Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 316/2020 AI generated

Exclusion of extraordinary appeal from first-instance civil actions under Law 165/2013

Case Number Decizia nr. 316/2020
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Inadmissible

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal (recurs) as inadmissible, leaving the Court of Appeal's decision to uphold the lower court's dismissal of the claimants' action in force. The dispute involved three heirs seeking the annulment of a mayoral disposition and the in-kind restitution or compensation of an apartment and land allegedly expropriated abusively, along with damages for confiscated furniture, under Law No. 165/2013. The decisive legal basis was the restriction on judicial remedies for cases governed by this specific statute, which provided that first-instance court decisions are subject only to appeal, thereby excluding the right to further appeal to the High Court; consequently, the High Court held that the appeal was procedurally barred, and the preliminary procedural order challenged by the appellants could not be attacked separately from the final judgment.

Legislator headnote

AI generated

art. 35 din Legea nr. 165/2013, art. 493 din C. proc. civ, art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 21 din Legea nr. 165/2013; Exclusion of extraordinary appeal from first-instance civil actions under Law 165/2013: The dispute involved three heirs seeking the annulment of a mayoral disposition and the in-kind restitution or compensation of an apartment and land allegedly expropriated abusively, along with damages for confiscated furniture, under Law No. 165/2013. The decisive legal basis was the restriction on judicial remedies for cases governed by this specific statute, which provided that first-instance court decisions are subject only to appeal, thereby excluding the right to further appeal to the High Court; consequently, the High Court held that the appeal was procedurally barred, and the preliminary procedural order challenged by the appellants could not be attacked separately from the final judgment.

Keywords

AI generated
excluded cases judicial law procedural orders preliminary decision action for annulment civil judgment

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

The provision cited in the final decision to establish that the dismissal of the appeal is not subject to any further legal remedy.

art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

The procedural rule cited to mandate the communication of the decision to the parties.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra cauzei de faţă, se reţin următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Obiectul cererii de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată la data de 15 iunie 2018 pe rolul Tribunalului Arad, reclamanţii A., B. şi C. au chemat în judecată pe pârâtul Primarul Municipiului Arad, solicitând anularea Dispoziţiei nr. 1624 din 04.05.2018, eliberată de Primarul Municipiului Arad şi obligarea acestuia, în principal, la restituirea în natură a imobilului preluat abuziv sau la compensarea în echivalent cu un alt bun oferit în echivalent în măsura în care restituirea în natură nu mai este posibilă, iar în subsidiar, la acordarea către numita A. a măsurilor compensatorii prin puncte, în temeiul Legii nr. 165/2013, la valoarea de piaţă pentru întreaga cotă de 10/16, iar către numiţii B. şi C. pentru întreaga cotă de 6/16 fiecare, din apartamentul nr. x din imobilul situat în Arad, B-dul x, nr. 45, înscris în CF (vechi) individuală nr. x Arad, nr. top. xb; y/b; x/a; x/1 şi CF (vechi) colectivă nr. y Arad - teren, compus din 3 camere, debara, baie, bucătărie, hol, WC, cămară de alimente şi 2 terase, suprafaţă construită de 105 mp şi teren 188 mp, din 468 mp.

În drept, reclamanţii au invocat prevederile art. 1 alin. (2), art. 2, art. 10, art. 34 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013.

La 18.09.2018, reclamanţii au înţeles să îşi modifice acţiunea în sensul de a solicita, în principal, obligarea pârâtului la restituirea în natură a imobilului - apartament nr. x, situat în Arad, B-dul x, nr. 45, înscris în CF (vechi) individuală nr. x Arad, nr. top. xb; y/b; x/a; x/1 şi CF (vechi) colectivă nr. y Arad - teren, compus din 3 camere, debara, baie, bucătărie, hol, WC, cămară de alimente, 2 terase şi două boxe în pivniţă, suprafaţă construită de 105 mp şi teren 188 mp, din 468 mp preluat abuziv şi cota de 105/262 parte din părţile comune rămase în indiviziune sau la compensarea în echivalent cu un alt bun oferit în echivalent în măsura în care restituirea în natură nu mai este posibilă în cotă de 1/2 pentru numita A., 1/4 pentru numitul B. şi 1/4 pentru numita C., conform Certificatului de moştenitor nr. VI 1848/17 emis de Judecătoria Furth.

