Land boundary and property dispute; validity of appeal filed by attorney with defective mandate and subsequent ratification

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra-Neamţ, la data de 10 iulie 2014, sub nr. x/2014, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâţii SC C. SRL, D. şi E., solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâta I să dispună: 1) grăniţuirea proprietăţilor învecinate (imobilul proprietatea lor, identificat cu nr. cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x a municipiului Neamţ, şi imobilul proprietatea SC C. SRL, identificat cu nr. cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x a municipiului Piatra-Neamţ), astfel încât graniţa să fie cea descrisă de linia punctelor 51, 42, 41, 40, 43, 44, 45, 162 conform planului de amplasament şi delimitare a bunului imobil din conţinutul documentaţiei cadastrale recepţionate cu nr. x din 28.02.2006 de către OJCGC Neamţ şi să se înlăture, în consecinţă, suprapunerea de imobile ce a fost notată în cărţile funciare; 2) rectificarea înscrierilor din cartea funciară nr. x a municipiului Piatra-Neamţ, în sensul indicării proprietăţii deţinute de A. şi B., drept vecinătate la limita de nord a imobilului care constituie proprietatea SC "C." SRL, identificat cu nr. cadastral x, iar în contradictoriu cu pârâţii II să se dispună: 3) obligarea să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie reclamanţilor suprafaţa de 960 mp pe care aceşti pârâţi o ocupă fără drept din imobilul proprietatea lor, identificat cu nr. cadastral x, înscris în cartea funciara nr. x a municipiului Neamţ, terenul ocupat având ca vecinătăţi pe laturile de est, nord şi vest restul proprietăţii, iar pe latura de sud terenul proprietatea SC C. SRL; 4) obligarea acestor pârâţi la desfiinţarea gardului împrejmuitor pe care l-au ridicat în jurul suprafeţei de 960 m.p. pe care o ocupă fără drept din imobilul proprietatea lor, identificat cu nr. cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x a municipiului Neamţ, suprafaţă de teren astfel cum a fost descrisă la pct. 3), iar pentru cazul în care pârâţii nu aduc la îndeplinire această obligaţie, să fie autorizaţi reclamanţii să execute în locul şi pe cheltuiala pârâţilor, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au arătat că cererea de chemare în judecată se întemeiază: pentru capătul de cerere privind grăniţuirea proprietăţilor învecinate, pe dispoziţiile art. 560 din C. civ. pentru capătul de cerere privind rectificarea înscrierilor din cartea funciară, pe dispoziţiile art. 908 alin. (1) pct. 1, alin. (2) şi (4) din C. civ. pentru capătul de cerere privind revendicarea, pe dispoziţiile art. 563 şi 566 din C. civ. pentru capătul de cerere având ca obiect obligaţia de a face pentru desfiinţarea împrejmuirii abuziv ridicate şi autorizarea reclamanţilor să execute în locul şi pe cheltuiala pârâţilor-debitori, pe dispoziţiile 582 alin. (1) lit. b) şi alin. (2), art. 1528 din C. civ., precum şi ale art. 902 C. proc. civ.

Pârâţii SC C. SRL, D. şi E. au formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională.

SC C. SRL a solicitat respingerea cererii în grăniţuirea celor două suprafeţe de teren descrise în petitul acţiunii.

Pârâţii D. şi E. au solicitat respingerea acţiunii în revendicare imobiliară formulate, susţinând că sunt proprietarii suprafeţei de teren de 960 de mp teren, dobândit prin prescripţie achizitivă în anul 2013.

Prin cererea reconvenţională şi cererea de chemare în judecată a unor terţi, depusă odată cu întâmpinarea, pârâţii D. şi E. au solicitat să se constate că terenul în suprafaţă de 960 mp situat în municipiul Piatra-Neamţ se află în proprietatea acestora, ca efect al prescripţiei achizitive de 30 de ani; să se dispună anularea documentaţiei cadastrale nr. x iulie 2000; să se dispună, în temeiul art. 907 din C. civ. precum şi a art. 34-37 din Legea nr. 7/1996, sistarea cărţii funciare nr. x şi revenirea la situaţia anterioara constituirii numărului cadastral x.

