Fraudulent Land-Title Scheme Re-Tried: Convictions for Organized Crime and Money Laundering Upheld, Fraud Acquittals, Sentences Imposed and Confiscations Ordered

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin rechizitoriul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi nr. x/P/2009 din 12 decembrie 2012, s-au dispus următoarele:

Punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpaţilor:

1. A. pentru săvârşirea infracţiunilor de:

• spălare de bani - faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 23 lit. "b" din Legea nr. 656/2002, cu referire la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969 - constând în aceea de a fi transferat, prin contractul autentificat prin încheierea numărul x/13 august 2009, în patrimoniul inculpatului B. (7.000 mp) şi numitei C. (3.000 mp - persoană interpusă în operaţiune de inculpatul D. şi care a acţionat în condiţiile erorii de fapt) dreptul de proprietate asupra unei suprafeţe de 10.000 mp din terenul în suprafaţă de 20.000 mp situat în extravilanul localităţii Miroslava (zona E.), aflată în domeniul privat al Consiliului Local Miroslava (actualmente U.A.T. Miroslava) (IS), teren pe care membrii asocierii infracţionale l-au obţinut prin folosirea de înscrisuri false şi/sau declaraţii mincinoase, cunoscând modul de dobândire a acestuia, în scopul de a ascunde adevărata natură a proprietăţii (adevăraţii proprietari) asupra imobilului în cauză;

• participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectual - faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 31 alin. (2) C. pen. 1969 cu trimitere la art. 289 C. pen. 1969 - constând în aceea de a o fi determinat pe numita F. să indice, în calitatea sa de notar public şi în condiţiile erorii de fapt, în cuprinsul contractului autentificat prin încheierea numărul x din 13 august 2009, faptul nereal că operaţiunea ar fi una de vânzare-cumpărare, deşi transferul dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 10.000 mp teren situat în extravilanul localităţii Miroslava (zona E.) s-a făcut cu titlu gratuit (şi în scopul spălării) din patrimoniul său şi al celorlalţi doi moştenitori ai defunctului G. în cel al inculpatului B. şi numitei C., iar preţul indicat (20.000 EURO) nu a fost plătit/încasat;

2. B. (C. civ.) pentru săvârşirea infracţiunilor de:

• asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni (iniţiere) - faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 323 alin. (2) C. pen. 1969 cu referire la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969 - constând în aceea de a fi iniţiat/constituit împreună cu inculpaţii H., D. şi I. o asociere infracţională, în cadrul căreia fiecare avea roluri/sarcini determinante [identificarea persoanelor cu vocaţie de a li se reconstitui dreptul de proprietate: C. civ., H..; falsificarea actelor de proprietate (zdelci): C. civ., H.., P.E., M.R.-D.; obţinerea de declaraţii mincinoase (notariale sau în instanţă) de la persoanele ce au acceptat să sprijine în acest mod asocierea: C. civ., H.., P.E.; obţinerea de hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile în baza înscrisurilor false şi/sau a declaraţiilor mincinoase: M.R.-D.; identificarea unor suprafeţe de teren aflate în domeniul privat al unităţilor administrativ teritoriale, ce nu au făcut obiectul (re)constituirii dreptului de proprietate sau care nu erau revendicate: P.E., etc.] în scopul obţinerii ilegale, prin folosirea de înscrisuri false şi/sau declaraţii mincinoase, de bunuri imobile, având o valoare de piaţă ridicată, aflate în domeniul privat al Consiliilor Locale Iaşi şi Miroslava, respectiv Romsilva R.A. - activitate infracţională urmare căreia au obţinut sau au încercat să obţină un număr total de 6 (şase) imobile, în valoare totală de 1.701.910 EURO;

• înşelăciune - faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi referire la art. 13 alin. (12) din O.U.G. nr. 43/2002 - constând în aceea de a fi indus şi menţinut în eroare, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, prin folosirea de înscrisuri false şi/sau declaraţii mincinoase, în perioada 2006 - 2009, pe membrii comisiilor de fond funciar, magistraţii însărcinaţi cu judecarea cauzelor civile deduse de ei judecăţii şi/sau pe reprezentanţii Oficiului de Cadastru şi Publicitate Iaşi, ce au soluţionat cererile de intabulare a dreptului de proprietate formulate de aceştia cu privire la dreptul de proprietate a unora din membrii asocierii infracţionale, asupra un număr de total de 5 (cinci) imobile, în valoare totală de 1.663.000 EURO, aflate în domeniul privat/public al Consiliilor Locale Iaşi şi Miroslava, respectiv Romsilva R.A., cauzând o pagubă în patrimoniul acestora în valoare totală de 1.374.519 EURO;

• spălare de bani - faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 23 lit. "b" din Legea nr. 656/2002 cu referire la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 - constând în aceea de a fi fost implicat, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în operaţiunile de transfer al dreptului de proprietate (în tot sau în parte) asupra unora din imobilele obţinute de membrii asocierii infracţionale prin folosirea de înscrisuri false şi/sau declaraţii mincinoase, în scopul de a ascunde adevărata natură a proprietăţii (adevăraţii proprietari) asupra imobilelor în cauză;

• participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectual - faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 31 alin. (2) C. pen. 1969 cu trimitere la art. 289 C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 - constând în aceea de a-i fi determinat, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, pe notarii publici implicaţi în întocmirea actelor notariale, în baza cărora au transferat, în scopul spălării, dreptul de proprietate (în tot sau în parte) asupra unora din imobilele obţinute de membrii asocierii infracţionale, prin folosirea de înscrisuri false şi/sau declaraţii mincinoase, să facă în cuprinsul acestor înscrisuri, fără vinovăţie, menţiuni nereale referitoare la natura reală a operaţiunilor şi plata preţului;

• uz de fals - faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 291 C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 - constând în aceea de a fi folosit pentru a-şi intabula dreptul de proprietate, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, contractele notariale în baza cărora s-au transferat pe numele său, în scopul spălării, a unora din imobilele obţinute de membrii asocierii infracţionale, prin folosirea de înscrisuri false şi/sau declaraţii mincinoase;

• instigare la infracţiunea de mărturie mincinoasă - faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 25 C. pen. 1969 raportat la art. 260 alin. (1) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 - constând în aceea de a o fi determinat, împreună cu altul, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, pe inculpata J. să facă declaraţii mincinoase, cu ocazia audieri sale în calitate de martor, în cauzele civile ale Judecătoriei Iaşi numerele x/245/2006 şi y/245/2006, iniţiate/susţinute de membrii asocierii infracţionale;

K. pentru săvârşirea infracţiunilor de:

• asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni (aderare) - faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 323 alin. (2) C. pen. 1969 cu referire la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969 - constând în aceea de a fi aderat la asocierea infracţională constituită de inculpaţii B. (C. civ.), H., D. şi I., în scopul obţinerii ilegale, prin folosirea de înscrisuri false şi/sau declaraţii mincinoase, de bunuri imobile cu valoare de piaţă ridicată aflate în domeniul privat al Consiliilor Locale Iaşi şi Miroslava, respectiv Romsilva RA - activitate infracţională urmare căreia membrii asocierii infracţionale au obţinut sau au încercat să obţină un număr total de 6 (şase) imobile, în valoare totală de 1.701.910 EURO;

• tentativă la infracţiunea de înşelăciune - faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 20 C. pen. 1969 raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 - constând în aceea de a fi încercat să inducă şi să menţină în eroare, împreună cu ceilalţi membri ai asocierii implicaţi în operaţiuni, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în cursul anului 2007, prin folosirea de înscrisuri false şi/sau declaraţii mincinoase, pe magistraţii însărcinaţi cu judecarea celor 3 (trei) acţiuni civile deduse judecăţii în numele său, având ca obiect constarea uzucapiunii de 30 de ani sau obţinerea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act autentic, cu referire la dreptul de proprietate asupra unei suprafeţei de 720 mp teren situate în intravilanul municipiului Iaşi, strada x, nr. 3A, şi aflată în domeniul privat al Consiliului Local Iaşi (în valoare de 205.798 EURO) - activitate infracţională întreruptă urmare, pe de o parte - rolului activ al magistraţilor ce au judecat cele 3 (trei) cereri depuse de membrii asocierii infracţionale pentru constatarea uzucapiunii şi obţinerea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc act autentic, iar pe de altă parte - documentelor depuse de pârâţi, probelor administrate la solicitarea acestora şi, respectiv, a intervenţiei în proces a persoanelor ce aveau în posesie (legală) imobilul în cauză;

4. L. pentru săvârşirea infracţiunilor de:

• asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni (aderare) - faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 323 alin. (2) C. pen. 1969 cu referire la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969 - constând în aceea de a fi aderat la asocierea infracţională constituită de inculpaţii B. (C. civ.), H., D. şi I. în scopul obţinerii ilegale, prin folosirea de înscrisuri false şi/sau declaraţii mincinoase, de bunuri imobile cu valoare de piaţă ridicată, aflate în domeniul privat al Consiliilor Locale Iaşi şi Miroslava, respectiv Romsilva R.A. - activitate infracţională urmare căreia membrii asocierii infracţionale au obţinut sau au încercat să obţină un număr total de 6 (şase) imobile, în valoare totală de 1.701.910 EURO;

• înşelăciune - faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. - constând în aceea de a fi indus şi menţinut în eroare, împreună cu ceilalţi membri ai asocierii implicaţi în operaţiune, prin folosirea de înscrisuri false şi/sau declaraţii mincinoase, pe magistratul însărcinat cu judecarea cauzei civile deduse judecăţii în numele său [având ca obiect constarea uzucapiunii de 30 de ani asupra unei suprafeţei de 670 mp teren amplasată în Iaşi, strada x, numărul 86 A (şi construcţia amplasată pe acesta)] şi, respectiv, pe reprezentanţii Oficiului de Cadastru şi Publicitate Iaşi, ce au soluţionat cererea de intabulare pe numele său a dreptului de proprietate asupra imobilului în cauză, aflat în domeniul public şi administrarea Romsilva R.A. - modalitate în care au cauzat o pagubă statului român în valoare de 47.910 EURO;

• fals în înscrisuri sub semnătură privată - faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 290 C. pen. 1969 - constând în aceea de a fi întocmit, împreună cu soţul ei (decedat), la instigarea inculpaţilor D. şi I. înscrisul denumit "ACT DE VEŞNICĂ VÂNZARE", în care au atestat, în mod nereal, faptul că au achiziţionat contra sumei de 15.000 RON (ROL), la data de 12 septembrie 1973, suprafaţa de 670 mp teren amplasată în Iaşi, strada x, numărul 86 A (şi construcţia amplasată pe acesta) de la numitul M. (decedat - persoană ce a avut doar folosinţa agricolă a terenului), căruia i-au contrafăcut, prin imitaţie, semnătura de la rubrica "vânzător"

5. N. pentru săvârşirea infracţiunilor de:

• asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni (aderare) - faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 323 alin. (2) C. pen. 1969 cu referire la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969 - constând în aceea de a fi aderat la asocierea infracţională constituită de inculpaţii B. (C. civ.), H., D. şi I. în scopul obţinerii ilegale, prin folosirea de înscrisuri false şi/sau declaraţii mincinoase, de bunuri imobile cu valoare de piaţă ridicată, aflate în domeniul privat al Consiliilor Locale Iaşi şi Miroslava, respectiv Romsilva R.A. - activitate infracţională urmare căreia membrii asocierii infracţionale au obţinut sau au încercat să obţină un număr total de 6 (şase) imobile, în valoare totală de 1.701.910 EURO;

• înşelăciune - faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 - constând în aceea de a fi indus şi menţinut în eroare, împreună cu ceilalţi membri ai asocierii implicaţi în operaţiuni, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, prin folosirea de înscrisuri false şi/sau declaraţii mincinoase, în cursul anului 2007, pe magistraţii însărcinaţi cu judecarea cauzelor civile deduse judecăţii în numele său şi/sau pe reprezentanţii Oficiului de Cadastru şi Publicitate Iaşi, ce au soluţionat cererile de intabulare pe numele său a dreptului de proprietate asupra un număr de total de 3 (trei) imobile aparţinând domeniul privat al Consiliului Local Iaşi şi respectiv Romsilva R.A., în valoare totală de 567.002 EURO, cauzând o pagubă în patrimoniul acestora în valoare totală de 493.319 EURO;

6. H. pentru săvârşirea infracţiunilor de:

• asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni (iniţiere) - faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 323 alin. (2) C. pen. 1969 cu referire la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969 - constând în aceea de a fi iniţiat/constituit împreună cu inculpaţii B. (C. civ.), D. (M.R.-D.) şi I. o asociere infracţională, în cadrul căreia fiecare avea roluri/sarcini determinante [identificarea persoanelor cu vocaţie de a li se reconstitui dreptul de proprietate: C. civ., H..; falsificarea actelor de proprietate (zdelci): C. civ., H.., P.E., M.R.-D.; obţinerea de declaraţii mincinoase (notariale sau în instanţă) de la persoanele ce au acceptat să sprijine în acest mod asocierea: C. civ., H.., P.E.; obţinerea de hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, în baza înscrisurilor false şi/sau a declaraţiilor mincinoase: M.R.-D.; identificarea unor suprafeţe de teren aflate în domeniul privat al unităţilor administrativ teritoriale, ce nu au făcut obiectul (re)constituirii dreptului de proprietate sau care nu erau revendicate: P.E., etc.] în scopul obţinerii ilegale, prin folosirea de înscrisuri false şi/sau declaraţii mincinoase, de bunuri imobile având o valoare de piaţă ridicată, aflate în domeniul privat al Consiliilor Locale Iaşi şi Miroslava, respectiv Romsilva R.A. - activitate infracţională urmare căreia au obţinut sau au încercat să obţină un număr total de 6 (şase) imobile, în valoare totală de 1.701.910 EURO;

• înşelăciune - faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 - constând în aceea de a fi indus şi menţinut în eroare, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, prin folosirea de înscrisuri false şi/sau declaraţii mincinoase, în perioada 2006 - 2009, pe membrii comisiilor de fond funciar, magistraţii însărcinaţi cu judecarea cauzelor civile deduse de ei judecăţii şi/sau pe reprezentanţii Oficiului de Cadastru şi Publicitate Iaşi, ce au soluţionat cererile de intabulare a dreptului de proprietate formulate de aceştia, cu privire la dreptul de proprietate a unora din membrii asocierii infracţionale asupra un număr total de 5 (cinci) imobile, în valoare totală de 1.663.000 EURO, aflate în domeniul privat/public al Consiliilor Locale Iaşi şi Miroslava, respectiv Romsilva R.A., cauzând o pagubă în patrimoniul acestora în valoare totală de 1.374.519 EURO;

• spălare de bani - faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 23 lit. "b" din Legea nr. 656/2002m cu referire la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 - constând în aceea de a fi transferat, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, dreptul de proprietate (în tot sau în parte) asupra unora din imobilele obţinute de membrii asocierii infracţionale, prin folosirea de înscrisuri false şi/sau declaraţii mincinoase, ori sumele de bani obţinute din valorificarea acestora, în scopul de a ascunde adevărata natură a proprietăţii (adevăraţii proprietari) asupra imobilelor în cauză ori a bunurilor mobile achiziţionate din sumele de bani obţinute din valorificarea lor - respectiv: (a) suprafaţa de 6.272 mp teren situat în intravilanul municipiului Iaşi, strada x, numărul 2 (zona Sărărie) şi aflată în domeniul public al statului şi administrarea Regiei Naţionale a Pădurilor (Romsilva) - Direcţia Silvică Iaşi - ce a fost transferată în scopul spălării, parţial (4.705,12 mp şi cota indiviză aferentă acestuia) în proprietatea inculpatului B. prin contractul autentificat prin încheierea numărul x din 29 mai 2008 şi (b) suma de 61.400 EURO - ce a fost introdusă în circuitul financiar al inculpatei S.C. "O." S.R.L. Iaşi - C.U.I. x, prin dispoziţiile de încasare din datele de 7 octombrie 2007 - 36.400 EURO şi 8 octombrie 2007 - 25.000 EURO şi folosite ulterior pentru achiziţionarea a două autoturisme marca P., aflate în fapt în folosinţa/proprietatea inculpaţilor B. şi D.;

• participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectual - faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 31 alin. (2) C. pen. 1969 cu trimitere la art. 289 C. pen. 1969 - constând în aceea de a-l fi determinat, pe notarul public Q. să insereze în contractul autentificat prin încheierea numărul x din 29 mai 2008 (întocmit de acesta în condiţiile erorii de fapt) faptul că operaţiunea ar fi una de vânzare-cumpărare, deşi transferul dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 6.272 mp teren situat în intravilanul municipiului Iaşi, strada x, numărul 2 (zona Sărărie), s-a făcut cu titlu gratuit din patrimoniul inculpatului N. în cel al inculpatului B. (iar preţul indicat - 690.700 RON, nu a fost plătit/încasat), iar operaţiunea a fost făcută în scopul spălării dreptul de proprietate (în parte) asupra imobilului în cauză, obţinut de membrii asocierii infracţionale prin folosirea de înscrisuri false şi/sau declaraţii mincinoase;

• instigare la infracţiunea de mărturie mincinoasă - faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 25 C. pen. 1969 raportat la art. 260 alin. (1) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 - constând în aceea de a o fi determinat, împreună cu altul, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, pe inculpata J. să facă declaraţii mincinoase, cu ocazia audieri sale, în calitate de martor, în cauzele civile ale Judecătoriei Iaşi numerele x/245/2006 şi y/245/2006, iniţiate/susţinute de membrii asocierii infracţionale;

7. R. pentru săvârşirea infracţiunilor de:

• asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni (sprijinire) - faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 323 alin. (2) C. pen. 1969 cu referire la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969 - constând în aceea de a fi sprijinit asocierea infracţională constituită de inculpaţii B. (C. civ.), H., D. şi I. în scopul obţinerii ilegale, prin folosirea de înscrisuri false şi/sau declaraţii mincinoase, de bunuri imobile cu valoare de piaţă ridicată, aflate în domeniul privat al Consiliilor Locale Iaşi şi Miroslava, respectiv Romsilva R.A. activitate infracţională urmare căreia membrii asocierii infracţionale au obţinut sau au încercat să obţină un număr total de 6 (şase) imobile, în valoare totală de 1.701.910 EURO;

• înşelăciune - faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 - constând în aceea de a fi sprijinit (determinant), susţinând în calitate de avocat, cu rea credinţă şi în conivenţă cu ceilalţi membri ai asocierii infracţionale, demersurile procesuale iniţiate/susţinute de aceştia, în scopul obţinerii, în baza unor înscrisuri false şi/sau declaraţii mincinoase, a unor hotărâri judecătoreşti de recunoaştere a dreptului de proprietate asupra unor imobile aflate în proprietatea Consiliului Local Iaşi în valoare totală de 174.438 EURO, cauzând o pagubă în patrimoniul acestuia în valoare totală de 100.755 EURO;

• uz de fals - faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 291 C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 - constând în aceea de a fi folosit în instanţă (depunându-le în dosarele civile numerele y/245/2006, z/245/2006 şi w/245/2007 ale Judecătoriei Iaşi), în perioada 29 septembrie 2006 - 29 martie 2007, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, parte din înscrisurile falsificate şi/sau declaraţiile notariale mincinoase, întocmite împreună cu ceilalţi membrii ai asocierii ori date la instigarea acestora de persoane ce au sprijinit asocierea infracţională, cunoscând caracterul nereal/mincinos al datelor cuprinse în acestea;

8. D. pentru săvârşirea infracţiunilor de:

• asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni (iniţiere) - faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 323 alin. (2) C. pen. 1969 cu referire la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969 - constând în aceea de a fi iniţiat/constituit împreună cu inculpaţii B. (C. civ.), H. şi I. o asociere infracţională, în cadrul căreia fiecare avea roluri/sarcini determinante [identificarea persoanelor cu vocaţie de a li se reconstitui dreptul de proprietate: C. civ. şi H..; falsificarea actelor de proprietate (zdelci): C. civ., H.., P.E. şi M.R.-D.; obţinerea de declaraţii mincinoase (notariale sau în instanţă) de la persoanele ce au acceptat să sprijine în acest mod asocierea: C. civ., H.. şi P.E.; obţinerea de hotărâri judecătoreşti, definitive şi irevocabile, în baza înscrisurilor false şi/sau a declaraţiilor mincinoase: M.R.-D.; identificarea unor suprafeţe de teren aflate în domeniul privat al unităţilor administrativ teritoriale ce nu au făcut obiectul (re)constituirii dreptului de proprietate sau care nu erau revendicate: P.E., etc.] în scopul obţinerii ilegale, prin folosirea de înscrisuri false şi/sau declaraţii mincinoase, de bunuri imobile având o valoare de piaţă ridicată aflate în domeniul privat al Consiliilor Locale Iaşi şi Miroslava, respectiv Romsilva R.A. - activitate infracţională urmare căreia au obţinut sau au încercat să obţină un număr total de 6 (şase) imobile, în valoare totală de 1.701.910 EURO;

• înşelăciune - faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 - constând în aceea de a fi indus şi menţinut în eroare, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, prin folosirea de înscrisuri false şi/sau declaraţii mincinoase, în perioada 2006 - 2009, pe membrii comisiilor de fond funciar, magistraţii însărcinaţi cu judecarea cauzelor civile deduse de ei judecăţii şi/sau pe reprezentanţii Oficiului de Cadastru şi Publicitate Iaşi, ce au soluţionat cererile de intabulare a dreptului de proprietate formulate de aceştia cu privire la dreptul de proprietate a unora din membrii asocierii infracţionale asupra un număr de total de 6 (şase) imobile în valoare totală de 1.701.910 EURO, aflate în domeniul privat/public al Consiliilor Locale Iaşi Şi Miroslava, respectiv Romsilva RA, cauzând o pagubă în patrimoniul acestora în valoare totală de 1.422.429 EURO;

• uz de fals - faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 291 C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 - constând în aceea de a fi folosit în instanţă (depunându-le în dosarele civile numerele q/245/2006, x/245/2006, xx/245/2007, yy/245/2007 şi zz/245/2007 ale Judecătoriei Iaşi), în perioada 17 august 2006 - 17 noiembrie 2007, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, parte din înscrisurile falsificate şi/sau declaraţiile notariale mincinoase, întocmite împreună cu ceilalţi membrii ai asocierii ori date la instigarea acestora de persoane ce au sprijinit asocierea infracţională;

• instigare la infracţiunea de mărturie mincinoasă - faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 25 C. pen. 1969 raportat la art. 260 alin. (1) şi (4) C. pen. 1969 - constând în aceea de a-l fi determinat pe expertul desemnat S. să menţioneze în fals în concluziile raportul de expertiză întocmit şi depus la data de 15 ianuarie 2007, în dosarul x/2006 al Judecătoriei Iaşi (având ca obiect constatarea în favoarea inculpatului N. a uzucapiunii de 30 de ani asupra unei suprafeţei de 4.000 mp teren situat în municipiul Iaşi, strada x, numărul 2) faptul că suprafaţa de teren vizată de zdelca denumită "ACT DE VEŞNICĂ VÂNZARE" ar fi în fapt cea îngrădită arbitrar de inculpaţii H. şi B. şi ar face parte dintr-o proprietate mai veche de 6.271,818 mp;

• instigare la infracţiunea de mărturie mincinoasă - faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 25 C. pen. 1969 raportat la art. 260 alin. (1) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 - constând în aceea de a-i fi determinat, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, pe numiţii T. şi U. să dea declaraţii mincinoase, cu ocazia audieri lor, în calitate de martori, în unele din cauzele civile iniţiate/susţinute de membrii asocierii infracţionale;

• instigare la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată - faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 25 C. pen. 1969 raportat la art. 290 C. pen. 1969 - constând în aceea de a o fi determinat (împreună cu altul) pe inculpata L. şi pe soţul acesteia (decedat) să întocmească în fals înscrisul denumit "ACT DE VEŞNICĂ VÂNZARE", ce atesta, în mod nereal, faptul că cei doi au achiziţionat contra sumei de 15.000 RON (ROL), la data de 12 septembrie 1973, suprafaţa de 670 mp teren amplasată în Iaşi, strada x, numărul 86 A (şi construcţia amplasată pe acesta) de la numitul M. (decedat - persoană ce a avut doar folosinţa agricolă a terenului), căruia i-au contrafăcut, prin imitaţie, semnătura de la rubrica "vânzător"

