Competence for minor's protective measures: application of exclusive territorial jurisdiction based on the minor's de facto residence under Article 114 C. proc. civ.

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sânnicolau Mare, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanţei ca, pe cale de ordonanţă preşedinţială, să dispună:

- stabilirea domiciliului provizoriu al minorei C., la domiciliul reclamantei, până la soluţionarea definitivă a cererii având ca obiect modificarea domiciliului minorei, înregistrată pe rolul Judecătoriei Sânnicolau Mare la data de 22 august 2019;

- pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de acord parental pentru ca minora C. să poată călători în străinătate doar împreună cu reclamanta şi pentru ca aceasta să-i poată face paşaport turistic minorei;

- pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de acord parental pentru ca minorei C. să i se poată întocmi act de identitate doar de către reclamantă;

- pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de acord parental pentru ca minora C. să poată fi înscrisă/transferată la o altă unitate şcolară, doar de către reclamantă.

Judecătoria Sânnicolau Mare, prin Sentinţa civilă nr. 815 din 17 septembrie 2019, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Huşi, reţinând în motivarea acestei soluţii următoarele considerente:

Potrivit art. 998 C. proc. civ., instanţa competentă să soluţioneze cererea de ordonanţă preşedinţială este instanţa care este competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului.

Regula de drept comun în materia competenţei teritoriale este înscrisă în art. 107 C. proc. civ., pentru situaţia în care pârâtul este o persoană fizică, în sensul că cererea se face la instanţa domiciliului pârâtului, prin noţiunea de "domiciliu" înţelegându-se localitatea în care locuieşte efectiv pârâtul, la momentul sesizării instanţei.

Instanţa a reţinut că pârâtul domiciliază în com. Berezeni, jud. Vaslui împreună cu minora C., astfel cum s-a dispus prin Sentinţa civilă nr. 744/2017 a Judecătoriei Huşi.

S-a mai reţinut că, din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că minora a locuit cu tatăl ei, începând cu anul 2013 până în vara anului 2019, urmând cursurile Şcolii Gimnaziale ... din com. Berezeni, judeţ Vaslui, acesta fiind locul în care are prieteni, colegi etc.

Instanţa a apreciat că, în afară de prezenţa fizică a minorei în localitatea de domiciliu a mamei trebuie să fie reţinuţi şi alţi factori de natură să demonstreze că această prezenţă nu are un caracter temporar sau ocazional şi că reşedinţa copilului exprimă o anumită integrare într-un mediu social şi familial.

Astfel învestită, Judecătoria Huşi, prin Sentinţa civilă nr. 865 din 8 octombrie 2019, la rândul său, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sânnicolau Mare şi, în temeiul art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) C. proc. civ., constatând ivit conflictul negativ de competenţă, l-a înaintat, spre soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a decide astfel, Judecătoria Huşi a reţinut următoarele considerente:

Este adevărat că, potrivit art. 998 C. proc. civ., instanţa competentă să soluţioneze cererea de ordonanţă preşedinţială este instanţa care este competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului, însă în cauzele cu minori, competenţa se stabileşte potrivit dispoziţiilor art. 114 C. proc. civ., potrivit cărora: "Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită."

S-a reţinut că, pentru o administrare cât mai eficientă şi facilă a probelor, în cererile privind ocrotirea persoanei fizice, noţiunea de domiciliu sau de reşedinţă a minorului din cuprinsul dispoziţiilor art. 114 C. proc. civ. se interpretează în sensul de locuinţă efectivă a minorului, respectiv domiciliul acestuia de fapt.

Faţă de aceste considerente, având în vedere că, la data introducerii acţiunii, minora locuia cu mama sa în Sânnicolau Mare, s-a apreciat că aceasta este instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea dedusă judecăţii.

Conflictul negativ de competenţă a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, fiind fixat termen pentru pronunţarea regulatorului de competenţă la 5 decembrie 2019.

Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sânnicolau Mare, pentru considerentele care succed:

Reclamanta a învestit instanţa cu o cerere de ordonanţă preşedinţială, având ca obiect stabilirea domiciliului provizoriu al minorei C. la domiciliul reclamantei, până la soluţionarea definitivă a cererii de modificare a domiciliului minorei, înregistrată pe rolul Judecătoriei Sânnicolau Mare, pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de acord parental pentru ca minora să poată călători în străinătate, pentru a se putea face paşaport turistic, pentru întocmirea actului de identitate, precum şi pentru a putea fi înscrisă/transferată la o altă unitate şcolară, doar de către reclamantă.

Potrivit art. 998 C. proc. civ., instanţa competentă să soluţioneze cererea de ordonanţă preşedinţială este instanţa care este competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului.

Regula de drept comun în materia competenţei teritoriale este înscrisă în art. 107 C. proc. civ., care prevede competenţa teritorială a instanţei de la domiciliul pârâtului.

Având în vedere, însă, obiectul litigiului, Înalta Curte va avea în vedere dispoziţiile care reglementează cauzele cu minori.

Art. 106 C. civ. prevede la alin. (1) că "Ocrotirea minorului se realizează prin părinţi (...) iar potrivit art. 107 din acelaşi cod, "Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competenţa instanţei de tutelă şi de familie stabilite potrivit legii".

Conform art. 76 al Legii nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori şi familie vor îndeplini rolul de instanţe de tutelă şi familie, având competenţa stabilită potrivit C. civ., C. proc. civ., prezentei legi, precum şi reglementărilor speciale în vigoare".

Art. 114 C. proc. civ. prevede că "cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită".

În raport de textele legale menţionate, Înalta Curte reţine că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 114 C. proc. civ., care reprezintă o dispoziţie specială, ce instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul persoana ocrotită, dispoziţie derogatorie de la norma generală reprezentată de art. 107 C. proc. civ.

Noţiunea de domiciliu sau de reşedinţă a minorului, astfel cum este reglementată de dispoziţiile art. 114 C. proc. civ., trebuie însă interpretată prin prisma raţiunii pe care legiuitorul a avut-o în vedere în această materie, prin stabilirea unor norme de competenţă teritoriale derogatorii de la dreptul comun, în acord cu principiul ocrotirii interesului superior al minorului, care guvernează această materie.

Astfel, necesitatea stabilirii competenţei teritoriale în favoarea instanţei în circumscripţia căreia se află domiciliul minorului a pornit de la împrejurarea că, în cadrul acestei proceduri speciale, se impune, de cele mai multe ori, administrarea de probatorii referitoare la condiţiile în care minorul trăieşte, inclusiv ascultarea minorului. Or, pentru o administrare cât mai eficientă şi facilă a probelor, se impune ca, în cererile privind ocrotirea persoanei fizice, noţiunea de domiciliu sau de reşedinţă a minorului din cuprinsul dispoziţiilor art. 114 C. proc. civ. să se interpreteze în sensul de locuinţă efectivă a minorului, respectiv domiciliul acestuia de fapt.

În cauză, ambele instanţe aflate în conflict au reţinut că instanţa competentă să soluţioneze cererea dedusă judecăţii este cea care se află în circumscripţia unde minora domiciliază efectiv, problema care a generat desesizarea acestora fiind determinată de stabilirea locului unde aceasta locuieşte în fapt.

Înalta Curte reţine că, din motivarea cererii de ordonanţă preşedinţială deduse judecăţii, precum şi din înscrisurile depuse de reclamantă în dosarul Judecătoriei Huşi rezultă că minora locuieşte în mod statornic în Sânnicolau Mare, împreună cu mama sa.

Prin urmare, aplicând prevederile legale anterior menţionate, Înalta Curte apreciază că instanţa de tutelă competentă să soluţioneze pricina este Judecătoria Sânnicolau Mare, în circumscripţia căreia domiciliază efectiv persoana ocrotită.

Aşa fiind, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sânnicolau Mare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sânnicolau Mare.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 decembrie 2019.

GGC - CL