Prin încheierea pronunţată la data de 07 ianuarie 2015, Judecătoria Piatra-Neamţ a anulat cererea reconvenţională formulată de pârâţii - reclamanţi SC C. SRL, D. şi E.

2. Hotărârile pronunţate de prima instanţă:

Prin Sentinţa nr. 1450 din 29 aprilie 2015, Judecătoria Piatra-Neamţ a admis excepţia de necompetenţă materială a acestei instanţe, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamţ.

Prin Sentinţa civilă nr. 1323 din 5 octombrie 2016, Tribunalul Neamţ, secţia I civilă, a admis, în parte, acţiunea în revendicare şi cererea având ca obiect obligaţie de a face, formulată de reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâţii E., D. şi SC C. SRL.

Au fost obligaţi pârâţii D. şi E. să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 462 mp teren situat în intravilanul municipiului Piatra-Neamţ, str. x, identificată cu conturul punctelor 7-119-114-100-107-86-15-14-12-11-10-9-8-7 în schiţa anexă a raportului de expertiză efectuat de expert F. pentru termenul din 9 martie 2016, aflată la dosarul Tribunalului Neamţ, care face parte integrantă din sentinţă.

Au fost obligaţi aceiaşi pârâţi să desfiinţeze gardul ridicat pe aliniamentul 107-90-86-15, evidenţiat în aceeaşi schiţă anexă a raportului de expertiză la care s-a făcut referire în parag. anterior, iar, în caz de neconformare, i-a autorizat pe reclamanţi ca, pe cheltuiala pârâţilor, să execute această obligaţie.

A fost admisă acţiunea în grăniţuire formulată de reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâta SC C. SRL.

A fost stabilită linia de hotar dintre proprietatea reclamanţilor, dobândită prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/25 octombrie 2000 la BNP G., şi proprietatea pârâtei, dobândită prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/14 iunie 2007 la BNP H., pe aliniamentul 18-17-16-15-14-12-11-10-9-8-7 în schiţa anexă a raportului de expertiză efectuat de expertul F. pentru termenul din 9 martie 2016, aflată la dosarul Tribunalului Neamţ, care face parte integrantă din sentinţă.

A fost admisă cererea de rectificare înscriere în cartea funciară formulată de reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâta SC C. SRL.

A fost înlăturată din cartea funciară nr. x a municipiului Piatra-Neamţ, privind imobilul cu nr. cadastral x, şi din cartea funciară nr. x a municipiului Piatra-Neamţ, privind imobilul cu nr. cadastral x, notarea suprapunerilor celor două imobile.

A fost rectificată înscrierea din cartea funciară nr. x a municipiului Piatra-Neamţ privind imobilul cu nr. cadastral x, proprietatea pârâtei SC C. SRL, în sensul că la nord imobilul în cauză se învecinează cu proprietatea reclamanţilor, înscrisă în cartea funciară nr. x a municipiului Piatra-Neamţ, cu nr. cadastral x, iar nu cu I..

Au fost obligaţi pârâţii D. şi E. să plătească reclamanţilor cheltuieli de judecată în sumă de 5.214 RON.

A fost obligată pârâta SC C. SRL să plătească reclamanţilor cheltuieli de judecată în sumă de 3.003 RON.

3. Apelul declarat în cauză:

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanţii A. şi B. şi pârâţii E., D. şi SC C. SRL.

Apelanţii-reclamanţi au formulat întâmpinare la apelul formulat de apelanţii-pârâţi, prin care au solicitat, respingerea apelului.

La termenul din 26 iunie 2017 apelanţii-reclamanţi, au invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentant a avocatului J. în declararea apelului, faţă de lipsa împuternicirii avocaţiale.

Prin Decizia nr. 27 din 18 ianuarie 2018, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, a anulat apelul formulat de apelanţii - pârâţi E., D. şi SC C. SRL, împotriva Sentinţei civile nr. 1323/05 octombrie 2016, pronunţată de Tribunalul Neamţ, în Dosarul nr. x/2014, ca fiind formulat de o persoană care nu are calitatea de reprezentant, şi a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanţii - reclamanţi A. şi B..

