Reinstatement of 1949-expropriated property: failure to prove privatization status bars application of monetary compensation rule over statutory restitution in kind

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin notificarea nr. 479 din 8 august 2001 întocmită de numitul O.R. în temeiul Legii nr. 10/2001 și adresată SC R.O. SA s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor din Odobești compuse din casă formată din 9 camere, cramă cu 6 încăperi și terenul aferent, bunuri care au aparținut autorilor solicitantului, A. și I.D. și care au fost expropriate la data de 2 martie 1949.

Prin decizia nr. 58 din 11 septembrie 2001 SC R.O. SA, județul Vrancea a respins solicitarea numitului O.R. cu motivarea că în temeiul contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 74 din 4 decembrie 2000 SC R.O. SA este societatea cu capital integral privat, astfel că sunt incidente prevederile art. 27 din Legea nr. 10/2001.

La data de 12 aprilie 2002 reclamantul O.R. a atacat în justiție decizia nr. 58 din 11 septembrie 2001 emisă de SC R.O. SA, județul Vrancea, solicitând anularea actului și restituirea în natură a nemișcătoarelor menționate în notificare.

Investit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Vrancea, prin sentința civilă nr. 130 din 25 iunie 2002, a admis în parte acțiunea reclamantului, a anulat decizia dată de pârâtă și a dispus restituirea în natură a imobilului, construcție, compus din casă de locuit, cramă, grajduri și beci și teren în suprafață de 6970 mp, situat în raza orașului Odobești, cu megieșii indicați în dispozitivul hotărârii.

Apelul declarat împotriva acestei sentințe de pârâta SC R.O. SA, apel, care, de altfel, nici nu a fost motivat, a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 1/A din 9 ianuarie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă.

Pentru a hotărî astfel, instanțele au reținut și motivat că apărarea pârâtei conform căreia în cauză sunt incidente prevederile art. 27 din Legea nr. 10/2001 nu poate fi reținută deoarece, conform art.9 din aceeași lege, regula o constituie restituirea în natură a imobilelor, că preluarea imobilelor nu reprezintă în condițiile art. 20 din Legea nr. 15/1990 un transfer al dreptului de proprietate, iar contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni invocat de pârâtă îi recunoaște doar un drept de creanță asupra patrimoniului.

Este adevărat că pârâta a respins, prin decizie, solicitarea reclamantului de restituire în natură a bunurilor imobile cu motivarea că sunt aplicabile prevederile art. 27 din Legea nr. 10/2001 și că a înaintat notificarea acestuia Ministerului Agriculturii și Alimentației, dar în cauză pârâta nu a administrat nici o dovadă din care să rezulte că a fost supusă unui proces de privatizare pentru ca instanțele să aprecieze că sunt incidente dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001.

Împotriva deciziei dată în apel prin care s-a menținut sentința tribunalului, în termen legal a declarat recurs pârâta SC R.O. SA, județul Vrancea, prin lichidator SC E.SRL Focșani, care a invocat următoarele motive de casare: Tribunalul Vrancea a purces la judecarea fondului cauzei, fără a da pârâtei posibilitatea de a se apăra deoarece reprezentantul acesteia se afla la acea dată într-o altă ședință a aceleiași instanțe; recurenta-pârâtă este persoană juridică de drept privat și în temeiul contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 76 din 4 decembrie 2000, îi sunt aplicabile prevederile art. 27 din Legea nr. 10/2001.

Recursul nu este fondat.

Examinând dosarul instanței de fond se constată că la Tribunalul Vrancea cauza a avut mai multe termene (7 mai 2002, 21 mai 2002, 11 iunie 2002 și 25 iunie 2002) și că recurenta-pârâtă, cu care procedura de citare a fost legal îndeplinită la toate termenele, s-a prezentat prin consilier juridic numai la termenul din 11 iunie 2002, dată la care nu și-a formulat apărări referitoare la fondul cauzei. Din studiul aceluiași dosar se observă că recurenta-pârâtă nu a depus întâmpinare, nu a solicitat probe în apărare și nu a pus în nici un fel concluzii asupra probelor solicitate de reclamant (înscrisuri, expertiză tehnică judiciară, etc.), astfel că reproșul adus instanței că i-ar fi încălcat dreptul la apărare se privește ca nejustificat.

De altfel, atare critică, invocată omisso medio, direct în recurs, putea forma cel mult obiect al apelului, apel pe care pârâta nu l-a motivat.

Deși pârâta a susținut în tot cursul litigiului că este persoană juridică de drept privat, invocând în acest sens contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 76 din 4 decembrie 2000, se constată că nu a depus la dosar o atare dovadă, astfel că, în lipsa probelor necesare, inclusiv a pretinsului contract de vânzare-cumpărare, susținerea pârâtei nu a putut fi verificată în drept.

Față de cele ce preced, recursul pârâtei se constată ca fiind nefondat și, va fi respins în consecință.

Văzând și dispozițiile art. 274 C. proc. civ.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC R.O. SA, prin lichidator SC E.E. 96 SRL împotriva deciziei nr. 1 A din 9 ianuarie 2003 a Curții de Apel Galați, secția civilă.

Obligă recurentul-pârât la 15.000.000 lei cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant O.R.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 noiembrie 2004.