Negative jurisdictional conflict resolved: Civil section to hear tortious land-use claim between companies

Deliberând, asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, la data de 10 martie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta S.C. I+V S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta A. S.R.L., solicitând obligarea acesteia să ridice conducta de canalizare aflată pe terenul proprietatea reclamantei sau, în caz de refuz, să fie autorizată reclamanta să o desfiinţeze pe cheltuiala pârâtei; de asemenea, a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 90.000 RON, reprezentând lipsa de folosinţă pe ultimii 3 ani; a sumei de 70.000 RON, reprezentând prejudiciile produse prin necesitatea unor activităţi costisitoare suplimentare de proiectare a infrastructurii şi a soluţiilor tehnice, lucrări de amenajare suplimentare, de conservare a şantierului, de construire infrastructură modificată etc., materiale de construcţii suplimentare - fier beton, ciment, balastru, materiale lemnoase etc.; a sumei de 50.000 RON, reprezentând prejudiciul produs, prin faptul că nu a putut continua lucrările planificate din cauza refuzului pârâtei de a-şi retrage conducta de pe teren; a sumei de 20.000 RON, reprezentând prejudiciile produse prin deteriorarea naturii solului la montajul conductei; a sumei de 15.000 RON, reprezentând prejudiciile aduse prin inundarea şantierului de conducta de canalizare.

La rândul său, pârâta a formulat cerere reconvenţională, precum şi cerere de chemare în garanţie.

Prin Sentinţa civilă nr. 1105 din 6 martie 2018, pronunţată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, a fost admisă, în parte, acţiunea şi a fost obligată pârâta: să plătească reclamantei suma de 14.854 RON, reprezentând lipsă de folosinţă, să-şi ridice conducta de canalizare aflată pe terenul proprietatea reclamantei în termen de 20 de zile, iar, în caz de refuz, a fost autorizată reclamanta să o desfiinţeze pe cheltuiala pârâtei; a fost respinsă, în rest, acţiunea; a fost respinsă cererea reconvenţională, astfel cum a fost modificată, formulată de către S.C. A. S.R.L., faţă de S.C. I+V S.R.L.; a fost respinsă cererea de chemare în garanţie formulată de către S.C. A. S.R.L. faţă de Municipiul Râmnicu Vâlcea, prin primar, şi S.C. B. S.A.; a fost obligată A. S.R.L. să plătească S.C. I+V S.R.L. suma de 5.878 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel părţile.

Prin Decizia civilă nr. 1355/A din 4 decembrie 2018, Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, a respins apelurile.

Pârâta A. S.R.L. a formulat recurs împotriva Deciziei nr. 1355/A din 4 decembrie 2018, prin care a solicitat schimbarea, în parte, a hotărârii, în sensul respingerii cererii reclamantei privind obligarea pârâtei la plata sumei de 14.854 RON, reprezentând lipsa de folosinţă; respingerea cererii privind obligaţia recurentei de a ridica conducta de canalizare, ca fiind rămasă fără obiect; admiterea cererii reconvenţionale; admiterea cererii de chemare în garanţie şi obligarea pârâţilor Municipiul Râmnicu Vâlcea, prin primar, şi B. S.A. la plata oricărei sume de bani solicitată de reclamantă; de asemenea, a solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Recursul a fost înregistrat la data de 5 martie 2019 la Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Prin Încheierea din data de 25 iunie 2019, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale funcţionale a secţiei a II-a a Curţii de Apel Piteşti şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei I civile a aceleiaşi instanţe.

În motivare, această secţie a reţinut, în esenţă, că, în cauză, cererea se întemeiază pe răspundere civilă delictuală, iar reclamanta a solicitat verificarea îndeplinirii condiţiilor care atrag această răspundere în persoana pârâtei, astfel că acţiunea este supusă regulilor de drept comun, inclusiv sub aspect procesual.

Prin Hotărârea nr. 5/2016, Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Piteşti a stabilit ca, începând cu data de 15 martie 2016, în vederea echilibrării volumului de activitate între cele două secţii civile, dosarele în materia litigiilor cu profesionişti, indiferent de tribunalul care le-a soluţionat pe fond, să fie soluţionate de secţia a II-a civilă; hotărârea îşi produce efectele şi în prezent, neintervenind alte modificări în perioada ce a urmat după adoptarea ei.

