Appeal annulled as inadmissible for failure to timely file grounds; child abandonment claim final.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe court upheld the dismissal of the plaintiff's action by annulling the appeal as inadmissible, because the appellant failed to state any grounds for review within the statutory deadline despite indicating an intention to file a separate memorandum that was never submitted; no ex officio grounds of public order existed, so the case became final against the plaintiff's claim to declare the abandonment of a minor placed in emergency foster care. The underlying dispute concerned an action under Law No. 47/1993 seeking a judicial declaration of child abandonment by the parents, which had been rejected at trial and on appeal for lack of statutory requirements. The decision applies procedural rules (Articles 303(1) and 306(1)-(2) of the Civil Procedure Code) mandating that an appeal must be motivated in writing within the appeal period, with failure leading to nullity.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 alin. (1) din Legea nr. 47/1993, art. 303 alin. (1) C. proc. civ, art. 306 alin. (2) C. proc. civ, art. 306 alin. (1) C. proc. civ; Appeal annulled as inadmissible for failure to timely file grounds; child abandonment claim final: Potrivit dispozițiilor art. 303 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înlăuntrul termenului de recurs, neîndeplinirea acestei cerințe fiind sancționată conform art. 306 alin. (1) din același cod cu nulitatea acestuia.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 24 octombrie 2002, reclamanta Direcția Generală pentru Protecția Copilului sector 4 a solicitat în contradictoriu cu pârâții B.I., B.E. și Autoritatea tutelară sector 4, declararea abandonului minorei B.D., născută la data de 26 februarie 2002, fiica pârâților asupra căreia s-a luat măsura instituirii în plasament în regim de urgență, începând cu 1 martie 2002 la Centrul de plasament Sf. Vasile, conform Dispoziției nr. 65 din 1 martie 2002.
Tribunalul București, secția a III – a civilă, prin sentința civilă nr. 499 din 20 mai 2003 a respins, ca neîntemeiată, acțiunea, cu motivarea că din probele cu înscrisuri administrate în cauză, rezultă că în speță nu sunt îndeplinite cerințele art. 1 alin. (1) din Legea nr. 47/1993.
Apelul declarat de către reclamanți împotriva susmenționatei sentințe a fost respins, ca nefondat, prin decizia civilă nr. 414 din 7 octombrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV- a civilă.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs nemotivat reclamanta, cauza fiind apoi înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție cu numărul de dosar 9191/2003.
Potrivit dispozițiilor art. 303 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înlăuntrul termenului de recurs, neîndeplinirea acestei cerințe fiind sancționată conform art. 306 alin. (1) din același cod cu nulitatea acestuia.
În speță, se constată că, în declarația sa de recurs reclamanta nu a indicat motivele promovării acestei căi de atac, menționând că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, susținere care nu a fost materializată, în cauză.
În același timp, Curtea nu a identificat existența unor motive de ordine publică susceptibile de a fi invocate din oficiu și supuse dezbaterii părților, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
Așadar, făcând aplicarea prevederilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ., Curtea urmează a constata nul recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2004.