Territorial competence acquisition for severed claims and bars re-raise after first hearing

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sfântu Gheorghe la data de 24 septembrie 2018, reclamanta SC A. SA, în contradictoriu cu pârâţii B., C., D., E., SC F. SRL şi SC G. SRL, a solicitat constatarea nulităţii contractelor de vânzare cumpărare nr. x din 27.11.2001, nr. 5839 din 07.07.2005, nr. 1292 din 19.03.2007 şi nr. 2448 din 08.12.2017, dar şi constatarea nulităţii procesului-verbal de licitaţie încheiat la data de 10.01.2013 în dosarul execuţional nr. x/2012 al BEJ H. şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, inclusiv prin rectificarea cărţii funciare.

Prin Sentinţa civilă nr. 496 din 1 martie 2019, Judecătoria Sfântu Gheorghe a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de către pârâta SC F. SRL, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Covasna.

Prin Sentinţa civilă nr. 360 din 23.05.2019, Tribunalul Covasna a dispus, în baza art. 99 alin. (1) C. proc. civ., disjungerea capătului de cerere având ca obiect constatarea nulităţii procesului-verbal de licitaţie încheiat la data de 10.01.2013 în dosarul execuţional nr. x/2012 al BEJ H., a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Covasna, invocată de către pârâţii E. şi SC G. SRL, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect constatarea nulităţii contractelor de vânzare cumpărare menţionate anterior, repunerea părţilor în situaţia anterioară şi rectificarea Cărţii Funciare, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia civilă.

Cererea având ca obiect constatarea nulităţii procesului-verbal de licitaţie încheiat la data de 10.01.2013 în dosarul execuţional nr. x/2012 al BEJ H. a fost înregistrată sub Dosar nr. x/2019 şi, prin sentinţa 496/2019, Tribunalul Covasna a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Sfântu Gheorghe, calificând cererea drept contestaţie la executare deoarece aceasta viza anularea unui act de executare silită.

Sesizată cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Curtea de Apel Braşov a stabilit prin Sentinţa civilă nr. 55/F/CC/20.06.2019 că Tribunalul Covasna este competent material să soluţioneze petitul având ca obiect constatarea nulităţii procesului-verbal de licitaţie.

S-a avut în vedere faptul că actul juridic atacat în cauză materializează o vânzare - cumpărare forţată, prin licitaţie, care nu este o altă operaţiune juridică decât vânzare-cumpărare şi că în mod corect Judecătoria Sfântu Gheorghe a analizat competenţa materială prin raportare la dispoziţiile art. 966 şi art. 1245 C. civ. care reglementează condiţiile de validitate a convenţiilor.

Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Tribunalului Covasna la data de 24.07.2019.

Prin Sentinţa nr. 958 din 15.09.2019, Tribunalul Covasna, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de către pârâţii E. şi SC G. SRL şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia civilă.

S-a reţinut că este adevărat că hotărârea instanţei care a rezolvat conflictul de competenţă are autoritate de lucru judecat, astfel încât Tribunalul Covasna ar fi obligat să soluţioneze cauza dar în faţa acestei instanţe se poate ridica din nou excepţia de necompetenţă - de această dată excepţia referindu-se la competenţa teritorială - întrucât se invocă temeiuri noi de drept, motive noi, neverificate de instanţa care a pronunţat regulatorul de competenţă.

Excepţia necompetenţei teritoriale a fost invocată nu doar la termenul de judecată din data de 05.09.2019 ci chiar prin întâmpinarea depusă de E. şi societatea G. SRL în dosarul aflat pe atunci pe rolul Judecătoriei Sfântu Gheorghe.

S-a reţinut că în ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei sunt incidente art. 107 şi art. 112 C. proc. civ. potrivit cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel. Cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia; în cazul în care printre pârâţi sunt şi obligaţi accesoriu, cererea se introduce la instanţa competentă pentru oricare dintre debitorii principali.

S-a mai reţinut că art. 113 C. proc. civ. prevede că în afară de instanţele prevăzute la art. 107 - 112, mai sunt competente: 3. instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract, însă în actul a cărei anulare se solicită nu s-a prevăzut locul executării.

Prin Decizia nr. 8/2013 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul competent să judece recursul în interesul legii, a statuat că: "În afară de instanţa domiciliului pârâtului, mai sunt competente, în cererile privitoare la executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract, instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiunii. Competenţa teritorială este alternativă, între instanţa domiciliului pârâtului şi instanţa locului executării obligaţiei, numai dacă în actul juridic încheiat de părţi a fost prevăzut locul executării, fie chiar în parte, a obligaţiei. În acest caz, faţă de dispoziţiile art. 12 din C. proc. civ. (vechi), alegerea între instanţele deopotrivă competente aparţine reclamantului. În situaţia în care părţile nu au predeterminat în actul juridic pe care l-au încheiat locul executării obligaţiei, competenţa teritorială nu mai este alternativă, ci se determină în temeiul art. 5 din C. proc. civ., conform căruia cererea se face la instanţa domiciliului pârâtului."