• participaţie improprie la infracţiunea de spălare de bani - faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 31 alin. (2) C. pen. 1969 raportat la art. 23 lit. "b" din Legea nr. 656/2002m cu referire la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969 - constând în aceea de a o fi determinat pe numita C. (ce a acţionat în condiţiile erorii de fapt) să accepte transferul în patrimonial ei, prin contractul autentificat prin încheierea numărul x din 13 august 2009, a unei suprafeţe de 3.000 mp din terenul în suprafaţă de 20.000 mp situat în extravilanul localităţii Miroslava (zona E.), aflată în domeniul privat al Consiliului Local Miroslava (IS), pe care el şi ceilalţi membri ai asocierii infracţionale l-au obţinut prin folosirea de înscrisuri false şi/sau declaraţii mincinoase, în scopul de a ascunde adevărata natură a proprietăţii (adevăraţii proprietari) asupra imobilului în cauză;

• participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectual - faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 31 alin. (2) C. pen. 1969 cu trimitere la art. 289 C. pen. 1969 - constând în aceea de a o fi determinat (mediat - prin intermediul numitei C., ce a acţionat la cererea sa, în condiţiile erorii de fapt) pe numita F. să indice, în calitatea sa de notar public şi în condiţiile erorii de fapt, în cuprinsul contractului autentificat prin încheierea numărul x din 13 august 2009, faptul nereal că operaţiunea ar fi una de vânzare-cumpărare, deşi transferul dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 10.000 mp teren situat în extravilanul localităţii Miroslava (zona E.) s-a făcut cu titlu gratuit (şi în scopul spălării) din patrimoniul inculpatului A. şi al celorlalţi doi moştenitori ai defunctului G. în cel al inculpatului B. şi numitei C., iar preţul indicat (20.000 EURO) nu a fost plătit/încasat;

• participaţie improprie la infracţiunea de uz de fals - faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 31 alin. (2) C. pen. 1969 cu trimitere la art. 291 C. pen. 1969 - constând în aceea de a o fi determinat pe numita C. (ce a acţionat în condiţiile erorii de fapt) să folosească contractul autentificat prin încheierea numărul x din 13 august 2009 - întocmit în condiţiile erorii de fapt de către notarul public F. şi în care acesta a indicat nereal faptul că operaţiunea ar fi una de vânzare-cumpărare, deşi transferul dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 10.000 mp teren situat în extravilanul localităţii Miroslava (zona E.) s-a făcut cu titlu gratuit din patrimoniul numitului A. în cel al numiţilor B. şi C., iar preţul indicat (20.000 EURO) nu a fost plătit/încasat - pentru a-şi intabula în Cartea funciară a localităţii Miroslava (IS) dreptul de proprietate asupra unei suprafeţe de 3.000 mp din terenul în cauză;

9. J. pentru săvârşirea infracţiunilor de:

• asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni (sprijinire) - faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 323 alin. (2) C. pen. 1969 cu referire la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969 - constând în aceea de a fi sprijinit asocierea infracţională constituită de inculpaţii B. (C. civ.), H., D. (M.R.D.) şi I. în scopul obţinerii ilegale, prin folosirea de înscrisuri false şi/sau declaraţii mincinoase, de bunuri imobile cu valoare de piaţă ridicată, aflate în domeniul privat al Consiliilor Locale Iaşi şi Miroslava, respectiv Romsilva R.A. - activitate infracţională urmare căreia membrii asocierii infracţionale au obţinut sau au încercat să obţină un număr total de 6 (şase) imobile, în valoare totală de 1.701.910 EURO;

• complicitate la infracţiunea de înşelăciune - faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 26 C. pen. 1969 raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 - constând în aceea de a fi sprijinit, prin declaraţiile mincinoase date în faţă notarului public sau cu ocazia audieri sale, în calitate de martor, în unele din cauzele civile iniţiate/susţinute de membrii asocierii infracţionale, obţinerea de către aceştia a dreptului de proprietate asupra unor imobile aflate în proprietatea Consiliilor Locale Miroslava, Iaşi sau Romsilva R.A. în valoare totală de 1.374.519 EURO;

• mărturie mincinoasă - faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 260 alin. (1) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 - constând în aceea de a fi făcut, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, la instigarea inculpaţilor H. şi B., declaraţii mincinoase cu ocazia audieri sale, în calitate de martor, în cauzele civile numerele x/245/2006 şi y/245/2006 ale Judecătoriei Iaşi, iniţiate/susţinute de membrii asocierii infracţionale;

10. I. pentru săvârşirea infracţiunilor de:

• asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni (iniţiere) - faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 323 alin. (2) C. pen. 1969 cu referire la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969 - constând în aceea de a fi iniţiat/constituit împreună cu inculpaţii B. (C. civ.), H. şi D. o asociere infracţională, în cadrul căreia fiecare avea roluri/sarcini determinante [identificarea persoanelor cu vocaţie de a li se reconstitui dreptul de proprietate: C. civ. şi H..; falsificarea actelor de proprietate (zdelci): C. civ., H.., P.E. şi M.R.-D.; obţinerea de declaraţii mincinoase (notariale sau în instanţă) de la persoanele ce au acceptat să sprijine în acest mod asocierea: C. civ., H.. şi P.E.; obţinerea de hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile în baza înscrisurilor false şi/sau a declaraţiilor mincinoase: M.R.-D.; identificarea unor suprafeţe de teren aflate în domeniul privat al unităţilor administrativ teritoriale ce nu au făcut obiectul (re)constituirii dreptului de proprietate sau care nu erau revendicate: P.E., etc.] în scopul obţinerii ilegale, prin folosirea de înscrisuri false şi/sau declaraţii mincinoase, de bunuri imobile având o valoare de piaţă ridicată aflate în domeniul privat al Consiliilor Locale Iaşi şi Miroslava, respectiv Romsilva R.A. - activitate infracţională urmare căreia au obţinut sau au încercat să obţină un număr total de 6 (şase) imobile, în valoare totală de 1.701.910 EURO;

• înşelăciune - faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 - constând în aceea de a fi indus şi menţinut în eroare, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, prin folosirea de înscrisuri false şi/sau declaraţii mincinoase, în perioada 2006 - 2009, pe membrii comisiilor de fond funciar, magistraţii însărcinaţi cu judecarea cauzelor civile deduse de ei judecăţii şi/sau pe reprezentanţii Oficiului de Cadastru şi Publicitate Iaşi, ce au soluţionat cererile de intabulare a dreptului de proprietate formulate de aceştia, cu privire la dreptul de proprietate a unora din membrii asocierii infracţionale asupra un număr de total de 6 (şase) imobile în valoare totală de 1.701.910 EURO, aflate în domeniul privat/public al Consiliilor Locale Iaşi şi Miroslava, respectiv Romsilva R.A., cauzând o pagubă în patrimoniul acestora în valoare totală de 1.422.429 EURO;

• instigare la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată - faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 25 C. pen. 1969 raportat la art. 290 C. pen. 1969 - constând în aceea de a o fi determinat (împreună cu altul) pe inculpata L. şi pe soţul acesteia (decedat) să întocmească în fals înscrisul denumit "ACT DE VEŞNICĂ VÂNZARE", ce atesta, în mod nereal, faptul că cei doi au achiziţionat contra sumei de 15.000 RON (ROL), la data de 12 septembrie 1973, suprafaţa de 670 mp teren amplasată în Iaşi strada x, numărul 86 A (şi construcţia amplasată pe acesta) de la numitul M. (decedat - persoană ce a avut doar folosinţa agricolă a terenului), căruia i-au contrafăcut, prin imitaţie, semnătura de la rubrica "vânzător"

11. S.C. "O." S.R.L. IAŞI pentru săvârşirea infracţiunii de:

• spălare de bani - faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 23 lit. "b" din Legea nr. 656/2002m, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi referire la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969 - constând în aceea că, în numele şi interesul firmei, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de administrator al acesteia, inculpatul H. a transferat, în scopul spălării, suma de 61.400 EURO - ce a fost introdusă în circuitul financiar al societăţii prin dispoziţiile de încasare din datele de 07 octombrie 2007 - 36.400 EURO şi 8 octombrie 2007 - 25.000 EURO şi folosite ulterior pentru achiziţionarea a două autoturisme marca P., aflate în fapt în folosinţa/proprietatea inculpaţilor B. şi D.

12. V. pentru săvârşirea infracţiunilor de:

• asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni (sprijinire) - faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 323 alin. (2) C. pen. 1969 cu referire la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969 - constând în aceea de a fi sprijinit asocierea infracţională constituită de inculpaţii B. (C. civ.), H., D. şi I., în scopul obţinerii ilegale, prin folosirea de înscrisuri false şi/sau declaraţii mincinoase, de bunuri imobile cu valoare de piaţă ridicată aflate în domeniul privat al Consiliilor Locale Iaşi şi Miroslava, respectiv Romsilva R.A. - activitate infracţională urmare căreia membrii asocierii infracţionale au obţinut sau au încercat să obţină un număr total de 6 (şase) imobile, în valoare totală de 1.701.910 EURO;

• complicitate la tentativă la infracţiunea de înşelăciune - faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 26 C. pen. 1969 raportat la art. 20 C. pen. 1969 cu trimitere la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969 - constând în aceea de a fi sprijinit, prin declaraţia mincinoasă dată cu ocazia audierii sale, în calitate de martor, în dosarul civil numărul x/2007 al Judecătoriei Iaşi, încercările membrilor asocierii infracţionale de a obţine dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 720 mp teren situat în intravilanul municipiului Iaşi, strada x, nr. 3A şi aflată în domeniul privat al Consiliului Local Iaşi (în valoare de 205.798 EURO) - activitate infracţională întreruptă urmare, pe de o parte - rolului activ al magistraţilor ce au judecat cele 3 (trei) cereri depuse de membrii asocierii infracţionale pentru constatarea uzucapiunii şi obţinerea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act autentic, iar pe de altă parte - documentelor depuse de pârâţi, probelor administrate la solicitarea acestora şi, respectiv, a intervenţiei în proces a persoanelor ce aveau în posesie (legală) imobilul în cauză;

• mărturie mincinoasă - faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 260 alin. (1) C. pen. 1969 - constând în aceea de a fi făcut declaraţii mincinoase, cu ocazia audierii sale, în calitate de martor, în dosarul civil numărul x/2007 al Judecătoriei Iaşi, având ca obiect constatarea în favoarea inculpatului K. a uzucapiunii de 30 de ani asupra unei suprafeţei de 720 mp teren amplasate în Iaşi, strada x, numărul 3A - cauză în care, la termenul din data de 4 iunie 2007, a declarat în fals faptul că reclamantul a deţinut din anul 1977, neîntrerupt, o suprafaţă de 850 - 900 mp teren în strada x, numărul 3A - în condiţiile în care inculpatul K. nu deţinuse/achiziţionase imobilul în cauză;

Menţinerea măsurilor asiguratorii

• dispuse în cauza prin Ordonanţele din datele de 23 ianuarie 2012- [F: V17/27-30, V17/191] şi 9 februarie 2012 - [F: V18/12] faţă de inculpaţii A., B., K., L., N., H., R., D., J., I., V. şi S.C. "O."S.R.L. IAŞI.

PROCEDURA ÎN FAŢA CURŢII DE APEL IAŞI

Pe rolul Curţii de Apel Iaşi, dosarul a fost înregistrat sub nr. x/2012, la data de 14 decembrie 2012, cu prim termen fixat aleatoriu la data de 15 ianuarie 2013.

La termenul de judecată din data de 15 mai 2013, în temeiul art. 300 din C. proc. pen. anterior, a fost pusă în discuţie contradictorie regularitatea actului de sesizare a instanţei.

Inculpatul D. a depus o cerere prin care a invocat nulitatea urmăririi penale, solicitând, în temeiul art. 332 alin. (2) C. proc. pen. anterior, restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale, iar procurorul a depus concluzii privind excepţia neregularităţii actului de sesizare, excepţia nulităţii actelor de urmărire penală şi excepţia necompetenţei materiale a organului de urmărire penală.

La termenul de judecată din data de 5 iunie 2013, Curtea, în baza dispoziţiilor art. 300 C. proc. pen. anterior, pentru considerentele expuse în încheierea de şedinţă, a constatat regularitatea actului de sesizare - rechizitoriul emis la data de 12 decembrie 2012, în dosarul nr. x/2009, de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi şi a respins cererile privind restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii actului de sesizare şi a urmăririi penale.

La termenul de judecată din data de 16 octombrie 2013, inculpata L. a arătat că doreşte să se prevaleze de dispoziţiile art. 3201 din C. proc. pen. anterior, iar inculpaţii B., H., J., V., A., I., R. şi D. au arătat că nu doresc să se prevaleze de dispoziţiile art. 3201 din C. proc. pen. anterior.

Au fost audiaţi inculpaţii D., A., L., J.

La termenul de judecată din data de 13 noiembrie 2013, au fost audiaţi: inculpatul R., precum şi martorii W., X.

La termenul de judecată din data de 15 ianuarie 2014, au fost audiaţi inculpata I., martorii Y., S. şi M.

Potrivit procesului-verbal din 3 februarie 2014, dosarul nr. x/45/2012* a fost repartizată ciclic la completul F.1., ca urmare a desfiinţării completului F.3, în urma eliberării din funcţie a preşedintelui completului de judecată F.3.

La termenul de judecată din data de 12 februarie 2014, inculpatul D. a depus o cerere de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, iar instanţa, din oficiu, a pus în vedere părţilor că pentru infracţiunea de înşelăciune există posibilitatea împăcării şi s-a acordat cuvântul cu privire la schimbarea încadrării juridice, context în care inculpaţii B. şi K., prin apărător ales, au învederat că infracţiunea prev. de art. 323 C. pen. 1969 este dezincriminată. S-a pus în vedere părţilor să depună concluzii scrise, cu privire la schimbarea încadrării juridice, raportat la dispoziţiile noului C. pen.

La termenul de judecată din data de 12 martie 2014, inculpaţii H., N. şi V. au depus, prin apărător ales, cereri de schimbare a încadrării juridice.

La termenul de judecată din data de 9 aprilie 2014, au fost audiaţi martorii Z., AA. şi BB.

La termenul de judecată din data de 19 iunie 2014, au fost audiaţi martorii CC., DD., EE.

La termenul de judecată din data de 25 septembrie 2014, a fost audiată martora FF., s-au depus înscrisuri medicale pentru inculpata L.

S-a dispus emiterea de adrese către: Consiliul Local al comunei Miroslava, judeţul Iaşi; Consiliul Local Iaşi; Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva - Direcţia Silvică Iaşi; GG. - Sucursala Iaşi; A.N.P. - Penitenciarul Iaşi - Serviciul de Contabilitate; D.N.A. - Serviciul Teritorial Iaşi. Au înaintat răspuns, la solicitările instanţei: U.A.T. Municipiul Iaşi - Instituţia Arhitectului Şef - Serviciul G.I.S. - Cadastru; D.N.A. - S.T. Iaşi, cu adresa din 14 octombrie 2014; U.A.T. Miroslava, cu adresa din 17 octombrie 2014; GG. - Sucursala Iaşi; Penitenciarul Iaşi, cu adresa din 15 octombrie 2014; Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva - Direcţia Silvică Iaşi, cu adresa nr. x din 17 octombrie 2014, la care a depus înscrisuri . Se impune a fi subliniat că răspunsul părţii civile a vizat doar suprafaţa de teren situată în municipiul Iaşi, strada x, nr. 2, judeţul Iaşi, deoarece solicitarea instanţei, de la termenul de judecată din 25 septembrie 2014, a vizat doar această suprafaţă de teren, nu şi suprafaţa de teren situată în municipiul Iaşi, strada x, nr. 86A, judeţul Iaşi.

La termenul de judecată din data de 23 octombrie 2014, au fost audiaţi martorii HH. şi II., iar inculpaţii R., B. şi K. au învederat, personal şi prin apărători, că vor depune notele de probe după audierea martorilor din lucrări, respectiv la următorul termen de judecată.

La termenul de judecată din data de 4 decembrie 2014, au fost audiaţi martorii JJ., KK., LL.

La termenul de judecată din data de 15 ianuarie 2015, au fost audiaţi martorii MM., NN., OO., PP.

La termenul de judecată din data de 26 februarie 2015, au fost audiaţi martorii QQ., RR., C.

CURTEA a admis cererile formulate de inculpaţii A., J. şi S.C. "O. " S.R.L. IAŞI şi a dispus, pentru considerentele expuse în încheierea de şedinţă:

- ridicarea măsurii sechestrului asigurator instituit prin Ordonanţa procurorului nr. 84/P/2009 din 23 octombrie 2011 asupra autoturismelor marca P. cu numere de identificare x şi de înmatriculare X şi, respectiv, P. cu numere de identificare x şi de înmatriculare X şi restituirea acestora către S.C. "O. " S.R.L. Iaşi, prin reprezentantul său legal - SS.;

- ridicarea măsurii asiguratorii a popririi instituită prin ordonanţa nr. 84/P/2009 din 23 ianuarie 2012, asupra sumelor de bani datorate inculpatei J. de către terţul poprit GG. - Sucursala Iaşi;

- ridicarea măsurii asiguratorii a popririi instituită prin ordonanţa nr. 84/P/2009 din 23 ianuarie 2012, asupra sumelor de bani datorate inculpatului A. de către terţul poprit A.N.P. - Penitenciarul Iaşi.

În temeiul art. 100 alin. (1) raportat la art. 172 şi următoarele C. proc. pen., a fost admisă proba solicitată de inculpaţii D., N., H. privind efectuarea unei expertize evaluatorii şi a unei expertize tehnice topo cadastrale.

Prin încheierea nr. x din 27 martie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia PENALĂ, în dosarul nr. x/2012, a fost admisă contestaţia formulată de Parchetul de pe Lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi împotriva încheierii din 26 februarie 2015 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori - noul C. proc. pen . . . . . . . . . ., pronunţată în dosarul x/2012, privind pe inculpaţii A., J. şi S.C. O. S.R.L. Iaşi.

A fost desfiinţată încheierea atacată numai în ce priveşte măsura sechestrului asigurător.

A fost reţinută cauza şi, rejudecând în fond:

A fost respinsă cererea de ridicare a măsurii asigurătorii a popririi instituită prin Ordonanţa nr. 84/P/2009 din 23 ianuarie 2012 asupra sumelor de bani datorate inculpatului A. de către terţul poprit A.N.P. - Penitenciarul Iaşi.

A fost obligat contestatorul inculpat A. la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Au fost menţinute restul dispoziţiilor încheierii atacate.

La termenul de judecată din data de 4 iunie 2015, s-a procedat la audierea martorilor U., TT., UU.

Având în vedere modificarea componenţei completului de judecată, s-a pus în vedere apărătorilor inculpaţilor să precizeze dacă inculpaţii audiaţi până la acest moment doresc să fie reaudiaţi.

La termenul de judecată din data de 24 septembrie 2015, s-a procedat la audierea martorului VV.

Ca urmare a modificării componenţei completului de judecată, raportat la jurisprudenţa europeană, Curtea a pus în discuţie readministrarea unor probe, deja administrate în faţa instanţei de fond.

La termenul de judecată din data de 22 octombrie 2015, s-a comunicat câte un exemplar al Raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert WW., acordându-se posibilitatea părţilor de a formula obiecţiuni la raportul de expertiză şi s-a dispus emiterea unei adrese către Baroul Iaşi pentru desemnarea unui alt apărător inculpatului R., faţă de lipsa nejustificată a apărătorului desemnat din oficiu - avocat XX. - şi neasigurarea substituirii.

Faţă de schimbarea componenţei completului de judecată şi întrucât până la acest moment procesual nu a propus probe, la interpelarea instanţei de judecată, inculpatul R. a arătat că nu solicită reaudierea vreunui martor, motivat de faptul că martorii nu privesc situaţia sa.

Întrucât dintre martorii prezenţi la termenul de judecată din data de 6 noiembrie 2015, niciunul nu a dat, în faza de urmărire penală, declaraţii cu incidenţă asupra faptelor care i se impută inculpatului R., Curtea a procedat la audierea martorilor YY., U., ZZ., AAA.

La data de 22 februarie 2016, prin Serviciul Registratură, a fost depus raportul de expertiză tehnică judiciară de către expertul BBB.

La termenul de judecată din data de 18 mai 2016, s-a procedat la audierea inculpatului D.

Curtea, raportat la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (Beraru contra României, Cutean contra României), a pus din nou în vedere apărătorilor inculpaţilor să precizeze dacă, la acest moment procesual, există martori dintre cei audiaţi de prezentul complet într-o altă componenţă, a căror reaudiere se solicită, exceptând pe martora U., care a fost reaudiată.

Inculpaţii, prin apărător, precum şi partea civilă U.A.T. Miroslava au arătat că nu solicită reaudierea martorilor deja audiaţi.

Întrucât la schimbarea completului de judecată şi, ulterior, s-a adus la cunoştinţa inculpaţilor, în mod repetat, dreptul de a da declaraţii în faţa noului complet de judecată şi de a solicita readministrarea probelor deja administrate, Curtea a atras atenţia inculpaţilor, personal şi prin apărători, că, din acest moment, nu se vor mai aduce la cunoştinţa inculpaţilor aceste drepturi, ci, inculpaţii care apreciază că doresc a da din nou declaraţii, a propune probe, a solicita readministrarea probatoriului, au această posibilitate, instanţa îndeplinindu-şi rolul activ în acest sens, astfel cum reiese din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

La termenul de judecată din data de 22 noiembrie 2016, sub rezerva reaudierii, a fost audiată martora CCC., constatându-se că audierea martorei CCC. a privit fapte descrise la punctele II şi V din actul de sesizare a instanţei, presupusă activitate infracţională care nu este imputată inculpatului R.

Inculpatul D. a depus cerere de schimbare încadrare juridică.

S-a pus în vedere părţilor şi procurorului să depună, în scris, cereri de schimbare a încadrării juridice şi au fost prezentate schimbările de încadrare juridică, invocate de instanţă, din oficiu.

La data de 9 decembrie 2016, D.N.A. - Serviciul Teritorial Iaşi a depus o cerere privind modalitatea în care s-ar impune aplicarea legii penale mai favorabile şi încadrarea juridică a faptelor, precizări în acest sens fiind formulate şi de inculpaţii N., H., V. şi S.C. O. S.R.L Iaşi.

La data de 9 decembrie 2016, expertul BBB. a depus suplimentul la raportul de expertiză tehnică judiciară imobiliară, exemplarele neridicate ale suplimentului la raportul de expertiză tehnică judiciară imobiliară regăsindu-se la volumul XI.

La termenul de judecată din data de 12 decembrie 2016, s-a procedat la audierea martorei DDD., la comunicarea către apărătorii inculpaţilor a suplimentului la raportul de expertiză tehnică judiciară imobiliară şi s-a acordat posibilitatea părţilor de a lua cunoştinţă de conţinutul acestuia.

Interpelaţi fiind de instanţă, pentru ipoteza în care s-ar reţine vinovăţia acestora şi s-ar identifica ca şi lege penală mai favorabilă noul C. pen., dacă sunt de acord cu prestarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii, inculpaţii A. şi H. au răspuns afirmativ.

La data de 20 martie 2017, expertul BBB. a depus suplimentul bis la raportul de expertiză tehnică judiciară imobiliară, fiind întocmită notă telefonică cu apărătorii inculpaţilor pentru a se prezenta în vederea studierii acestuia până la termenul de judecată.