A reţinut această instanţă că în stabilirea criteriului de departajare a competenţei între cele două secţii civile ale Curţii de Apel Piteşti, s-a apelat la un criteriu ce ţine de natura litigiului, urmând ca litigiile privind profesioniştii să fie atribuite secţiei a II-a civilă, în timp ce celelalte litigii de natură civilă propriu-zisă să fie soluţionate în continuare de secţia I civilă. Astfel cum se subliniază în doctrină, stabilirea competenţei în raport de obiectul, natura sau valoarea litigiului dedus judecăţii se circumscrie noţiunii de competenţa materială procesuală.

Prin urmare, determinant în stabilirea competenţei materiale procesuale a celor două secţii este criteriul ce ţine de natura litigiului, iar nu exclusiv calitatea persoanelor implicate în proces, aceea de profesionişti. Concluzia este determinată atât de hotărârea colegiului, menţionată anterior, cât şi de interpretarea dată în soluţionarea recursului în interesul legii prin Decizia nr. 18/2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care este obligatorie pentru instanţe şi care este ulterioară hotărârii colegiului de conducere, care a statuat astfel:

"competenţa materială procesuală a tribunalelor/secţiilor specializate se determină în funcţie de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările şi completările ulterioare".

A mai arătat instanţa că, în speţă, se susţine săvârşirea de către un profesionist a unui delict civil, care nu are legătură cu specificul activităţii comerciale desfăşurate de acesta în vederea realizării obiectului său de activitate; prin urmare, litigiul nu este unul cu profesionişti, de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, ci aparţine materiei civile lato sensu, propriu-zise, ce revine în competenţa de soluţionare a secţiei I civile a Curţii de Apel Piteşti, conform hotărârii colegiului de conducere.

Conchizând, această instanţă a reţinut şi faptul că în soluţionarea unui alt recurs în interesul legii, Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 17/2018 a statuat că:

"în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 129 alin. (3), art. 130 alin. (2) şi (3), art. 131, art. 136 alin. (1), art. 200 alin. (2) din C. proc. civ. şi ale art. 35 alin. (2) şi art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, necompetenţa materială procesuală a secţiei/completului specializat este de ordine publică."

Recursul a fost reînregistrat la Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, sub nr. x/2016*.

Prin Încheierea din 15 octombrie 2019, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, a declinat, în favoarea secţiei a II-a civilă, competenţa de soluţionare a recursului declarat de pârâta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva Deciziei civile nr. 1355/A din 4 decembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2016; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionare.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut, în esenţă, că deşi cererea se întemeiază pe răspundere civilă delictuală, specificul litigiului decurge din împrejurarea că reclamanta şi pârâta sunt profesionişti, în sensul art. 8 din Legea nr. 71/2011, iar fapta ilicită invocată, respectiv prejudiciul suferit sunt în legătură directă cu activitatea economică desfăşurată de cele două părţi.

Făcând referire la Hotărârea Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Piteşti nr. 5/2016 şi la Decizia nr. 18/2016, pronunţată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţa a arătat că nu se poate reţine că faptele ilicite ale unui profesionist sunt de plano excluse din categoria litigiilor cu profesionişti, întrucât nu ar avea legătură cu activitatea economică pe care acesta o desfăşoară; profesionistul acţionează pentru realizarea obiectului său de activitate, încheind acte juridice, dar, acţionând în acest scop, devine subiect al unor raporturi juridice născute şi din fapte juridice, licite sau ilicite.

În cazul de faţă, instanţa a reţinut că fapta ilicită invocată de reclamantă priveşte modul în care pârâta a acţionat pentru realizarea activităţii sale, conducta edificată necorespunzător deservind un punct de lucru al pârâtei; prejudiciul cauzat constă în împiedicarea reclamantei să îşi desfăşoară activitatea economică, fiind evident că litigiul are legătură cu obiectul de activitate al celor două părţi, ambele profesionişti.