4. Cererile de recurs:

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii A. şi B. şi pârâţii D. şi E.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 19 martie 2018, sub nr. x/2014.

Recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi B.

Recurenţii-reclamanţi au solicitat casarea, în parte, a deciziei recurate, şi anume cu privire la soluţia pronunţată asupra apelului propriu.

În drept, reclamanţii au întemeiat cererea de recurs pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

Cu referire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., recurenţii-reclamanţi au susţinut că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea regulilor de procedură, a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Astfel, instanţa de apel a reţinut că ambele părţi au prezentat titluri de proprietate, însă a considerat că titlul pârâţilor este preferabil, în acest sens, soluţia fiind pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii şi a regulilor de procedură incidente în cauză.

Instanţa de apel a încălcat prevederile art. 435 C. proc. civ. atunci când a apreciat că titlul pârâţilor este reprezentat de Sentinţa nr. 2799/18 iunie 2008, pronunţată de Judecătoria Piatra-Neamţ, în Dosarul nr. x/2008, având ca obiect hotărâre care să ţină loc de act autentic, şi că această hotărâre poate fi opusă reclamanţilor.

Au susţinut recurenţii-reclamanţi că, întrucât nu au fost parte în respectivul dosar, hotărârea nu le este opozabilă şi nu produce efecte contra lor.

În dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenţii-reclamanţi au arătat că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, respectiv cuprinde motive contradictorii.

Astfel, instanţa de apel a reţinut că ambele părţi au prezentat titluri de proprietate asupra bunului revendicat, însă nu a indicat care este titlul de proprietate exhibat de pârâţi cu privire la suprafaţa de 498 mp şi nici nu a argumentat în ce mod dreptul de proprietate dobândit de pârâţii D. şi E. este preferabil dreptului de proprietate al reclamanţilor. Altfel spus, instanţa nu a arătat de ce titlul de proprietate exhibat de pârâţi este preferabil titlului reclamanţilor.

În acelaşi timp, reclamanţii au susţinut că motivarea instanţei de apel este contradictorie, întrucât, pe de-o parte, instanţa a susţinut că prezentându-se titluri de către ambele părţi, trebuie să analizeze care este dreptul de proprietate preferabil, iar, pe de altă parte, nu a procedat la compararea titlurilor, ci a criticat titlul reclamanţilor, concluzionând că reclamanţii nu au făcut dovada dreptului de proprietate şi nu au răsturnat prezumţia de proprietate care operează în favoarea pârâţilor.

Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurenţii-reclamanţi au arătat că prin încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor de drept material referitoare la prezumţia de proprietate, atât prima instanţă, cât şi instanţa de apel au respins cererea de revendicare a suprafeţei de 498 mp.

Potrivit art. 919 alin. (3) din C. civ., "până la proba contrară, posesorul este considerat proprietar, cu excepţia imobilelor înscrise în cartea funciară" referirea la imobilele înscrise în cartea funciară este în legătură cu efectul constitutiv al înscrierii în cartea funciară [art. 557 alin. (4) C. civ.] şi cu principiul publicităţii materiale (art. 565 C. civ.), însă aceste dispoziţiile legale în materie nu sunt încă aplicabile, în virtutea art. 56 din Legea nr. 71/2011.

Recurenţii-reclamanţi au învederat că instanţa de apel a încălcat aceste dispoziţii legale, pentru că, în fapt, a reţinut că reclamanţii au prezentat un titlu de dobândire - act juridic translativ de proprietate, constând în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 25 octombrie 2000 de B.N.P. G. din municipiul Piatra-Neamţ, însă, în mod greşit, nu a reţinut răsturnarea prezumţiei de proprietate.

