Jurisdictional conflict over will validity: exclusive competence of last domicile court per death certificate, not identity card

Deliberând, asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Luduş la data de 8 aprilie 2019, sub număr de dosar x/2019, reclamanţii A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâta D., au solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa, în principal, să constate nulitatea absolută a testamentului autentificat sub nr. x din 19 martie 2015 de către BNP E., pentru lipsa consimţământului testatoarei F. (decedată) şi pentru nerespectarea regulilor procedurale cu ocazia autentificării actului autentic, cu consecinţa anulării tuturor actelor subsecvente întocmite, iar, în subsidiar, să constate nulitatea relativă a aceluiaşi testament, pe motiv că a fost încheiat sub incidenţa dolului, sub forma captaţiei şi sugestiei din partea numitei D., cu consecinţa anulării tuturor actelor subsecvente întocmite în baza testamentului; de asemenea, au solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 2 septembrie 2019, reclamanţii au formulat o precizare a acţiunii prin care au solicitat, în terţiar, să se dispună reducţiunea efectelor testamentului autentificat sub nr. x din 19 martie 2015, de către "BNP E.", până la cotitatea disponibilă, deoarece prin legatul universal făcut de testatoarea F. în favoarea pârâtei D. s-a încălcat rezerva succesorală a fiului predecedat G..

Prin Sentinţa civilă nr. 720/2019 din 4 septembrie 2019, pronunţată de Judecătoria Luduş, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată, prin întâmpinare, de către pârâta D., şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Dej.

În motivare, această instanţă a reţinut că obiectul prezentei acţiuni îl reprezintă o cerere privitoare la validitatea unui testament, fiind aplicabile dispoziţiile art. 118 C. proc. civ. şi art. 954 alin. (2) C. civ., iar ultimul domiciliu al defunctei F. a fost în Dej, str. x A, jud. Cluj, aşa cum rezultă din copia buletinului de identitate al acesteia.

Concluzionând, în temeiul art. 129 alin. (3) C. proc. civ., raportat la art. 118 C. proc. civ., instanţa a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Luduş şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanţii A., B. şi C., în favoarea Judecătoriei Dej, instanţa în a cărei circumscripţie a avut domiciliul înainte de deces defuncta F..

Învestită prin declinare, Judecătoria Dej, prin Sentinţa civilă nr. 1076/2019 din 21 noiembrie 2019, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de reclamanţi, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii, în favoarea Judecătoriei Luduş; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestui conflict.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut că, în conformitate cu prevederile art. 118 raportat la art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., în materie de moştenire, competenţa teritorială a instanţelor este una exclusivă şi de ordine publică de la care părţile nu pot deroga.

În speţă, faţă de scopul prevederii legale cuprinse în art. 118 C. proc. civ. şi având în vedere menţiunea din certificatul de deces privind ultimul domiciliu conform art. 954 alin. (2) C. civ., instanţa a constatat că ultimul domiciliu al defunctei F. a fost în localitatea Luduş, iar nu în localitatea Dej.

În formarea convingerii sale, instanţa a reţinut că testamentul autentificat sub nr. x din 19 martie 2015 de către BNP E., în legătură cu care au fost formulate cele trei petite din cererea de chemare în judecată modificată, a fost încheiat în localitatea Luduş, din judeţul Mureş, acest document referitor la moştenire regăsindu-se în raza teritorială a Judecătoriei Luduş.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Raportat la obiectul litigiului dedus judecăţii, respectiv constatarea nulităţii testamentului autentificat sub nr. x din 19 martie 2015, competenţa teritorială este absolută, fiind reglementată de dispoziţii de ordine publică, cu caracter absolut.

Art. 118 alin. (1) din C. proc. civ. prevede:

"în materie de moştenire, până la ieşirea din indiviziune, sunt de competenţa exclusivă a instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului: 1. cererile privitoare la validitatea sau executarea dispoziţiilor testamentare; 2. cererile privitoare la moştenire şi la sarcinile acesteia, precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia; 3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moştenitori sau împotriva executorului testamentar."

Prin urmare, în materie succesorală, până la ieşirea din indiviziune, competenţa aparţine în mod exclusiv instanţei de la ultimul domiciliu al defunctului. Problema care a generat desesizarea celor două instanţe aflate în conflict îl constituie interpretarea diferită a noţiunii de "ultim domiciliu" al defunctei, prima instanţă, Judecătoria Luduş, reţinând în motivarea soluţiei de declinare a competenţei domiciliul din buletinul de identitate al defunctei, iar a doua instanţă, Judecătoria Dej, a avut în vedere ultimul domiciliu al defunctei, înscris în certificatul de deces, potrivit art. 954 alin. (2) C. civ.

Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 954 alin. (2) C. civ.:

"moştenirea se deschide la ultimul domiciliu al defunctului. Dovada ultimului domiciliu se face cu certificatul de deces sau, după caz, cu hotărârea judecătorească declarativă de moarte rămasă definitivă".

În cauza dedusă judecăţii, din certificatul de deces eliberat de pe urma defunctei F., aflat la dosarul Judecătoriei Dej, reiese că aceasta a avut ultimul domiciliu în jud. Mureş, în raport de acesta urmând a se stabili competenţa instanţei.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ. coroborate cu art. 118 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 954 C. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanţii C., B. şi A., în contradictoriu cu pârâta D., având ca obiect "constatare nulitate act juridic", în favoarea Judecătoriei Luduş.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanţii C., B. şi A., în contradictoriu cu pârâta D., având ca obiect "constatare nulitate act juridic", în favoarea Judecătoriei Luduş.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 ianuarie 2020.

GGC - CL