Au fost înaintate fişele de cazier judiciar actualizate ale inculpaţilor R., D., A., V., H., J., N., I., B. precum şi adresa nr. x a Instituţiei Prefectului judeţului Iaşi - S.P.C.R.P.C.I.V. Iaşi cu privire la cele două autovehicule marca P. cu numere de identificare x şi înmatriculare x şi P. cu numere de identificare x şi de înmatriculare x, în sensul că acestea figurează în evidenţa automată de la data de 28 martie 2008 pe numele S.C. O. S.R.L.

Inculpaţii D., R. şi B. au precizat că sunt de acord să presteze muncă neremunerată în folosul comunităţii, pentru ipoteza în care ar fi stabilită vinovăţia acestora raportat la actul de sesizare.

Din oficiu, a fost invocată o schimbare de încadrare juridică în ceea ce îl priveşte pe inculpatul B., în ceea ce priveşte infracţiunea de spălare de bani, dintr-o infracţiune unică în două infracţiuni de spălare de bani, fie pentru ipoteza reţinerii ca şi lege penală mai favorabilă a legislaţiei penale în vigoare anterior datei de 1 februarie 2014 în două infracţiuni de spălare de bani prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, forma în vigoare anterior datei de 1 februarie 2014, cu referire la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen. sau în două infracţiuni de spălare de bani prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. b) din aceeaşi lege, forma în vigoare ulterior datei de 1 februarie 2014, cu referire la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.

Au fost audiaţi inculpaţii A., D., H.

Av. EEE., apărătorul ales al inculpatei J., a solicitat a se constata faptul că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale în privinţa tuturor faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei, Curtea solicitând formularea de precizări în scris.

Prin încheierea din 30 mai 2012 (dosar nr. x*/45/2012/a12 Curtea de Apel Iaşi), a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de inculpatul H. privind ridicarea măsurii sechestrului asigurator instituit prin Ordonanţa procurorului nr. 84/P/2009 din 23 ianuarie 2012 asupra autoturismului marca P., neînmatriculat, cu număr de identificare x, dobândit în anul 2010, conform facturii nr. x

A fost audiat inculpatul R.

Având în vedere decizia Curţii Constituţionale a României, nepublicată în Monitorul Oficial al României, prin care s-a statuat asupra dispoziţiilor art. 35 alin. (1) noul C. pen., raportat la modalitatea în care se impun a fi interpretate acestea (fiind prezentate pe scurt şi considerentele care au impus pronunţarea deciziei), Curtea a pus în discuţie, în privinţa infracţiunilor de înşelăciune, pentru ipoteza în care s-ar reţine noul C. pen. ca şi lege penală mai favorabilă inculpaţilor în privinţa cărora s-a dispus trimiterea în judecată sub aspectul săvârşirii acestor infracţiuni, a următoarelor schimbări de încadrare juridică, cu referire strict la această infracţiune:

- pentru inculpatul B. în infracţiunea de înşelăciune prev. de disp. art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (opt acte materiale, faptele descrise la pct. I - V din rechizitoriu) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen.

- pentru inculpatul N. în infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (patru acte materiale, în privinţa faptelor descrise la pct. II - IV din rechizitoriu), cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.

- pentru inculpatul H. în infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (opt acte materiale, în privinţa faptelor descrise la pct. I - V din rechizitoriu) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen.

- pentru inculpatul D. în infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (şapte acte materiale, în privinţa faptelor descrise la pct. I - III şi V - VI din rechizitoriu), cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.

- pentru inculpata J. în infracţiunea prevăzută de art. 48 alin. (1) noul C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) Noul C. pen. (trei acte materiale, în privinţa faptelor descrise la pct. I - III din rechizitoriu) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen.

- pentru inculpata I. în infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (nouă acte materiale, în privinţa faptelor descrise la pct. I - VI din rechizitoriu), cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.

Având în vedere că, la interpelarea expresă a Curţii, dacă mai sunt cereri de formulat în cauză, nu au fost formulate astfel de cereri (av. FFF., pentru inculpaţii B. şi K., precum şi inculpatul R. arătând că urmează a formula cereri de recuzare în privinţa preşedintelui completului de judecată), Curtea a constatat încheiată cercetarea judecătorească în fond.

La data de 16 iunie 2017, a fost întocmită notă telefonică cu apărătorii aleşi, precum şi cu apărătorii desemnaţi din oficiu, pentru a se prezenta la termenul de judecată din data de 26 iunie 2017, termen stabilit pentru dezbateri, cu obligaţia de a studia dosarul, de a se prezenta la termen, respectiv de a asigura substituirea în cazul imposibilităţii de prezentare, cu menţiunea că lipsa şi neasigurarea substituirii la termenul de judecată fixat conduc la imposibilitatea efectuării dezbaterilor.

A fost stabilită pronunţarea la data de 11 iulie 2017, la solicitarea apărătorilor inculpaţilor, pentru a depune concluzii scrise şi în vederea publicării în Monitorul Oficial al României a Deciziei Curţii Constituţionale a României din 30 mai 2017 prin care s-a constatat că sintagma "şi împotriva aceluiaşi subiect pasiv" din cuprinsul dispoziţiilor art. 35 alin. (1) din C. pen. este neconstituţională.

NULITATEA ACTELOR DE URMĂRIRE PENALĂ

Curtea de Apel Iaşi a arătat că, în conformitate cu art. 3 din Legea nr. 255 din 19 iulie 2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepţiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi.

Conform art. 4 din acelaşi act normativ, actele de procedură îndeplinite înainte de intrarea în vigoare a C. proc. pen., cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data îndeplinirii lor, rămân valabile, cu excepţiile prevăzute de prezenta lege.

Nulitatea oricărui act sau oricărei lucrări efectuate înainte de intrarea în vigoare a legii noi poate fi invocată numai în condiţiile C. proc. pen.

În cauzele aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, încălcarea, în cursul urmăririi penale, a dispoziţiilor legale privind prezenţa obligatorie a învinuitului sau a inculpatului ori asistarea obligatorie a acestora de către apărător poate fi invocată până la începerea dezbaterilor.

Art. 280 C. proc. pen. stabileşte că - încălcarea dispoziţiilor legale care reglementează desfăşurarea procesului penal atrage nulitatea actului în condiţiile prevăzute expres de prezentul cod (alin. (1). Actele îndeplinite ulterior actului care a fost declarat nul sunt la rândul lor lovite de nulitate, atunci când există o legătură directă între acestea şi actul declarat nul (alin. (2). Atunci când constată nulitatea unui act, organul judiciar dispune, când este necesar şi dacă este posibil, refacerea acelui act cu respectarea dispoziţiilor legale (alin. (3).

Art. 281 C. proc. pen. reglementează nulităţile absolute. Astfel, determină întotdeauna aplicarea nulităţii încălcarea dispoziţiilor privind: compunerea completului de judecată; competenţa materială şi competenţa personală a instanţelor judecătoreşti, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente (prin Decizia nr. 302 din 4 mai 2007 pronunţată de Curtea Constituţională publicată în Monitorul Oficial nr. 566 din 17 iulie 2017 a României, s-a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în dispoziţiile art. 281 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., care nu reglementează în categoria nulităţilor absolute încălcarea dispoziţiilor referitoare la competenţa materială şi după calitatea persoanei a organului de urmărire penală este neconstituţională); publicitatea şedinţei de judecată; participarea procurorului, atunci când participarea sa este obligatorie potrivit legii; prezenţa suspectului sau a inculpatului, atunci când participarea sa este obligatorie potrivit legii; asistarea de către avocat a suspectului sau a inculpatului, precum şi a celorlalte părţi, atunci când asistenţa este obligatorie.

Nulitatea absolută se constată din oficiu sau la cerere. Încălcarea dispoziţiilor legale prevăzute la alin. (1) lit. a) - d) poate fi invocată în orice stare a procesului.

Încălcarea dispoziţiilor legale prevăzute la alin. (1) lit. e) şi f) trebuie invocată:

a) până la încheierea procedurii în camera preliminară, dacă încălcarea a intervenit în cursul urmăririi penale sau în procedura camerei preliminare;

b) în orice stare a procesului, dacă încălcarea a intervenit în cursul judecăţii;

c) în orice stare a procesului, indiferent de momentul la care a intervenit încălcarea, când instanţa a fost sesizată cu un acord de recunoaştere a vinovăţiei.

Art. 282 C. proc. pen. reglementează nulităţile relative. Încălcarea oricăror dispoziţii legale în afara celor prevăzute la art. 281 determină nulitatea actului, atunci când prin nerespectarea cerinţei legale s-a adus o vătămare drepturilor părţilor ori ale subiecţilor procesuali principali, care nu poate fi înlăturată altfel decât prin desfiinţarea actului.

Nulitatea relativă poate fi invocată de procuror, suspect, inculpat, celelalte părţi sau persoana vătămată, atunci când există un interes procesual propriu în respectarea dispoziţiei legale încălcate.

Nulitatea relativă se invocă în cursul sau imediat după efectuarea actului ori cel mai târziu în termenele prevăzute la alin. (4), respectiv:

a) până la închiderea procedurii de cameră preliminară, dacă încălcarea a intervenit în cursul urmăririi penale sau în această procedură;

b) până la primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, dacă încălcarea a intervenit în cursul urmăririi penale, când instanţa a fost sesizată cu un acord de recunoaştere a vinovăţiei;

c) până la următorul termen de judecată cu procedura completă, dacă încălcarea a intervenit în cursul judecăţii.

Nulitatea relativă se acoperă atunci când: persoana interesată nu a invocat-o în termenul prevăzut de lege; persoana interesată a renunţat în mod expres la invocarea nulităţii.

Conform art. 197 alin. (1) C. proc. pen. anterior, încălcările dispoziţiilor legale care reglementează desfăşurarea procesului penal atrag nulitatea actului, numai atunci când s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act.

Dispoziţiile relative la competenţa după materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea instanţei, la compunerea acesteia şi la publicitatea şedinţei de judecată sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

Sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii şi dispoziţiile relative la participarea procurorului, prezenţa învinuitului sau a inculpatului şi asistarea acestora de către apărător, când sunt obligatorii, potrivit legii, precum şi la efectuarea referatului de evaluare în cauzele cu infractori minori (al. 2). Nulitatea prevăzută în alin. (2) nu poate fi înlăturată în nici un mod. Ea poate fi invocată în orice stare a procesului şi se ia în considerare chiar din oficiu (al. 3).

Încălcarea oricărei alte dispoziţii legale decât cele prevăzute în alin. (2) atrage nulitatea actului în condiţiile alin. (1), numai dacă a fost invocată în cursul efectuării actului când partea este prezentă sau la primul termen de judecată cu procedura completă când partea a lipsit la efectuarea actului. Instanţa ia în considerare din oficiu încălcările, în orice stare a procesului, dacă anularea actului este necesară pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei (alin. (4).

În situaţiile prevăzute în alin. (1) şi (4), în cazul în care refacerea actului anulabil se poate face în faţa instanţei care a constatat, prin încheiere, încălcarea dispoziţiilor legale, aceasta acordă un termen scurt pentru refacerea imediată a actului.

Curtea a arătat, în primul rând, că prin încheierea din 5 iunie 2013, în baza art. 300 C. proc. pen. anterior, a fost constatată regularitatea actului de sesizare a instanţei, respectiv rechizitoriul emis la data de 12 decembrie 2012 în dosarul numărul x/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi şi au fost respinse cererile privind restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii actului de sesizare şi a urmăririi penale.

Au fost analizate criticile formulate de către inculpatul D. privind modalitatea de descriere a faptelor imputate (au fost formulate critici de inculpat cu privire la modalitatea de descriere a infracţiunilor prev. de: art. 323 C. pen. 1969 - se arată, în actul de sesizare, doar că inculpatul D. ar fi acţionat în conivenţă cu ceilalţi inculpaţi ai asocierii, fără a se descrie momentul concret de acţiune, făcându-se, totodată, referire, cu caracter general, la anul 2006; art. 290 C. pen. 1969 - nu se arată cu privire la înscrisul presupus falsificat, probabil în septembrie 2006, care sunt inculpaţii care l-ar fi falsificat, contribuţia concretă a acestora, locul în care s-ar fi realizat falsul şi dacă inculpatul D. ar fi fost implicat în falsificarea acestuia; art. 215 C. pen. 1969 - nu s-ar fi indicat, în concret, cine sunt persoanele induse în eroare, persoanele faţă de care ar fi fost efectuate actele dolosive), apreciindu-se că încadrarea juridică este completă, iar descrierea faptelor s-a realizat într-un mod susceptibil de a produce consecinţe juridice şi anume de învesti instanţa.

S-a reţinut, de asemenea, că acuzaţii au fost informaţi permanent, pe parcursul urmăririi penale, cu privire la natura acuzaţiilor aduse şi la calificarea juridică a faptelor (raportat la criticile formulate de inculpaţii K. şi B. potrivit cărora apărătorii nu ar fi fost chemaţi la schimbările de încadrare juridică, dispuse de organul de urmărire penală în perioada noiembrie - decembrie 2012; cu privire la acest aspect, Curtea subliniază că organelor de urmărire penală nu le incumba o astfel de obligaţie. Mai mult decât atât, inculpaţilor le-a fost prezentat materialul de urmărire penală, fără a formula obiecţiuni, iar, pe parcursul cercetării judecătoreşti, au avut posibilitatea de a face precizările pe care le-au considerat necesare, cu privire la încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată).

Cu privire la eventuala încălcare a dreptului la apărare al inculpatului D. în faza de urmărire penală (s-a învederat că nu a fost admisă de procuror cererea de probe; că procurorul nu s-a pronunţat pe cererea de probe şi că ar fi influenţat experţii; că experţii desemnaţi nu ar fi anunţat experţii parte), s-a arătat, cu prioritate, că încălcarea dreptului la apărare, în ipoteza în care s-ar constata existenţa acesteia, ar putea atrage sancţiunea nulităţii relative, în condiţiile prevăzute de lege (trebuie dovedită - de către cel care o invocă - încălcarea legii, existenţa vătămării şi împrejurarea că vătămarea nu a putea fi înlăturată decât prin desfiinţarea actului respectiv).

În doctrina judiciară, s-a arătat că respingerea de către procuror a probelor solicitate în cursul urmăririi penale nu echivalează cu nesocotirea dreptului la apărare, ci reprezintă aprecierea organului de urmărire penală asupra necesităţii şi relevanţei probei (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţiei, încheierea nr. x/2014 citată de M. Udroiu în Procedură Penală. Partea Specială. Noul C. proc. pen., Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2014, pagina 117).

Curtea a arătat şi că nulităţile invocate fiind relative, ele s-au acoperit oricum prin readministrarea de către instanţa de fond a tuturor probelor în acuzare, cât şi a celor în apărare cerute de către inculpaţi, cu respectarea principiilor oralităţii, nemijlocirii şi contradictorialităţii prevăzute de art. 351 C. proc. pen. (s-a administrat inclusiv proba constând în efectuarea unor expertize, părţile având posibilitatea de a îşi prezenta punctul de vedere cu privire la obiectivele acestora, precum şi de a formula obiecţiuni cu privire la concluziile experţilor). Susţinerile inculpatului D. privind presupuse presiuni exercitate de procuror asupra experţilor sunt simple supoziţii, nefiind prezentate argumentele care au condus inculpatul la concluzia în discuţie sau probe în susţinerea afirmaţiei.

Cu privire la aprecierile inculpaţilor K. şi B. că procurorul nu ar fi avut timpul necesar studierii dosarului şi al verificării actului de sesizare, sub aspectul legalităţii şi al temeiniciei, Curtea a arătat, suplimentar, că legea procesual penală nu instituie un termen minim şi/sau maxim în care se impune a fie efectuată verificarea. Dimpotrivă, C. proc. pen. prevede că, în cauzele cu arestaţi, verificarea se face de urgenţă şi înainte de expirarea duratei arestării preventive. La momentul în care procurorul ierarhic superior a semnat rechizitoriul, în ceea ce priveşte verificarea acestuia, sub aspectul legalităţii şi al temeiniciei, şi-a asumat responsabilitatea acestei menţiuni.

În ceea ce priveşte aserţiunile inculpaţilor privind existenţa nulităţii unor acte de urmărire penală, care ar decurge din faptul că pe actele de urmărire penală în discuţie s-ar regăsi semnătura procurorului de caz şi ştampila unităţii de parchet scanate, iar nu în original, precum şi la faptul că procurorul nu ar fi fost în municipiul Iaşi la data de 12 decembrie 2012, Curtea a arătat că nu pot fi primite raportat la conţinutul adresei nr. x/2013 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi, şi la înscrisurile depuse în susţinere.

S-a arătat, astfel, faptul că rechizitoriul din 12 decembrie 2012, emis în dosarul penal nr. x/2009, înregistrat la Serviciul Teritorial Iaşi din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie poartă semnătura asumată de procurorul de caz, fiind verificat şi confirmat, conform art. 264 alin. (3) C. proc. pen. anterior, de procurorul şef serviciu al Serviciului Teritorial Iaşi din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Se indică că rechizitoriul a fost întocmit personal de procuror şi înaintat în original instanţei de judecată, conform adresei de înaintare din data de 12 decembrie 2012.

Cu privire la actele de urmărire penală efectuate în dosarul penal nr. x/2009 de către procurorul de caz, în perioada octombrie - decembrie 2012, s-a comunicat că actele au fost îndeplinite personal de procuror şi că, urmare a solicitării instanţei, se restituie documentele cu menţiunea "conform cu originalul" şi semnătura procurorului de caz (Ordonanţă nr. 84/P/2009 din 25 octombrie 2012 privind respingere cerere de probe D.; Ordonanţă nr. 84/P/2009 din 25 octombrie 2012 privind respingere cerere de revocare măsură asiguratorie formulată de MM.; rezoluţie nr. 84/P/2009 din 9 ianuarie 2012 de începere a urmăririi penale; Ordonanţe nr. 84/P/2009 din 7 februarie 2012 şi 8 martie 2012 de extindere a urmăririi penale; Ordonanţă nr. 84/P/2009 din 30 octombrie 2012 de schimbare a încadrării juridice şi extindere a urmăririi penale pentru alte fapte/acte materiale; Ordonanţe nr. 84/P/2009 din 23 ianuarie 2012 şi 2 noiembrie 2012 de extindere a urmăririi penale pentru alte acte materiale şi faţă de alte persoane; Ordonanţele nr. 84/P/2009 din 10 februarie 2012 de efectuare a expertizei tehnice topo cadastrale şi de efectuare a expertizei tehnice evaluatorii; Ordonanţă nr. 84/P/2009 din 16 martie 2012 de suplimentare a obiectivelor expertizei tehnice topo-cadastrale; Ordonanţe nr. 84/P/2009 din 15 februarie 2012 şi 16 martie 2012 de admitere parţială a completărilor formulate de D. la obiectivele expertizei topometrice; Ordonanţă nr. 84/P/2009 din 9 februarie 2012 şi 23 ianuarie 2012 de instituire sechestru asigurător şi poprire; Ordonanţă nr. 84/P/2009 din 19 ianuarie 2012 de efectuare a percheziţiei corporale).

Raportat la eventuala necompetenţă a organului de urmărire penală, Curtea a arătat că, raportat la valoarea cumulată a celor 6 (şase) imobile, situată peste pragul valoric de 1.000.000 Euro, astfel cum a fost stabilită prin expertizele efectuate în cursul urmăririi penale, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi a fost organ de urmărire penală competent. Stabilirea şi reţinerea unei alte valori, urmare a expertizelor efectuate în cursul cercetării judecătoreşti, nu este de natură a infima concluzia menţionată, neavând valenţă de producere a unor efecte cu caracter retroactiv.

Analizând probele administrate, precum şi actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel Iaşi a reţinut următoarea situaţie de fapt:

În cursul anului 2006, inculpaţii H., B., D. (avocat în cadrul Baroului Iaşi) şi I. (inspector, la acel moment, în cadrul Biroului de Cadastru al Primăriei municipiului Iaşi) s-au asociat în scopul obţinerii ilegale, prin folosirea de înscrisuri false şi/sau declaraţii mincinoase, de bunuri imobile, având o valoare de piaţă ridicată - demersuri finalizate ori rămase în faza tentativei, prin inducerea şi menţinerea în eroare a membrilor comisiilor de fond funciar, a magistraţilor însărcinaţi cu soluţionarea cauzelor civile deduse de ei judecăţii şi/sau a reprezentanţilor Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Iaşi, ce au soluţionat cererile de intabulare formulate de aceştia, cu privire la dreptul de proprietate a unora din membrii asocierii infracţionale asupra imobilelor în cauză.

În cadrul asocierii infracţionale, la care au aderat, ulterior, inculpaţii K., L. şi N., fiecare din cei patru iniţiatori aveau roluri/sarcini determinante şi anume:

- identificarea persoanelor cu vocaţie de a li se reconstitui dreptul de proprietate - inculpaţii H. şi/sau B.;

- identificarea unor suprafeţe de teren aflate în domeniul privat al unităţilor administrativ teritoriale ce nu a făcut obiectul (re)constituirii dreptului de proprietate sau care nu erau revendicate: inculpata I.;

- falsificarea actelor de proprietate (zdelci): inculpaţii H., B., D. şi/sau I.;

- obţinerea de declaraţii mincinoase (notariale sau în faţa instanţelor învestite cu soluţionarea cauzelor civile) de la persoanele ce au acceptat să sprijine în acest mod asocierea: inculpaţii H., B. şi/sau I.;

- obţinerea de hotărâri judecătoreşti, definitive şi irevocabile, în baza înscrisurilor false şi/sau declaraţiilor mincinoase: inculpatul D.

Pe acest fundament, sprijinită fiind în modalităţile descrise mai jos de inculpaţii R. (avocat în cadrul Baroului Iaşi), J., V., asocierea infracţională a obţinut sau a încercat să obţină un număr total de 6 (şase) imobile, în valoare totală de 1.701.910 EURO, aflate în domeniul privat al U.A.T. Miroslava şi U.A.T. Iaşi, respectiv în domeniul public al statului şi în administrarea Regiei Naţionale a Pădurilor Romsilva R.A.

I. Terenul "E." (parte civilă U.A.T. Miroslava)

În baza legilor fondului funciar, numitul G. (decedat în anul 2003) a solicitat împreună cu ceilalţi moştenitori ai defunctului GGG. (tatăl său) reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeţelor deţinute de acesta pe administrativul comuna Horleşti (IS), unde a locuit, fiind validat de Comisia Locală de Fond Funciar Horleşti (IS) (conform registrului agricol, defunctul nu a deţinut suprafeţe de teren pe administrativul altor localităţi) cu suprafaţa totală de 5,23 ha teren, sens în care a fost eliberată adeverinţa de proprietate numărul x din 14 august 1991 [F: V11/verso 112].

În cursul anului 1998 (referirea la anul 1999 din cuprinsul actului de sesizare reprezintă o evidentă eroare materială), G. (croitor) i-a cunoscut pe martorii W., membru al Comisiei Locale de Fond Funciar Rediu (IS), şi X., care s-au arătat dispuşi să îl ajute să obţină reconstituirea dreptului de proprietate pe administrativul localităţii Rediu, pe un amplasament mult mai valoros din punct de vedere imobiliar.

În acest sens, la solicitarea numitului G., au acceptat să îi pună la dispoziţie o declaraţie notarială pe propria răspundere, autentificată de Biroul Notarului Public HHH. prin încheierea numărul x din 10 martie 1999 [F: V11/verso 111 - 112].

În cuprinsul declaraţiei notariale, numiţii W. şi X. au declarat în fals faptul că "defunctul GGG. a deţinut din anul 1956 şi până în anul 1962, suprafaţa de teren - 2 ha, teren situat în extravilanul comunei Miroslava, judeţul Iaşi, aflat în Tarlaua 13, parcela x, actualmente deţinut de I.A.S. Iaşi, comuna Rediu, Valea Lupului şi care nu a fost trecut în registrul agricol".