Au susţinut aceşti recurenţi că întrucât au prezentat un titlu de proprietate (contractul de vânzare-cumpărare prin care au cumpărat de la moştenitorii K.), prezumţia de proprietate a fost răsturnată. În acest sens, în soluţionarea pricinii, instanţele ar fi trebuit să procedeze la analiza contra-probei, a cărei sarcină revenea pârâţilor persoane fizice.

Mai mult, sentinţa din acţiunea pentru pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare nu a transferat pârâţilor D. şi E. vreun drept de proprietate, atât timp cât timp pârâţii din dosar nu au dobândit în mod valabil dreptul de proprietate asupra terenului vizat.

Tribunalul a reţinut corect că sentinţa care ţine loc de act autentic de vânzare nu este opozabilă reclamanţilor, iar L. nu a justificat alt drept de proprietate decât cel din titlul de proprietate pentru suprafaţa de teren de 1000 mp, dar nu a continuat raţionamentul în conformitate cu modul corect de aplicare a mecanismului prezumţiei de proprietate şi al răsturnării acesteia. Deşi a reţinut că hotărârea pronunţată în cauza în care reclamanţii nu au fost părţi nu are nicio putere în contra reclamanţilor, s-a preocupat doar de a critica titlul de dobândire al reclamanţilor.

Din alt punct de vedere, reclamanţii au arătat că dovada certă a trecerii în proprietatea statului există numai cu privire la suprafaţa de 2070 mp, cu ocazia întocmirii contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. x din 14 iulie 1983 de către Notariatul de Stat Judeţean Neamţ, sub imperiul art. 30 din Legea nr. 58/1974.

Prima instanţă şi instanţa de apel au considerat că întregul teren care a aparţinut familiei K. a trecut în proprietatea statului, deşi nu a existat nicio dovadă în acest sens, precum şi că nu există o dovadă certă a continuităţii în timp a dreptului de proprietate al numiţilor M. şi N.

Dând această soluţie, instanţele de fond au încălcat şi aplicat greşit legea, nesocotind dispoziţiile art. 480 din C. civ. de la 1864.

În cauză, reclamanţii au susţinut că pentru a se reţine trecerea în proprietatea statului, trebuia să fie dovedit modul prin care dreptul de proprietate a fost dobândit de către stat, iar, în absenţa dovezii cu privire la modul de dobândire asupra terenului ce depăşea suprafaţa de 2070 mp, în mod greşit instanţele au apreciat că familia K. nu au mai avut calitatea de proprietar şi că terenul a devenit proprietate de stat.

Recursul declarat de recurenţii-pârâţi E. şi D.

Recurenţii-pârâţi au solicitat admiterea recursului, anularea deciziei atacate şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, Curţii de Apel Bacău.

În dezvoltarea motivelor de recurs, aceşti recurenţi au învederat, în esenţă, că la data de 22 decembrie 2016 au semnat un contract de asistenţă juridică cu avocatul J., pentru consultanţă şi redactarea apelului în Dosarul nr. x/2014, iar, la data de 20 mai 2017, au semnat un nou contract cu acelaşi avocat pentru redactare, asistare şi reprezentare în prezentul dosar.

În faza procesuală a apelului, reclamanţii au invocat faptul că avocatul pârâţilor, fiind stagiar, nu avea dreptul de a depune apelul în cauză, neexistând un contract valabil încheiat între părţi.

În opinia recurenţilor-pârâţi, în situaţia în care instanţa de judecată avea vreun dubiu în legătura cu calitatea reprezentantului convenţional care a depus apelul, aceasta avea obligaţia ca la primul termen să le pună în discuţie, în baza rolului activ, dacă îşi însuşesc apelul depus de avocat.

Recurenţii-pârâţi au invocat dispoziţiile art. 13 şi 20 din C. proc. civ. şi au susţinut că, în condiţiile art. 80 şi 83 alin. (1) C. proc. civ., dovada mandatului dat unui avocat sau consilier juridic se dovedeşte prin înscris, potrivit legilor de organizare şi exercitare a profesiei.

Or, în cauză, instanţa de apel nu le-a pus în vedere să depună o delegaţie de avocat iar delegaţia eliberată în baza contractului de asistenţă juridică nr. x din 2017 a fost depusă la dosar la data de 26 iunie 2017, împreună cu cererea de amânare a judecăţii.

