Contradictory reasoning regarding ownership presumption and surprise in civil tort liability for enforcement proceedings

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta SC B. SA, solicitând să se constate caracterul ilicit al faptei săvârşite de pârâtă prin reprezentanţii săi legali, de natură a angaja răspunderea civilă delictuală a acesteia.

A solicitat, de asemenea, să fie obligată pârâta la plata unor daune morale în favoarea reclamantului în cuantum de 1.000.000 RON şi la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă de tribunal:

Prin Sentinţa civilă nr. 1214 din 20 septembrie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a admis în parte cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta SC B. SA.

A constatat caracterul ilicit al faptei săvârşite de pârâtă la data de 20.10.2015.

A obligat pe pârâtă să plătească reclamantului daune morale în sumă de 50.000 RON şi cheltuieli de judecată în sumă de 2500 RON către reclamant.

3. Hotărârea pronunţată în apel de curtea de apel:

Prin Decizia civilă nr. 732 din data de 12 iulie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze de minori şi de familie a admis apelul apelantei-pârâte B. SA formulat împotriva Sentinţei civile nr. 1214/20.09.2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în contradictoriu cu apelantul - reclamant A..

A schimbat în tot sentinţa atacată, în sensul că a respins acţiunea ca nefondată.

A respins apelul declarat împotriva încheierii din 14.06.2017 formulat de apelanta-pârâtă, ca nefondat.

A respins apelul declarat de apelantul - reclamant A. împotriva aceleiaşi sentinţei, ca nefondat.

4. Calea de atac formulată în cauză:

Împotriva acestei hotărâri, reclamantul A. a formulat recurs.

Recursul declarat de reclamant este motivat, fiind menţionate motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, în cuprinsul motivelor de recurs, cu referire la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., reclamantul a arătat că instanţa a încălcat principiul contradictorialităţii întrucât nu a pus în discuţia părţilor administrarea probei cu cele două fotografii ataşate concluziilor scrise depuse de pârâtă la fond, după închiderea dezbaterilor. Cu toate că în cuprinsul deciziei instanţa de apel a făcut referire la aceste fotografii, această probă nu a fost pusă în discuţia părţilor şi nu a fost încuviinţată de nicio instanţă.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs, subsumat art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., reclamantul precizează că hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii, instanţa reţinând că a analizat existenţa condiţiilor răspunderii civile delictuale prin raportare la momentul la care a avut loc ridicarea vehiculului (20.10.2015), pentru ca mai apoi să facă referire la Sentinţa nr. 3096/2017, care, după aprecierea recurentului-reclamant, nu are nicio legătură cu cauza.

Instanţa de apel a reţinut nelegal că pârâta a acţionat în scopul protejării dreptului de proprietate, în condiţiile în care doar reclamantul figurează în evidenţa tuturor instituţiilor statului ca proprietar.

De asemenea, instanţa a reţinut că reclamantul a promovat contestaţie la executare, care a fost admisă şi că "nu se poate constata cu deplin temei că pârâta ar fi exonerată de orice vinovăţie în pornirea executării silite împotriva reclamantului" - motivare faţă de care soluţia apare ca fiind contradictorie.

Ca ultimă critică inserată în cuprinsul memoriului de recurs, încadrată în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamantul a arătat că instanţa de apel a reţinut că nu sunt incidente dispoziţiile art. 1357 şi următoarele C. civ., făcând o greşită aplicare a normelor de drept material vizând condiţiile răspunderii civile delictuale.

A arătat că instanţa nu s-a pronunţat cu privire la apărările invocate, fapt ce contravine art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului - i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil din perspectiva motivării hotărârii.

Pentru argumentele dezvoltate în cuprinsul cererii de recurs, recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi rejudecarea apelului, în sensul admiterii acţiunii, astfel cum a fost formulată.

5. Procedura de filtru:

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi alin. (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 3 octombrie 2019 completul de filtru a admis în principiu recursul şi a fixat termen de judecată în şedinţă publică pentru soluţionare la data de 30 ianuarie 2020.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este fondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Cu privire la critica prin care reclamantul a arătat că instanţa a încălcat principiul contradictorialităţii întrucât, în apel, nu a pus în discuţia părţilor administrarea probei cu cele două fotografii ataşate concluziilor scrise depuse de pârâtă la fond, după închiderea dezbaterilor, cu toate că în cuprinsul deciziei instanţa de apel a făcut referire la aceste fotografii, se reţine că modalitatea în care instanţa a înţeles să valorifice sau să interpreteze materialul probator existent în dosar, nu reprezintă o critică de nelegalitate ce poate fi dedusă judecăţii în calea extraordinară de atac a recursului, cu atât mai mult cu cât se referă la o probă depusă la instanţa de fond, ci o critică de netemeinicie ce nu poate fi cenzurată de către instanţa de control judiciar, reprezentând o chestiune de fapt, ce este analizată în cadrul cercetării aspectelor legate de fondul cauzei.

Cel de-al doilea motiv de recurs, subsumat art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., ce vizează faptul că hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii este întemeiat, instanţa urmând a admite recursul şi casa decizia recurată, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecarea apelului, având în vedere următoarele considerente:

Astfel cum a reţinut în cuprinsul deciziei recurate, curtea de apel a analizat întrunirea condiţiilor răspunderii civile delictuale prin raportare la momentul la care a avut loc ridicarea autoturismului - 20 octombrie 2015, reţinând la fila x din hotărâre că: "apelanta pârâtă nu se poate apăra cu deplin temei că a pornit executarea silită fiind îndreptăţită să reintre în posesia bunului la data de 20.10.2015, câtă vreme aceasta nu a aşteptat soluţionarea definitivă a dosarului x/2010 aşa cum se dispusese prin Rezoluţia din data de 05.12.2011 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria RM. Vâlcea. Ca urmare, nu se poate constata cu deplin temei că pârâta ar fi exonerată de orice vinovăţie în pornirea executării silite împotriva reclamantului."

