Territorial competence conflict over post-communist restitution claims under Law No. 165/2013

Deliberând, asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, la data de 3 decembrie 2018, sub nr. x/2018, reclamantele A. şi B. au chemat în judecată pe pârâtele Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi au solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să oblige pârâtele să soluţioneze dosarul înregistrat la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, în baza adresei nr. x/24 mai 2007 a Primăriei oraşului Şimleu Silvaniei, în sensul stabilirii şi plăţii despăgubirilor ce li se cuvin în baza Dispoziţiei nr. 3343 din 14 mai 2007 a Primarului oraşului Şimleu Silvaniei, pentru imobilele - construcţii demolate şi terenuri situate în localitatea Şimleu Silvaniei, judeţul Sălaj, care nu pot fi restituite în natură.

În motivarea acţiunii, reclamantele au arătat că dosarul de restituire a fost trimis la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor în baza adresei nr. x/24 mai 2007 a Primăriei oraşului Şimleu Silvaniei, iar de la acea dată nu au mai primit nicio informaţie, motiv pentru care au formulat cererea de chemare în judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile prevăzute de Legea nr. 165/2013.

Prin Sentinţa civilă nr. 1316 din 10 iunie 2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a fost declinată competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamantele A. şi B., în contradictoriu cu pârâtele Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, în favoarea Tribunalului Sălaj.

În motivare, această instanţă a reţinut, în esenţă, că potrivit art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 111/2019, competentă să soluţioneze cererea formulată în baza art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 este secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află imobilul.

Instanţa a constatat că imobilul în litigiu este situat în judeţul Sălaj, astfel că, în temeiul dispoziţiilor legale menţionate mai sus, competenţa teritorială de soluţionare a cererii de chemare în judecată revine Tribunalului Sălaj, secţia civilă, iar modificarea legislativă a fost făcută de către legiuitor în beneficiul părţilor şi se impune aplicarea imediată a acesteia, pentru a li se asigura acestora accesul la justiţie în mod mai economic şi mai uşor, dându-le posibilitatea să aibă acces la instanţa ce se află în circumscripţia teritorială în care se află imobilul în litigiu, fiind scutiţi astfel de eventualele cheltuieli de transport, principiul imediatei aplicări a legii noi, aplicat şi în jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, impunându-se să fie respectat.

Învestit prin declinare, Tribunalul Sălaj, secţia civilă, prin Sentinţa civilă nr. 855 din 21 octombrie 2019, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii privind pe reclamantele A. şi B., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, în favoarea Tribunalului Bucureşti; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestui conflict.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut că faţă de obiectul cererii de chemare în judecată şi de data introducerii acţiunii, respectiv 3 decembrie 2018, vor fi avute în vedere dispoziţiile art. 35 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013, în forma în vigoare la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată.

Instanţa a mai arătat că în ceea ce priveşte competenţa instanţei, aceasta se determină la momentul sesizării instanţei, iar modificarea normelor de competenţă după data sesizării instanţei nu determină necompetenţa instanţei iniţial investite, având în vedere şi prevederile art. 25 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.

În speţă, instanţa a reţinut că după introducerea cererii de chemare în judecată a intervenit Legea nr. 111/2019 care a modificat normele de competenţă, însă aceasta nu este de natură să determine competenţa altei instanţe decât cea iniţial sesizată, întrucât această lege nu conţine norme derogatorii de la regula generală în materie de competenţă prevăzută de art. 25 C. proc. civ.

Concluzionând, potrivit dispoziţiilor art. 122 C. proc. civ. care prevăd că "reguli noi de competenţă pot fi stabilite numai prin modificarea normelor prezentului cod", Tribunalul Sălaj a stabilit că prevederile codului urmează a fi aplicate strict în cazurile şi în condiţiile prescrise şi nu este posibilă adoptarea, prin legi speciale ulterioare, de reguli de competenţă diferite de cele din cod, ceea ce înseamnă că legiuitorul a prevăzut expres o derogare de la unul din principiile care guvernează conflictul de legi în timp, respectiv specialia generalibus derogant.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Astfel, Înalta Curte constată că Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă şi Tribunalul Sălaj, secţia civilă şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, prima instanţă făcând aplicarea dispoziţiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 111/2019, în timp ce, Tribunalul Sălaj, secţia civilă a stabilit competenţa de soluţionare a pricinii prin raportare la acelaşi text de lege, însă în forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată.

În cauză, prin demersul judiciar iniţiat la 3 decembrie 2018, reclamantele A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, obligarea acestora să soluţioneze dosarul înregistrat la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, în baza adresei nr. x/24 mai 2007, a Primăriei oraşului Şimleu Silvaniei, în sensul stabilirii şi plăţii despăgubirilor ce li se cuvin în baza Dispoziţiei nr. 3343 din 14 mai 2007 a Primarului oraşului Şimleu Silvaniei, pentru imobilele - construcţii demolate şi terenuri situate în localitatea Şimleu Silvaniei, judeţul Sălaj, care nu pot fi restituite în natură.

Prin urmare, raportat la obiectul litigiului, astfel cum a fost anterior arătat, pentru stabilirea instanţei competente a soluţiona pricina au relevanţă dispoziţiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013.

Potrivit acestor prevederi legale, în forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

Noţiunea de "entitate învestită de lege" este explicitată la art. 3 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 165/2013, iar printre structurile cărora aceste dispoziţii le conferă o astfel de semnificaţie se regăsesc şi "f) Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică" şi "g) Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, înfiinţată potrivit legii".

Astfel, raportat la prevederile legale anterior enunţate şi având în vedere că pârâtele Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor au sediul în Bucureşti, învestirea de către reclamante a Tribunalului Bucureşti s-a realizat cu respectarea normelor de competenţă în vigoare la data începerii procesului, respectiv 3 decembrie 2018, astfel cum prevede art. 24 C. proc. civ.

Ulterior, prin Legea nr. 111/2019, publicată în M. Of. nr. 418 din 28 mai 2019, art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 a fost modificat în sensul că tribunalului în a cărui circumscripţie se află imobilul îi revine competenţa de a soluţiona contestaţiile, formulate de persoanele îndreptăţite, împotriva deciziilor emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 din acelaşi act normativ.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 25 alin. (2) teza I C. proc. civ., "Procesele în curs de judecată la data schimbării competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe, potrivit legii sub care au început".

Cum în speţă, normele care reglementează competenţa de soluţionare a litigiilor născute în procedura specială a Legii nr. 165/2013 au fost modificate după legala învestire a Tribunalului Bucureşti, noile dispoziţii nu produc efecte în prezenta cauză, instanţa iniţial învestită rămânând competentă a soluţiona pricina.

Pentru aceste considerente, având în vedere cele anterior reţinute, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, în a cărei rază teritorială se află sediul entităţii obligate la stabilirea şi plata despăgubirilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantele A. şi B., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, având ca obiect "Legea nr. 165/2013", în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 ianuarie 2020.

GGC - CL