S-a reţinut că aceste considerente îşi găsesc aplicarea şi în speţa de faţă, textele de lege aplicabile având conţinut identic.

Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Sentinţa civilă nr. 2712 din 06.12.2019, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi, la rândul său, a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Tribunalului Covasna. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că excepţia de necompetenţă teritorială a fost invocată prin întâmpinarea depusă la dosarul înregistrat iniţial pe rolul Judecătoriei Sfântu Gheorghe, de către o parte dintre intimaţi pe baza argumentului oferit de dispoziţiile art. 107 C. proc. civ.. Prima instanţă învestită şi-a verificat competenţa în acord cu dispoziţiile art. 131 alin. (1) C. proc. civ. cu referire la dispoziţiile art. 130 alin. (1) din acelaşi cod, apreciind că tribunalul este instanţa competentă material să judece pricina.

S-a reţinut că din acest punct de vedere, asupra aspectelor privind competenţa teritorială invocate prin întâmpinări urma să se pronunţe această din urmă instanţă, însă, ulterior adoptării măsurii administrative a disjungerii, în acord cu dispoziţiile art. 99 alin. (1) C. proc. civ., în privinţa capătului de cerere având ca obiect constatare nulitate absolută proces-verbal de licitaţie şi raportat la calificarea dată acestuia de "contestaţie la executare", competenţa de soluţionare a fost verificată tot prin prisma dispoziţiilor art. 130 alin. (1) C. proc. civ. cu referire la dispoziţiile art. 129 alin. (2), necompetenţa teritorială rămânând din nou în afara oricărei analize.

Conflictul negativ de competenţă ivit între cele două instanţe de rang diferit a fost soluţionat de Curtea de Apel Braşov, aceasta apreciind cu autoritate de lucru judecat faptul că Tribunalul Covasna este instanţa competentă material să soluţioneze cauza. Adoptând această poziţie, instanţa de apel a considerat în primul rând că există într-adevăr conflict negativ de necompetenţă, în condiţiile în care a apreciat că cel puţin una dintre cele două instanţe care s-au dezînvestit în această manieră este competentă să judece cauza şi în al doilea rând dacă ar fi remarcat că o altă instanţă ar fi fost competentă atunci ar fi înaintat dosarul pe cale administrativă acesteia. Elementul de noutate invocat de către instanţa de declinare nu există în fapt, situaţia fiind cunoscută şi preexistentă soluţionării conflictului, soluţia Curţii de Apel Braşov impunându-se Tribunalului Covasna cu autoritate de lucru judecat.

Prin prisma acestui argument, termenul de judecată fixat de Tribunalul Covasna la data de 05.09.2019 nu poate fi considerat primul termen cu procedura legal îndeplinită conform dispoziţiilor art. 131 alin. (1) C. proc. civ., chestiunea fiind tranşată definitiv de către instanţa care a soluţionat conflictul negativ, nemaifiind posibilă o nouă verificare a competenţei.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Conflictul negativ de competenţă priveşte exclusiv soluţionarea capătului de cerere având ca obiect constatarea nulităţii procesului-verbal de licitaţie încheiat la data de 10.01.2013 în dosarul execuţional nr. x/2012 al BEJ H., cerere ce a fost disjunsă de Tribunalul Covasna în Dosarul nr. x/2018 de capetele de cerere privind constatarea nulităţii absolute a patru contracte de vânzare - cumpărare şi înregistrată sub un număr nou de dosar, respectiv nr. x/2019

C. proc. civ. cuprinde reglementări referitoare la invocarea necompetenţei teritoriale, atât cea de ordine publică, cât şi cea de ordine privată, ca, de altfel, şi a celei materiale, dar şi la obligaţia instanţei de verificare a competenţei.

Astfel, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., "necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe", iar alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că "necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe".

Referitor la verificarea competenţei, alin. (1) al art. 131 C. proc. civ. stipulează în sensul că "la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu".

Din textele de lege sus-menţionate rezultă, pe de o parte, că excepţia necompetenţei trebuie invocată în condiţiile prescrise de art. 130, iar, pe de altă parte, că instanţa de judecată trebuie să se pronunţe asupra acestei excepţii la momentul verificării competenţei, conform art. 131 alin. (1), stabilind dacă este competentă să judece pricina.

În măsura în care excepţia necompetenţei nu a fost invocată în mod corespunzător ori dacă instanţa nu a admis excepţia şi nu s-a dezînvestit la primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate, soluţionarea cauzei rămâne dobândită instanţei pe rolul căreia se află înregistrată, inclusiv sub aspectul competenţei teritoriale. Instanţa rămâne competentă teritorial a o soluţiona, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă cauza ar atrage competenţa teritorială a altei instanţe. O astfel de interpretare se impune şi în considerarea faptului că, în actuala reglementare, legiuitorul a urmărit o reformare a sistemului excepţiilor de necompetenţă în scopul declarat de asigurare a celerităţii soluţionării cauzelor.

