Jurisdiction for deprivation of parental rights determined by minor's stable residence under exclusive territorial competence

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Bacău, sub nr. x/2019, reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Bacău a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele A. şi Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Timiş, decăderea pârâtei A. din exerciţiul drepturilor părinteşti asupra minorei B., şi instituirea tutelei la familia C. şi D..

Prin Sentinţa nr. 3430 din 10 iunie 2019, Judecătoria Bacău a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.

Instanţa de judecată a reţinut că minora B. a locuit împreună cu ambii părinţi în judeţul Hunedoara, până în anul 2012, iar ulterior s-a aflat în grija şi întreţinerea exclusive a tatălui, mama plecând în Cipru; după decesul tatălui (08 aprilie 2018), copilul a locuit la o prietenă, la rude şi, respectiv, începând cu luna septembrie 2018, la familia C., la locuinţa acestora din judeţul Timiş.

Potrivit art. 508 alin. (1) C. civ., asupra cererii având ca obiect decădere din drepturile părinteşti se pronunţă instanţa de tutelă, iar art. 114 alin. (1) C. proc. civ. stabileşte că "dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită" aceleaşi menţiuni se regăsesc şi în cuprinsul art. 45 din Legea nr. 272/2004, potrivit căruia "tutela se instituie conform legii de către instanţa judecătorească în a cărei circumscripţie teritorială domiciliază sau a fost găsit copilul."

Raportat la situaţia de fapt anterior enunţată şi având în vedere obiectul prezentei cereri, având ca finalitate ocrotirea minorei B., precum şi împrejurarea că localitatea în care domiciliază copilul se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Timişoara, competenţa de soluţionare a cauzei a fost declinată în favoarea acestei instanţe.

Prin Sentinţa nr. 9629 din 18 septembrie 2019, Judecătoria Timişoara, secţia a II a civilă a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Bacău, a constatat ivit conflictul negativ şi a înaintat dosarul pentru soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Instanţa a reţinut că cererile reclamantei privesc ocrotirea copilului minor al pârâtei A., astfel că, în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 114 C. proc. civ., dispoziţie specială, ce instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, derogatorie de la norma generală reprezentată de art. 107 C. proc. civ.

Domiciliul minorului, în cazul în care numai unul dintre părinţii săi îl reprezintă, este, conform art. 92 C. civ., la reprezentantul său legal.

În cauză, aşa cum rezultă din certificatul de deces seria x, eliberat de Consiliul Local Petroşani, tatăl minorei B., numitul E., a decedat la data de 8 aprilie 2018, iar pârâta A., mamă a minorei, conform certificatului de naştere al minorei seria x nr. x, eliberat la data de 1 februarie 2005, de Primăria Vulcan este, în conformitate cu art. 507 C. civ., singurul reprezentant legal al minorei.

Aşa fiind, domiciliul minorei B. este identic cu cel al mamei sale, pârâta A..

Domiciliul pârâtei A. rezultă, conform art. 91 alin. (1) C. civ., din cartea sa de identitate, seria x nr. x, eliberată de SPCLEP Bacău, la data de 9 decembrie 2013, cu valabilitate până la data de 2 martie 2023, aflată în copie la dosarului nr. x/2019 al Judecătoriei Bacău. Astfel, în cartea sa de identitate, pârâta figurează cu domiciliul în judeţul Bacău.

Faptul că pârâta A. nu locuieşte în fapt la adresa de domiciliu, ci în Cipru, nu prezintă relevanţă sub aspectul stabilirii competenţei teritoriale prin raportare la domiciliu, ci este un aspect ce ţine doar de modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, art. 155 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. statuând că, atunci când o persoană nu locuieşte la domiciliul ei, citarea ei se va face la reşedinţa sa cunoscută.

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara, pentru următoarele argumente:

Potrivit art. 76 al Legii nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "Până la organizarea instanţelor de tutelă şi familie, judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori şi familie vor îndeplini rolul de instanţe de tutelă şi familie, având competenţa stabilită potrivit C. civ., C. proc. civ., prezentei legi, precum şi reglementărilor speciale în vigoare".