Prin Rezoluţia din 05.12.2011 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea, a fost respinsă cererea formulată de SC B. SA de restituire a autoturismului marca x, menţinându-se măsura dispusă de organele de poliţie privind lăsarea în custodia reclamantului a acestui autoturism cu obligaţia pentru acesta de a nu-l înstrăina până la soluţionarea definitivă a dosarului penal nr. x/2010 aflat în lucru la IPJ Vâlcea.

În următorul paragraf, instanţa de apel a reţinut că: "Pe de altă parte, nici reclamantul, deşi pentru data de 20.10.2015 a fost stabilit termen de executare în vederea reposesiei bunului parcat la adresa din Bucureşti, nu a făcut nici un demers să se informeze cu privire la actul dispus de Parchet în baza căruia s-a pornit executarea, astfel că acesta nu se poate apăra că a fost luat prin surprindere."

Or, prin actul despre care face vorbire instanţa - rezoluţia Parchetului de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea - a fost lăsat autoturismul în custodia reclamantului, cu obligaţia pentru acesta de a nu-l înstrăina până la soluţionarea definitivă a dosarului penal nr. x/2010 - rezoluţia îi profita reclamantului, astfel încât reţinerea faptului că reclamantul nu a făcut niciun demers să se informeze cu privire la acest act nu îşi găseşte sensul.

Tot instanţa de apel a reţinut că, înainte de a fi soluţionată definitiv cauza penală nr. 5935/P/2010 aşa cum se dispusese prin Rezoluţia din data de 05.12.2011 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în data de 14.10.2015, pârâta s-a adresat Biroului Executorului Judecătoresc C. cu o cerere de reposesie a bunului, cerere ce a fost înregistrată pe rolul acestui birou şi a format obiectul dosarului de executare silită nr. x/2015. La numai 6 zile după înregistrarea cererii, respectiv la 20 octombrie 2015, a fost stabilit termen pentru executare în vederea reposesiei bunului (autoturismului).

Curtea a concluzionat că "într-adevăr, la momentul executării silite, reclamantul se bucura de prezumţia de proprietate asupra autoturismului marca x reţinută prin Rezoluţia Parchetului".

Concluzia anterioară pare a fi contrazisă prin cele reţinute la pagina 14 din aceeaşi deciziei - astfel, instanţa reţine că: "Totodată, interogatoriul luat acestui reclamant nu vine decât să confirme faptul că acesta a fost notificat, fără a-şi da străduinţa să se preocupe de situaţia juridică a bunului pe care îl deţinea, ştiut fiind că organele de cercetare penală urmau a da o soluţie în ceea ce privea acest bun, neputându-se apăra cu deplin temei că a fost luat prin surprindere de faptul executării."

Or, faptul că reclamantul se bucura de prezumţia de proprietate justifică întocmai apărarea acestuia, în sensul că a fost luat prin surprindere de faptul executării - aspect ce face ca motivarea instanţei de apel să fie contradictorie.

De asemenea, curtea de apel a reţinut că "reclamantul a fost acţionat în judecată de către pârâtă, cu o cerere având ca obiect anulare contract de vânzare cumpărare a autoturismului ce a făcut obiect al executării silite, astfel că la acest moment pârâta deţine în favoarea sa o hotărâre judecătorească prin care s-a anulat acest contract exhibat de reclamant, soluţia fiind menţinută în calea de atac a apelului (Sentinţa civilă nr. 3096/05.04.2017 pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, menţinută pin Decizia nr. 286/2018 dată de Tribunalul Bucureşti)."

Examinând actele şi lucrările dosarului se constată că cererea având ca obiect anulare contract de vânzare cumpărare a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 la 8 martie 2016, cu mult după momentul săvârşirii pretinsei fapte ilicite (20.10.2015), astfel încât nu ar putea susţine ceea ce instanţa a reţinut ulterior - faptul că pârâta "a avut convingerea, inclusiv la data sesizării executorului judecătoresc, că, la momentul executării silite, a acţionat în scopul protejării dreptului de proprietate asupra bunului imobil".

Din perspectiva celor expuse, cum pentru exercitarea controlului de legalitate, modalitatea cercetării fondului de către instanţa de apel este un element esenţial, întrucât situaţia de fapt corect determinată, pornind de la raporturile juridice care au existat între părţi, constituie fundamentul aplicării dispoziţiilor legale şi presupune luarea în examinare a tuturor elementelor care ar putea susţine soluţia pronunţată, Înalta Curte reţine incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., considerent pentru care critica inserată în cuprinsul memoriului de recurs, subsumată dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care reclamantul a arătat că instanţa de apel a reţinut că nu sunt incidente dispoziţiile art. 1357 şi următoarele C. civ., făcând o greşită aplicare a normelor de drept material vizând condiţiile răspunderii civile delictuale, urmează a nu fi supusă analizei instanţei de recurs, faţă de soluţia pronunţată în recurs.

Pentru considerentele expuse, reţinând incidenţa motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 şi 497 C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 732 din 12 iulie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, şi va trimite cauza instanţei de apel, pentru rejudecarea apelurilor, urmând a se analiza şi evidenţia care este succesiunea raporturilor juridice dintre părţi, în funcţie de care se va putea aprecia dacă sunt sau nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale reglementate de dispoziţiile art. 1357 şi următoarele din C. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 732 din 12 iulie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 ianuarie 2020.

GGC - GV