Au mai arătat recurenţii-pârâţi că avocatul ales prin contractul de asistenţă juridică nr. x din data de 22 decembrie 2016 avea nu numai dreptul, ci şi obligaţia de a semna, pentru cei reprezentaţi, cererea de apel, întrucât de îndeplinirea acestui act procedural depindea păstrarea unui drept supus unui termen, care s-ar fi pierdut prin neexercitarea în intervalul de timp prevăzut de lege.

Sub un alt aspect, recurenţii-pârâţi au arătat că potrivit dispoziţiilor art. 470 alin. (3) C. proc. civ., cererea de apel trebuie să fie semnată, sub sancţiunea nulităţii, însă lipsa semnăturii poate fi complinită în condiţiile art. 196 alin. (2) C. proc. civ., în tot cursul judecăţii.

În continuare, prin cererea de recurs pârâţii au expus pe larg situaţia de fapt şi probele administrate în cauză.

Recurenţii-pârâţi E. şi D. au depus întâmpinare la recursul formulat de recurenţii-reclamanţi A. şi B., prin care au solicitat respingerea acestui recurs.

Pe cale de excepţie, au solicitat respingerea recursului declarat de reclamanţi, având în vedere că se solicită examinarea cauzei sub toate aspectele, fără a se limita la cazurile de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Recurenţii-reclamanţi A. şi B. au formulat întâmpinare la recursul formulat de recurenţii-pârâţi E. şi D., prin care au invocat excepţia nulităţii acestui recurs; în subsidiar, au solicitat respingerea recursului promovat de recurenţii-pârâţi.

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului, sub un prim aspect, recurenţii-reclamanţi au solicitat constatarea nulităţii recursului pârâţilor pentru lipsa unui mandat acordat în mod valid avocatului care a semnat cererea de recurs.

Astfel, cererea de recurs a pârâţilor a fost semnată de avocatul J. din Baroul Neamţ, care nu a avut un mandat valabil, nici pentru a promova apelul împotriva sentinţei Tribunalului Neamţ, nici pentru a-i reprezenta sau asista pe pârâţi în faţa instanţei de apel. La momentul înregistrării cererii de apel pentru pârâţi, avocatul J. nu a anexat cererii de apel o împuternicire avocaţială semnată de către pârâţi înăuntrul termenului de apel, iar orice ratificare din partea pârâţilor, dacă a intervenit, trebuia să fie în interiorul termenului de apel.

Curtea de Apel Bacău a stabilit în mod corect că prezentarea copiei contractului de asistenţă juridică nr. x/2016 datat 22 decembrie 2016, nu poate să justifice existenţa unui mandat valabil pentru declararea apelului, atâta timp cât în contract se menţionează că a fost încheiat pentru redactare şi acordare de consultanţă juridică, fără a se menţiona numărul dosarului x/2014.

Singura împuternicire avocaţială depusă la dosar de către avocat J. până la soluţionarea apelurilor, este împuternicirea datată 26 iunie 2017, în care este menţionat drept temei contractul de asistenţă juridică nr. x/2017. La data de 26 iunie 2017, avocat J. avea calitatea de avocat stagiar, astfel că în conformitate cu prevederile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, avea dreptul de a pune concluzii numai la judecătorie; prin urmare, mandatul prezentat nu avea valabilitate pentru acordarea asistenţei juridice şi reprezentării înaintea unei curţi de apel.

În acest sens, reclamanţii au considerat că, întrucât avocatul nu a avut un mandat valabil pentru a declara apel în cauză şi pentru a-i asista/reprezenta pe pârâţi înaintea instanţei de apel, acesta nu are mandat valabil nici pentru declararea prezentului recurs, situaţie în care intervine nulitatea recursului.