În subsidiar, au solicitat obligarea pârâtului la acordarea către numita A. de despăgubiri la valoarea de piaţă pentru cotă de 1/2, cota de 1/4 pentru numitul B. şi cota de 1/4 pentru numita C. conform Certificatului de moştenitor nr. VI 1848/17 emis de Judecătoria Furth pentru imobilul - apartament nr. x, situat în Arad, B-dul x, nr. 45, înscris în CF (vechi) individuală nr. x Arad, nr. top. xb; y/b; x/a; x/1 şi CF (vechi) colectivă nr. y Arad - teren, compus din 3 camere, debara, baie, bucătărie, hol, WC, cămară de alimente, 2 terase şi două boxe în pivniţă, suprafaţă construită de 105 mp şi teren 188 mp, din 468 mp preluat abuziv şi cota de 105/262 parte din părţile comune rămase în indiviziune. În plus, au solicitat obligarea pârâtului la acordarea către numita A. de despăgubiri la valoarea de piaţă pentru mobilierul descris în Dovada nr. 12/D din 01.06.1987 a Direcţiei Vămilor şi confiscat prin Procesul-verbal nr. x din 02 iunie 1987 emis de Direcţia Vămilor, Vama Arad.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă de tribunal.

Prin Sentinţa civilă nr. 214/30.10.2018, Tribunalul Arad a respins acţiunea civilă, astfel cum a fost modificată, formulată de reclamanţii A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Arad.

3. Hotărârea pronunţată în apel de Curtea de apel.

Împotriva hotărârii Tribunalului Arad, au formulat apel reclamanţii, dosarul fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Timişoara.

Prin încheierea din data de 25 aprilie 2018, Curtea de Apel Timişoara a amânat judecarea cauzei la data de 6 iunie 2019, pentru efectuarea unei adrese către pârâtul-intimat, în vederea depunerii procesului-verbal cu situaţia bunurilor ce pot fi acordate în compensare, în sensul dispoziţiilor art. 22 alin. (5) din H.G. nr. 401/2013.

Prin Decizia nr. 139 din 20 iunie 2019, Curtea de Apel Arad, secţia I civilă, a respins apelul formulat de către apelanţii A., B. şi C. împotriva Sentinţei civile nr. 214/30.10.2018, pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. x/2018.

4. Calea de atac formulată în cauză.

Împotriva încheierii din data de 25 aprilie 2019 şi a Deciziei nr. 139 din 20 iunie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2018 au declarat recurs reclamanţii A., B. şi C..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 18 septembrie 2019 şi repartizată aleatoriu, spre soluţionare, Completului filtru nr. 10 (CF x).

Prin rezoluţia din data de 19 octombrie 2019, s-a dispus, în aplicarea prevederilor art. 493 din C. proc. civ., întocmirea prezentului raport asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

În cuprinsul memoriului de recurs, recurenţii-reclamanţi au arătat că prin încheierea din data de 25.04.2019, instanţa de apel a încălcat regulile de procedură înscrise de art. 478 alin. (2) teza I, de art. 233 alin. (1) lit. j) şi de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

În motivare, recurenţii -reclamanţi au argumentat că, în mod nelegal, cu eludarea dispoziţiilor art. 478 alin. (2) teza I din C. proc. civ., instanţa de apel a respins, ca inadmisibilă, cererea privind administrarea probei cu expertiza contabilă pentru a se stabili dacă suma de 40.000 RON, pretins a fi încasată de reclamanta A., are aceeaşi valoare cu suma de 40.000 RON, menţionată în cuprinsul dispoziţiei de acordare de despăgubiri. De asemenea, au apreciat că invocarea unor texte de lege inaplicabile echivalează cu nemotivarea de către instanţa de apel a hotărârii.

