3) din acelaşi act normativ, Judecătoria Bârlad a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionarea a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

4. Hotărârea Judecătoriei Buftea

Prin Sentinţa nr. 38 din 9 ianuarie 2020, Judecătoria Buftea a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bârlad. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat din oficiu judecata şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Buftea a reţinut că obiectul cauzei deduse judecăţii este reprezentat de anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 28 februarie 2011 de Biroul Notarului Public C., acţiunea având caracterul unei cereri personale imobiliare prin care se urmăreşte valorificarea unui drept de creanţă.

A apreciat că, în speţă, este aplicabilă regula generală de competenţă prevăzută de art. 107 C. proc. civ., conform căreia "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel."

Judecătoria Buftea a constatat că domiciliul pârâtei este în jud. Ilfov.

Faţă de caracterul relativ al normei de competenţă, a considerat că sunt incidente dispoziţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate.

Din interpretarea dispoziţiilor legale mai sus menţionate, Judecătoria Buftea a reţinut că excepţia de necompetenţă teritorială de ordine privată nu poate fi ridicată din oficiu, de instanţă, precum şi că aceasta se impune a fi invocată cu respectarea unui termen procedural imperativ.

Instanţa a apreciat, de asemenea, că excepţia necompetenţei teritoriale de ordine privată nu a fost invocată de pârâtă prin întâmpinarea depusă la dosar, ci s-a reţinut invocarea acesteia la termenul de judecată din 11 septembrie 2019, când pârâta a arătat că Judecătoria Bârlad nu este competentă să soluţioneze cauza, în raport de domiciliul pârâtului.

Reţinând că pârâta nu a invocat excepţia de necompetenţă teritorială prin întâmpinare, conform dispoziţiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., ci la termenul de judecată din 11 septembrie 2019, cu nerespectarea regimului juridic al invocării excepţiei de necompetenţă, a stabilit că prima instanţa învestită de reclamant cu soluţionarea cererii de chemare în judecată a rămas competentă să soluţioneze procesul.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Potrivit art. 129 alin. (1) C. proc. civ., "Necompetenţa este de ordine publică sau privată." Alin. (2) al acestui articol prevede că necompetenţa este de ordine publică: (pct. 1) "în cazul încălcării competenţei generale, când procesul nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti; (pct. 2) în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad sau de competenţa unei alte secţii sau altui complet specializat; (pct. 3) în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura."

Conform art. 129 alin. (3) C. proc. civ., "În toate celelalte cazuri, necompetenţa este de ordine privată."

În cauza de faţă, obiectul litigiului dedus judecăţii este reprezentat de cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., în baza dispoziţiilor art. 1303 C. civ., anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 894 autentificat de Biroul Notarial Public C. la 28 februarie 2011.

În raport de finalitatea urmărită de reclamantă prin acţiunea formulată, respectiv valorificarea unui drept personal, constând în dreptul de creanţă corelativ obligaţiei de a face, izvorât din contractul de vânzare-cumpărare ce a avut ca obiect transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului situat în jud. Vaslui, prin prisma dispoziţiilor legale mai sus enunţate, se constată că norma de competenţă teritorială aplicabilă în cauză este relativă.

Faţă de natura şi obiectul dreptului exercitat prin acţiunea dedusă judecăţii, care are caracterul unei acţiuni personale imobiliare, în ceea ce priveşte competenţa, Înalta Curte reţine că aceasta se stabileşte potrivit dispoziţiilor de drept comun reglementate de art. 107 C. proc. civ., conform cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa unde domiciliază pârâtul.

Norma cuprinsă în art. 107 C. proc. civ. are caracter relativ, fiind de ordine privată.

Conform art. 130 alin. (3) din actul normativ mai sus menţionat, "Necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii."

Din interpretarea textului legal mai sus enunţat rezultă că, în cazul necompetenţei de ordine privată, instanţa nu poate să ridice din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale, ci aceasta se invocă de pârât, în condiţiile mai sus arătate.