Urmare a acestei înţelegeri, a fost depusă la Primăria Rediu (IS) cererea înregistrată sub numărul x din 30 iunie 1998 - [F: V11/3, verso 114], prin care G. a solicitat, în calitate de moştenitor al tatălui său - defunctul GGG., reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 3,77 ha teren (diferenţă până la suprafaţa de 9 ha), în administrativul acestei comune, cerere la care a anexat:

- adeverinţa numărul x din 14 august 1991 emisă de Primăria Horleşti (IS) - conform căreia i s-a stabilit dreptul de proprietate (alături de ceilalţi moştenitori) pe raza comunei Horleşti pentru suprafaţa de 5,23 ha teren - [F: V11/verso 112];

- adresa numărul x din 31 ianuarie 1995 emisă de Primăria Horleşti (IS) (la solicitarea sa), în care i se comunica textual faptul că "deşi nu se atestă că suprafaţa de 2 ha teren se regăseşte în perimetrul comunei Horleşti, titular fiind defunctul GGG., tatăl d-lui G., considerăm că prin aplicarea Decretului nr. 115/1959 şi a Decretului 308/1953 şi prin comasările făcute de Consiliul Popular al comunei Horleşti şi Consiliul Popular al comunei Leţcani, să se regăsească pe raza comunei Leţcani când au luat fiinţă fostele IAS-uri în perioada 1965 - 1967" [F:V11/113].

- adresa numărul x din 15 ianuarie 1999 a Direcţiei Arhivelor Naţionale Iaşi şi anexa "COPIE - extras de pe Tabloul de impunere a gospodăriilor agricole din comuna Horleşti, judeţul Iaşi, pe anul 1952" pe numele GGG. şi MAMA- [F: V11/6-7, V11/verso 113 şi 114] - în care se menţionează suprafaţa totală de teren de 9 ha, compusă din 8 ha teren arabil şi 1 ha teren fâneţe, fără a se face alte precizări privind proprietatea, posesia.

În ceea ce priveşte suprafaţa de 9 ha teren, din adresa numărul x din 28 octombrie 2009 [F: V11/42-44] înaintată de Direcţia Judeţeană Iaşi a Arhivelor Naţionale, având anexat "Tabloul de impunerea gospodăriilor agricole pe anul 1952", pe numele GGG. şi MAMA, din comuna Horleşti, judeţul Iaşi, în care cei doi figurau, la rubrica "Terenuri arabile cultivate" cu suprafaţa totală de teren impusă de 10 ha (9 ha teren arabil şi 1 ha teren fâneţe), iar din adresa numărul x din 11 martie 2011 [F: V11/46-51] a aceleiaşi unităţi, având anexat,Tabloul de impunerea gospodăriilor agricole pe anul 1953", pe numele GGG., din comuna Horleşti, regiunea Iaşi, raionul Iaşi, rezultă că, în anul respectiv, acesta figura, la rubrica "Terenuri arabile cultivate" cu suprafaţa de 3.94 ha teren şi cu alte terenuri agricole în suprafaţă de 0,72 ha (fâneţe).

La rubrica "Terenuri impuse care sunt situate în alte localităţi’ nu este făcută nicio menţiune.

- declaraţia notarială autentificată prin încheierea numărul x din 10 martie 1999 [F: V11/verso 111 -112] data în fals de W. şi X.

În baza acestor documente, iniţial, Comisia Locală de Fond Funciar Rediu (IS) a întocmit referatul numărul x din 12 mai 1999 - [F: V11/4 şi verso 110] prin care propunea Comisiei Judeţene de Fond Funciar Iaşi aprobarea reconstituirii în favoarea numitului G. a dreptului de proprietate pe o suprafaţă de teren de 2 (două) ha teren pe raza comunei Rediu (IS), motivat de faptul că, potrivit declaraţiilor date de cei doi martori, vechiul amplasament al terenului solicitat de acesta se află pe administrativul comunei şi se afla în administrarea S.C."III."S.A. Iaşi.

Ulterior însă, din considerente ce nu au putut fi clarificate, Comisia Locală de Fond Funciar Rediu (IS) a înaintat cu adresa numărul x din 1 iulie 1999 - [F: V11/5 şi 111] cererea şi întreaga documentaţie anexată acesteia Comisiei Locale de Fond Funciar Miroslava (IS), cu motivarea că amplasamentul terenului solicitat s-ar fi aflat pe raza acestei din urmă comune, deşi din niciunul din înscrisuri nu rezulta acest lucru.

Avizat de acest fapt, numitul G. s-a deplasat împreună cu martorii W. şi X. la sediul Primăriei Miroslava (IS), unde a discutat cu martorii HH. (primar al comunei, la momentul respectiv) şi RR. (inginer cadastrist), cărora le-au indicat ca vechi amplasament al terenului solicitat zona (tarlaua T 14) în care au deţinut suprafeţe de teren persoane din comuna Horlesti (IS) împroprietăriţi prin reforma agrară din 1945, persoane printre care, conform adresei numărul x din 18 martie 2010 - [F: V11/57-72] a Primăriei Horleşti (IS), nu figura, conform evidenţei din registrele agricole, JJJ.

Necunoscând acest ultim aspect şi induşi în eroare fiind de numitul G. şi de martorii W. şi X., membrii Comisiei Locale de Fond Funciar Miroslava (IS) au propus Comisiei Judeţene de Fond Funciar Iaşi cu adresa numărul x din 21 iulie 1999 - [F: V11/110] suplimentarea ANEXEI 19 la S.C. "III." S.A. IAŞI cu suprafaţa de 2 (două) ha teren categoria "fâneţe", pe amplasamentul T13 (zona E.).

Prin hotărârea numărul x din 29 octombrie 2000- [F: V11/98-103 şi 113] a COMISIEI JUDEŢENE numitul GGG. a fost însă validat (în tabel este făcută menţiunea "GGG.+ 1") în ANEXA 3, anexă cuprinzând persoanele îndreptăţite la reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament şi care predaseră terenul la C.A.P. Miroslava.

Curtea a arătat că, deşi nu s-au putut stabili raporturile dintre defunctul G. şi inculpatul D., din documentele înaintate cu adresa numărul x din 19 martie 2010 - [F: V11/96-127] de Instituţia Prefectului Judeţului Iaşi rezultă faptul că Hotărârea numărul 181 din 29 octombrie 2000 - [F: V11/98-103] a Comisiei Judeţene de aplicare a Legii nr. 18/1991 Iaşi (de invalidare în ANEXA 19 şi validare în ANEXA 3 a lui "GGG.+ 1") este făcută pe baza analizei dosarelor de către colectivul tehnic numit prin Ordinul Prefectului numărul x din 17 iulie 2000, ce a întocmit două procese-verbale de analiză din 27 septembrie 2000 - [F: V11/104-107], completate cu menţiuni olografe de invalidare/validare şi semnate de inculpatul D. în numele secretariatului tehnic.

Ulterior, numitul G. l-a împuternicit pe martorul W., prin procura autentificată prin încheierea numărul x din 12 iulie 2001- [F: V1/127], să facă demersurile ce se impuneau la Primăria Miroslava (IS) pentru a obţine terenul în cauză, nereuşind acest lucru întrucât i s-a cerut să se facă dovada că terenul fusese predat la C.A.P. Miroslava.

Până la deces (25 octombrie 2003), G. nu a reuşit să intre în posesia terenului, motivat de faptul că nu a putut face dovada că terenul fusese predat la C.A.P. Miroslava.

După decesul lui G., copiii acestuia - inculpatul A. şi numita KKK., împreună cu soţia supravieţuitoare - numita LLL. au acceptat propunerea inculpaţilor H. (verişor şi, respectiv, nepot de frate cu cei trei) şi B. de a îl mandata pe primul dintre ei pentru continuarea acestor demersuri, în schimbul cedării dreptului de proprietate a 50 % din terenul ce urma să fie obţinut - sens în care au fost întocmite procurile notariale numerele x din 29 noiembrie 2005 - [F: V14/82], y din 2 august 2005 - [F: V14/20] şi, respectiv, z din 30 noiembrie 2005 - [F: V14/83].

După primirea procurilor, urmărind obţinerea terenului în zona Complexului Comercial E., cu deschidere la D.N. 28, inculpaţii H. şi B. l-au contactat pe inculpatul D., care a acceptat să intre în această "combinaţie", în schimbul unei părţi (o treime) din suprafaţa pe care urmau să o primească cei doi, stabilind, împreună cu aceştia, ca şi strategie de abordare, obţinerea unei hotărâri judecătoreşti prin care membrii Comisiei Locale de Fond Funciar Miroslava (IS) să fie obligaţi să îi pună în posesie şi să le întocmească documentaţia de eliberare a titlului de proprietate pentru terenul în cauză.

În acest scop, inculpaţii H. şi B. i-au cerut inculpatei I. sprijinul pentru a găsi persoane dispuse a da declaraţii mincinoase, notariale sau în faţa instanţei, cu privire la fostul amplasament al terenului deţinut de GGG., sens în care aceasta i-a racolat pe inculpata J., sora sa, şi pe martorul KK. (pe care îl ajutase anterior, în virtutea funcţiei deţinute la Primăria Municipiului Iaşi, cu întocmirea documentaţiei privind obţinerea actelor de proprietate pentru o suprafaţă de teren deţinută la domiciliu), convingându-i să îşi dea concursul la această punere în scenă, deşi aceştia nu îl cunoşteau pe GGG. şi nu ştiau niciun fel de date legate de terenurile deţinute de persoana în cauză.

Ulterior, inculpata I. i-a pus pe cei doi în legătură cu H. şi B. (chemându-i pe toţi la biroul său din sediul Primăriei Municipiului Iaşi), iar inculpaţii i-au condus la un birou notarial din apropiere unde, în baza datelor ce le-au fost furnizate de inculpaţii I., H. şi B., martorul KK. (ce a fost recompensat la final de către inculpatul B. cu suma de 50 RON) şi inculpata J. au dat declaraţiile notariale autentificate prin încheierile numerele x din 13 ianuarie 2006 - [F: V10/9] şi y din 16 ianuarie 2006 - [F: V10/8] în care au susţinut în mod nereal (în termeni identici) faptul că "G. a deţinut teren în suprafaţă de 9 ha situat la ieşirea din Iaşi, pe drumul naţional Iaşi - Paşcani, precum şi 2 ha teren preluat de la S.C. III. S.A. Terenul domnului G. se învecinează la N cu drumul naţional Iaşi - Paşcani, la E, la V şi la S cu islazul satului Valea Lupului şi cu antena radio, aproximativ la 1.000 m de staţia electrică".

De asemenea, în acelaşi scop, dar în circumstanţe ce nu au putut fi clarificate din cauza lipsei de cooperare, inculpaţii H. şi B. au obţinut de la numiţii MMM. (decedat la data de 20 martie 2001) şi NNN. (decedată la data de 18 septembrie 2006) două declaraţii olografe pe propria răspundere, în care aceştia au declarat în mod nereal (în termeni identici) faptul că "numitul G. deţinea în anul 1991 suprafaţa de 9 ha teren, în vecinătatea drumului Iaşi - Leţcani, la ieşirea din Iaşi", în condiţiile în care G. nu deţinuse niciodată teren în respectiva zonă [F: V10/10-13].

După aceste preparative, conform înţelegerii iniţiale, inculpatul D. a întocmit şi depus în numele numitei LLL., la data de 16 august 2006, o acţiune civilă - [F: V10/3-4] având ca obiect obligarea Comisiei Locale de Fond Funciar Miroslava (IS), Primarului Comunei Miroslava (IS) şi Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Iaşi la întocmirea formalităţilor de punere în posesie şi de eliberare a titlului de proprietate pentru suprafaţa de 2 (două) ha teren vizată de hotărârea numărul x din 29 octombrie 2000 - [F: V11/98-103] a Comisiei Judeţene de Fond Funciar Iaşi, cerere ce a făcut obiectul dosarului numărul x/2006 al Judecătoriei Iaşi - [F: V10/2- 186].

Inculpatul D. a anexat la cerere, în copie, documentaţia de validare a defunctului GGG. în ANEXA nr. 3 a comunei Miroslava, declaraţiile notariale autentificate prin încheierile numerele x din 13 ianuarie 2006 şi y din 16 ianuarie 2006 ale martorului KK. şi inculpatei J., precum şi declaraţiile olografe ale numiţilor MMM. şi NNN.

La termenul din data de 5 octombrie 2006, inculpatul a solicitat audierea, în calitate de martori, a inculpatei J. şi a martorului KK. prezentaţi ca fiind "moştenitorii proprietarilor vecini a terenului pentru care se solicitase punerea în posesie" (aspect nereal), precum şi efectuarea unei expertize topometrice, având ca obiect identificarea suprafeţei de teren în litigiu şi corespondenţa dintre amplasamentul identificat de expert şi cel indicat în declaraţiile extrajudiciare depuse la dosarul cauzei.

În aceeaşi şedinţă de judecată, instanţa a respins proba testimonială, admiţând însă proba cu înscrisuri şi proba constând în efectuarea unei expertizei topometrice - [F: V10/47-48], desemnându-l ulterior ca expert pe martorul MM., ce a depus raportul de expertiză tehnică judiciară la data de 14 decembrie 2006 - [F: V10/60-75], raport în care, cu rea credinţă, a identificat amplasamentul suprafeţei de 2 (două) ha teren ca fiind situat în extravilanul comunei Miroslava (IS), tarlaua T12 (zona E.).

Martorul MM. a constatat faptul că amplasamentul corespunde întocmai cu amplasamentul din declaraţiile notariale aflate la dosarul cauzei, deşi a stabilit acest amplasament exclusiv în baza acestor declaraţii extrajudiciare (mincinoase şi aparţinând unor persoane ce nu deţineau teren în zonă, astfel cum impuneau legile fondului funciar) şi a identificării în teren făcute de inculpaţii H. şi B. şi de un anume OOO. (rămas neidentificat), adus de cei doi inculpaţi la sediul Primăriei Miroslava (IS).

Martorul MM. a făcut precizarea că nu a efectuat verificările necesare în vederea corectei identificări a amplasamentului, întrucât nu i s-au pus la dispoziţie toate documentele necesare, circumstanţe în care instanţa a dispus completarea raportului de expertiză în raport de documentele depuse de Primăria Miroslava la data de 22 februarie 2007, respectiv:

- Hotărârea din 17 martie 2000 a Comisiei Judeţene de Fond Funciar Iaşi, prin care se reconstituie islazul comunal al comunei Miroslava, având anexate: procesul-verbal de predare-primire încheiat de Primăria Miroslava cu S.C. "III." S.A. Iaşi la data de 2 martie 2000, prin care a preluat suprafaţa totală de 152,50 ha teren, în T 14 şi T16, cu destinaţia menţionată (în cuprinsul procesului-verbal este menţionată separat şi predarea unei suprafeţe totale de 20,94 ha teren în T14, compusă din mai multe parcele, ce a aparţinut foştilor proprietari din comuna Horleşti);

- procesul-verbal din 2 martie 2000, prin care se predă cu aceeaşi destinaţie de islaz comunal, suprafaţa totală de 33,25 ha teren, compusă din diverse parcele situate în tarlalele T 6 şi T12 (parcela x în suprafaţă de 12,44 ha), despre care se menţionează că făcuseră parte din islazul comunal al satului Uricani (comuna Miroslava) până în anul 1963, când au fost predate de fostul C.A.P. Uricani în folosinţă la G.A.S. Uricani;

- adresa numărul x din 31 ianuarie 1995 emisă de Primăria Horleşti către G. şi adresa numărul x din 18 iulie 2006 a Primăriei Miroslava către Comisia de aplicare a Legii nr. 247/2005 a comunei Rediu - prin care se comunică că li se restituie dosarul numărul x din 4 aprilie 2006 al numitei LLL., motivat de faptul că documentele aflate la dosar (extrasul de la Arhivele Naţionale - Direcţia Judeţeană Iaşi din "Tabloul de impunere a gospodăriilor agricole din comuna Horleşti, judeţul Iaşi, din anul 1952, pe numele GGG.) nu atestă că amplasamentul solicitat de aceasta se regăseşte pe administrativul comunei Miroslava.

Urmare a acestui fapt, la data de 3 aprilie 2007, martorul MM. depune, la dosarul cauzei, un supliment la raportul de expertiză (provizoriu), în care a susţinut, fără niciun fundament obiectiv, că amplasamentul identificat iniţial (T 12) a fost recunoscut de "factori de răspundere ai comunei Miroslava" (aspect nereal - amplasamentul asumat de membrii comisiei fiind tarlaua T 14) solicitând instanţei să aprobe stabilirea amplasamentului suprafeţei de teren de 2 ha în tarlaua T 12, Parcela P547 (exact pe amplasamentul vizat de membrii asocierii infracţionale) [F: V10/105].

Ulterior însă, la termenul din 15 mai 2007 - [F: V10/117-118], martorul MM. a comunicat instanţei că renunţă la efectuarea expertizei din motive medicale, situaţie în care este desemnat pentru efectuarea unei expertize cu aceleaşi obiective numitul PPP. (decedat la 17 septembrie 2010).

PPP. a depus raportul de expertiză tehnică judiciară la data de 29 mai 2007 - [F: V10/125-128], atestând, în fals, fără niciun fundament obiectiv faptul că o suprafaţă de teren (9 ha), amplasată în tarlaua T12 din extravilanul comunei Miroslava, a aparţinut defunctului GGG. şi că suprafaţa de 2 ha vizată de acţiune este amplasată în această tarla, parcelele 547/3/1 şi 547/3/2 - [F: V10/131-132, 141-142 şi 158], justificând stabilirea amplasamentului pe baza rolului agricol din comuna Horleşti al defunctului G. (nedepus la dosarul civil) şi pe baza unor declaraţii verbale ale membrilor Comisiei Locale de Fond Funciar Miroslava (ne-nominalizate).

În baza acestui probatoriu, deformat conform propriilor interese de către membrii asocierii infracţionale, prin sentinţa civilă numărul 9012 din 4 septembrie 2007, instanţa a admis acţiunea civilă şi a obligat Comisia Locală de Fond Funciar Miroslava (IS) să procedeze la punerea în posesie a reclamantei LLL. cu suprafaţa de 2 ha teren pe amplasamentul identificat de expertul PPP. - [F: V10/179-186].

Sentinţa civilă nr. x din 4 septembrie 2007 a rămas irevocabilă prin decizia Tribunalului Iaşi numărul x din 19 septembrie 2008 - [F: V10/304-317 dosar Tribunalul Iaşi], prin care a fost respins, ca nefondat, recursul formulat de Comisia Locală de Fond Funciar Miroslava (IS) - [F: V10/188-317 dosar Tribunalul Iaşi].

Ulterior, Comisia Locală de Fond Funciar Miroslava (IS) şi Primarul Comunei Miroslava au formulat o cerere de revizuire - [F: V10/318-345] a sentinţei civile numărul x din 4 septembrie 2007, care a format obiectul dosarului civil numărul x/2008 al Tribunalului Iaşi, dosar în care intimata LLL. a fost reprezentată tot de inculpatul D. şi care a fost respinsă prin decizia civilă a Tribunalului Iasi numărul x din 4 februarie 2009 - [F: V10/338-344], precum şi o acţiune civilă de anulare a Hotărârii numărul x din 29 octombrie 2000 a Comisiei Judeţene de Fond Funciar Iaşi (dosar civil x/2008 Judecătoria Iaşi), acţiunea fiind, de asemenea, respinsă prin sentinţa civilă a Judecătoriei Iasi numărul x din 29 ianuarie 2009 - [F: V14/29-35].

În aceste circumstanţe, urmare a demersurilor făcute de inculpaţii H. şi D. la Comisia Judeţeană de Fond Funciar Iaşi - [F: V14/59-60] şi COMISIA LOCALĂ DE FOND FUNCIAR MIROSLAVA (IS), la data de 27 februarie 2009, a fost întocmit procesul-verbal de punere în posesie numărul 2965 - [F: V14/16-18] (semnat de inculpatul H.), cu privire la suprafaţa totală de 2 (două) ha teren, situată în extravilanul comunei Miroslava, tarlaua T12, compusă din parcelele 547/3/1 şi 547/3/3, fiecare în suprafaţă de 1 ha, ulterior fiind întocmit şi titlul de proprietate numărul x din 22 aprilie 2009 - [F: V14/80], pe numele GGG. (conform validării) pentru suprafaţa respectivă de teren.

Întrucât GGG. avea şi alţi moştenitori în afara lui G. şi a descendenţilor acestuia, pentru a evita ca aceştia să ridice pretenţii la terenul astfel obţinut, inculpatul H. a solicitat COMISIEI JUDEŢENE DE FOND FUNCIAR IAŞI îndreptarea erorii materiale din tabelul prin care "GGG. + 1" fusese validat în anul 2000 şi înscris în Anexa nr. 3, în sensul înscrierii în locul acestuia a defunctului G.

Solicitarea a fost admisă de COMISIE prin hotărârea numărul x din 16 decembrie 2008 - [F: V14/24] în condiţiile în care: (a) - terenul a cărui reconstituire a fost solicitată ar fi aparţinut numitului GGG., respectiv, (b) - decizia TRIBUNALULUI IAŞI obliga COMISIA să întocmească titlul de proprietate pe numele acestuia din urmă.

Anterior emiterii titlului de proprietate, conform înţelegerii iniţiale şi ca o garanţie (probabil) că înţelegerea va fi respectată, inculpatul A. (fără a avea, în acest sens, mandat din partea mamei sale, renunţarea la succesiune a numitei LLL. având loc la data de 4 iunie 2009) a încheiat promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare, autentificată prin încheierea numărul x din 3 aprilie 2009 - [F: V14/85-86, V15/144-145], prin care se obliga să vândă cota indiviză; (10.000 mp) din terenul în cauză către inculpatul B., ce urma să primească în indiviziune cota de 7/10 - reprezentând partea sa şi a inculpatului H., şi martora C. (mătuşa a soţiei inculpatului D.), ce urma să primească diferenţa - cota de 3/10.

Martora C. a acceptat să fie implicată în operaţiune la solicitarea inculpatului D., fără să cunoască modul de dobândire al imobilului, inculpatul motivând că ar avea datorii fiscale şi nu ar fi putut să revândă ulterior terenul.

Înţelegerea a fost finalizată ulterior emiterii titlului prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea notarială numărul x din 13 august 2009 - [F: V14/89-91, V15/141-143], ce a fost întocmit în condiţiile erorii de fapt de către notarul public F. la instigarea inculpaţilor A. şi B. (direct) şi, respectiv, D. [mediat - martora C. semnând contractul la solicitarea acestuia, în condiţiile erorii de fapt] şi care conţine date nereale referitoare la natura operaţiunii - ca fiind cea de vânzare/cumpărare, deşi preţul indicat (20.000 EURO) nu fusese plătit, transferul dreptului de proprietate asupra imobilului fiind realizat cu titlu gratuit în contul sprijinului acordat de inculpaţii H., D. şi B. pentru obţinerea (frauduloasă) a imobilului, în scopul de a ascunde adevărata natură a proprietăţii (adevăraţii proprietari) asupra acestuia.

Ulterior, inculpaţii H., D. şi B. au folosit imobilul în cauză pentru a garanta obţinerea unor sume de bani cu titlu de împrumut de la martorul EE. (fără ca martorul să cunoască modul de dobândire a imobilului în cauză), mascate sub forma unor antecontracte de vânzare-cumpărare, astfel:

- inculpatul D. a împrumutat de la EE. suma de 20.000 EURO, în baza antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea numărul x din 16 septembrie 2009 - [F: V14/74-75] - (semnat la solicitarea inculpatului de martora C.), garantând restituirea sumei împrumutate cu terenul în cauză, teren pe care ulterior l-a cedat martorului EE. în contul împrumutului şi a sumei de 8.000 EURO, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea numărul x din 1 februarie 2010 - [F: V13/271-272];

- inculpaţii H. şi B. au împrumutat de la martorul EE. mai multe sume de bani garantate cu cota de 7/10 din suprafaţa de teren dobândită fraudulos şi anume: 40.000 euro, în baza antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea numărul x din 11 noiembrie 2009 - [F: V15/193-195], pe care au restituit-o integral la data de 29 ianuarie 2010 - [F: V15/196]; 21.500 euro, în baza antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea numărul x din 29 noiembrie 2010 - [F: V15/197-198]; 6.000 euro, în baza actului adiţional la antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea numărul x din 29 ianuarie 2010, act adiţional autentificat prin încheierea numărul x din 30 martie 2010 - [F: V15/199-200]; 4.500 euro, în baza actului adiţional la antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea numărul x din 29 ianuarie 2010, act adiţional autentificat prin încheierea din 23 aprilie 2010 - [F: V15/201]; 3.000 euro, în baza actului adiţional la antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea din 29 ianuarie 2010, act adiţional autentificat prin încheierea din 3 august 2011 - [F: V13/325-326].

