Nullity of cassation for failure to articulate statutory grounds: factual proportionality of attorney’s fees excluded from legality review

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 15 iunie 2017 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, reclamanta A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta B.:

- să constate folosirea neautorizată de către pârâta B. a drepturilor de imagine şi reprezentare la nivel naţional şi internaţional a activităţii de taekwondo wtf., care a încălcat dreptul de proprietate intelectuală asupra mărcii A., conform deciziei de admitere la înregistrare nr. x, emisă de Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci la data de 01.09.2016;

- să fie obligată pârâta să înceteze de îndată, pe teritoriul României, folosirea neautorizată a drepturilor de imagine şi reprezentare la nivel naţional a activităţii de taekwondo wtf., care încalcă dreptul de proprietate intelectuală asupra mărcii, conform deciziei de admitere la înregistrare nr. x, emisă de Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci la data de 01.09.2016, sub sancţiunea plăţii unor daune cominatorii de 500 euro/zi de întârziere prevăzută de art. 1516 C. proc. civ.

- să fie obligată pârâta la plata de despăgubiri materiale estimate provizoriu la 15.000 euro, precum şi despăgubiri morale în valoare de 15.000 euro, pentru prejudiciul cauzat reclamantei prin folosirea neautorizată a drepturilor de imagine şi reprezentare la nivel naţional a activităţii de taekwondo wtf., care încalcă dreptul de proprietate intelectuală asupra mărcii conform deciziei de admitere la înregistrare nr. x, emisă de Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci la data de 01.09.2016;

- să dispună publicarea în presă, pe cheltuiala pârâtei, a dispozitivului hotărârii judecătoreşti, în două publicaţii de circulaţie naţională;

- să se constate că cererea de înfiinţare a B. este lovită de nulitate absolută deoarece s-a produs fără avizul expres al ministerului;

- să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentinţa nr. 384 din 20 februarie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a anulat cererea formulată de reclamanta A. ca netimbrată, şi a obligat reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 3.283,67 RON cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat şi cheltuieli de transport.

Prin Decizia nr. 850A din 29 mai 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins apelul declarat de apelanta-reclamantă A., ca nefondat.

Împotriva deciziei pronunţate în apel, reclamanta A. a formulat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea cu reţinere spre rejudecare, şi respingerea cererii intimatei-pârâte de obligare a acesteia la plata sumei de 3.283,67 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin motivele de recurs, în prealabil, s-a reiterat opinia recurentei referitoare la modalitatea în care s-a desfăşurat în faţa primei instanţe procedura legată de stabilirea taxei de timbru finalizată cu anularea cererii ca netimbrată, formulată şi prin cererea de apel, în sensul că cererea introductivă nu era supusă timbrajului. Totodată, reclamanta a formulat critici cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată la care a fost obligată de către instanţa de fond, apreciind că nu trebuia obligată la plata în întregime a acestor cheltuieli.

Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă B. a solicitat, în principal, anularea recursului, pentru neindicarea şi neîncadrarea în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. şi, în subsidiar, respingerea recursului şi obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Asupra recursului formulat în cauză, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. De asemenea, potrivit art. 488 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute la pct. 1-8 din acest text legal.

Potrivit prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Recurenta nu a indicat prin criticile formulate vreunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., cererea de recurs fiind întemeiată în drept pe prevederile art. 483 - 502 C. proc. civ., în general.

Abia prin punctul de vedere formulat cu privire la raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului recurenta a arătat că sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În prealabil, se constată că susţinerile recurentei referitoare la modalitatea în care s-a desfăşurat în faţa primei instanţe procedura legată de stabilirea taxei de timbru, finalizată cu anularea cererii ca netimbrată, nu pot fi apreciate ca fiind critici de recurs, raportat la prevederile art. 488 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere că, aşa cum se reţine de către instanţa de apel, deşi au fost formulate în cadrul apelului, apelanta a declarat expres că renunţă la aceste motive, iar aceste considerente ale deciziei din apel nu au fost criticate în recurs. Astfel, aceste critici la care s-a renunţat apar ca nefiind formulate în apel.

În esenţă, prin motivele de recurs se critică soluţia pronunţată în apel privind acordarea în întregime a sumei solicitate cu titlu de cheltuieli de judecată, sub două aspecte.

Astfel, pe de-o parte, se susţine că prin anularea cererii de chemare în judecată a fost împiedicată judecarea fondului cauzei, astfel încât niciuna dintre părţi nu este căzută în pretenţii faţă de cealaltă parte.

Pe de altă parte, se susţine că onorariul de avocat este disproporţionat în raport cu valoarea, complexitatea cauzei şi cu activitatea desfăşurată de avocat, astfel că se impune diminuarea acestor cheltuieli, prin raportare la dispoziţiile art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Cât priveşte criticile vizând cheltuielile de judecată, în calea de atac a recursului, Înalta Curte constată că se poate exercita controlul de legalitate sub aspectul respectării condiţiilor prevăzute de art. 451- 455 C. proc. civ., în sensul verificării îndeplinirii condiţiilor legale de acordare a acestora.

Sub primul aspect invocat, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora recursul trebuie să urmărească supunerea spre analiză a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Prin această primă critică se susţine că prin anularea cererii de chemare în judecată a fost împiedicată judecarea fondului cauzei, astfel încât niciuna dintre părţi nu este căzută în pretenţii faţă de cealaltă parte.

Această critică a fost formulată şi în apel în mod identic, iar instanţa de apel a analizat-o reţinând că, atâta timp cât s-a comunicat cererea introductivă pârâtei, aceasta a formulat, pe lângă excepţia de netimbrare, apărări complete inclusiv cu privire la fondul cauzei, astfel cum impun prevederile art. 205 noul C. proc. civ., şi, astfel, reţinând implicit că, chiar şi în cazul anulării cererii ca netimbrată, sunt aplicabile prevederile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., în sensul pierderii procesului de către reclamant.

Observând motivarea instanţei de apel expusă mai sus, se constată că în speţă reclamanta nu formulează critici care vizează hotărârea pronunţată în cauză şi raţionamentului Curţii de Apel Bucureşti, ca act procesual vizat de prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Cea de-a doua critică, vizând modalitatea în care curtea de apel a apreciat asupra cuantumului cheltuielilor de judecată reprezentate de onorariul avocaţial, presupune o analiză a unor aspecte de fapt referitoare la complexitatea cauzei şi la munca efectivă a apărătorului părţii adverse. De asemenea, presupune o raportare la valoarea obiectului pricinii şi o evaluare a ponderii pe care instanţa trebuie să o dea acestui criteriu în cadrul demersului de stabilire a cheltuielilor la care este obligată partea care a pierdut litigiul.

Prin urmare, aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ. implică o evaluare care se sprijină pe analiza unor aspecte de fapt, iar nu pe o interpretare a unor norme juridice.

Astfel, Înalta Curte reţine că proporţionalitatea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul de avocat cu complexitatea, valoarea obiectului cererii şi munca desfăşurată de avocat reprezintă o chestiune de temeinicie, iar nu de nelegalitate a hotărârii atacate, astfel că nici această critică nu poate face obiectul controlului de legalitate al instanţei de recurs.

În consecinţă, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva Deciziei nr. 850A din 29 mai 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Cererea formulată de B. de acordare a cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat urmează a fi admisă în temeiul art. 453 coroborat cu art. 494 C. proc. civ., cu consecinţa obligării recurentei-reclamante A. la plata sumei de 670 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către intimată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 850A din data de 29 mai 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Obligă reclamanta la plata sumei de 670 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata B.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 februarie 2020.

GGC - GV