Pe de altă parte, dispoziţiile art. 226 din Legea nr. 71/2011, interpretate de Înalta Curte prin decizia amintită, privesc criteriile de delimitare a competenţei completurilor specializate, completuri înfiinţate în cadrul secţiilor civile, iar nu şi delimitarea competenţei materiale a secţiilor civile ale curţilor de apel. Aşa cum arată chiar denumirea, acestea sunt deopotrivă competente să soluţioneze cauze civile, cu sau fără profesionişti, necesitatea stabilirii clare a tipului de litigii date spre soluţionare decurgând din nevoia de a se realiza o echilibrare a volumului de activitate şi, totodată, pentru a se asigura specializarea judecătorilor într-un anumit domeniu.

Concluzionând, această instanţă a arătat că în măsura în care Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 5/2016 nu exclude din categoria litigiilor cu profesionişti date spre repartizare şi soluţionare secţiei a II-a civilă a Curţii de Apel Piteşti, litigiile având drept cauză juridică răspunderea civilă delictuală, atâta timp cât faptele ilicite au fost săvârşite în legătură cu obiectul de activitate al profesionistului, nu există niciun motiv pentru a se considera că aceste cauze intră în competenţa materială a secţiei I civile.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2, coroborate cu cele ale art. 136 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul prezentului dosar îl reprezintă cererea reclamantei S.C. I+V S.R.L. care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. A., obligarea pârâtei să ridice conducta de canalizare aflată pe terenul proprietatea reclamantei sau, în caz de refuz, să fie aceasta autorizată să o desfiinţeze pe cheltuiala pârâtei, precum şi obligarea la plata sumei de 90.000 RON, reprezentând lipsa de folosinţă pe ultimii 3 ani, a sumei de 70.000 RON, reprezentând prejudiciile produse prin necesitatea unor activităţi costisitoare suplimentare de proiectare a infrastructurii şi a soluţiilor tehnice, lucrări de amenajare suplimentare, de conservare a şantierului, de construire infrastructură modificată etc., materiale de construcţii suplimentare - fier beton, ciment, balastru, materiale lemnoase etc., a sumei de 50.000 RON, reprezentând prejudiciul produs, prin faptul că nu a putut continua lucrările planificate datorită refuzului de a-şi retrage conducta de pe terenul ei, a sumei de 20.000 RON, reprezentând prejudiciile produse prin deteriorarea naturii solului la montajul conductei pe terenul ei, a sumei de 15.000 RON, reprezentând prejudiciile aduse prin inundarea şantierului de către conducta de canalizare.

În drept, reclamanta şi-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispoziţiile art. 1528, art. 1357 şi următoarele C. civ.

Cauza a fost soluţionată, în fond, prin Sentinţa civilă nr. 1105 din 6 martie 2018, pronunţată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, secţia civilă, iar, în apel, prin Decizia civilă nr. 1355/A din 4 decembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă.

Împotriva Deciziei civile nr. 1355/A din 4 decembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, a formulat recurs pârâta-reclamanta S.C. A. S.R.L. cu a cărui soluţionare a fost învestită Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal.

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. civ. dispoziţiile prezentei secţiuni privitoare la excepţia de necompetenţă şi la conflictul de competenţă se aplică prin asemănare şi în cazul secţiilor specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti, care se pronunţă prin încheiere.

În speţă, condiţiile prevăzute de textul de lege anterior menţionat sunt îndeplinite având în vedere că dezînvestirea reciprocă a operat între două secţii ale Curţii de Apel Piteşti, respectiv între secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal (care soluţionează litigiile între profesionişti şi care a considerat că litigiul se soluţionează de instanţa de drept civil, dat fiind că pârâtele sunt chemate să răspundă delictual ca orice persoană fizică sau juridică pentru o faptă ilicită care nu are legătură cu specificul activităţii comerciale, iar litigiul nu poate fi calificat ca fiind unul cu profesionişti, în sensul legii), şi secţia I civilă, instanţa în faţa căreia s-a ivit conflictul, care a apreciat că este vorba de un litigiu cu profesionişti, în competenţa funcţională a secţiei a II-a, invocând atât art. 3 C. civ., cât şi Hotărârea nr. 5 din 10 martie 2016, emisă de Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Piteşti.