În susţinerea criticii de nelegalitate, întemeiate, în drept, pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenţii-reclamanţi au argumentat că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare şi interpretare a dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 165/2013 atunci când a reţinut că "eventualele echivalenţe de valori se vor stabili de comisia centrală care va stabili toate despăgubirile".

Un alt argument, în susţinerea aceluiaşi motiv de casare, a fost acela potrivit căruia, instanţa de apel a pronunţat decizia recurată cu aplicarea greşită a prevederilor art. 7.3. alin. (2) din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G nr. 250/2007 şi ale art. 1204 din C. civ. privind mărturisirea extrajudiciară scrisă, reţinând faptul că lipsa menţiunii din cuprinsul Dispoziţiei 1624/2018, la rubrica privind descrierea imobilului a două boxe şi cota de 105/262 din părţile comune (teren intravilan de sub construcţie), nu ar fi de natură a atrage anularea dispoziţiei atacate sau modificarea acesteia, iar în ceea ce priveşte evaluarea imobilului, aceasta se va efectua de Comisia Naţională de Stabilire a Despăgubirilor, în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (6), ţinând seama de caracteristicile tehnice ale imobilului de la data preluării.

Or, contrar celor reţinute de către instanţa de apel, dispoziţiilor art. 7.3. alin. (2) din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G nr. 250/2007, prevăd că "Entitatea învestită cu soluţionarea notificării va menţiona în mod expres în conţinutul deciziei/dispoziţiei sau ordinului, pe lângă descrierea construcţiei (materiale, suprafeţe, anul edificării) şi situaţia juridică a acesteia şi suprafaţa de teren ce nu se restituie în natură şi pentru care se propune acordarea de măsuri reparatorii în echivalent".

5. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor la data de 02.12.2019, conform dovezilor aflate la filele x, care nu au depus puncte de vedere la raport, iar prin rezoluţia din data de 19 decembrie 2019, a fost acordat termen la 05 februarie 2020, pentru analiza admisibilităţii în principiu a recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Prioritar, Înalta Curte apreciază că se impune a se reţine că admisibilitatea unui recurs, în condiţiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., presupune analiza de către completul de filtru, a îndeplinirii cumulative a condiţiilor de fond şi de formă a cererii de recurs, stabilite sub sancţiunea nulităţii de prevederile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., care reglementează conţinutul cererii de recurs, de dispoziţiile art. 489 din C. proc. civ., care se referă la încadrarea criticilor în motivele de casare, expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., şi de dispoziţiile art. 485 din C. proc. civ., referitoare la termenul de exercitare a recursului, a legalităţii căii de atac exercitate şi a îndeplinirii de către recurent a obligaţiei legale de achitare a taxei judiciare de timbru.

De asemenea, se reţine că, în conformitate cu dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare.

Analizând admisibilitatea în principiu recursului din perspectiva legalităţii căii de atac, Înalta Curte reţine următoarele:

Conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

În conformitate cu dispoziţiile art. 483 alin. (2) teza finală din C. proc. civ. "Nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."

Legea nr. 165/2013, în temeiul căreia a fost formulată prezenta acţiune, aşa cum reiese din cuprinsul cererii de chemare în judecată, aflată la dosarului nr. x/2018 al Tribunalului Arad, secţia I civilă, în art. 35 prevede următoarele "Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă, a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării. (...) (4) Hotărârile judecătoreşti pronunţate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului."

Reiese, deci, că potrivit art. 35 alin. (4) din Legea specială nr. 165/2013, hotărârea tribunalului de soluţionare a contestaţiei împotriva deciziilor emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 din acelaşi act normativ, este supusă numai apelului.

Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor menţionate, rezultă că singura cale de atac împotriva hotărârilor pronunţate de tribunal în materia Legii nr. 165/2013 este apelul, intenţia legiuitorului fiind aceea de a suprima calea de atac a recursului.