Prin activitatea infracţională, inculpaţii B., H., D., I. şi J. au cauzat un prejudiciu în patrimoniul U.A.T. MIROSLAVA (IS) în valoare de 881.200 EURO, astfel cum rezultă din raportul de expertiză de evaluare imobiliară judiciară, întocmit în cauză de către expertul QQQ. - [F: V5/252-277].

Curtea a dat eficienţă raportului de evaluare efectuat în faza de urmărire penală faţă de următoarele considerente: întocmirea raportului la un moment mult mai apropiat de data de referinţă, respectiv în perioada martie - aprilie 2012, data de referinţă fiind 22 aprilie 2009; expertul a luat în considerare un număr ridicat de oferte, respectiv 21 de oferte din perioada septembrie 2008 - septembrie 2009, din care a selectat trei comparabile situate în anul de referinţă la momente extrem de apropiate faţă de data de referinţă, respectiv 2 martie 2009 şi 1 august 2009; expertul, care a inspectat de mai multe ori terenul supus evaluării, în perioada februarie- aprilie 2012, a arătat că din ofertele de vânzare valabile a selectat pe acelea cu caracteristici relativ similare cu ale terenului evaluat.

A mai indicat că, deşi nu a putut lua legătura cu proprietarii, nefiind în posesia unor descrieri amănunţite ale proprietăţii, informaţiile culese referitoare la proprietăţile comparabile sunt, însă, certe şi vizează amplasamentul, suprafaţa, utilităţile, data la care a fost valabilă oferta. În acest context, au fost date corecţii, în mod special, pentru caracteristicile anterior enumerate. Pentru celelalte criterii, s-a considerat că sunt relativ similare caracteristicile, fără a se interveni cu alte corecţii. Din ofertele enumerate, au fost eliminate cele situate la extremele intervalului valoric de ofertare, fiind alese cele cu caracteristici cât mai apropiate de proprietatea aflată în evaluare.

Nu s-a putut ignora nici faptul că, la efectuarea expertizei, au participat şi trei experţi parte (desemnaţi de partea civilă U.A.T. MIROSLAVA, învinuitul MM. şi inculpatul D.), care şi-au însuşit concluziile formulate de expertul desemnat de procuror, indicându-se că evaluarea s-a făcut conform actelor normative şi că au ţinut seama de condiţiile din teren. Experta-parte RRR., din partea inculpatului D., a indicat şi că au fost stabilite, împreună, concluziile raportului.

Vinovăţia inculpaţilor în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunilor decurgând din fapta descrisă la punctul I din actul de sesizare a instanţei reiese din coroborarea următoarelor mijloace de probă:

- declaraţia inculpatului A. din faza de urmărire penală [F: V1/108-111, 116-117], din care reiese faptul că inculpatul ştia de la tatăl său şi era la curent cu demersurile făcute de tatăl său G., în calitate de moştenitor al lui GGG., la PRIMĂRIILE REDIU, HORLEŞTI şi MIROSLAVA pentru a dobândi în proprietate suprafaţă de 2 (două) ha teren şi cunoştea documentele în baza cărora acesta solicita reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestei suprafeţe de teren; documentele în discuţie au fost puse la dispoziţia inculpatului H., vărul său, care a fost mandatat, prin procură notarială, să se ocupe de formalităţile pentru obţinerea în proprietate a imobilului pe administrativul comunei MIROSLAVA, în condiţiile în care din cuprinsul acestora rezulta în mod explicit faptul că GGG. a deţinut terenuri exclusiv pe administrativul comunei HORLEŞTI (judeţul Iaşi); inculpatul A. a înstrăinat suprafaţa de 1 (un) hectar teren, din suprafaţa dobândită, inculpatului B. şi inculpatului D. (prin intermediul martorei C.); deşi cu ocazia împuternicirii date lui H., s-a înţeles cu acesta ca, în momentul obţinerii imobilului în proprietate şi a vânzării acestuia, să îl recompenseze cu o sumă de bani (fără a stabili un cuantum) pentru demersurile întreprinse de acesta din urmă, nu i-a dat nicio sumă de bani şi nici nu au stabilit altă modalitate de plată.

- raportul de expertiză tehnică topo-cadastrală judiciară, întocmit de expertul judiciar SSS. - [F: V5/188-200], potrivit căruia vechiul amplasament al terenului deţinut de defunctul GGG. se află pe teritoriul administrativ al comunei HORLEŞTI, judeţul IAŞI, la o distanţă de aproximativ 10 (zece) km de imobilul dobândit fraudulos de membrii asocierii infracţionale pe numele lui G.

- adresa numărul x din 28 martie 2012 - [F: V11/73-85] a PRIMĂRIEI HORLEŞTI (IS), din care rezultă faptul că, potrivit datelor din registrul agricol al comunei, soţii TTT. şi GGG., împreună cu cei doi copii E. şi UUU., nu figurează ca deţinând suprafeţe de teren pe administrativul altor localităţi.

- adresa din 11 martie 2011- [F: V11/46- 51] a DIRECŢIEI ARHIVELOR NAŢIONALE IAŞI având anexată "Tabloul de impunerea gospodăriilor agricole pe anul 1953", pe numele GGG., din comuna HORLEŞTI, regiunea Iaşi, raionul Iaşi, tablou din care rezultă că în anul respectiv acesta figura, la rubrica "Terenuri arabile cultivate" cu suprafaţa de 3.94 ha teren şi cu alte terenuri agricole în suprafaţă de 0,72 ha (fâneţe), fără a cuprinde vreo menţiune la rubrica "Terenuri impuse care sunt situate în alte localităţi".

- adresa din 26 martie 2012- [F: V11/88] a PRIMĂRIEI LEŢCANI (fostă CUCUTENI) din care rezultă că nici părinţii lui GGG. şi nici acesta, nu au avut rol agricol pe raza comunei, motivat de faptul că JJJ. a avut domiciliul pe raza comunei HORLEŞTI, iar în anul 1880 comuna Leţcani (fostă Cucuteni) cuprindea şi satele Scoposeni, Bogdăneşti, Horleştii Catolici şi Horleştii Domniţei.

- adresa din 18 martie 2010 a PRIMĂRIEI HORLEŞTI (IS) - [F: VI1/57-77], prin care s-a comunicat identitatea cetăţenilor care au deţinut suprafeţe de teren pe administrativul comunei MIROSLAVA, fiind împroprietăriţi prin reforma agrară din 1945, conform evidenţei din registrele agricole JJJ. neregăsindu-se printre aceştia.

În cursul cercetării judecătoreşti, inculpaţii au susţinut că numitul VVV. (tatăl lui GGG. şi bunicul lui G.) a fost împroprietărit, urmare a reformei agrare din 1921, cu un lot de 4 ha în moşia Cucuteni, comuna Cucuteni, în completare până la 5 ha. Au solicitat emiterea unor adrese pentru a se stabili dacă satul BRĂTULENI a fost sat component al comunei CUCUTENI în 1921 şi, ulterior, efectuarea unui supliment la raportul de expertiză topo-cadastrală pentru a se preciza dacă terenul pentru care s-a efectuat respectiva împroprietărire, din anul 1921, se află pe raza satului BRĂTULENI sau comunei MIROSLAVA,

În perioada 1909 - 1926, satul Brătuleni a fost component al comunei Uricani (a se vedea, WWW., Satele din comuna Miroslava (judeţul Iaşi). Studiu istoric, în Ioan Neculce - Buletinul de istorie a Moldovei Serie nouă), XIII -XV, 2007 - 2009, p. 139, Iaşi, 2011, http://palatulculturii.ro/images/upload/file/reviste%20for%20web/Ioan%20Neculce%20XIII_XV_Iasi%202011.pdf).

Satul Miroslava era component al comunei Miroslava. Conform lucrării anterior amintite (p. 138), "la 1912, comuna era format din satele: Balciu, Ciurbeşti, Dancăş, Iezăreni, Miroslava şi Proselnici. În 1925 numărul satelor componente s-a redus din nou, acestea fiind Balciu, Galata, Miroslava şi Valea Adâncă. La 1929 comuna Miroslava nu mai apare, fiind desfiinţată. Miroslava apare din nou în calitate de comună în anii 1932 - 1950. În acest din urmă an, 1950, a fost din nou desfiinţată. Între anii 1950 - 1968 Miroslava a fost sat în comuna Uricani".

Satele Cucuteni şi Horleşti erau componente ale comunei Cucuteni.

Pe cale de consecinţă, devenea inutil şi al doilea demers, cel de efectuare a unui supliment la expertiza topo-cadastrală.

- plângerea depusă de partea civilă U.A.T. MIROSLAVA (IS), prin reprezentanţi legali - [F: V1/1-22], prin care reclamă faptul că numita LLL. a dobândit fraudulos în proprietate un teren pe raza comunei MIROSLAVA, în suprafaţă de 2 (două) hectare, având concursul fraudulos al unor persoane din cadrul PRIMĂRIEI MIROSLAVA (IS) (nenominalizate), a expertului judiciar PPP. şi a unor persoane care au dat declaraţii false privind amplasamentul respectivei suprafeţe de teren.

- declaraţiile martorului X.. În cursul urmăririi penale, [F: V1/93-97], a indicat că a dat declaraţia notarială autentificată prin încheierea cu numărul x/1999, la solicitarea lui G. şi a martorului W. (prin intermediul căruia a făcut cunoştinţă cu G., care venise la PRIMĂRIA REDIU pentru a se interesa de terenurile deţinute de cetăţeni din Horleşti în zona E. Iaşi), fără a cunoaşte dacă datele din conţinutul declaraţiei sunt reale sau nu.

Poziţia martorului nu a suferit modificări esenţiale în cursul cercetării judecătoreşti. În declaraţia dată la 13 noiembrie 2013, X. a indicat, de asemenea, că declaraţia la notar a fost dată în urma solicitării formulate de W., persoană care i l-a prezentat şi pe G., cel mai probabil în cursul anului 1997. A mai indicat că, la momentul respectiv, a dat declaraţia mergând doar pe buna - credinţă a numitului G., fără a cunoaşte cu exactitate dacă deţinuse sau nu teren în zona E.

Martorul X. a mai indicat că, ulterior declaraţiei, a făcut conexiune între G. şi un anumit GGG., despre care i se vorbise, atunci când avea vârsta de 13 ani, despre faptul că ar fi deţinut un teren în zona E., unde avuseseră teren cei din comuna HORLEŞTI. Acest aspect din declaraţia martorului nu poate fi primit din următoarele considerente - martorul face referire la împrejurări despre care i-ar fi relatat alte persoane la începutul anilor 1950; însuşi martorul afirmă că nu a ştiut niciodată cu exactitate dacă G. a avut sau nu teren în zona respectivă şi că nu a auzit ca alte persoane din HORLEŞTI să fi fost puse în posesie pe terenul din zona E.; restul materialului probator administrat în cauză infirmă acest aspect din declaraţia martorului.

- declaraţiile martorului W.. În cursul urmăririi penale, [F: V1/124-130], martorul a arătat că el i-a indicat lui G. amplasamentul din zona E. IAŞI şi 1-a dus la PRIMĂRIA REDIU, pentru a depune cererea de revendicare a respectivei suprafeţe de teren; a dat declaraţia notarială autentificată prin încheierea numărul x/1999, la solicitarea lui G., cu scopul de a îl ajuta pe acesta să obţină în proprietate terenul respectiv, deşi nu î1 cunoscuse pe GGG. şi nu ştia dacă G. era îndreptăţit să dobândească teren pe raza comunei MIROSLAVA (judeţul IAŞI); conţinutul declaraţiei nu îi aparţine, datele fiindu-i indicate notarului de către G.; a fost împuternicit în anul 2002 de G. pentru a face demersurile la PRIMĂRIA MIROSLAVA, în vederea dobândirii în proprietate a suprafeţei de 2 (două) ha teren, motivat de faptul că avea o relaţie apropiată cu inginerul XXX. de la primărie.

În cursul cercetării judecătoreşti (şedinţa publică din 13 noiembrie 2013), W. a confirmat că l-a prezentat pe X. lui G. şi că nu ştie dacă BARTIC a avut sau nu vreodată teren în zona E., G. fiind cel care i-a spus că părinţii lui deţinuseră teren în zona E.. A mai declarat că G. nu i-a lăsat niciun document în legătură cu terenul, ci doar o împuternicire pentru a îl ajuta în demersurile ulterioare pentru obţinerea terenului.

- declaraţiile martorului RR.. În cursul urmăririi penale, [F: V4/69-71], martorul a arătat că: a semnat adresa numărul x din 21 iulie 1999, în baza declaraţiei notariale aflate la dosarul lui G. şi a identificării în teren a suprafeţei de 2 (două) ha teren, la indicaţiile lui G. şi a martorilor W. şi X., care l-au însoţit la PRIMĂRIA MIROSLAVA; cunoaşte faptul că persoane din Horleşti deţinuseră suprafeţe de teren, de maxim 1,5 ha, pe raza comunei Miroslava - pe amplasamentul T14 (aşadar, în niciun caz, T12), dar GGG. nu figura între aceştia; nu cunoaşte motivul pentru care COMISIA JUDEŢEANĂ DE APLICARE A LEGII NR. 18/1991 IAŞI l-a validat pe GGG. în Anexa nr. 3 (care cuprindea persoanele îndreptăţite la reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente, predate la C.A.P. MIROSLAVA), dar ştie că G. nu a fost pus în posesie, deoarece nu a putut face dovada predării terenului la C.A.P. MIROSLAVA.

În cursul cercetării judecătoreşti (şedinţa publică din 26 februarie 2015), martorul a declarat că: în anii 1998 - 1999, G., însoţit de alte două persoane, s-a prezentat la sediul comunei MIROSLAVA, solicitând restituirea unei suprafeţe de 2 (două) hectare teren, situat pe raza comunei MIROSLAVA, în zona III.; în teren, persoanele respective i-au indicat suprafaţa de teren ca fiind situată în spatele antenelor radio şi calea ferată, lângă YYY.; s-au prezentat declaraţiile unor martori, însă urmare a unor modificări legislative, s-au produs schimbări în ceea ce priveşte valoarea probantă a declaraţiilor de martori pentru dovedirea situaţiei juridice a terenului; s-a opus punerii în posesie a numitului G. cu suprafaţa de 2 (două) hectare de teren, întrucât acesta nu a avut niciodată teren în comuna MIROSLAVA şi nici nu a făcut vreo dovadă în acest sens; apreciază că în adresa aflată la dosar de urmărire penală, nu se menţionează un amplasament corect şi exact pentru BARTIC, ci faptul că există posibilitatea ca el să aibă amplasament situat între ceilalţi proprietari.

- declaraţiile martorului KK.. În cursul urmăririi penale, [F: V2/7-13], martorul a declarat că: o cunoaşte pe inculpata I. din perioada în care aceasta, în calitate de funcţionar la Biroul de Cadastru din PRIMĂRIA IAŞI a efectuat măsurători la un teren pe care îl foloseşte; aceasta i-a solicitat să dea declaraţia notarială autentificată prin încheierea numărul x/2006, în favoarea lui G., iar aspectele din cuprinsul declaraţiei i-au fost indicate de I., la sediul notariatului, unde a fost dus de aceasta şi de inculpaţii H. şi B., primind de la acesta din urmă suma de 50 RON, pentru declaraţia făcută; i s-a mai solicitat de către I. să mai dea o declaraţie notarială, însă nu ştie cu privire la ce anume, deoarece acest fapt nu s-a mai întâmplat; o cunoaşte pe inculpata J., care s-a prezentat la notariat odată cu el, în acelaşi scop.

În cursul cercetării judecătoreşti (şedinţa publică din 4 decembrie 2014), martorul a învederat, de asemenea, că: a dat declaraţia notarială la solicitarea inculpatei I., deplasarea fiind făcută la sediul biroului notarial într-o maşină de teren de culoare neagră în care se aflau doi bărbaţi; în sediul biroului notarial, se afla şi inculpata J., care a dat o declaraţie similară cu a lui; inculpata I. este persoana care i-a indicat aspectele pe care trebuie să le declare; după ce a dat declaraţia, a primit suma de 50 RON.

- declaraţiile martorului HH. (şedinţa publică din 23 octombrie 2014), din care reiese că GGG. nu a avut teren pe raza comunei MIROSLAVA.

În declaraţia dată în cursul urmăririi penale [F: V4/59-60], a indicat faptul că îşi aminteşte că a fost discutată în cadrul COMISIEI LOCALE DE FOND FUNCIAR MIROSLAVA cererea formulată de G., dar că numitul G. nu a putut dovedi cu documente că a avut teren pe administrativul comunei MIROSLAVA.

- declaraţiile martorului MM. (şedinţa publică din 15 ianuarie 2015), din care reiese că: a întocmit raportul de expertiză tehnică judiciară, fără a avea la dispoziţie documentaţia necesară; la efectuarea măsurătorilor în teren, au participat şi D. şi H. (identificat de martor ca fiind nepotul lui G.), acesta fiind cel care a indicat că în sfera delimitată de reprezentantul primăriei se află suprafaţa de teren deţinută de LLL.; RR. a indicat că nu a reconstituit dreptul de proprietate al numitei LLL., întrucât nu cunoştea locaţia terenului respectiv.

Martorul a făcut referire şi la faptul că în biroul viceprimarului se află un anume OOO.. În privinţa acestei persoane, Curtea a arătat că este în realitate o persoană, rămasă neidentificată, adusă de către membrii asocierii infracţionale pentru a îi sprijini în demersurile privind dobândirea dreptului de proprietate.

- declaraţiile martorului UU. (şedinţa publică din 4 iunie 2015), din care reiese că: în perioada 2004 - 2008, a avut calitatea de viceprimar al comunei MIROSLAVA, iar cu începere din anul 2008 este primar al unităţii administrativ-teritoriale anterior menţionate; GGG. nu a avut teren pe raza comunei MIROSLAVA; din documentele aflate în evidenţele PRIMĂRIILOR MIROSLAVA şi HORLEŞTI nu reiese ca G. să fi deţinut vreo suprafaţă de teren pe raza comunei MIROSLAVA; nu există în localitate nicio persoană cu numele OOO.

- declaraţia martorei DD. (şedinţa publică din 19 iunie 2014), din care reiese că sentinţa civilă privind recunoaşterea dreptului de proprietate al numitului G. a fost depusă de numita LLL., însoţită de inculpatul D. (deşi martora a indicat că nu îşi aminteşte aspectul în discuţie cu exactitate, Curtea are în vedere intervalul de timp trecut, precum şi împrejurarea că martora a arătat că îl cunoaşte pe inculpat).

În declaraţia dată în cursul urmăririi penale [F: V4/23-24], a indicat faptul că G. a obţinut titlul de proprietate pentru suprafaţa de teren respectivă în baza unei hotărâri judecătoreşti, membrii COMISIEI LOCALE DE FOND FUNCIAR fiind surprinşi de faptul că era consemnat amplasamentul exact al terenului, deşi nicio altă hotărâre judecătorească nu localizează exact amplasamentul, menţionându-se doar "administrativul comunei MIROSLAVA". A mai indicat că îşi aduce aminte că hotărârea a fost depusă de cineva din JJJ.

- declaraţiile inculpatei J.. În cursul urmăririi penale [F: V2/247-250], inculpata a indicat faptul că: îi cunoaşte pe H. (despre care ştie că se numeşte H. şi este nepotul lui G.) şi B. (nu ştie cum se numeşte, ci doar că este fratele lui H.) şi ştie că cei doi se ocupau de obţinerea în proprietate a terenurilor deţinute de bunicul lor - defunctul G.; îl cunoaşte pe inculpatul D. (nu ştie cum se numeşte, dar ştie că era avocatul celor doi şi îi însoţea mereu pe aceştia); nu reţine în ce împrejurări a dat declaraţia în favoarea lui G., dar a semnat-o, deşi nu cunoaşte ce terenuri a deţinut acesta în zona E. din Iaşi; aspectele din declaraţia notarială dată în favoare lui G. i-au fost indicate de H. şi B., care au condus-o la sediul notariatului.

În cursul cercetării judecătoreşti (şedinţa publică din 16 octombrie 2013), inculpata J. a indicat că: a dat declaraţii la notar, la solicitarea şi în baza indicaţiilor date de nepoţii lui G., fără a cunoaşte niciodată care este amplasamentul suprafeţelor de teren deţinute de acesta; a dat declaraţii la notar de două ori, la sediul birourilor notariale fiind mai multe persoane, dintre care îi cunoştea doar pe nepoţii lui G., care i-au şi solicitat să dea declaraţiile respective; a mai fost solicitată de nepoţii lui G. să mai dea şi alte declaraţii, dar nu a mai făcut acest lucru pentru că a plecat din România în 4 iunie 2008.

- promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare autentificată prin încheierea numărul x din 3 aprilie 2009 - [F: V14/85-86, V15/144-145], prin care inculpatul A. se obligă să vândă cota indiviză de 1/2 (10.000 mp) din suprafaţa terenului către martora C. (3/10) şi către inculpatul B. (7/10); se impune a fi subliniat că, la momentul încheierii promisiunii de vânzare-cumpărare, inculpatul A. nu a avut vreo împuternicire din partea numitei LLL. (care nu renunţase la moştenire) pentru a perfecta operaţiunea, iar titlul de proprietate nu fusese emis (data emiterii - 22 aprilie 2009). Se impune a fi privită, astfel, cu rezervă şi procura dată de KKK., sora inculpatului BARTIC, în condiţiile în care la acel moment nu fusese emis titlul de proprietate.

- contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea notarială numărul x din 13 august 2009 la notarul public F.- |F: V14/89-91,V15/141-143], prin care inculpatul A. (în nume personal şi în calitate de mandatar al celuilalt moştenitor - KKK.) vinde martorei C. şi inculpatului B., conform promisiunii anterioare, cota indiviză de 3.000 mp şi respectiv 7.000 mp, la preţul total de 20.000 EURO.

- procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice ale inculpaţilor H. şi B., din care rezultă că inculpaţii încercau să înstrăineze suprafaţa de teren din zona E. IAŞI - [F: V19/65-71].

În cadrul convorbirii purtate la data de 13 iulie 2011, inculpaţii H. şi B. a arătat şi preţul/m.p. la care doreau a se realiza înstrăinarea terenului, 40 euro/m.p., ceea ce conduce la o evaluare a terenului chiar de către inculpaţi la suma de 800.000 EURO, o sumă extrem de apropiată de valoarea stabilită prin raportul de expertiză întocmit în cursul urmăririi penale, aspect de natură a impune, o dată în plus, justeţea concluziei instanţei de a da eficienţă acestui raport şi nu raportului întocmit în cursul cercetării judecătoreşti.

Din cuprinsul convorbirii telefonice din 12 iulie 2011, a rezultat şi că B. urmărea un preţ de 45 euro/m.p., atât pentru terenul din zona E., cât şi pentru cel din zona SĂRĂRIEI, strada x, nr. 2.

S-a remarcat caracterul conspirativ al conversaţiilor, persoanele angrenate în convorbiri telefonice arătând, în mod repetat, că se impune evitarea discutării anumitor aspecte la telefon.

