Peremption of Appeal for Inactivity: Effect of Court-Ordered Suspension and Ex Officio Scheduling on One-Year Dormancy Period
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania (High Court of Cassation and Justice) ordered the lapse of the appeal (perimare), rendering the appellate court's prior decision of 12 December 2017 irreversibly final; the appellant did not prevail. The dispute concerned the procedural standing of an appeal against a decision declaring the original lawsuit lapsed due to inactivity, where the appeal was subsequently suspended on 18 October 2018 because neither party appeared at the hearing. The decisive legal basis was Article 248(1) of the Code of Civil Procedure, which mandates the automatic lapse of any legal remedy if the case remains dormant for one year due to the party's fault; the Court held that the suspension under Article 242(1) triggered the one-year peremption period, which was not interrupted by any procedural act from the appellant by the deadline of 18 October 2019, nor did the ex officio scheduling for verification of conditions constitute a measure to resume the judgment under Article 245(1).
Legislator headnote
AI generatedart. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 242 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ, art. 101 alin. (3) C. proc. civ; Peremption of Appeal for Inactivity: Effect of Court-Ordered Suspension and Ex Officio Scheduling on One-Year Dormancy Period: Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an. Partea nu se socoteşte în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cauzei de faţă constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 29/CM, pronunţată la 12 decembrie 2017 în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, a constatat perimată cauza privind recursul formulat de revizuentul A. împotriva Sentinţei civile nr. 4 din 29 septembrie 2016, pronunţată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr. x/2016.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul A., înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la 30 iulie 2018.
La termenul de judecată din 18 octombrie 2018, instanţa a dispus suspendarea judecăţii cererii, în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât nici una din părţi nu s-a prezentat la strigarea cauzei şi nu a fost solicitată judecarea cauzei în lipsă.
Prin rezoluţie, s-a acordat termen, din oficiu, pentru a se verifica dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ.
La termenul de judecată din 5 decembrie 2019, instanţa a rămas în pronunţare asupra excepţiei perimării.
Analizând excepţia perimării cauzei, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an. Partea nu se socoteşte în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu.
În speţă, suspendarea judecăţii cauzei în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. a intervenit la 18 octombrie 2018, dată de la care a început să curgă termenul de perimare de un an, calculat potrivit dispoziţiilor art. 101 alin. (3) C. proc. civ., care s-a împlinit la 18 octombrie 2019.
Pentru a interveni perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părţii, existând în acest sens o prezumţie simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruinţă în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.
Întrucât cauza a fost suspendată pentru lipsa părţilor, pentru redeschiderea procesului este necesară formularea unei cereri de către partea interesată, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 245 pct. (1) C. proc. civ.
În cauză, nu a fost formulată o astfel de cerere de către recurent, care să arate intenţia de a continua judecata.
Dispoziţiile art. 245 pct. (1) C. proc. civ. nu prevăd posibilitatea instanţei de a repune cauza pe rol, în vederea continuării judecăţii, situaţie în care nu are relevanţă în curgerea termenului de perimare rezoluţia prin care s-a acordat termen în vederea verificării îndeplinirii condiţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., câtă vreme prin aceasta nu s-a luat vreo măsură în ce priveşte reluarea judecăţii.
În cauză, de la data suspendării judecăţii (18 octombrie 2018) şi până la data împlinirii termenului de perimare (18 octombrie 2019), partea interesată nu a efectuat niciun act procedural în virtutea căruia cursul perimării ar fi putut fi întrerupt, astfel cum impun dispoziţiile imperative ale art. 248 alin. (1) C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată întrunirea în cauză a condiţiilor prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ. şi urmează a constata perimat recursul cu a cărui soluţionare a fost învestită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 29/CM din 12 decembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 decembrie 2019.
GGC - CL