Negative conflict of jurisdiction for forced execution authorization involving a judge as creditor and a court as debtor under Art. 127 CPC

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înaintată Judecătoriei Alba Iulia la data de 30 octombrie 2019 sub numărul x/2019 de către executorul judecătoresc A. la cererea creditoarei B., împotriva debitorului Tribunalul Alba, s-a solicitat ca, prin încheiere dată în camera de consiliu, să se încuviinţeze începerea executării silite în dosarul execuţional nr. x/2019.

Prin Încheierea nr. 4855 din 1 noiembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Judecătoria Alba Iulia a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureş.

În considerentele hotărârii se arată că, prin raportare la prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa competentă să soluţioneze cererea ar trebui să fie Judecătoria Alba Iulia.

Cu toate acestea, în contextul în care dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. instituie o regulă de competenţă absolută după calitatea persoanei, instanţa de executare în prezenta cauză nu poate fi instanţa la care îşi desfăşoară activitatea creditorul judecător şi nici o instanţă inferioară acesteia. Pe de altă parte, s-a arătat că sunt incidente în cauză şi prevederile art. 127 alin. (21) raportat la art. 127 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere că debitor în cadrul dosarului de executare silită este Tribunalul Alba. Prin urmare, chiar dacă sediul debitorului se află în circumscripţia Judecătoriei Alba Iulia, s-a arătat că prevederile art. 651 C. proc. civ. sunt înlăturate de norma specială şi imperativă prevăzută de art. 127 C. proc. civ.

Faţă de aceste considerente, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Alba Iulia şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureş, judecătorie care se află în circumscripţia unei curţi de apel învecinate.

Prin Încheierea nr. 8277 din 12 noiembrie 2019, Judecătoria Târgu Mureş a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a-l soluţiona.

La pronunţarea acestei hotărâri instanţa a apreciat că nu sunt incidente dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. invocate de instanţa de trimitere. S-a arătat că instanţa de executare este sesizată cu cererea de încuviinţare formulată de executorul judecătoresc, iar nu de creditor. În acest sens, conform art. 666 alin. (1) C. proc. civ., în termen de maximum 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita încuviinţarea executării de către instanţa de executare, căreia îi va înainta, în copie certificată de el pentru conformitate cu originalul, cererea creditorului, titlul executoriu, încheierea prevăzută la art. 665 alin. (1) şi dovada achitării taxei judiciare de timbru.

De asemenea, dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. reglementează situaţia particulară a litigiilor în care este implicat un judecător în calitate de reclamant sau de pârât, raţiunea normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluţionare părtinitoare a cauzei, din pricina calităţii părţii.

În speţă însă s-a considerat că nu se pune problema incidenţei acestui text de lege. Astfel, obiectul acţiunii cu care a fost învestită instanţa este o cerere de încuviinţare a executării silite, care se judecă în procedură necontencioasă.

Potrivit art. 527 C. proc. civ., sunt supuse procedurii necontencioase cererile pentru soluţionarea cărora este nevoie de intervenţia instanţei, fără însă a se urmări stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană.

Ca atare, încuviinţarea executării silite intră în categoria procedurilor necontencioase, pentru a căror soluţionare, deşi este nevoie de intervenţia instanţei, nu se urmăreşte stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană.

Or, în aceste circumstanţe, s-a arătat că art. 127 C. proc. civ. nu-şi găseşte aplicabilitate în cauză, nefiind întrunită condiţia pentru care a fost instituită o atare reglementare, anume aceea a înlăturării oricărei suspiciuni de soluţionare părtinitoare a cauzei din pricina calităţii părţii.

Pentru aceste motive, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Conflictul negativ de competenţă ivit între Judecătoria Târgu Mureş şi Judecătoria Alba Iulia a fost generat de interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ., în condiţiile în care la data sesizării organului de executare creditoarea avea calitatea de judecător la Tribunalul Alba, debitor fiind Tribunalul Alba.

Încuviinţarea executării silite este de competenţa exclusivă a instanţei de executare, aşa cum rezultă din prevederile art. 666 alin. (1) coroborat cu art. 651 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2016 şi care prevede, în noua redactare, că "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".

Conform dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Totodată, faţă de calitatea creditoarei de judecător la Tribunalul Alba şi de faptul că o instanţă de judecată - Tribunalul Alba - are calitatea de debitor, în cauză sunt prevalente dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. faţă de prevederile anterior menţionate, fiind dispoziţii speciale şi derogatorii, ce sunt de strictă interpretare şi care reglementează expres situaţia în care cererea este de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea judecătorul care are calitatea de reclamant sau a unei instanţe inferioare acesteia, precum şi situaţia în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau pârât, situaţii ce se regăsesc în speţă.

Astfel, potrivit art. 127 alin. C. proc. civ., forma în vigoare la data sesizării organului de executare:

"(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea. (2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.

(21) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

(3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor."

Dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. au o dublă semnificaţie întrucât, pe de o parte, instituie un caz de necompetenţă teritorială absolută a instanţei la care îşi desfăşoară activitatea judecătorul care are calitate de reclamant al unei pricini, iar, pe de altă parte, prevăd o prorogare legală de competenţă teritorială în favoarea uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea judecătorul reclamant, calitate pe care acesta trebuie să o întrunească la momentul sesizării instanţei.

În situaţia în care reclamantul ce are calitatea de judecător se adresează instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, necompetenţa teritorială de ordine publică instituită de art. 127 alin. (1) C. proc. civ., excepţie absolută, trebuie invocată de părţi sau de instanţă la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, potrivit prevederilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ.

În prezentul dosar Judecătoria Alba Iulia, la termenul stabilit pentru soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite, anume 1 noiembrie 2019, a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Târgu Mureş, instanţă de acelaşi grad cu Judecătoria Alba Iulia situată în circumscripţia unei curţi de apel învecinate Curţii de Apel Alba Iulia.

În aplicarea prevederilor art. 127 C. proc. civ. se reţine ca fiind lipsit de relevanţă caracterul contencios sau necontencios al unei cereri, având în vedere interesul ocrotit prin această normă legală este unul general, anume apărarea prestigiului şi imparţialităţii justiţiei, garanţie instituţională a dreptului la un proces echitabil, prin care sunt oferite pârghiile necesare pentru înlăturarea oricăror suspiciuni care ar plana asupra imparţialităţii instanţei la care îşi desfăşoară activitatea judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul. Mai mult, sintagma "cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ. vizează cererile adresate instanţei de judecată, printre acestea enumerându-se şi cererile de încuviinţare a executării silite, potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

În consecinţă, în aplicarea dispoziţiilor legale menţionate şi ţinând seama deopotrivă de calitatea creditoarei de judecător în cadrul Tribunalului Alba şi de faptul că o instanţă de judecată - Tribunalul Alba - are calitatea de debitor, în cauză Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureş.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureş.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 noiembrie 2019.

GGC - CL