- declaraţiile martorului EE.. În cursul urmăririi penale [F: V2/55-60] martorul a arătat că: îi cunoaşte pe inculpaţii H. (soţul verişoarei sale) şi B. (partener de afaceri al lui H.), inculpaţii fiind şi clienţi ai firmei sale de amanet ZZZ. S.R.L. IAŞI; H. şi B. s-au prezentat împreună şi i-au solicitat sume de bani împrumut, garantând cu suprafeţele de teren din MIROSLAVA şi din IAŞI, strada x, numărul 2, încheind (el personal sau angajatul său AAAA.), ca documente justificative pentru sumele acordate acestora, antecontracte de vânzare-cumpărare, semnate de B.; îl cunoaşte pe inculpatul D., ştie că este avocat şi a avut o perioadă sediul cabinetului de avocatură într-o clădire în care funcţiona şi firma sa, din municipiul Iaşi, strada x, numărul 2; D. a fost client al firmei sale de amanet; D. i-a solicitat o sumă de bani împrumut, oferindu-se să garanteze cu imobilul (cota indiviză de 3/10) din suprafaţa de 10.000 mp teren din extravilanul comunei Miroslava, despre care a spus că este proprietatea mătuşii sale - C.; deşi documentele notariale (antecontract de vânzare-cumpărare) sunt semnate de C., aceasta a fost însoţită la sediul notariatului de către D. sau soţia acestuia (BBBB.), iar sumele de bani solicitate ca împrumut, i-au fost înmânate inculpatului D.

În cursul cercetării judecătoreşti (şedinţa publică din 19 iunie 2014), martorul a declarat că: l-a împrumutat pe D. cu suma de 20.000 EURO; întrucât, ulterior, inculpatul i-a precizat că nu are posibilitatea de a îi restitui suma în discuţie au perfectat un antecontract de vânzare-cumpărare cu privire la o suprafaţă de teren de 3.000 mp din zona E. şi, ulterior, au încheiat contractul de vânzare-cumpărare (în realitate, contractul fiind încheiat cu C.), achitând şi o diferenţă de 10.000 Euro; H. i-a solicitat cu titlu de împrumut suma de 40.000 Euro, oferind drept garanţie un imobil din municipiul IAŞI, din zona Filarmonici; B. i-a solicitat cu titlu de împrumut suma de 25.000 EURO oferind drept garanţie un imobil din municipiul Iaşi, strada x, împrumut restituit; un angajat al său l-a împrumutat pe B. cu suma de 21.500 EURO pentru care inculpatul a oferit drept garanţie o suprafaţă de teren de 7.000 mp din terenul situat în zona E.; la notariat, B. s-a prezentat singur, nu însoţit de H.

- declaraţiile martorei C.. Din declaraţiile date în cursul urmăririi penale, [F: V2/137-139] rezultă faptul că: este mătuşa lui BBBB., soţia inculpatului D.; îi cunoaşte din vedere pe inculpaţii B. şi H., dar nu reţine în ce împrejurări i-a cunoscut; îl cunoaşte pe martorul EE., pe care 1-a văzut la un birou notarial, cu ocazia semnării unor documente prin care era tranzacţionat un teren, la solicitarea lui D.; nu cunoaşte date privind terenul din extravilanul comunei MIROSLAVA, aflat în proprietatea acesteia, deoarece în fapt toate bunurile imobile care figurează în proprietatea sa aparţin lui D.; acesta i-a solicitat "să treacă nişte terenuri pe numele ei", invocând că nu ar putea să le vândă ulterior, deoarece avea datorii fiscale, astfel că a semnat formal documentele privind tranzacţii cu terenuri, fiind însoţită mereu la birourile notariale de D. care practic se ocupa de tranzacţii; nu a fost interesată niciodată să cunoască date privind tranzacţiile comerciale, astfel că nu îţi aminteşte detalii privind preţul, persoanele de la care erau achiziţionate.

În cursul cercetării judecătoreşti (şedinţa publică din 26 februarie 2015), martora a indicat că a acceptat să fie trecută, în calitate de cumpărător al unei suprafeţe de teren din zona E.; BBBB. (soţia inculpatului D.) i-a spus că nu poate figura în calitate de cumpărător, întrucât figurează cu datorii; a încheiat pentru BBBB. un contract de împrumut cu o casă de amanet, fiind dată în schimb o suprafaţă de teren; nu a văzut momentul la care BBBB. ar fi predat o sumă de bani la sediul biroului notarial.

- declaraţiile martorei DDD.. În cursul cercetării judecătoreşti (şedinţa din 12 decembrie 2016), a arătat că: i-a văzut în mai multe rânduri pe inculpaţii B. şi H. la sediul cabinetului de avocatură al inculpatului D.; fiecare din cei doi inculpaţi venea singur (împrejurare absolut nerelevantă din perspectiva reţinerii existenţei unei asocieri infracţionale); a preluat de la aceştia documente, a efectuat copii şi a restituit originalele; H. ar fi plătit o dată o sumă de bani inculpatului D. cu titlu de onorariu (nu s-a prezentat nicio dovadă în acest sens de inculpat); îi sună cunoscut numele J.

II. Terenul situat în municipiul Iaşi, strada x, nr. 2, judeţul Iaşi (partea civilă Regia Naţională a Pădurilor ROMSILVA R.A., prin Direcţia Silvică Iaşi)

În cursul anului 2006, verificând în baza atribuţiunilor de serviciu care îi reveneau cererea prin care martorul ZZ. a solicitat PRIMĂRIEI MUNICIPIULUI IAŞI acordarea dreptului de folosinţă asupra unei suprafeţe de 2.500 mp teren, amplasată în municipiul Iaşi, strada x, nr. 2, judeţul Iaşi, inculpata I. a realizat că imobilul în cauză (deţinut de martor fără forme legale) nu fusese atribuit şi nu făcea obiectul vreunei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, aspect pe care l-a adus la cunoştinţa inculpaţilor H. şi B.. Realizând valoarea imobiliară a terenului în cauză, sub pretextul că l-ar reprezenta pe inculpatul N. ce ar fi cumpărat o suprafaţă de teren de la numitul VV. (ce deţinuse în zonă, prin anii 1950 - 1960, o plantaţie de vie de aproximativ 300 - 400 mp), inculpata I. i-a prezentat pe inculpaţii H. şi B. martorului ZZ., cerându-i să le indice suprafaţa de teren pe care o deţinea fără documente.

După ce au aflat suprafaţa de teren în discuţie, inculpaţii H. şi B. au revenit cu un specialist cadastrist (neidentificat) ce a efectuat măsurători şi a întocmit o schiţă a terenului, în baza căreia, în cursul lunii august 2006, au procedat la îngrădirea şi defrişarea suprafeţei totale de 6.272 mp aflată în domeniul public al statului şi administrarea REGIEI NAŢIONALE A PĂDURILOR (ROMSILVA) - DIRECŢIA SILVICĂ IAŞI.

Astfel, conform adresei numărul x din 10 februarie 2012 - [F: V1/45-65] a ROMSILVA suprafaţa în cauză face parte din Amenajamentul silvic al Ocolului Silvic Iaşi - U.P.I. Copou, u.a. %19 A, fiind înscrisă în Anexa nr. 3 la H.G. nr. 1705/2006. Prin Ordinul nr. 688 din 13 noiembrie 2008 emis de MINISTERUL AGRICULTURII ŞI DEZVOLTĂRII RURALE s-a aprobat Amenajamentul fondului forestier proprietate publică a statului, în care este inclus şi terenul menţionat.

Sesizând acest ultim aspect, martorii OO. şi CCCC. (pădurar şi, respectiv, şef al OCOLULUI SILVIC IAŞI, ce avea în administrare zona respectivă) au încercat să împiedice activitatea de îngrădire şi defrişare, demersuri pe care le-au sistat însă urmare a intervenţiei inculpatului D.

Inculpatul D. uzând de calitatea sa de avocat, la solicitarea inculpaţilor H. şi B., s-a deplasat în zonă şi a discutat cu reprezentanţii ROMSILVA, reuşind să îi convingă să le permită celor doi continuarea lucrărilor, fără a le prezenta însă, deşi şi-a luat angajamentul în acest sens, vreun document din care să rezulte dreptul de proprietate asupra terenului în cauză.

Acest răgaz le-a permis membrilor asocierii infracţionale să îşi pună în aplicare planul de obţinere a dreptului de proprietate asupra terenului în cauză, prin iniţierea şi susţinerea unei acţiuni judecătoreşti de constatare a uzucapiunii, în numele inculpatului N.

În acest sens, la data de 12 august 2006, inculpata I. l-a determinat pe martorul ZZ. să dea declaraţia notarială pe proprie răspundere, autentificată prin încheierea din 12 august 2006 - [F: V7/9 şi V 13/81/83], în care a susţinut în fals faptul că "domnul N. (…) a cumpărat la data de 26 iulie 1958 imobilul compus din casă de locuit şi teren în suprafaţă de 4.000 mp teren, situat în municipiul Iaşi, strada x numărul 2, judeţul Iaşi, pe care l-a deţinut din anul 1958 şi până în prezent" - în condiţiile în care cei doi nu se cunoşteau, iar inculpatul N. nu deţinuse/achiziţionase imobilul în cauză.

Ulterior, la data de 2 octombrie 2006, inculpatul D. a întocmit şi depus - [F: V7/3-4] la JUDECĂTORIA IAŞI, în numele inculpatului N. o acţiune civilă (ce a făcut obiectul dosarului civil numărul x/2006 - [F: V7/2-82]) de constatare a uzucapiunii de 30 de ani asupra unei suprafeţei de 4.000 mp teren situat în municipiul Iaşi, strada x, numărul 2, judeţul Iaşi în contradictoriu cu numitul VV. - domiciliat în "Iaşi, strada x numărul 17, apartament 15, la familia DDDD." şi cu domiciliu anterior (la data întocmirii actului de vânzare) în strada x, numărul 70.

La cererea introductivă de instanţă, inculpatul D. a anexat declaraţia notarială pe proprie răspundere a martorului ZZ., autentificată prin încheierea numărul x din 12 august 2006 - [F: V7/9 şi V13/81/83], precum şi un înscris sub semnătură privată, întocmit, în fals, de membrii asocierii (probabil în perioada iunie - august 2006, după identificarea amplasamentului) şi denumit "ACT DE VEŞNICĂ VÂNZARE" - [F: V7/6], în care au atestat, în mod nereal, cumpărarea la data de 26 iulie 1958 de către N. (ce a semnat zdelca în cauză) de la VV. a suprafeţei de 4.000 mp teren amplasată în strada x numărul 2, la preţul de 40.000 RON vechi, teren ce ar fi fost dobândit de vânzător de la bunicii săi, care, la rândul lor, îl dobândiseră prin dotă de la străbunici - act ce ar fi fost transcris la TRIBUNALUL IAŞI, secţia 3, cu numărul x/1918 (din adresa numărul x din 14 martie 2012 - [F: V11/173] a SERVICIULUI JUDEŢEAN IAŞI AL ARHIVELOR NAŢIONALE rezultă însă că actul respectiv nu figurează în evidenţa instituţiei şi, de asemenea, nu a fost identificată vreo persoană cu numele VV. cu bunuri imobile în Iaşi, strada x, numărul 70), martor al tranzacţiei fiind indicat numitul EEEE. posesor al actului de identitate seria x. V. numărul X (persoană fictivă - din adresa numărul x din 9 martie 2012 - [F: V11/161] a DIRECŢIEI LOCALE DE EVIDENŢA A PERSOANELOR IAŞI a rezultat că nu a fost identificată persoana cu datele respective de identitate).

În cursul procedurii judecătoreşti, instanţa a admis cererea de probe formulată de inculpatul D. (interogatoriul pârâtului, proba cu martorii J. şi KK. şi expertiză topo-cadastrală, având ca obiective: identificarea suprafeţei de 4.000 mp din strada x numărul 2, conform actului de vânzare; întocmirea schiţelor cu vecinătăţi şi evaluarea terenului) desemnându-l ca expert pe martorul S. - [F: V7/12 şi 18].

Martorul S., deşi s-a deplasat la imobilul în cauză împreună cu inculpaţii H. şi B. şi a constat că terenul indicat de aceştia nu prezintă elementele unei uzucapiuni (fiind îngrădit recent), iar imobilul indicat în schiţa actului de vânzare-cumpărare se suprapunea doar parţial cu terenul îngrădit (3.057 mp), la cererea expresă a inculpatului D. a menţionat în fals în cuprinsul raportului de expertiză întocmit şi depus la dosarul cauzei, la data de 15 ianuarie 2007, faptul că suprafaţa de teren vizată de zdelcă ar fi în fapt cea îngrădită arbitrar de inculpaţi şi ar face parte dintr-o proprietate mai veche de 6.271,818 mp - [F: V7/26-31].

De asemenea, la termenul din data de 22 ianuarie 2007 (termen la care ar fi trebuit să depună mărturie şi martorul KK.; acesta nu s-a prezentat, astfel încât inculpatul D. a renunţat la audierea acestuia), inculpaţii H. şi B. au adus-o la sediul instanţei pe inculpata J., care, la cererea celor doi inculpaţi şi inspirându-se de pe un document scris olograf de către inculpatul H., a declarat în fals în faţa instanţei - [F: V7/32] faptul că "îl cunosc pe reclamant şi ştiu că acesta stăpâneşte din 1958 o suprafaţă de aproximativ 6 - 7.000 mp teren, care este împrejmuită. Ştiu de asemenea că reclamantul este proprietarul acestui teren aşa cum de altfel este cunoscut şi de către vecinii acestuia deoarece mergeam la săniuş încă de când eram copil în această zonă. De asemenea, nu cunosc ca asupra acestui teren să fi existat vreun litigiu cu privire la dreptul de proprietate. Ştiu că de la data dobândirii şi până în prezent terenul este împrejmuit şi delimitat" (în condiţiile unei îngrădiri recente).

În baza acestui probatoriu, deformat conform propriilor interese de către membrii asocierii infracţionale, prin sentinţa civilă numărul x din 19 martie 2007, definitivă şi irevocabilă la data de 7 iunie 2007, prin nerecurare, instanţa a admis acţiunea civilă şi a constat calitatea reclamantului N. de proprietar prin efectul uzucapiunii asupra suprafeţei de 6.271,818 mp teren situat în Iaşi, strada x numărul 2, judeţul Iaşi, astfel cum a fost identificat acesta prin raportul de expertiză tehnică judiciară topo cadastrală întocmit de martorul S. [F: V7/60-61].

După obţinerea hotărârii judecătoreşti, inculpatul H., în baza procurii speciale autentificate prin încheierea numărul x din 5 octombrie 2007 (ce i-a fost dată de inculpatul N. şi de soţia acestuia - FFFF. - ce a acţionat în condiţiile erorii de fapt) a făcut demersuri pentru întocmirea schiţei cadastrale, intabularea bunului imobil şi dezmembrarea acestuia în 4 (patru) loturi, la finalizarea operaţiunii vânzându-i unul dintre acestea (în suprafaţă de 1.394 mp şi cota indiviză de 172,88 mp) martorei CCC. (contra sumei de 123.000 Euro, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea numărul x din 28 decembrie 2007- [F: V13/118-132]), iar diferenţa (4.705,12 mp şi cota indiviză aferentă acestuia) a transferat-o, în scopul evident de a îi ascunde provenienţa ilicită, în proprietatea inculpatului B., prin contractul autentificat prin încheierea numărul x din 29 mai 2008- [F: V13/215-216], întocmit în condiţiile erorii de fapt de către notarul public Q. şi în care acesta a indicat nereal faptul că operaţiunea ar fi una de vânzare-cumpărare, deşi transferul s-a făcut cu titlu gratuit, iar preţul indicat (690.700 RON) nu a fost plătit/încasat. Contractul a folosit ulterior de către inculpatul B. pentru a îşi intabula dreptul de proprietate asupra imobilului pe numele său.

Ulterior, inculpaţii H. şi B. au împrumutat diverse sume de bani (totalizând 37.000 Euro) de la martorul EE., garantând restituirea acestora cu suprafaţa de teren transferată în proprietatea ultimului dintre cei doi inculpaţi, sens în care a fost întocmit antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea numărul x din 11 noiembrie 2010 - [F: V15/204-205].

La data de 8 mai 2008, ROMSILVA RA - prin DIRECŢIA SILVICĂ IAŞI a depus la JUDECĂTORIA IAŞI o cerere de revendicare imobiliară (dosar civil numărul x/2008), în contradictoriu cu numita CCC. şi inculpaţii H. şi B. (ultimii doi reprezentaţi de inculpatul D.).

Prin Sentinţa civilă nr. x din 26 iunie 2009- [F: V15/229-230], întrucât valoarea estimată a bunului depăşea suma de 500.000 RON, JUDECĂTORIA IAŞI şi-a declinat competenţa în favoarea TRIBUNALULUI IAŞI (dosar civil numărul x/2009) - [F: V15/231-236].

Prin sentinţa civilă nr. x din 20 ianuarie 2009, TRIBUNALUL IAŞI a respins acţiunea civilă a ROMSILVA RA, pe considerentul că documentele de proprietate prezentate (privind constituirea amenajamentului silvic) datează din anul 1966, iar actul de proprietate al inculpatului N. (înscrisul falsificat de membrii asocierii infracţionale), conform sentinţei civile numărul x din 19 martie 2007 a JUDECĂTORIEI IAŞI, este datat 1958.

Prin activitatea infracţională descrisă mai sus, inculpaţii B., H., N., D., J. ŞI I. au cauzat un prejudiciu în patrimoniul Statului Român, reprezentat de Regia Naţională a Pădurilor ROMSILVA R.A. (prin Direcţia Silvică Iaşi), în valoare de 392.564 Euro, astfel cum rezultă din raportul de expertiză de evaluare imobiliară judiciară întocmit de către expertul QQQ. - [F: V5/279-300].

Curtea de Apel a dat eficienţă raportului de evaluare efectuat în faza de urmărire penală faţă de următoarele considerente: întocmirea raportului la un moment mult mai apropiat de data de referinţă, respectiv în perioada martie - aprilie 2012, data de referinţă fiind 19 martie 2007; expertul a luat în considerare un număr de 8 oferte din perioada martie 2007 - noiembrie 2007, din care a selectat trei comparabile situate în anul de referinţă la momente extrem de apropiate faţă de data de referinţă, respectiv tot din luna martie 2007; expertul, care a inspectat terenul supus evaluării în martie 2012 (s-a identificat proprietatea; s-au efectuat fotografii; s-au constatat caracteristicile proprietăţii; au avut loc discuţii cu proprietarii din zonă, care au furnizat unele informaţii utile în evaluare), a arătat că din ofertele de vânzare valabile a selectat pe acelea cu caracteristici relativ similare cu ale terenului evaluat.

A mai indicat că, din ofertele de vânzare valabile în luna martie 2007, a selectat pe acelea cu caracteristici relativ similare cu ale terenului evaluat şi că deşi nu a putut lua legătura cu proprietarii, nefiind în posesia unor descrieri amănunţite ale proprietăţii, informaţiile culese referitoare la proprietăţile comparabile sunt, însă, certe şi vizează amplasamentul, suprafaţa, utilităţile, data la care a fost valabilă oferta. În acest context, au fost date corecţii, în mod special, pentru caracteristicile anterior enumerate. Pentru celelalte criterii, s-a considerat că sunt relativ similare caracteristicile, fără a se interveni cu alte corecţii.

Expertul a indicat că s-a optat pentru valoarea estimată prin comparaţii directe, întrucât rezultă ca urmare a unui studiu minuţios a pieţei imobiliare a terenurilor din zona de amplasament, a selectării ofertelor de proprietăţi cu caracteristici similare şi comparării, având drept etalon elemente ce dau valoare unui teren - amplasament, cea mai bună utilizare, suprafaţă, utilităţi, dreptul deplin de proprietate, vecinătăţi şi vecini, acces, precum şi altele.

Nu s-a putut ignora nici faptul că, la efectuarea expertizei, a participat şi expert RRR., din partea inculpatului D., care a arătat că evaluarea terenului s-a făcut conform actelor normative în vigoare, piaţa imobiliară şi condiţiile reale din teren, concluziile raportului de evaluare fiind stabilite împreună.

Vinovăţia inculpaţilor în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunilor decurgând din fapta descrisă la punctul II din actul de sesizare a instanţei reiese din coroborarea următoarelor mijloace de probă:

- adresa din 10 februarie 2012 - [F: V1/45-65] a ROMSILVA R.A., din care reiese că suprafaţa de teren situată în municipiul Iaşi, strada x, nr. 2 face parte din Amenajamentul silvic al Ocolului Silvic Iaşi - U.P.I. Copou, u.a. %19 A, fiind înscrisă în Anexa nr. 3 la H.G. nr. 1705/2006. Prin Ordinul nr. 688 din 13 noiembrie 2008 emis de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale s-a aprobat Amenajamentul fondului forestier proprietate publică a statului, în care este inclus şi terenul menţionat.

- declaraţiile martorului S.. Din declaraţiile date în cursul urmăririi penale [F: V1/80-86] reiese faptul că: a indicat în raportul de expertiză întocmit în cauza civilă a JUDECĂTORIEI IAŞI numărul x/245/2006 cu referire la suprafaţa de teren din Iaşi, strada x, numărul 2 un alt amplasament decât cel care rezulta din actul de vânzare-cumpărare (zdelcă), pe baza indicaţiilor inculpaţilor H. şi B. şi la instigarea inculpatului D., care i-a solicitat să întocmească schiţa suprafeţei de teren îngrădită şi să ateste în raportul de expertiză ca fiind terenul din actul fals de vânzare-cumpărare (deşi se suprapunea doar parţial cu imobilul indicat în actul fals), motivând că "pe instanţă se descurcă el".

În cursul cercetării judecătoreşti (şedinţa publică din 15 ianuarie 2014), martorul a indicat că: s-a întâlnit cu inculpatul H., la momentul efectuării expertizei asupra terenului situat în strada x; a constatat nepotriviri între datele din zdelcă şi măsurători; i-a spus inculpatului D. situaţia, cu referire expresă la faptul că suprafaţa din schiţă cuprindea şi un teren învecinat, pe care nu îl măsurase, inculpatul spunând că proprietarul terenului ar fi înstrăinat prin zdelcă diferenţa de teren; i-a mai spus inculpatului D. că suprafaţa de teren se află într-o zonă necadastrată, inculpatul indicând că "se va descurca" în instanţă.

- declaraţiile martorului KK.. În cursul urmăririi penale, [F: V2/7-13], martorul a declarat că: o cunoaşte pe inculpata I. din perioada în care aceasta, în calitate de funcţionar la Biroul de Cadastru din PRIMĂRIA IAŞI a efectuat măsurători la un teren pe care îl foloseşte; aceasta i-a solicitat să dea declaraţia notarială autentificată prin încheierea numărul x/2006, în favoarea lui G., iar aspectele din cuprinsul declaraţiei i-au fost indicate de I., la sediul notariatului, unde a fost dus de aceasta şi de inculpaţii H. şi B., primind de la acesta din urmă suma de 50 RON, pentru declaraţia făcută; i s-a mai solicitat de către I. să mai dea o declaraţie notarială, însă nu ştie cu privire la ce anume, deoarece acest fapt nu s-a mai întâmplat (în cursul soluţionării dosarului civil nr. x/2006, cu privire la terenul în discuţie, deşi a fost solicitată administrarea probei testimoniale în cadrul căreia să fie audiaţi KK., cât şi J., membrii asocierii infracţionale au renunţat la audierea acestuia); o cunoaşte pe inculpata J., care s-a prezentat la notariat odată cu el, în acelaşi scop.

- declaraţiile inculpatei J.. În cursul urmăririi penale [F: V2/247-250], inculpata a indicat faptul că: îi cunoaşte pe inculpaţii H. (despre care ştie că se numeşte H. şi este nepotul lui G.) şi B. (nu ştie cum se numeşte, ci doar că este fratele lui H.) şi ştie că cei doi se ocupau de obţinerea în proprietate a terenurilor deţinute de bunicul lor - defunctul G.; îl cunoaşte pe inculpatul D. (nu ştie cum se numeşte, dar ştie că era avocatul celor doi şi îi însoţea mereu pe aceştia); a fost solicitată de inculpaţii H. şi B. pentru a depune mărturie în instanţă; a depus mărturie în instanţă în favoarea lui N. (deşi nu îl cunoştea pe acesta şi nici ce terenuri deţinuse), pentru terenul din Iaşi, strada x numărul 2, având convingerea că depune mărturie pentru un teren din zona Sărărie, care ar fi fost deţinut de G.; aspectele declarate în instanţă le-a aflat de la inculpatul H., care i-a dat o hârtie cu însemnări olografe; situaţia s-a repetat şi cu ocazia mărturiei depusă în instanţă în favoarea lui N., pentru terenul din Iaşi, strada x, numărul 26; cu ocazia uneia dintre declaraţiile date în instanţă, înainte de a intra în sala de judecată, fiind îngrijorată că nu ştie ce să spună, pentru că nu ştie date despre imobilul respectiv, a fost abordată de D., care a încercat să o liniştească, spunându-i că îi vor da "băieţii" informaţiile pe care să le declare; i s-a solicitat de către H. şi B. să mai depună mărturie în instanţă, în "dosarele lor", însă la termenul programat a plecat din ţară, iar la întoarcere a refuzat să mai depună mărturie pentru cei doi, deşi au contactat-o în acest scop; a primit de la H. suma de 70 RON, pentru a avea bani de transport, cu ocazia unei întâlniri avută cu acesta.