Sub un alt aspect, recurenţii-reclamanţi au susţinut nulitatea recursului pentru neîncadrarea motivelor în prevederile art. 488 C. proc. civ., susţinând că în cuprinsul cererii de recurs nu s-a făcut referire la niciunul dintre motivele de casare strict reglementate de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., situaţie în care intervine sancţiunea nulităţii recursului, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pe fond, recurenţii-reclamanţi au solicitat respingerea recursului declarat de recurenţii-pârâţi, ca nefondat, întrucât Curtea de Apel Bacău a procedat în mod corect la declararea nulităţii apelului promovat de către avocatul J. pentru pârâţi. În pronunţarea acestei soluţii, instanţa de apel a apreciat corect înscrisurile existente la dosarul cauzei şi a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale incidente privitoare la reprezentarea înaintea instanţei şi la exercitarea profesiei de avocat.

Astfel, recurenţii-reclamanţi au susţinut că instanţa de apel a procedat în mod corect la anularea apelului declarat de către pârâţi ca fiind formulat de o persoană care nu are calitatea de reprezentant, şi, prin urmare, au solicitat respingerea recursului promovat de recurenţii-pârâţi D. şi E., arătând că atâta timp cât apelul pârâţilor a fost anulat pentru lipsa calităţii de reprezentant a avocatului semnatar al cererii de apel, fără ca instanţa de apel să intre în cercetarea fondului, recursul pârâţilor poate să privească numai critica soluţiei de anulare a apelului lor.

5. Încheierea de admitere în principiu a recursului:

Prin încheierea din şedinţa camerei de consiliu de la 22 mai 2019, Înalta Curte a respins excepţia nulităţii recursului declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi B., invocată de recurenţii-pârâţi D. şi E., precum şi excepţia nulităţii recursului declarat de recurenţii-pârâţi, invocată de recurenţii-reclamanţi, pentru motivele redate în cuprinsul încheierii.

A admis, în principiu, recursurile declarate de recurenţii-reclamanţi A. şi B. şi de recurenţii-pârâţi D. şi E. împotriva Deciziei nr. 27 din data de 18 ianuarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, şi a stabilit termen de judecată în şedinţă publică, la data de 19 iunie 2019, cu citarea părţilor.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor:

Examinând cu prioritate recursul declarat de recurenţii-pârâţi E. şi D., care pune în discuţie neregularităţi procedurale ce se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este fondat şi urmează a fi admis pentru considerentele ce succed:

Prin Decizia civilă nr. 27/18 ianuarie 2018, care face obiectul controlului judiciar, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, a anulat apelul declarat de apelanţii-pârâţi E., D. şi SC C. SRL, ca fiind formulat de o persoană care nu are calitatea de reprezentant, reţinând că a fost declarat de un avocat care nu a avut calitatea de reprezentant al pârâţilor la judecata în primă instanţă, fiind constatate o serie de lipsuri în înscrisurile depuse în dovedirea calităţii de reprezentant a domnului avocat J..

Astfel, s-a reţinut că acesta a depus un contract de asistenţă juridică datat 22 decembrie 2016, încheiat cu pârâţii E. şi D., care nu cuprinde numărul de dosar şi obiectul cauzei pentru care s-a încheiat contractul de asistenţă juridică, precum şi împrejurarea că în împuternicirea avocaţială depusă pentru Dosarul nr. x/2014, pentru aceleaşi părţi, care este datată 26 iunie 2017, este menţionat contractul de asistenţă juridică nr. x/2017, iar nu contractul de asistenţă juridică nr. x/2016 (datat 22 decembrie 2016).

Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 83 alin. (1) C. proc. civ., în faza procesuală a apelului, persoanele fizice pot fi reprezentate prin avocat sau alt mandatar.

În conformitate cu dispoziţiile art. 85 alin. (3) C. proc. civ., împuternicirea de a reprezenta o persoană fizică sau o persoană juridică dată unui avocat sau consilier juridic se dovedeşte prin înscris, potrivit legilor de organizare şi exercitare a profesiei.

Aşa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosarul curţii de apel, apelul declarat de apelanţii-pârâţi E., D. şi SC C. SRL, la data de 22 decembrie 2016, împotriva Sentinţei civile nr. 1323/C/5 octombrie 2016, a fost semnat de avocat J.

