Legal costs award stands as claimant's appeal annulled for raising factual challenges outside cassation grounds

Asupra cauzei de faţă, prin raportare la dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată la 31 iulie 2017, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat obligarea pârâţilor Direcţia Regională a Finanţelor Publice Galaţi prin Administraţia Finanţelor Publice Constanţa şi Autoritatea Naţională a Vămilor prin Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa la plata sumei de 241.661,53 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată suportate în dosarul nr. x/2011.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Constanţa

Prin Sentinţa civilă nr. 2592 din 29 noiembrie 2017, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă, a respins excepţia prescrierii dreptului material la acţiune, ca neîntemeiată. A admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă şi a obligat pârâtele la plata sumei totale de 130.328,5 RON cu titlu de cheltuieli de judecată ocazionate în dosarul civil nr. x/2017

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel principal pârâta Direcţia Regională a Finanţelor Publice Galaţi prin Administraţia Finanţelor Publice Constanţa şi apel incident reclamanta A. S.A..

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Constanţa

Prin Decizia civilă nr. 224C din 17 decembrie 2018, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, a admis apelul pârâtei şi a schimbat, în parte, sentinţa apelată în sensul respingerii acţiunii în contradictoriu cu Autoritatea Naţională a Vămilor prin Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără capacitate de folosinţă. A obligat pârâta Direcţia Regională a Finanţelor Publice Galaţi prin Administraţia Finanţelor Publice Constanţa la plata sumei de 89.445 RON cu TVA cu titlu de cheltuieli de judecată în dosarul nr. x/2011 către reclamantă. A respins restul pretenţiilor, ca nefondate. A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate referitoare la excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune. A respins, ca nefondat, apelul incident formulat în cauză.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Această ultimă decizie a fost atacată pe calea recursului de către reclamanta A. S.A..

În cuprinsul cererii de recurs, recurenta a dezvoltat mai multe critici.

O primă critică a vizat diminuarea de către instanţa de apel a cheltuielilor de judecată constând în onorariul de avocat. Argumentul invocat de curtea de apel, pentru care a redus cu 2/3 valoarea de 122.648 RON reprezentând onorariu de avocat, nu s-a referit în mod substanţial la complexitatea dosarului în care s-a dezbătut în principal legalitatea procesului-verbal de custodie, la munca depusă de avocat şi la împrejurarea că dezbaterile pe fondul dosarului nr. x/212/2011 au durat cu aproximaţie 6 ani, cu efectuarea de expertize judiciare, ci la faptul că litigiul s-a finalizat pe excepţia nulităţii relative a actului contestat. Or, contractul de asistenţă juridică, care include şi onorariul de succes, a fost încheiat tocmai din această perspectivă, a studierii şi abordării subiectului din mai multe puncte de vedere, în condiţiile în care societatea a fost prejudiciată şi prin confiscarea cantităţilor de produs petrolier, dar şi prin sancţionarea cu amenda în cuantum de 16.000 RON.

A doua critică are în vedere neacordarea sumelor constând în onorariu de succes, recurenta considerându-se sancţionată prin aplicarea acestei măsuri de către instanţă.

În cadrul ultimei critici se invocă omisiunea instanţei de apel, ca instanţă de fond, de a se pronunţa asupra cheltuielilor de judecată reprezentate de taxa judiciară de timbru în cuantum de 4043 RON, achitate prin OP nr. x/10 august 2017. Susţine recurenta că, la termenul de judecată din 17 noiembrie 2017, reprezentantul convenţional al societăţii a solicitat verbal şi acordarea cheltuielilor de judecată, astfel cum s-a solicitat şi prin cererea de chemare în judecată, însă tribunalul nu s-a pronunţat asupra acestor cheltuieli.

În temeiul dispoziţiilor art. 483 raportat la art. 453 alin. (1) C. proc. civ., recurenta a solicitat admiterea recursului şi modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul acordării cheltuielilor de judecată compuse din suma de 241.661,53 RON şi suma de 4043 RON.

5. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor cauzei.

6. Apărările formulate în cauză

Intimata Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca neîntemeiat.

7. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, Înalta Curte reţine următoarele:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenele şi condiţiile expres prevăzute de lege.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar, în conformitate cu prevederile art. 488 din acelaşi cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. statuează că recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Înalta Curte reţine că recurenta a criticat, prin motivele de recurs, modalitatea în care curtea de apel a apreciat asupra cuantumului cheltuielilor de judecată reprezentate de onorariu avocaţial, cuvenite în litigiul de faţă. Astfel, diminuarea onorariului de 122.648 RON la suma de 81.765 RON (2/3 din valoarea sa) a fost justificată numai prin prisma complexităţii litigiului pentru care au fost cerute cheltuielile de judecată, anume că acesta s-a finalizat pe excepţia nulităţii relative a actului contestat şi nu a avut în vedere efectiv complexitatea dosarului, efortul depus de avocat şi durata procesului. S-a mai contestat şi neacordarea sumelor cu titlu de onorariu de succes.

Potrivit dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., "Instanţa poate, chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei."

Rezultă că stabilirea în raport de această normă a cheltuielilor cu onorariul de avocat plătit de partea care a câştigat procesul presupune o analiză a unor aspecte de fapt referitoare la complexitatea cauzei şi la munca efectivă a apărătorului părţii. De asemenea, presupune o raportare la valoarea obiectului pricinii şi o evaluare a ponderii pe care instanţa trebuie să o dea acestui criteriu în cadrul demersului de stabilire a cheltuielilor la care este obligată partea care a pierdut litigiul. În analiza sa, judecătorul trebuie să se raporteze în permanenţă la circumstanţele cauzei, instanţa de fond dispunând de o marjă de apreciere în analiza pe care o face.

Prin urmare, aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ. implică o evaluare care se sprijină pe analiza unor aspecte de fapt şi nu pe o interpretare a unei norme juridice.

În aceste condiţii, Înalta Curte reţine că proporţionalitatea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul de avocat cu complexitatea şi valoarea cauzei şi cu activitatea desfăşurată de avocat, dedusă judecăţii pe calea recursului, reprezintă o chestiune de temeinicie şi nu de nelegalitate a hotărârii atacate. În consecinţă, această critică nu poate forma obiectul controlului de legalitate al instanţei de recurs.

Nici motivul vizând neacordarea onorariului de succes nu poate fi analizat în calea de atac a recursului, întrucât pune în discuţie o chestiune de apreciere în ceea ce priveşte necesitatea efectuării acestor cheltuieli în raport de miza litigiului. Or, aşa cum s-a arătat anterior, aceste aspecte ţin de temeinicia hotărârii şi nu de nelegalitatea acesteia, neputând fi cenzurate pe calea recursului.

Văzând că cele două critici nu se pot circumscrie motivelor de nelegalitate reglementate de art. 488 C. proc. civ. şi cum, în cauză, nu pot fi reţinute motive de ordine publică, instanţa va dispune anularea recursului declarat de reclamanta A. S.A. împotriva Deciziei civile nr. 224C din 17 decembrie 2018 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Ultimul motiv de recurs, referitor la omisiunea instanţei de apel de a se pronunţa asupra cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru în sumă de 4.043 RON, solicitate în faţa tribunalului, nu poate fi primit.

Prevederile art. 444 C. proc. civ. stipulează: "Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare."

Conform art. 445 din acelaşi cod, îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispoziţiilor contradictorii ori completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condiţiile art. 442 - 444.

Transpunând aceste dispoziţii la speţa de faţă, instanţa reţine că recurenta are la dispoziţie cererea de completare a hotărârii, pentru acordarea respectivei sume, neputând uza de calea de atac a recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. S.A. împotriva Deciziei civile nr. 224 C din 17 decembrie 2018 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 decembrie 2019.

GGC - CL