În cursul cercetării judecătoreşti (şedinţa publică din 16 octombrie 2013), inculpata J. a indicat că: a dat declaraţii la notar, la solicitarea şi în baza indicaţiilor date de nepoţii lui G., fără a cunoaşte niciodată care este amplasamentul suprafeţelor de teren deţinute de acesta; a dat declaraţii la notar de două ori, la sediul birourilor notariale fiind mai multe persoane, dintre care îi cunoştea doar pe nepoţii lui G., care i-au şi solicitat să dea declaraţiile respective, ei fiind cei care au contactat-o şi i-au indicat ce să declare; a mai fost solicitată de nepoţii lui G. să mai dea şi alte declaraţii, dar nu a mai făcut acest lucru pentru că a plecat din România în 4 iunie 2008.

- declaraţiile martorului ZZ.. Din declaraţiile date în cursul urmăririi penale [F: V2/268-270], rezultă faptul că: îi cunoaşte pe inculpaţii H. (despre care ştie că este cunoscut ca GGGG.) şi B.; ştie că inculpaţii se ocupau de obţinerea în proprietate a terenului din strada x, numărul 2; cei doi inculpaţi l-au rugat să vină să îi anunţe dacă cineva vine să facă gard şi să ocupe terenul; ştia despre ei că sunt reprezentanţii lui N., inculpaţii afirmând că acesta a cumpărat suprafaţa de 3000 - 4000 mp de la VV., afirmaţie confirmată şi de I.; I. i-a spus să declare şi că a avut grijă de teren peste 20 ani, aspect cu care nu a fost de acord; îl cunoaşte pe inculpatul D., despre care ştie că era avocatul acestora şi care s-a prezentat cu cei doi la terenul respectiv, în luna august 2006; o cunoaşte pe inculpata I., despre care ştie că este angajată la PRIMĂRIA IAŞI şi care s-a prezentat împreună cu H. şi B. la locaţia din strada x, solicitându-i să le indice terenul aflat în proprietatea CONSILIULUI LOCAL IAŞI; I. este cea care i-a solicitat să dea declaraţia notarială falsă, în favoarea lui N. şi l-a însoţit la sediul notarului public, aspectele din conţinutul declaraţiei fiind indicate notarului de aceasta, el neavând de unde să cunoască aspectele respective, locuind în zonă din 2002; iniţial, I. i-a spus că inculpaţii B. şi H. au acte pentru suprafaţa de 300 - 400 mp, ulterior pentru suprafaţa de 1500 mp, însă lui nu i s-a arătat vreun act de proprietate; inculpaţii B. şi H., la momentul efectuării îngrădirii, au îngrădit cât le-a permis materialele aduse.

În cursul cercetării judecătoreşti (şedinţa publică din 6 noiembrie 2015), martorul a declarat următoarele: ştie că N. a cumpărat de la VV. o suprafaţă de aproximativ 5.000 mp în zona pârtiei de schi; tranzacţia s-a realizat când martorul avea vârsta de 10 - 11 ani; a cunoscut-o pe I. în anii 2005 - 2006, când s-a dus la primărie, întrucât din pădure se tăiau copaci şi, pentru a se preveni alunecările de teren, dorea să i se dea respectiva suprafaţă de teren în folosinţă, pentru a o supraveghea şi pentru a preîntâmpina tăierile de copaci; nu a fost niciodată la suprafaţa de teren cu I.; nu a fost niciodată la suprafaţa de teren, în aceeaşi împrejurare, cu inculpaţii I., B. şi H.; a dat declaraţia notarială la solicitarea lui N., care a spus că are probleme cu terenul şi că are nevoie de un martor care să ateste că deţinuse suprafaţa de teren; a acceptat, întrucât cunoştea situaţia juridică a terenului; la notar, a fost doar cu N.; a citit declaraţia notarială, înainte de a semna; la discuţiile cu organele de poliţie şi reprezentanţii OCOLULUI SILVIC, a fost prezent şi H.; a stat la o distanţă de 70 - 80 metri şi nu a auzit ceea ce s-a discutat, nu a vorbit cu CCCC.; nu l-a văzut pe D. până la momentul declaraţiei date în faţa instanţei şi nu l-a văzut niciodată pe inculpat la suprafaţa de teren din strada x, nr. 2; pe B. l-a cunoscut în anii 2010 - 2011, aflând că este noul proprietar al terenului; nu îşi explică de ce în declaraţia dată în cursul urmăririi penale a indicat că declaraţia notarială conţine aspecte nereale, care i-au fost dictate de I.

- declaraţiile martorului OO.. În cursul urmăririi penale [F: V4/74-75], martorul a indicat faptul că: terenul din strada x, numărul 2, dobândit de N., este proprietatea statului şi face parte din amenajamentul OCOLULUI SILVIC IAŞI; activitatea de îngrădire a terenului a avut loc în luna iunie 2006, în aceeaşi perioadă fiind tăiaţi şi arborii de pe suprafaţa respectivă şi amplasată o baracă de lemn pe amplasamentul îngrădit, în interval de două săptămâni; şeful OCOLULUI SILVIC - inginerul CCCC., i-ar fi confirmat faptul că proprietar este o persoană pe nume "X" care prezentase documente justificative la sediul instituţiei.

În cursul cercetării judecătoreşti (şedinţa publică din 15 ianuarie 2015), a indicat că menţine declaraţia din cursul urmăririi penale, reiterând următoarele aspecte: a observat două persoane care împrejmuiau o suprafaţă de teren, de aproximativ 4.000 mp, în zona Sărăriei din municipiul Iaşi, pe strada x; s-a deplasat la suprafaţa de teren respectivă cu reprezentanţii OCOLULUI SILVIC, pe care i-a anunţat, şi cu organele de poliţie; cele două persoane au comunicat organelor de poliţie că li s-a solicitat să procedeze la împrejmuire, activitate pe care au şi finalizat-o; a aflat de la CCCC. că persoanele respective ar fi obţinut o hotărâre judecătorească privind dreptul de proprietate.

- declaraţiile martorului CCCC.. În cursul urmăririi penale [F:V4/87-88], martorul a reliefat următoarele aspecte: terenul din Iaşi, strada x numărul 2 este proprietate de stat, în administrarea OCOLULUI SILVIC IAŞI şi a aflat, în vara anului 2006, de la pădurarul OO., că nişte persoane au tăiat arborii şi l-au îngrădit; abia în iarna anului 2007, s-au prezentat la sediul OCOLULUI SILVIC IAŞI inculpaţii H. şi D., care au refuzat însă să-i prezinte vreun document cu privire la terenul îngrădit.

În cursul cercetării judecătoreşti (şedinţa publică din 9 noiembrie 2015), martorul a reliefat următoarele aspecte: în anul 2006, a primit un raport scris din partea pădurarului OO., care avea în responsabilitate şi versantul Ţicău, din care reieşea că o porţiune de 4.000 - 5.000 mp era îngrădită; întrucât fapta constituia infracţiune, a solicitat ajutorul organelor de poliţie; s-a deplasat la faţa locului cu agenţii de poliţie, pădurarul OO. şi şeful de district HHHH.; la faţa locului a venit şi ZZ., care a spus că are grijă de teren, i-a spus că i s-a încredinţat paza de către noii proprietari, dar nu a menţionat numele acestora; a constatat că aspectele descrise în raport sunt reale, suprafaţa de teren fiind îngrădită cu plasă sau sârmă ghimpată; vegetaţia forestieră nu prezenta urme de tăieri; după demersuri care au durat aproximativ un an, a aflat de la ZZ. că autorul îngrădirii ar fi H., precum şi adresa acestuia din strada x; l-a invitat pe acesta la sediul OCOLULUI SILVIC, unde s-a prezentat inculpatul H., însoţit de inculpatul D., precum şi de o terţă persoană; i-a întrebat în ce temei au ocupat suprafaţa de teren, iar aceştia i-au spus că în baza unei hotărâri judecătoreşti, existând şi intabularea efectuată; când le-a solicitat documente justificative, i-au răspuns că nu au nicio obligaţie în acest sens şi să se adreseze instanţei de judecată; pe inculpatul B. l-a văzut pentru prima dată în cursul anului 2010.

- declaraţiile martorului VV.. În cursul urmăririi penale [F:V4/119-120], martorul a reliefat următoarele aspecte: a avut anterior doar numele IIII., iar părinţii săi au avut prenumele x, iar bunicii săi x, au locuit şi deţinut în strada x numărul 70 o casă de locuit (unde a copilărit şi martorul) şi o suprafaţă aferentă de aproximativ 3.000 mp teren, care a fost vândută în anul 1986 de JJJJ., cu contract notarial cu clauză de întreţinere; au mai deţinut încă o suprafaţă de aproximativ 500 mp teren, în zona KKKK., care a fost vândută în anii 1967 - 1970; bunicul său nu a locuit la adresa invocată în cererea de chemare în judecată şi nici el personal (municipiul Iaşi, strada x, numărul 17, apartament 15); nu cunoaşte date despre terenul din strada x, numărul 2, bunicul său nu a deţinut teren la adresa respectivă; consideră că actul sub semnătură privată prin care N. ar fi cumpărat de la VV. suprafaţa de 4.000 mp teren în strada x, numărul 2, este fals, conţine aspecte nereale, întrucât, pe de o parte, bunicul său venise în Iaşi, după al Doilea Război Mondial, iar pe de altă parte cumpărase imobilul din strada x 70, nu îl moştenise; nu l-a cunoscut niciodată pe inculpatul N.

În cursul cercetării judecătoreşti (şedinţa publică din 24 septembrie 2015), martorul a reiterat că: s-a născut la adresa din Strada x, nr. 70, şi, până la vârsta de 15 - 16 ani, a petrecut verile la această adresă, unde locuia bunicul său, VV.; până la data decesului, în 1969 bunicul şi în anul 1986 bunica, nu au locuit la alte adrese; casa era cu dependinţe şi avea o suprafaţă de teren de aproximativ 3000 mp; imobilul din Sărăriei a fost vândut unei familii pe care nu o cunoaşte; bunicii săi mai deţineau în proprietate doar o suprafaţă de teren de 500 mp, pe care cultivau legume; a indicat că, ulterior audierii la organul de urmărire penală, şi-a adus aminte că bunicii săi vorbeau despre înstrăinarea suprafeţei pe care se cultivau legume către un anume N.; suprafaţa a fost vândută în final, dar nu poate preciza cine este cumpărătorul.

- declaraţiile martorului PP., care în cursul urmăririi penale [F:V4/76-77], a indicat că H. i-a propus şi vânzarea unei suprafeţe de teren din municipiul Iaşi, strada x.

În cursul cercetării judecătoreşti (şedinţa publică din 15 ianuarie 2015), a indicat că menţine declaraţiile date în cursul urmăririi penale.

- adresa din 9 martie 2012 - [F: V11/161] a DIRECŢIEI LOCALE DE EVIDENŢA A PERSOANELOR IAŞI, din care rezultă faptul că nu a fost identificată nicio persoană cu numele VV., domiciliată în strada x numărul 70.

- adresa din 14 martie 2012 - [F: V11/173] a SERVICIULUI JUDEŢEAN IAŞI al ARHIVELOR NAŢIONALE din care rezultă faptul că actul transcris la TRIBUNALUL IAŞI, secţia 3 cu numărul x/1918 nu figurează în evidenţa instituţiei şi, de asemenea, nu a fost identificată vreo persoană cu numele VV. cu bunuri imobile în Iaşi, strada x numărul 70 (bunicul martorului VV. avea numele VV., nu VV.).

- adresa din 9 martie 2012 - [F: V11/161] a DIRECŢIEI LOCALE DE EVIDENŢA A PERSOANELOR IAŞI din care rezultă faptul că nu a fost identificată o persoană cu numele EEEE., posesor al actului de identitate seria x.V. nr. X;

- procura specială, autentificată prin încheierea numărul x din 5 octombrie 2007 a notarului public LLLL. - [F: V13/194], primită de inculpatul H. de la N. şi FFFF., prin care este împuternicit să înstrăineze terenurile aflate pe numele acestora.

- declaraţiile martorului EE.. În cursul urmăririi penale [F: V2/55-60], martorul a arătat că: îi cunoaşte pe inculpaţii H. (soţul verişoarei sale) şi B. (partener de afaceri al lui H.), inculpaţii fiind şi clienţi ai firmei sale de amanet ZZZ. S.R.L. IAŞI; H. şi B. s-au prezentat împreună şi i-au solicitat sume de bani împrumut, garantând cu suprafeţele de teren din MIROSLAVA şi din IAŞI, strada x, numărul 2, încheind (el personal sau angajatul său AAAA.), ca documente justificative pentru sumele acordate acestora, antecontracte de vânzare-cumpărare, semnate de B.

În cursul cercetării judecătoreşti (şedinţa publică din 19 iunie 2014), martorul a declarat că inculpatul B. i-a solicitat cu titlu de împrumut suma de 25.000 EURO oferind drept garanţie un imobil din municipiul Iaşi, strada x, împrumut restituit; un angajat al său l-a împrumutat pe inculpatul B. cu suma de 21.500 EURO pentru care inculpatul a oferit drept garanţie o suprafaţă de teren de 7.000 mp din terenul situat în zona E.; la notariat, B. s-a prezentat singur, nu însoţit de inculpatul H.

- martora CCC., audiată în cursul cercetării judecătoreşti în şedinţa publică din 22 noiembrie 2016, a arătat, în esenţă, modalitatea de dobândire a unei suprafeţe de 1.400 mp teren în strada x de la inculpatul H. la preţul de 123.000 Euro, în cursul anului 2007. A indicat că a discutat doar cu inculpatul H., care avea procură de la N.

- declaraţiile martorei DDD.. În cursul cercetării judecătoreşti (şedinţa din 12 decembrie 2016), a arătat că: i-a văzut în mai multe rânduri pe inculpaţii B. şi H. la sediul cabinetului de avocatură al inculpatului D.; fiecare din cei doi inculpaţi venea singur (împrejurare absolut nerelevantă din perspectiva reţinerii unei asocieri infracţionale); a preluat de la aceştia documente, a efectuat copii şi a restituit originalele; H. ar fi plătit o dată o sumă de bani inculpatului D. cu titlu de onorariu (fără a se depune dovadă în acest sens); îi sună cunoscut numele J.

III. Terenul situat în municipiul Iaşi, strada x, FN, judeţul Iaşi (parte civilă U.A.T. MUNICIPIUL IAŞI)

În vara anului 2006, în baza unor informaţii ce le-au fost oferite de inculpata I., inculpaţii H. şi B. au identificat, în zona fostului cartier MUNTENI al municipiului IAŞI (strada MOCANULUI), un teren liber, aflat în proprietatea U.A.T. MUNICIPIUL IAŞI, pentru care, în conivenţă cu inculpatul D. au decis iniţierea şi susţinerea unei acţiuni judecătoreşti de constatare a uzucapiunii demarată în numele inculpatului N.

În acest sens, inculpaţii I. (ce a uzat de calitatea ei de funcţionar în cadrul PRIMĂRIEI MUNICIPIULUI IAŞI), H. şi B. le-au determinat pe martorele Z. şi FF., spunându-le că deţin documente de proprietate pentru nişte suprafeţe de teren situate în vecinătatea amplasamentelor folosite de acestea, să dea câte o declaraţie notarială pe proprie răspundere, autentificate prin încheierile din 10 noiembrie 2006 - [F: V8/77] şi, respectiv, 25 septembrie 2006 - [F: V8/78] în care acestea au susţinut în fals faptul că îl cunosc pe N. şi ştiu faptul că acesta a cumpărat în anul 1960 "de la domnul MMMM. un teren în suprafaţă de 3.360 mp situat în Iaşi, cartier Munteni, strada x nr. 26, jud. Iaşi şi tot în acelaşi an, în vară, a cumpărat de la domnul NNNN. un teren în suprafaţă de 1.788 mp situat în Iaşi, cartier Munteni, str. x, jud. Iaşi, terenuri care se învecinează în prezent cu imobilul proprietatea mea. Cunosc aceste lucruri de la fostul proprietar al imobilului proprietatea mea. Tot de la el am aflat că, de la data achiziţionării terenurilor în cauză, domnul N. le-a stăpânit continuu, s-a comportat ca un bun proprietar şi a realizat lucrări agricole pe aceste terenuri. Din momentul în care am cumpărat imobilul aflat în vecinătatea terenurilor domnului N., acesta mi-a permis să le folosesc în scopuri agricole, fără a-mi cere nimic în schimb. În acest fel folosesc terenurile domnului N. şi în momentul de faţă" - în condiţiile în care cei trei nu se cunoşteau, iar inculpatul N. nu deţinuse/achiziţionase imobilul în cauză.

De asemenea, la data de 29 septembrie 2006, în conivenţă cu ceilalţi membri ai asocierii infracţionale, inculpatul R. a întocmit şi depus - [F: V2/207-217 indice 5] la JUDECĂTORIA IAŞI, în numele inculpatului N. o acţiune civilă (ce a făcut obiectul dosarului civil numărul x/2006 al JUDECĂTORIEI IAŞI - [F: V8/6-107]) de constatare şi obţinere a unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act de vânzare/cumpărare, prin care solicita să se constate cumpărarea suprafeţei de 3.360 mp teren, în contradictoriu cu pârâtul MMMM. - consemnând o adresă de domiciliu fictivă pentru acesta, respectiv municipiul Iaşi, strada x numărul 11, apartament 13, judeţul Iaşi, acesta din urmă fiind decedat.

Din declaraţia martorei BB. - nepoata lui MMMM. - [F: V4/25-26] rezultă faptul că acesta a locuit o perioadă, împreună cu soţia sa, începând cu anii 1960, la un apartament din Iaşi, situat în spatele clădirii "OOOO.", iar ulterior la o rudă din zona Tătăraşi, iar conform adresei din 9 martie 2012 a Serviciului de Evidenţă a Persoanelor Iaşi - [F: V11/161-163] defunctul MMMM. a figurat cu domiciliul, de la data de 13 octombrie 1962, în Iaşi, strada x, apartament 2 şi a decedat în anul 1987.

La cerere, inculpatul R. a anexat un înscris sub semnătură privată, întocmit în fals de membrii asocierii (probabil în luna septembrie 2006, după identificarea amplasamentului) şi denumit "ACT DE VEŞNICĂ VÂNZARE" - [F: V8/13-16], în care au atestat în mod nereal cumpărarea la data de 21 aprilie 1960 de către N. (ce a semnat zdelca în cauză) de la MMMM. domiciliat în Iaşi, cartier Munteni, strada x numărul 26, a suprafeţei de 3.360 mp teren, compusă din două loturi amplasate în strada x, şi o construcţie (casă) amplasată pe acestea, la preţul de 150.000 RON, martor al tranzacţiei fiind indicat numitul PPPP. - domiciliat în Iaşi, strada x (persoană fictivă - conform adresei nr. x din 9 martie 2012 a SERVICIULUI DE EVIDENŢĂ A PERSOANELOR IAŞI [F: V11/161]).

În cursul procedurii judecătoreşti, la termenul din data de 3 noiembrie 2006 - [F: V8/12-13], inculpatul R. a solicitat instanţei proba cu înscrisuri (depunând la data de 23 ianuarie 2007 cele două declaraţii notariale autentificate prin încheierile numerele x din 10 noiembrie 2006 - [F: V8/77] şi, respectiv, y din 25 septembrie 2006 - [F: V8/78]), interogatoriul pârâtului, expertiză topometrică şi proba cu doi martori, în persoana numitelor FF. şi Z. - instanţa admiţând proba cu înscrisuri şi proba cu interogatoriul pârâtului, amânând discutarea probei testimoniale şi probei cu expertiză topometrică.

Întrucât Z. a fost citată procedural la data de 4 ianuarie 2007 pentru a fi audiată în calitate de martor, la data de 22 ianuarie 2007, în dosarul civil numărul x/2006 al JUDECĂTORIEI IAŞI (având ca obiect obţinerea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru un teren în suprafaţă de 1788 mp amplasat în Iaşi, cartier Munteni, strada x, nr. 3, pe care membrii asocierii infracţionale urmăreau, de asemenea, să îl obţină pe numele inculpatului N.), martora i-a contactat pe inculpaţii I., H. şi B. şi, reproşându-le faptul că declaraţia pe proprie răspunde dată la notar la cererea lor conţine aspecte nereale, le-a comunicat că intenţionează să se prezinte în instanţă în calitate de martor şi că va spune adevărul - circumstanţe în care, la data de 23 ianuarie 2007 (a doua zi faţă de termenul din dosarul x/2006, la care martora s-a prezentat, fiind însă trimisă acasă de inculpatul R.), inculpatul R. a depus o nouă notă de probe, în care a propus audierea în calitate de martor a inculpatei J. (martorul "de serviciu" al membrilor asocierii) - [F: V8/46].

La termenul de judecată din 19 ianuarie 2007 - [F: V8/42], instanţa a dispus efectuarea în cauză a unei expertize judiciare topometrice (obiective: identificarea suprafeţei de teren din actul sub semnătură privată, schiţă, vecinătăţi, amplasament şi, respectiv, evaluarea suprafeţei de teren), desemnându-l ca expert pe martorul II. care în cuprinsul raportului de expertiză - [F: V8/67- 81], întocmit şi depus la dosarul cauzei la data de 11 aprilie 2007, a indicat, în mod corect, vechiul amplasament al terenului vizat de zdelcă şi pe care, invocând o serie de alunecări de teren ce au avut loc în zona respectivă, l-a translat în funcţie de noul traiect al străzii x, fără a menţiona faptul că parte din acest teren este îngrădit şi se află în posesia martorei TT.

Ulterior, la termenul din data de 13 aprilie 2007, inculpaţii H. şi B. au adus-o la sediul instanţei pe inculpata J. care, la cererea celor doi inculpaţi şi inspirându-se de pe un document scris olograf de către primul dintre aceştia, a declarat în fals în faţa instanţei faptul că "sunt în relaţii bune cu reclamantul, pe pârât nu-l cunosc, îl cunosc pe reclamant de mic întrucât era în relaţii cu tatăl meu, prestându-şi reciproc diferite servicii, tatăl meu fiind zugrav, iar reclamantul N. fiind croitor. Când eram copil mergeam foarte des cu tatăl meu la terenul respectiv pentru a mă da cu sania, iar după ce am terminat facultatea mergeam cu soţul meu la iarbă verde. Terenul este situat la Piaţa Păcurari pe stânga pe strada x, fiind împrejmuit. Cunosc că reclamantul ţine acest teren de când eram eu în clasa a 7 a, de prin anii 1960. Nu-l cunosc pe pârât, dar ştiu că era vorba în casă că reclamantul a cumpărat terenul de la MMMM.. Terenul este fără construcţii, fiind iarbă şi este împrejmuit. Menţin relaţii bune cu reclamantul şi am fost de curând la acel teren".

În baza acestui probatoriu deformat conform propriilor interese de către membrii asocierii infracţionale, prin Sentinţa civilă numărul x din 13 aprilie 2007 - [F: V8/99-102] instanţa a admis acţiunea civilă şi a constat intervenită vânzarea - cumpărarea terenului în suprafaţă de 3.212 mp, situat în Iaşi, cartier Munteni, strada x (fosta strada x numărul 26), sentinţa civilă rămânând, iniţial, definitivă prin nerecurare.

