Appeal dismissed for lack of nexus between contested stamp duty provisions and legal aid re-examination proceedings

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 15 octombrie 2019 în dosarul nr. x/2017.1 al Curţii de Apel Piteşti, având ca obiect cererea de reexaminare formulată de petentul A. împotriva Încheierii din 12 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2017, petentul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 39 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Petentul a arătat că invocă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 39 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 80/2013 în raport de dispoziţiile art. 16, art. 21 şi art. 124 din Constituţia României, iar în susţinerea excepţiei a motivat că prevederile art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, care stabilesc că soluţia de respingere a cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru nu poate fi atacată, încheierea pronunţată fiind definitivă, încalcă accesul liber la justiţie, drept consacrat de art. 21 şi 124 din Constituţie. A mai susţinut că termenul de 3 zile pentru redactarea şi comunicarea cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru nu este rezonabil.

Petentul a învederat că îngrădirea exercitării unei căi de atac înlătură şi interesul de a acţiona şi a invocat Decizia nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale, anume parag. 39, în sensul că legiuitorul trebuie să asigure părţilor interesate posibilitatea de a formula o cale de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti nefavorabile. A arătat că tendinţa jurisprudenţei Curţii Constituţionale este aceea a asigurării unei protecţii efective a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, prin raportare la căile extraordinare de atac.

Prin Încheierea din 15 octombrie 2019, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, formulată de petentul A.. Totodată, a respins, ca neîntemeiată, cererea de reexaminare formulată de petent împotriva Încheierii din 12 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2017.

Împotriva soluţiei de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a formulat recurs petentul A., prin care a solicitat să se constate că există o judecată neunitară, în sensul că un alt complet a dat o soluţie corectă la cererea de ajutor public. În notele scrise înregistrate la data de 25 noiembrie 2019 petentul a arătat că a invocat excepţia de neconstituţionalitate cu trimitere la prevederile art. 43 alin. (4) şi (5) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora încheierea prin care se soluţionează cererea de reexaminare nu mai poate fi atacată.

Înalta Curte a constatat nefondat recursul pentru considerentele expuse mai jos.

Faţă de împrejurarea că petentul A. a formulat recurs în termen de 48 de ore de la pronunţare împotriva Încheierii din data de 15 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2017.1, în ceea ce priveşte soluţia dată cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, nu vor fi examinate criticile ce vizează modalitatea de soluţionare prin aceeaşi încheiere a cererii de reexaminare.

De altfel, cu privire la posibilitatea părţilor de a supune cenzurii, în căile de atac de reformare, critici care vizează existenţa obligaţiei de plată a taxei de timbru, în raport de art. 18 din Legea nr. 146/1997 referitor la posibilitatea formulării cererii de reexaminare, cerere soluţionată prin încheiere irevocabilă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 7/2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 137/24 februarie 2015, a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 146/1997, a decis că "partea în sarcina căreia s-a stabilit obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru poate formula critici care să vizeze caracterul timbrabil al cererii de chemare în judecată exclusiv în cadrul cererii de reexaminare, neputând supune astfel de critici controlului judiciar prin intermediul apelului sau recursului". Or dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 146/1997 referitor la posibilitatea formulării cererii de reexaminare sunt reluate în O.U.G. nr. 80/2013.

Curtea de Apel Piteşti a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 39 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 80/2013, concluzionând în sensul lipsei legăturii între norma contestată şi incidenţa ei în soluţionarea cauzei ce avea ca obiect cerere de reexaminare formulată împotriva încheierii de respingere a cererii de acordare a ajutorului public judiciar.

Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, "(1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi, sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale".

Conform art. 29 alin. (4) din lege, sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi.

În soluţionarea unei cereri de sesizare a Curţii Constituţionale, instanţa de judecată este competentă să verifice doar îndeplinirea condiţiilor prevăzute expres şi limitativ în art. 29 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992, anume dacă excepţia de neconstituţionalitate priveşte o lege sau o ordonanţă ori o dispoziţie dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare care are legătură cu soluţionarea cauzei; dacă este ridicată de persoanele în drept şi dacă prevederile legale care formează obiectul excepţiei nu au fost constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

În cauză, se constată că excepţia de neconstituţionalitate invocată de petentul A. vizează dispoziţiile art. 39 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, potrivit cărora:

"(1) Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamantul poate face cerere de reexaminare, la aceeaşi instanţă, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate. Cererea de reexaminare este scutită de la plata taxei judiciare de timbru. (2) Cererea se soluţionează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părţilor, prin încheiere definitivă. Dispoziţiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ. rămân aplicabile în ceea ce priveşte complinirea celorlalte lipsuri ale cererii de chemare în judecată. Instanţa va proceda la comunicarea cererii de chemare în judecată, în condiţiile art. 201 alin. (1) din C. proc. civ., numai după soluţionarea cererii de reexaminare".

Totodată, în notele scrise depuse înregistrate la data de 25 noiembrie 2019 petentul a arătat că a invocat excepţia de neconstituţionalitate cu trimitere la prevederile art. 43 alin. (4) şi (5) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora încheierea prin care se soluţionează cererea de reexaminare este o încheiere definitivă.

Or în speţa dedusă judecăţii instanţa a fost învestită cu o cerere de reexaminare formulată împotriva încheierii de respingere a cererii de acordare a ajutorului public judiciar, care se soluţionează potrivit prevederilor art. 15 alin. (2) şi (3) din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă şi în care nu sunt aplicabile prevederile art. 39 alin. (1) şi (2) şi art. 43 alin. (4) şi (5) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, invocate de către petent.

Soluţia vizând neconstituţionalitatea unui text nu poate fi evaluată în abstract, ci în contextul impus de dezlegarea pricinii, pentru a se putea verifica cerinţa referitoare la necesitatea existenţei legăturii normei contestate cu rezolvarea cauzei.

Potrivit prevederilor art. 42 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru:

"Persoanele fizice pot beneficia de scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru, în condiţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 193/2008, cu modificările şi completările ulterioare".

Faţă de obiectul cauzei - cerere de reexaminare formulată împotriva încheierii de respingere a cererii de acordare a ajutorului public judiciar formulate de o persoană fizică, căreia îi sunt aplicabile prevederile art. 15 alin. (2) şi (3) din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materia civilă, Înalta Curte constată că în mod corect s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 39 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, ce reglementează cererea de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, neexistând o legătură între normele contestate şi obiectul pricinii.

În consecinţă, cu aplicarea art. 496 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul A. împotriva Încheierii din data de 15 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2017.1, în ceea ce priveşte soluţia dată cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 noiembrie 2019.

GGC - CL