Acesta nu a reprezentat părţile în faza procesuală anterioară şi a depus ulterior la dosar împuternicirea avocaţială nr. x/2017, datată 26 iunie 2017, emisă în baza contractului de asistenţă juridică x/2017.

La dosarul curţii de apel se află depus, în fotocopie, contractul de asistenţă juridică nr. x/2016 încheiat de avocatul J. cu E. şi D., prin reprezentant O., pentru redactare şi consultanţă, contract care nu particularizează activitatea ce urmează a fi prestată de avocat, în sensul că nu este indicat numărul de dosar şi nici obiectul cauzei pentru care s-a încheiat contractul de asistenţă juridică.

Excepţia lipsei calităţii de reprezentant a avocatului J. a fost invocată de reprezentantul convenţional al apelanţilor-reclamanţi la termenul de judecată din 26 iunie 2017, din perspectiva nedepunerii unei împuterniciri avocaţiale.

Pentru acest termen de judecată, la dosar a fost depusă prin fax o cerere de amânare a judecăţii din partea reprezentantului apelanţilor-pârâţi, la care a fost anexată împuternicirea avocaţială nr. x/2017, datată 26 iunie 2017, emisă în baza contractului de asistenţă juridică x/2017.

Înalta Curte constată că instanţa de apel a încuviinţat cererea de amânare pentru imposibilitate de prezentare a "avocatului apelanţilor-pârâţi" şi a amânat judecata, punând în vedere părţilor care au lipsit să formuleze concluzii cu privire la excepţia lipsei calităţii de reprezentant a avocatului apelanţilor-pârâţi.

Pentru termenul de judecată acordat, avocatul care a semnat cererea de apel în numele apelanţilor-pârâţi a învederat în scris Curţii de Apel Bacău că a încheiat contractul de asistenţă juridică pentru consultaţii, redactare şi depunere apel în temeiul dispoziţiilor art. 3 şi 23 din Legea nr. 51/1995, privind exercitarea profesiei de avocat, urmând a se prezenta în faţa curţii de apel un coleg care are dreptul de a pune concluzii în faţa acestei instanţe.

În esenţă, acesta a susţinut că deşi avea calitatea de avocat stagiar la data încheierii contractului, prevederile legale evocate îi permiteau să acorde consultaţii şi să redacteze cereri cu caracter juridic; a anexat, în original, împuternicirea avocaţială.

La termenele de judecată ulterioare (11 septembrie 2017 - E. şi 15 ianuarie 2018 - D.), apelanţii-pârâţi D. şi E. au fost prezenţi personal în faţa instanţei de apel; apelanta-pârâtă a învederat că semnătura nu îi aparţine, iar apelantul-pârât, prin avocat P., a pus concluzii de respingere a excepţiei lipsei calităţii de reprezentant, susţinând că delegaţia depusă de avocatul J. justifică îndreptăţirea acestuia de a declara calea de atac.

Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 82 alin. (1) C. proc. civ., atunci când constată lipsa dovezii calităţii de reprezentant a celui care a acţionat în numele părţii, instanţa de judecată trebuie să acorde un termen, pentru acoperirea lipsurilor, urmând a anula cererea dacă lipsurile nu sunt acoperite până la termenul acordat.

Din interpretarea acestei dispoziţii legale rezultă că măsura acordării unui termen de către instanţa de judecată trebuie să fie însoţită de evidenţierea lipsurilor şi, pe cale de consecinţă, de menţionarea obligaţiilor care revin părţilor vizate de excepţia în discuţie.

În speţă, excepţia lipsei calităţii de reprezentant a fost susţinută de apelanţii-reclamanţi exclusiv din perspectiva nedepunerii la dosar a unei împuterniciri avocaţiale de către avocatul care a semnat cererea în numele apelanţilor-pârâţi.

Or, la dosar s-a depus în original o împuternicire avocaţială care făcea însă referire la un alt număr de contract de asistenţă juridică decât contractul nr. x/2016, aflat la dosar şi considerat inform de instanţa de apel.