Art. 106 C. civ. prevede, la alin. (1), că "Ocrotirea minorului se realizează prin părinţi (...), iar, potrivit art. 107 C. civ., "Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competenţa instanţei de tutelă şi de familie stabilite potrivit legii".

Art. 114 alin. (1) din C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010 statuează că "dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită".

Titlul IV din C. civ. intitulat "Autoritatea părintească" cuprinde dispoziţii cu privire la autoritatea părintească şi exercitarea autorităţii părinteşti, locuinţa copilului şi obligaţia de întreţinere, dispoziţii conform cărora instanţa de tutelă, potrivit interesului superior al copilului, are competenţa de soluţionare a cererilor izvorând din neînţelegeri între părinţi cu privire la exerciţiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părinteşti (art. 486), la stabilirea locuinţei copilului (art. 496), la schimbarea locuinţei copilului (art. 497) sau la exercitarea autorităţii părinteşti (art. 504 coroborat cu art. 396 alin. (1) C. civ.). De asemenea, art. 505 C. civ. prevede la alin. (1) că "În cazul copilului din afara căsătoriei (...), autoritatea părintească se exercită în comun şi în mod egal de către părinţi, dacă aceştia convieţuiesc", iar la alin. (2) că "Dacă părinţii copilului din afara căsătoriei nu convieţuiesc, modul de exercitare a autorităţii părinteşti se stabileşte de către instanţa de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispoziţiile privitoare la divorţ".

Conform acestor dispoziţii, aceleiaşi instanţe de tutelă îi revine competenţa de soluţionare a cererilor având ca obiect exercitarea autorităţii părinteşti numai de către unul dintre părinţi, prevăzută de art. 398 alin. (1) C. civ., stabilirea locuinţei copilului minor în lipsa înţelegerii dintre părinţi sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, potrivit art. 400 alin. (1) C. civ., sau stabilirea contribuţiei fiecărui părinte la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor, în conformitate cu art. 402 alin. (1) C. civ.

În cauză, solicitarea reclamantei Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Bacău privind decăderea pârâtei A. din exerciţiul drepturilor părinteşti asupra minorei B., şi instituirea tutelei la familia F. şi G. reprezintă o măsură de ocrotire a minorului de natură să atragă incidenţa dispoziţiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ.

Aceste dispoziţii legale instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, având caracter de normă specială în raport cu dispoziţiile art. 107 C. proc. civ., conform cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Potrivit art. 92 C. civ. "(1) Domiciliul minorului care nu a dobândit capacitate deplină de exerciţiu în condiţiile prevăzute de lege este la părinţii săi sau la acela dintre părinţi la care el locuieşte în mod statornic; (2) În cazul în care părinţii au domicilii separate şi nu se înţeleg la care dintre ei va avea domiciliul copilul, instanţa de tutelă, ascultându-i pe părinţi, precum şi pe copil, dacă acesta a împlinit vârsta de 10 ani, va decide ţinând seama de interesele copilului. Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, minorul este prezumat că are domiciliul la părintele la care locuieşte în mod statornic; (3) Prin excepţie, în situaţiile prevăzute de lege, domiciliul minorului poate fi la bunici, la alte rude ori persoane de încredere, cu consimţământul acestora. De asemenea, domiciliul minorului poate fi şi la o instituţie de ocrotire; (4) Domiciliul minorului, în cazul în care numai unul dintre părinţii săi îl reprezintă ori în cazul în care se află sub tutelă, precum şi domiciliul persoanei puse sub interdicţie judecătorească este la reprezentantul legal".

Conform textului legal redat, pentru a se reţine că domiciliul minorului este la unul dintre părinţi, este necesar ca minorul să locuiască în mod statornic la acesta, lucru care nu s-a realizat în cauză, fiind dovedit, prin probele administrate, că minora locuieşte în fapt la unchiul său, numitul C. (fratele tatălui decedat al minorei), în favoarea căruia reclamanta solicită instituirea tutelei, iar mama minorei lucrează în străinătate şi a fost de acord cu această măsură (conform propriei declaraţii).

Aşa cum rezultă din actele dosarului, familia ..., cea la care minora locuieşte de la data introducerii cererii de chemare în judecată, are domiciliul în judeţul Timiş, localitate aflată în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Timişoara.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 decembrie 2019.

GGC - CL