Chestiunea dacă s-ar putea considera că excepţia de necompetenţă teritorială a fost invocată prin întâmpinarea depusă de către pârâţi şi din perspectiva cererii privind constatarea nulităţii procesului-verbal de licitaţie - atât timp cât pârâţii s-au referit doar la capătul de cerere având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare - cumpărare, iar excepţia a fost invocată anterior disjungerii cererilor -, ar avea relevanţă dacă s-ar stabili în prealabil caracterul de ordine publică sau de ordine privată a necompetenţei teritoriale de soluţionare a cererii privind constatarea nulităţii procesului-verbal de licitaţie.

Or, atare dezlegare nu se impune în cauză, chiar dacă ar fi întrunită ipoteza în care excepţia a fost invocată prin întâmpinare şi în considerarea strictă a cererii privind constatarea nulităţii procesului-verbal de licitaţie, întrucât Tribunalul Covasna nu a declinat competenţa de soluţionare a acestei cereri în favoarea Tribunalului Bucureşti la primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate.

În acest sens, Înalta Curte reţine că primul termen la care părţile au fost legal citate la Tribunalul Covasna în Dosarul nr. x/2018 a fost cel din 16 mai 2019.

La acel termen, instanţa a pus în discuţie disjungerea cererii având ca obiect constatarea nulităţii procesului-verbal de licitaţie încheiat la data de 10.01.2013 în dosarul execuţional nr. x/2012 al BEJ H. şi necompetenţa materială de soluţionare a acestei cereri, precum şi excepţiile privind necompetenţa materială şi teritorială în ceea ce priveşte celelalte capete de cerere, amânând pronunţarea asupra tuturor excepţiilor la 23 mai 2019.

Prin încheierea din 23 mai 2019 în Dosarul nr. x/2018, Tribunalul Covasna a dispus disjungerea cererii privind procesul-verbal de licitaţie şi formarea unui nou dosar cu nr. x/119/2019 şi, totodată, a declinat competenţa de soluţionare a celorlalte capete de cerere în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Asupra necompetenţei materiale de soluţionare a cererii având ca obiect constatarea nulităţii procesului-verbal de licitaţie, Tribunalul Covasna s-a pronunţat în Dosarul nr. x/2019, dezînvestindu-se în favoarea Judecătoriei Sfântu Gheorghe prin Sentinţa nr. 378/24.05.2019.

Faţă de actele procedurale ale instanţei, rezultă că la termenul de verificare a competenţei, potrivit art. 131 alin. (1) C. proc. civ., Tribunalul Covasna a stabilit că este competent sub aspect teritorial să judece cererea privind procesul-verbal de licitaţie, din moment ce a reţinut spre soluţionare excepţia necompetenţei exclusiv sub aspectul competenţei ratione materiae, pe care a admis-o ca atare.

Este lipsită de relevanţă împrejurarea că instanţa nu a consemnat în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care a constatat că este competentă sub aspect teritorial, fiind suficient, din perspectiva art. 131 alin. (1), că excepţia necompetenţei teritoriale nu a fost pusă în discuţia părţilor şi, cu atât mai puţin, valorificată. Admiterea unei asemenea excepţii, concomitent cu admiterea excepţiei necompetenţei materiale, ar fi condus la dezînvestirea în favoarea unei judecătorii din Bucureşti, şi nu în favoarea Judecătoriei Sfântu Gheorghe, astfel cum s-a întâmplat în cauză.

În acelaşi timp, în contextul arătat anterior, nu s-ar putea considera că excepţia necompetenţei teritoriale trebuia pusă în discuţie de către instanţa competentă ratione materiae, aşadar doar după tranşarea chestiunii competenţei materiale.

În aplicarea art. 131 alin. (1) C. proc. civ., competenţa teritorială se verifică şi se stabileşte de către instanţa sesizată în acelaşi moment cu verificarea competenţei materiale, neexistând vreun temei pentru o verificare succesivă şi nici pentru stabilirea unei ordini de invocare şi de soluţionare a excepţiilor.

Întrucât încheierea prin care instanţa sesizată stabileşte că este competentă general, material şi teritorial să soluţioneze pricina are caracter interlocutoriu, nu era posibilă o nouă verificare a competenţei teritoriale după tranşarea competenţei materiale (în cauză, stabilită în favoarea Tribunalului Covasna prin regulator de competenţă, respectiv prin Sentinţa nr. 55/20.06.2019 a Curţii de Apel Braşov), astfel cum a procedat Tribunalul Covasna la termenul din 5 septembrie 2019, după reînregistrarea pe rolul său a dosarului nr. x/2019

Astfel, prin prisma actelor procedurale de la primul termen la care părţile au fost legal citate, competenţa sub aspect teritorial de soluţionare a petitului privind constatarea nulităţii procesului-verbal de licitaţie a rămas dobândită Tribunalului Covasna, secţia civilă.

În consecinţă, în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (4) procedură civilă. Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Covasna.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Covasna, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 ianuarie 2020.

GGC - GV