Instanţa de apel a admis excepţia lipsei calităţii de reprezentant în considerarea unor neconcordanţe între menţiunile din împuternicire, fără să pună în vedere apelanţilor-pârâţi să depună contractul de asistenţă menţionat în împuternicire şi cu ignorarea dispoziţiilor art. 151 alin. (2) C. proc. civ., care prevăd că avocatul şi consilierul vor depune împuternicirea lor, potrivit legii.

Or, potrivit dispoziţiilor art. 4.3 din anexa I la Statutul profesiei de avocat, aprobat prin Hotărârea nr. 64/2011 a Consiliului UNBR, publicată în Monitorul Oficial nr. 898/19 decembrie 2011, faţă de terţi, dovada contractului de asistenţă juridică se face prin împuternicirea avocaţială, care în speţă nu a fost contestată sub aspectul condiţiilor de formă.

Sub un alt aspect, Înalta Curte constată că lipsa calităţii de reprezentant a avocatului J. nu a fost reţinută de curtea de apel din perspectiva calităţii acestuia de avocat stagiar, aspect care a fost relevat instanţei chiar de avocatul menţionat, prin notele scrise depuse pentru termenul de judecată din 11 septembrie 2017, acordat pentru a se pune concluzii asupra calităţii de reprezentant a avocatului apelanţilor-pârâţi.

În ceea ce priveşte considerentele instanţei de apel, potrivit cărora, în raport de data de 26 iunie 2017, menţionată în împuternicirea avocaţială, la data promovării apelului avocatul J. nu avea mandat din partea apelanţilor-pârâţi Q. pentru a exercita această cale de atac, Înalta Curte reţine că sunt fondate criticile recurenţilor-pârâţi care au învederat că nu li s-a solicitat să menţioneze dacă îşi însuşesc apelul declarat în numele lor.

Înalta Curte reţine, de asemenea, că potrivit dispoziţiilor art. 174 alin. (1) C. proc. civ., nulitatea este sancţiunea care lipseşte total sau parţial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerinţelor legale, de fond sau de formă; în ipoteza nerespectării normelor care privesc reprezentarea procesuală, potrivit dispoziţiilor art. 176 pct. 2 C. proc. civ., nulitatea nu este condiţionată de existenţa unei vătămări.

Cu toate acestea, conform dispoziţiilor art. 177 alin. (1) C. proc. civ., judecătorul va dispune îndreptarea neregularităţilor actului de procedură ori de câte ori este posibilă înlăturarea vătămării fără anularea actului, iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi text legal, actul de procedură nu va fi anulat dacă până la momentul pronunţării asupra excepţiei a dispărut cauza de nulitate.

Cum în speţă, până la soluţionarea excepţiei lipsei calităţii de reprezentant a fost depusă o împuternicire avocaţială cu referire la care instanţa de apel nu a reţinut alte neregularităţi decât emiterea la o dată ulterioară împlinirii termenului de declarare a apelului, Înalta Curte constată că sunt incidente dispoziţiile art. 177 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte reţine că recursul declarat de recurenţii - pârâţi D. şi E. împotriva Deciziei nr. 27 din data de 18 ianuarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, este fondat, astfel că urmează a fi admis în temeiul dispoziţiilor art. 497 C. proc. civ., cu consecinţa casării deciziei şi trimiterii cauzei, spre rejudecare, aceleiaşi curţi de apel.

Având în vedere motivele care au determinat casarea deciziei din apel şi împrejurarea că prin apelul declarat de apelanţii-pârâţi au fost invocate aspecte care ţin de fondul raporturilor juridice litigioase ce urmează a fi analizate de instanţa de trimitere, Înalta Curte constată că, pentru realizarea unei judecăţi unitare, nu se impune examinarea criticilor formulate de recurenţii-reclamanţi A. şi B., al căror recurs urmează a fi admis în mod formal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de recurenţii-reclamanţi A. şi B. şi de recurenţii-pârâţi D. şi E. împotriva Deciziei nr. 27 din data de 18 ianuarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

Casează decizia atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 iunie 2019.

GGC - GV