Negative territorial conflict resolved: consumer contract case stays at Huși Court after untimely competence challenge.

Deliberând, asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Huşi, sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B. S.R.L, solicitând instanţei să constate că nu datorează pârâtei suma de 199,97 RON.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, în fapt, în luna mai 2015 a semnat un contract cu firma S.C. C. S.A. pentru un abonament cablu tv, pe o durată de 2 ani, iar, în mai 2017, contractul a ajuns la termen şi din acel moment au început problemele cu angajaţii firmei S.C. C. S.A., întrucât reclamantul nu a dorit să prelungească contractul şi a ales o altă societate de cablu tv pentru furnizarea acestor servicii.

La termenul de judecată din data de 23 septembrie 2019, instanţa a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Huşi.

Prin Sentinţa civilă nr. 800 din 23 septembrie 2019, pronunţată de Judecătoria Huşi, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

În motivare, această instanţă a reţinut, în esenţă, că potrivit dispoziţiilor art. 107 C. proc. civ., cererile se introduc la instanţa în a cărei circumscripţie are sediul pârâtul, iar instituţia pârâtă are sediul în Bucureşti, astfel că a apreciat că instanţa competentă teritorial a judeca pricina este Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, prin Sentinţa civilă nr. 10775 din 5 noiembrie 2019, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., în favoarea Judecătoriei Huşi; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestui conflict.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut că, în prezenta cauză, raportat la obiectul şi la fundamentul juridic pe care se întemeiază acţiunea introductivă, competenţa este de ordine privată, iar, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii. Analizând cuprinsul întâmpinării, instanţa a constatat că pârâta nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale; această excepţie nu putea fi invocată, din oficiu.

A mai reţinut această instanţă că şi în ipoteza în care pârâta ar fi invocat excepţia necompetenţei teritoriale (aspect neincident în speţă), având în vedere că acţiunea vizează executarea contractului încheiat între reclamant şi S.C. C. S.A. la 10 iunie 2015, în cauză sunt incidente deopotrivă dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit cărora în afară de instanţele prevăzute la art. 107 - 112, mai sunt competente: instanţa domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor.

Conchizând, instanţa a reţinut că dispoziţiile legale instituite o competenţă teritorială alternativă şi, având în vedere că domiciliul consumatorului este în localitatea Huşi, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei îi revine Judecătoriei Huşi.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul prezentului litigiul îl reprezintă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., prin care a solicitat instanţei să se constate că nu datorează suma de 199,97 RON către pârâta B. S.R.L., în temeiul relaţiilor contractuale derulate cu furnizorul de servicii S.C. C. S.A..

Înalta Curte constată că, în speţă, este incidentă norma înscrisă în art. 107 C. proc. civ., potrivit căreia:

"Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul dacă legea nu prevede altfel", precum şi cea cuprinsă în dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., dat fiind faptul că acţiunea vizează executarea contractului de prestări servicii de comunicaţii, încheiat de reclamant, în calitate de client-consumator şi S.C. C. S.A., în calitate de furnizor de servicii.

Faţă de prevederile art. 129 alin. (1) şi alin. (2) pct. (3) C. proc. civ., rezultă că numai în cazurile prevăzute la art. 117 - 121 C. proc. civ., competenţa teritorială este exclusivă, per a contrario, în alte cazuri competenţa teritorială are caracter relativ, de ordine privată.

Cum, în speţă, este vorba despre o acţiune în constatarea inexistenţei în patrimoniul reclamantului a obligaţiei de plată către pârâtă, ce nu se circumscrie cazurilor expres prevăzute de dispoziţiile art. 117 - 121 C. proc. civ., ci dispoziţiilor art. 107 şi 113 C. proc. civ., norma de competenţă teritorială aplicabilă litigiului de faţă are caracter de ordine privată.

Fiind vorba despre o normă de competenţă teritorială relativă, de ordine privată, nesocotirea ei putea fi invocată pe calea excepţiei de necompetenţă numai de către pârât în condiţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., respectiv doar prin întâmpinare, sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Înalta Curte reţine că, în cauză, excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Huşi a fost invocată de instanţa de judecată, la primul termen de judecată acordat în cauză, din 23 septembrie 2019, iar nu de pârâtă în condiţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ. în plus, conform menţiunilor cuprinse în practicaua Sentinţei civile nr. 800 din 23 septembrie 2019, anterior invocării, din oficiu, a excepţiei necompetenţei teritoriale, această instanţă, în aplicarea dispoziţiilor art. 131 alin. (1) C. proc. civ., a constatat că este competentă general, material şi teritorial să soluţioneze cauza.

Prin urmare, cum pârâta nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale prin întâmpinarea depusă, în termen legal, la data 20 mai 2019, iar la prima zi de înfăţişare la care a fost legal citată, aceasta nu s-a prezentat, Înalta Curte reţine că o eventuală necompetenţă teritorială s-a acoperit.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., în favoarea Judecătoriei Huşi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., având ca obiect "acţiune în răspundere contractuală", în favoarea Judecătoriei Huşi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 ianuarie 2020.

GGC - CL