Prin Decizia nr. 18/2016, pronunţată de completul de recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 226 alin. (1) şi 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, referitoare la reorganizarea unor secţii sau complete specializate pentru soluţionarea anumitor categorii de litigii în cadrul secţiilor civile, că pentru determinarea competenţei materiale procesuale a tribunalelor/secţiilor specializate, se va ţine seama de criteriile legale referitoare la obiectul sau natura litigiilor, de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, iar nu de calitatea de profesionist a uneia dintre părţi, criteriu ce nu are acoperire în dreptul pozitiv.

Regula în materie de competenţă este aceea că se determină prin raportare la normele incidente la data învestirii instanţei, stabilite în funcţie de obiectul şi natura cauzei deduse judecăţii.

În acest sens, chiar dacă părţile din prezenta cauză sunt profesionişti, cu un patrimoniu de afectaţiune şi care desfăşoară o activitate preponderent economică, urmărind realizarea unui profit, acest lucru nu transformă ipso facto toate litigiile la care acestea participă în litigii cu caracter comercial.

Înalta Curte reţine că în aprecierea naturii juridice a acţiunii cu care instanţa a fost investită este relevantă natura litigiului dedus judecăţii şi temeiul juridic invocat şi aplicabil în cauză, or raportat la aceste aspecte, acţiunea în pretenţii fundamentată pe răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, întemeiată, în drept, pe prevederile art. 1357 şi următoarele C. civ., este în mod indubitabil o acţiune civilă, indiferent de calitatea de profesionişti sau neprofesionişti a părţilor implicate în proces.

Prin Hotărârea nr. 5 din 10 martie 2016, emisă de Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Piteşti s-a dispus că începând cu data de 15 martie 2016, secţia a II-a civilă preia toate dosarele în materia litigiilor cu profesionişti.

În ceea ce priveşte noţiunea de "profesionist", Înalta Curte reţine că sunt incidente prevederile art. 3 alin. (2) C. civ., potrivit căruia "sunt consideraţi profesionişti toţi cei care exploatează o întreprindere", precum şi cele ale art. 8 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a C. civ., care include în noţiunea "profesionist" categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic, precum şi orice alte persoane autorizate să desfăşoare activităţi economice sau profesionale, astfel cum aceste noţiuni sunt prevăzute de lege, la data intrării în vigoare a C. civ.

Prin urmare, din categoria profesioniştilor fac parte persoanele fizice sau juridice autorizate să desfăşoare activităţi economice sau profesionale, însă, pentru calificarea litigiilor ca fiind cu profesionişti sunt avute în vedere activităţile întreprinse de profesionişti în limitele legii, nu şi faptele ilicite ale acestora, care nu pot fi incluse în categoria litigiilor cu profesionişti şi care se judecă de instanţa civilă potrivit dreptului comun.

În speţă, Înalta Curte se solicită antrenarea răspunderii civile delictuale pentru o faptă ilicită care nu are legătură cu specificul activităţii comerciale, iar litigiul nu poate fi calificat ca fiind cu unul cu profesionişti în sensul legii pentru a se putea face aplicarea Hotărârii nr. 5 din 10 martie 2016, adoptată de Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Piteşti, care atribuie astfel de litigii în competenţa secţiei a II-a civile, de contencios administrativ şi fiscal.

Având în vedere natura pur civilă a litigiului, Înalta Curte constată că aparţine secţiei civile competenţa de soluţionare a cauzei întrucât obiectul cererii de chemare în judecată este răspunderea civilă delictuală a pârâtelor pentru o faptă ilicită care nu are legătură cu specificul activităţii comerciale pentru a putea fi calificat drept un litigiu între profesionişti, în sensul prevederilor art. 3 alin. (2) C. civ. şi ale art. 8 din Legea nr. 71/2011.

Pentru aceste considerente, având în vedere de cele anterior reţinute, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a recursului declarat de pârâta-reclamantă S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu reclamanta S.C. I+V S.R.L., cu pârâta S.C. B. S.A. şi cu chematul în garanţie Municipiul Râmnicu Vâlcea, în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a recursului declarat de pârâta-reclamantă S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu reclamanta S.C. I+V S.R.L., cu pârâta S.C. B. S.A. şi cu chematul în garanţie Municipiul Râmnicu Vâlcea, având ca obiect "obligaţia de a face", în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 ianuarie 2020.

GGC - CL