În ceea ce priveşte întâmpinarea, potrivit art. 205 C. proc. civ., aceasta constă în actul de procedură prin care pârâtul se apără în fapt şi în drept, faţă de cererea de chemare în judecată.

Verificarea depunerii în termen a întâmpinării se face din oficiu, în condiţiile art. 208 C. proc. civ., conform cărora întâmpinarea este obligatorie, în afară de cazurile în care legea prevede în mod expres altfel.

Consecinţa nedepunerii întâmpinării în termenul prevăzut de lege atrage decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii, în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel.

Potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, pe parcursul derulării procedurii prevăzute la art. 201 C. proc. civ., comunicările către pârâtă s-au realizat la adresa din Bârlad, str. x nr. 3, indicată de reclamantă în cererea de chemare în judecată.

La primul termen de judecată acordat, respectiv 16 ianuarie 2019, faţă de lipsa de procedură cu pârâta, Judecătoria Bârlad a prorogat discutarea competenţei de soluţionare a cauzei la termenul următor, dispunând citarea pârâtei la reşedinţa sa, menţionată în cererea de chemare în judecată.

La 20 februarie 2019, pârâta a depus cerere de repunere în termenul de formulare a întâmpinării şi întâmpinare.

În motivarea cererii de repunere în termen, pârâta a arătat că procedura de citare a fost viciată, întrucât nu a fost citată la domiciliul său din oraşul Voluntari, Bd. x, jud. Ilfov, unde locuieşte din anul 2010, ci în Bârlad, str. x nr. 3, imobilul situat la această adresă fiind vândut în anul 2011.

De asemenea, a susţinut că, pentru termenul de judecată din 16 ianuarie 2019, Judecătoria Bârlad a dispus citarea sa la domiciliul părinţilor săi din jud. Galaţi, comunicarea cererii de chemare în judecată făcându-se la această adresă, la 28 ianuarie 2019, pârâta luând cunoştinţă de conţinutul său la 9 februarie 2019.

Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, iar pe fond, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.

La termenul de judecată din 11 septembrie 2019, Judecătoria Bârlad, reţinând că procedura de citare este legal îndeplinită, a pus în discuţie competenţa de soluţionare a cauzei.

Prin cererea depusă la dosar la termenul de judecată mai sus menţionat, după strigarea cauzei (conform menţiunilor de pe cerere), reclamanta a precizat, referitor la excepţia necompetenţei teritoriale, că, potrivit art. 117 alin. (1) C. proc. civ., "Cererile privitoare la drepturi reale imobiliare se introduc numai la instanţa în a cărei circumscripţie este situat bunul." În raport de aceste dispoziţii legale şi de faptul că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat anularea unui act translativ al unui drept real, reclamanta a susţinut că este competentă să judece cauza Judecătoria Bârlad.

Faţă de aspectele mai sus relevate, Înalta Curte reţine că, în cauză, pârâta B. nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Bârlad prin întâmpinare, ci doar excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, în baza art. 3 coroborate cu cele ale art. 9 din Decretul nr. 167/1958.

Dimpotrivă, Judecătoria Bârlad a ridicat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale, deşi, faţă de neinvocarea de către pârâtă a excepţiei prin întâmpinare, era obligată să se declare competentă să soluţioneze pricina la primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate.

În cauză, fiind însă vorba despre o normă de competenţă teritorială relativă, nesocotirea acesteia putea fi invocată pe calea excepţiei de necompetenţă numai de pârâtă, prin întâmpinare, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile erau legal citate în faţa primei instanţe şi puteau pune concluzii, conform art. 130 alin. (3) C. proc. civ., în caz contrar, prima instanţă sesizată rămânând competentă să judece litigiul.

Pentru argumentele expuse, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bârlad.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bârlad.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 februarie 2020.

GGC - GV