În cauza pendinte, prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, reclamanţii au chemat în judecată pe pârâtul Primarul Municipiului Arad pentru anularea Dispoziţiei nr. 1624 din 04.05.2018, eliberate de către acesta din urmă şi obligarea acestuia, în principal, la restituirea în natură a imobilului preluat abuziv, sau la compensarea în echivalent cu un alt bun oferit în echivalent în măsura în care restituirea în natură nu mai este posibilă, iar în subsidiar, la acordarea către numita A. a măsurilor compensatorii prin puncte.

În primă instanţă, cererea de chemare în judecată a fost soluţionată de Tribunalul Arad, care, prin Sentinţa civilă nr. 214/30.10.2018, a respins acţiunea civilă, astfel cum a fost modificată, formulată de reclamanţii A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Arad.

Prin Decizia nr. 139 din 20 iunie 2019, ce face obiectul prezentei căi de atac, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, a soluţionat apelul exercitat de către reclamanţii A., B. şi C. împotriva Sentinţei civile nr. 214/30.10.2018, pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. x/2018. epuizându-se astfel căile de atac recunoscute de lege în materia acţiunilor întemeiate, în drept, pe dispoziţiile Legii nr. 165/2013.

Pentru argumentele expuse, din coroborarea dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 6 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., cu art. 35 alin. (4) din Legea specială nr. 165/2013, rezultă că Decizia civilă nr. 139 din 20 iunie 2019 a Curţii de Apel Timişoara nu este susceptibilă de recurs, fiind pronunţată de curtea de apel în cadrul soluţionării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.

Potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.

În ceea ce priveşte recursul exercitat de recurenţii-reclamanţi împotriva încheierii din data de 25 aprilie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, de Curtea de Apel Timişoara, se reţin următoarele:

Potrivit art. 466 alin. (4) din C. proc. civ. "Împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, afară de cazul când legea dispune altfel."

Este adevărat că dispoziţiile legale redate se referă la exercitarea căi de atac a apelului, dar, conform prevederilor art. 494 din C. proc. civ. "Dispoziţiile de procedură privind judecata în primă instanţă şi în apel se aplică şi în instanţa de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezenta secţiune."

Prin încheierea ce face obiectul prezentei căi de atac, instanţa de apel a amânat judecarea cauzei la data de 6 iunie 2019, pentru efectuarea unei adrese către pârât, în vederea depunerii procesului-verbal cu privire la situaţia bunurilor ce pot fi acordate în compensare, în sensul dispoziţiilor art. 22 alin. (5) din H.G. nr. 401/2013.

Aşadar, se poate constata că aceasta este o încheiere premergătoare, cu caracter preparatoriu, care poate fi atacată doar împreună cu fondul, făcând corp comun cu hotărârea finală şi, prin urmare, este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea finală, respectiv Decizia civilă nr. 139 din data de 20 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Pentru argumentele arătate, recursul exercitat de recurenţii-reclamanţi împotriva încheierii din data de 25 aprilie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, de Curtea de Apel Timişoara va fi respins ca inadmisibil.

Văzând conţinutul dispoziţiilor art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., potrivit cărora "Prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare.", având în vedere că inadmisibilitatea căii de atac reprezintă o excepţie procesuală de procedură, absolută şi peremptorie care împiedică analiza oricăror alte chestiuni, inclusiv excepţii, Înalta Curte constată că motivele de nelegalitate invocate prin cererea de recurs nu mai pot fi supuse controlului judecătoresc de către instanţa de recurs.

Aşa fiind, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanţii A., B. şi C. împotriva încheierii din 25 aprilie 2019 şi a Deciziei civile nr. 139 din data de 20 iunie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2018, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanţii A., B. şi C. împotriva încheierii din 25 aprilie 2019 şi a Deciziei civile nr. 139 din data de 20 iunie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2018, ca inadmisibil.

Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 februarie 2020.

GGC - GV