După obţinerea hotărârii judecătoreşti, inculpaţii H. (ce a înregistrat, la data de 13 iunie 2007, imobilul pe numele tatălui său la Direcţia de impozite şi taxe locale a Primăriei Municipiului Iaşi - [F: V11/214]) şi B. l-au contactat pe martorul YY. - inginer cadastrist, căruia i-au solicitat să întocmească documentaţia cadastrală în vederea intabulării imobilului, circumstanţe în care martorul a constatat că o parte din suprafaţa din schiţa întocmită de expertul II. era îngrădită şi făcea parte din proprietatea martorei TT., situaţie în care le-a comunicat celor doi că nu poate pătrunde pe proprietatea respectivă decât în prezenţa unui executor judecătoresc.

Pentru a evita declanşarea unui conflict cu martora în cauză, cei doi inculpaţi i-au prezentat martorului YY. declaraţia pe proprie răspundere autentificată prin încheierea din 13 septembrie 2007- [F: V4/105-106] a inculpatului N., prin care acesta era de acord cu întocmirea documentaţiei cadastrale şi intabularea doar a unei suprafeţe de 1.577 mp teren (doar cea care a putut fi măsurată de cadastrist şi care se afla în proprietatea U.A.T. MUNICIPIUL IAŞI) din totalul de 3.212 mp dobândiţi prin hotărârea instanţei - documentaţie cadastrală ce a fost recepţionată de OFICIUL DE CADASTRU ŞI PUBLICITATE IMOBILIARĂ IAŞI la data de 21 septembrie 2007, imobilul fiind intabulat pe numele lui N. sub numărul cadastral x - [F: V14/148-149].

Ulterior, la data de 5 octombrie 2007, în conivenţă cu inculpatul B., H. i-a vândut terenul în cauză (în calitate de mandatar al tatălui său, în baza procurii autentificate sub numărul x din 5 octombrie 2007- [F: V13/224] dată de acesta), martorului PP. în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea din 5 octombrie 2007 - [F: V13/233-234], la preţul de 372.290 RON (echivalentul a 110.000 Euro) - sumă ce a fost folosită de inculpatul H. după cum urmează:

- 14.200 EURO - pentru achiziţionarea autoturismului marca P., cu numărul de înmatriculare x (care a fost achiziţionat iniţial pe numele lui B. la data de 19 octombrie 2007, din Germania - conform documentelor în limba germană - [F: V16/8-9] şi ulterior, achiziţionat de inculpatul H., prin contractul de vânzare-cumpărare din 27 februarie 2008 (la preţul de 10.000 Euro) - [F: V16/10-14];

- 61.400 EURO - ce a fost introdusă în circuitul financiar al inculpatei S.C. "O." S.R.L. IAŞI - CUI: 16888215 - [F: V3/120-131 indice 3], prin dispoziţiile de încasare din datele de 7 octombrie 2007 - 36.400 EURO - [F: V16/112] şi 8 octombrie 2007 - 25.000 EURO - [F: V16/112] şi folosite ulterior pentru achiziţionarea a două autoturisme marca P., astfel:

a) suma de 36.400 EURO (conform chitanţelor din 12 octombrie 2007, 15 octombrie 2007, 16 octombrie 2007 şi 17 octombrie 2007- [F: V16/114-117]), în valoare de 9.100 EURO fiecare - pentru plata autoturismului marca P. cu numărul de înmatriculare X, achiziţionat de la QQQQ. Germania [conform contractului şi facturii numărul x din 17 octombrie 2007 - [F: V16/25-35/118-119]), autoturism pe care i l-a dat spre folosinţă inculpatului B. (în fapt, proprietar real al autovehiculului];

b) suma de 25.000 EURO (conform chitanţelor din 13 octombrie 2007 - 5.630 Euro, 18 octombrie 2007 - 9.470 Euro, 19 octombrie 2007 - 9.900 EURO -[F: V16/125]) pentru plata autoturismului marca P. cu nr. de înmatriculare X, achiziţionat de la QQQQ. Germania (conform contractului şi facturii nr. x din 17 octombrie 2007 -[F: V16/24/124-126], autoturism pe care i l-a dat spre folosinţă inculpatului D. (în fapt proprietar real al autovehiculului).

S.C. O." S.R.L. IAŞI a fost înfiinţată în anul 2004, având ca administrator şi asociat unic pe inculpatul H. şi ca obiect de activitate "comerţul cu produse diverse". În anul 2007, firma nu a derulat activităţi comerciale, conform balanţelor de verificare, registrelor de casă şi jurnalelor de operaţiuni contabile - [F: V16/36-316], singurele operaţiuni evidenţiate fiind plata obligaţiilor fiscale şi a contribuţiilor sociale aferente singurului angajat, RRRR., soţia inculpatului.

La câteva luni de la obţinerea hotărârii judecătoreşti, inculpaţii B. şi H. au deschis o acţiune civilă în contradictoriu cu martora TT. (dosar civil x/2007 al JUDECĂTORIEI IAŞI - [F: V4/30-39]), prin care au încercat să obţină în proprietate şi restul suprafeţei de teren din schiţa expertului II. ce se afla în proprietatea martorei - circumstanţe în care aceasta a făcut verificări referitoare la numitul MMMM. şi la terenul pe care acesta îl deţinuse în zonă.

În acest sens, a contactat-o pe numita BB. (nepoata acestuia), care aflând de dosarul civil în care MMMM. avusese calitatea de pârât, a luat decizia de a formula recurs - [F: V8/115-118] împotriva sentinţei civile numărul x din 13 aprilie 2007 - [F: V8/99-102], arătând în cerere faptul că numitul MMMM. decedase în anul 1987, că nu locuise niciodată la adresa la care fusese citat în cauza civilă şi că nici nu deţinuse vreodată în proprietate suprafaţa de 3.360 mp teren (ci doar 300 mp) în Iaşi, strada x numărul 26.

Urmare a acestui demers, prin decizia civilă numărul x din 7 octombrie 2008 - [F: V8/164-167], TRIBUNALUL IAŞI a admis recursul formulat de martora BB. împotriva sentinţei civile numărul x din 13 aprilie 2007 - [F: V8/99- 102] a JUDECĂTORIEI IAŞI, pe care a casat-o. dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

La acest moment, conform rolului său în cadrul grupării, "ostilităţile" au fost preluate de inculpatul D. care, în baza împuternicirii avocaţiale din 14 noiembrie 2008, a formulat la data de 17 noiembrie 2008 - [F: V8/173-177] contestaţie în anulare (dosarul civil numărul x/2008 al TRIBUNALULUI IAŞI), invocând faptul că inculpatul N. fusese citat greşit de instanţa de recurs la adresa "strada x nr. 10" şi nu la adresa din "strada x nr. 10" - contestaţie ce i-a fost respinsă prin decizia civilă numărul x din 17 decembrie 2008 - [F: V8/189-191].

În aceste condiţii, întrucât cunoştea faptul că parte din terenul în cauză fusese vândut de membrii asocierii, în conivenţă cu aceştia şi în scopul de a le asigura folosul infracţiunii, inculpatul D. a acţionat în sensul perimării acţiunii civile trimise spre rejudecare de instanţa de recurs (dosarul civil numărul x/2006- [F: V8/193- 231]), sens în care: la data de 26 ianuarie 2009, inculpatul H. a depus în numele tatălui său o cerere de amânare - [F: V8/200] sub pretextul necesităţii angajării unui apărător; la data de 16 februarie 2009 - [F: V8/206] inculpatul D., în calitate de apărător ales, depune o altă cerere de amânare; la data de 16 martie 2009- [F: V8/215] inculpatul D. a solicitat suspendarea cauzei pentru indicarea moştenitorilor lui MMMM. (care a fost citat de instanţă din nou, la adresa nereală).

Prin Sentinţa civilă nr. x din 14 iunie 2010, rămasă irevocabilă la 21 iunie 2010 - [F: V8/225-227], instanţa a constatat perimarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul N., motivat de faptul că niciuna dintre părţi nu s-a mai prezentat.

Prin activitatea infracţională descrisă, inculpaţii B., N., H., D., R., J. şi I. au cauzat un prejudiciu în patrimoniul U.A.T. MUNICIPIUL IAŞI, în valoare de 100.755 Euro, astfel cum rezultă din raportul de expertiză de evaluare imobiliară judiciară întocmit în cauză de către expertul QQQ. - [F: V5/302-332].

Curtea de Apel Iaşi a dat eficienţă raportului de evaluare efectuat în faza de urmărire penală faţă de următoarele considerente: întocmirea raportului la un moment mult mai apropiat de data de referinţă, respectiv în perioada martie - aprilie 2012, data de referinţă fiind 13 aprilie 2007; expertul a luat în considerare un număr ridicat de oferte, respectiv 26 de oferte din perioada ianuarie 2007 - noiembrie 2007, din care a selectat trei comparabile situate în anul de referinţă la momente extrem de apropiate faţă de data de referinţă, respectiv în lunile martie 2007 şi aprilie 2007; expertul, care a inspectat terenul supus evaluării, în martie 2012 (a identificat proprietatea; a efectuat fotografii; a constatat caracteristicile proprietăţii; a discutat cu proprietarii din zonă care au furnizat unele informaţii utile necesare în evaluare), a arătat că din ofertele de vânzare valabile a selectat pe acelea cu caracteristici relativ similare cu ale terenului evaluat.

A mai indicat că, deşi nu a putut lua legătura cu proprietarii, nefiind în posesia unor descrieri amănunţite ale proprietăţii, informaţiile culese referitoare la proprietăţile comparabile sunt, însă, certe şi vizează amplasamentul, suprafaţa, utilităţile, data la care a fost valabilă oferta. În acest context, au fost date corecţii, în mod special, pentru caracteristicile anterior enumerate. Pentru celelalte criterii, s-a considerat că sunt relativ similare caracteristicile, fără a se interveni cu alte corecţii. Din ofertele enumerate, au fost eliminate cele situate la extremele intervalului valoric de ofertare, fiind alese cele cu caracteristici cât mai apropiate de proprietatea aflată în evaluare.

Vinovăţia inculpaţilor în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunilor decurgând din fapta descrisă la punctul III din actul de sesizare a instanţei reiese din coroborarea următoarelor mijloace de probă:

- adresa nr. x din 27 februarie 2012 - [F: V1/42-43] a PRIMĂRIEI MUNICIPIULUI IAŞI, din care rezultă faptul că suprafaţa de 3.212 mp teren situată în intravilanul municipiului Iaşi, strada x, nr. 39, face parte din domeniul privat al Municipiului Iaşi (nefiind inventariată).

- declaraţiile martorei TT.. În cursul urmăririi penale [F: V4/115-118], martora a reliefat următoarele aspecte: i-a observat pe inculpaţii H., D. şi B., începând cu anul 2006, că au făcut mai multe deplasări în zona străzii x şi au vizualizat, în mod discret, mai multe suprafeţe de teren, printre care şi cea liberă de construcţii situată între proprietatea sa şi a lui CC.; după obţinerea hotărârii judecătoreşti, H. şi D. s-au prezentat la locaţia respectivă împreună cu cadastristul YY., pentru a întocmi documentaţia cadastrală în vederea intabulării imobilului; în împrejurarea respectivă, D. i-a arătat o legitimaţie şi i-a spus că este "avocatul lui X" l-a văzut pe N., prima dată, în anul 2007, când l-a însoţit pe H. cu ocazia îngrădirii terenului din strada x, numărul 39; ştie că defunctul MMMM. avusese o suprafaţă mică de teren, în partea de jos a versantului, în strada x; cu ocazia litigiului civil avut cu N., a făcut verificări privind pe MMMM. şi a aflat că acesta fusese citat la o adresă fictivă în calitate de pârât, în proces cu N.; a contactat-o pe nepoata defunctului - BB., de la care a aflat că numitul MMMM. nu avusese niciodată o suprafaţă de 3.360 mp în zonă şi era decedat la momentul procesului civil deschis de N.; a aflat de la Z. că atât ea, cât şi FF. fuseseră păcălite să dea declaraţii notariale în favoarea lui N.; în aceeaşi perioadă, l-a văzut şi pe inculpatul R. la locaţia în cauză, împreună cu inculpatul D.

În cursul cercetării judecătoreşti (şedinţa publică din 4 iunie 2015), martora a menţinut declaraţia dată în cursul urmăririi penale, reiterând următoarele aspecte: locuieşte de foarte mulţi ani pe strada x, nr. 41, învecinată cu nr. 39; terenul este deţinut din anul 1963, fiind frecventat de ea şi soţul ei, efectuând şi lucrările specifice; în casa de pe strada x s-a mutat din 1995; suprafeţele de teren alocate la constituirea zonei au fost între 200 mp şi 400 mp (au fost alocate terenuri persoanelor afectate de inundaţii);

în cursul anului 2007, s-au prezentat în zonă inculpaţii H. şi D., prezentând o hotărâre judecătorească pentru o suprafaţă de 3220 mp, din care mai era liberă suprafaţa de 1600 mp, precum şi o zdelcă, în care apăreau X şi MMMM., datată din anii 1960; zdelca i-a trezit suspiciuni, întrucât făcea referire la judeţul Iaşi, or, la acel moment, ţara era împărţită în raioane şi regiuni, fiind vorba despre regiunea Iaşi; terenul vizat de H. aparţine Primăriei, fiind folosit de foarte mulţi ani de QQ.; MMMM. a deţinut teren în zona respectivă, însă în alt amplasament, şi doar în jur de 360 mp; un alt aspect de natură a îi trezi suspiciuni în privinţa zdelcii a fost că apărea ca semnată de MMMM., în condiţiile în care acesta era neştiutor de carte, nora acestuia prezentându-le acte care aveau la rubrica semnătură amprenta degetului mare; urmare a alunecărilor de teren din zonă, MMMM. a solicitat atribuirea unui apartament la bloc;

MMMM. a locuit într-un bloc din spatele OOOO., nu a locuit niciodată la adresa din bulevardul x; în anul 2007, MMMM. era decedat de aproximativ 20 de ani; BB. este nepoata lui MMMM.; în vara lui 2007, H. a venit cu o echipă de muncitori şi cu o maşină, în care era plasă sudată, a dublat gardul de la suprafaţa de teren şi când a fost întrebat dacă să dubleze şi gardul dinspre proprietatea ei a spus "deocamdată nu" în noiembrie 2007, a fost chemată în judecată de H. pentru a îi lăsa în posesie suprafaţa de 1635 mp, pe care avea construită casă fiul ei şi pentru care ea avea titlu, urmare a hotărârii judecătoreşti de uzucapiune, din 2007 (familia soţului său a ajuns să stăpânească suprafaţa de 2160 mp de teren, urmare a faptului că în zonă au rămas terenuri libere, vecinii plecând la bloc);

în aceste împrejurări, a strâns documente privind situaţia terenurilor sale şi a discutat cu nora lui MMMM., care, suplimentar aspectelor legate de semnătura defunctului, probate prin documentele prezentate, i-a spus că numitul MMMM. nu a încheiat vreun contract de vânzare-cumpărare, întrucât terenul era donat statului; nu este în relaţii de duşmănie cu X, a utilizat doar căile legale pentru a se apăra.

- declaraţiile martorei BB.. În cursul urmăririi penale [F: V4/25-26], martora a declarat următoarele aspecte relevante: defunctul MMMM. (bunicul ei) a locuit o perioadă, împreună cu soţia sa, începând cu anii 1960, la un apartament din IAŞI, situat în spatele clădirii "OOOO.", iar ulterior la o rudă din zona Tătăraşi; bunicul său deţinuse o casă de locuit şi o suprafaţă de aproximativ 300 mp teren în strada x numărul 26, dar cu ocazia unor alunecări de teren în zona respectivă, a părăsit locaţia şi s-a mutat împreună cu soţia sa la un apartament de bloc din municipiul IAŞI; martora a locuit până în anul 1968 în apropiere de imobilul din strada x, numărul 26, şi cunoaşte faptul că acesta a rămas nelocuit după plecarea bunicului său, iar nimeni din familia sa nu a auzit de o eventuală tranzacţie de vânzare a imobilului de către MMMM.; consideră că înscrisul sub semnătură privată prin care N. a cumpărat suprafaţa de 3360 mp teren de la defunct, este fals; a aflat de la avocat că defunctul MMMM. fusese dat în judecată, într-un proces civil, de către N. şi a declarat recurs, fiind intrigată de faptul că bunicul ei (decedat) fusese citat la o adresă unde nu locuise niciodată.

În cursul cercetării judecătoreşti (şedinţa publică din 9 aprilie 2014), poziţia martorei nu a suferit modificări: bunicul său deţinuse o suprafaţă mică de teren, mai exact o curte în faţa casei; la un moment dat, casa bunicului - MMMM. - s-a dărâmat, urmare a unor alunecări de teren, primind o garsonieră într-un bloc din spatele OOOO., ulterior locuind la o rudă în Tătăraşi; MMMM. nu a locuit niciodată la bloc pe strada x; mama sa i-a spus că bunicul său, MMMM., nu a deţinut o suprafaţă de 3360 mp; mama sa nu i-a spus nimic despre o vânzare a terenului pe care MMMM. l-a avut în strada x; mama sa a fost contactată de o persoană care s-a interesat de teren, un avocat pe nume X, care i-a prezentat un înscris intitulat "ACT DE VEŞNICĂ VÂNZARE".

- declaraţiile martorului QQ.. În cursul urmăririi penale [F: V4/79-81], martorul a arătat că locuieşte în cartierul SSSS., pe strada x, din anul 1980; a utilizat, din anul 1983, suprafaţa de aproximativ 1.015 mp din strada x, numărul 39, pentru culturi agricole, suprafaţă de teren pentru care a achitat impozit la PRIMĂRIA IAŞI, din anul 2004, şi pe care a îngrădit-o; suprafaţa a fost deţinută anterior, în perioada 1971-1983, de numita TTTT. (decedată în anul 1987), fără documente legale; în anul 2007, au venit la imobilul respectiv inculpaţii H. şi B., care au prezentat o hotărâre judecătorească, conform căreia terenul era proprietatea lui N.; au îngrădit terenul cu alt gard şi nu i-au mai permis accesul la imobil; cunoaşte că strada x există şi în prezent, dar este mai îngustă decât strada x şi se înfundă în partea dinspre Grădina Botanică; i-a văzut începând din anul 2006, pe H., B. şi D., făcând mai multe deplasări în strada x, la terenul pe care îl folosea; la un moment dat, D. i-a cerut o schiţă a terenului respectiv; în aceeaşi perioadă l-a văzut şi pe inculpatul R. la locaţia în cauză, împreună cu inculpatul D.

În cursul cercetării judecătoreşti (şedinţa publică din 26 februarie 2015), martorul a învederat următoarele: deţine o suprafaţă de teren de 1.015 mp în strada x, nr. 39, pe care a dobândit-o, în anul 1983, de la numita TTTT., fiind încheiată o zdelcă care atesta transferul dreptului de proprietate şi plata preţului; a deţinut şi folosit netulburat suprafaţa de teren până în anul 2007, când inculpatul H., alături de alte persoane, a venit la teren şi a ridicat un gard împrejmuitor, în jurul gardului deja existent (a arătat şi că H. se prezentase la teren şi înainte de ridicarea gardului, de mai multe ori, însoţit şi de alte persoane; într-una din împrejurările respective, inculpatul a fost însoţit şi de o persoană de la cadastru); i-a solicitat inculpatului să nu intre pe suprafaţa de teren care îi aparţine şi să nu ridice gardul, solicitări ignorate de inculpat; H. nu a ocupat doar suprafaţa de 1.015 mp care îi aparţine (martorului), dar şi o suprafaţă învecinată de 500 mp, pe care a defrişat-o de vegetaţie; plăteşte în continuare impozite, taxe pe suprafaţa de teren respectivă; MMMM. a deţinut doar 330 mp de teren; BB., auzind că terenul deţinut de MMMM. a fost vândut, a introdus acţiune şi a câştigat; justificarea folosită de H., pentru a ocupa terenul din strada x (că terenul din strada x ar fi alunecat spre strada x), nu poate fi primită deoarece strada x se află la deal de strada x.

Inculpaţii au încercat să acrediteze ideea unei stări de duşmănie a martorului în raporturile cu ei în vederea excluderii din materialul probator a declaraţiilor acestuia. Curtea a reţinut însă drept sincere declaraţiile martorului QQ. având în vedere următoarele aspecte: coroborarea declaraţiilor sale cu ansamblul materialului probator administrat în cauză; martorul a utilizat de căi legale pentru rezolvarea situaţiei juridice a terenului, doleanţa sa fiind ca inculpatul H. să ridice gardul şi el să poată folosi liniştit terenul.

Faptul că în privinţa acţiunii civile deschise în contradictoriu cu inculpatul N. (dosar x/2007 JUDECĂTORIA IAŞI) s-a constatat intervenirea perimării nu prezintă relevanţă, cât timp inculpatul nu a avut niciun drept asupra suprafeţei de teren de 3212 mp situată în strada x.

- declaraţiile martorului CC.. În cursul urmăririi penale [F: V4/57-58], martorul a arătat că: locuieşte din anul 1999 şi deţine în proprietate o suprafaţă de teren şi o casă în Iaşi, strada x numărul 15, învecinată cu suprafaţa de teren din strada x, numărul 39; nu îl cunoaşte pe inculpatul N., nu l-a văzut niciodată la imobilul din strada x, numărul 39; ştie că între proprietatea sa şi cea a familiei TT. este o suprafaţă liberă de teren, de aproximativ 1500 mp, care a fost folosită, pentru culturi agricole, de numitul QQ., din anul 2000, care a şi îngrădit-o; ştie că, prin anul 2009 - 2010, suprafaţa respectivă a fost îngrădită de alte persoane, pe exteriorul gardului construit anterior de QQ.

În cursul cercetării judecătoreşti (şedinţa publică din 19 iunie 2014), martorul a indicat că îşi menţine declaraţia dată în cursul urmăririi penale, reiterând că: locuieşte pe strada x, nr. 15; între proprietatea sa şi cea a numitului TT., este o suprafaţă de 1.500 - 2.000 mp de teren, deţinută de QQ., împrejmuită cu un gard.

- declaraţiile martorului YY.. În cursul urmăririi penale [F:V4/99-101], martorul a arătat că: a fost contactat de numiţii H. şi B. (despre care a înţeles că sunt nepoţii lui N. - se poate observa un mod comun de operare inculpatul B. fiind prezentat ca nepot şi inculpatei J., însă ca nepot al numitului G.); inculpaţii i-au solicitat să întocmească documentaţia cadastrală în vederea intabulării imobilului din strada x, numărul 39; deplasându-se, împreună cu cei doi la faţa locului pentru a face măsurătorile, a constatat că configuraţia terenului nu corespundea cu schiţa din raportul de expertiză, iar o parte din suprafaţa din schiţa întocmită de expertul II., în raportul de expertiză avut în vedere de instanţa de judecată, era îngrădită şi făcea parte din proprietatea martorei TT.; le-a comunicat celor doi inculpaţi că nu poate pătrunde pe proprietatea respectivă decât în prezenţa unui executor judecătoresc; ulterior, cei doi i-au prezentat declaraţia pe proprie răspundere a inculpatului N., autentificată prin încheierea numărul x/2007 din 13 septembrie 2007 la notarul public UUUU., prin care acesta era de acord cu întocmirea documentaţiei cadastrale şi intabularea doar a unei suprafeţe de 1.577 mp teren (doar cea care a putut fi măsurată de cadastrist) din totalul de 3212 mp dobândiţi prin hotărârea instanţei.

În cursul cercetării judecătoreşti (şedinţa publică din 6 noiembrie 2015), a arătat că: a spus adevărul în declaraţiile date în cursul urmăririi penale; inculpatul H. i-a solicitat să întocmească documentaţia cadastrală pentru un teren din strada x; a constatat neconcordanţe între suprafaţa din teren şi cea din schiţă; în final, a măsurat doar ceea ce corespundea situaţiei din teren.

- declaraţiile martorei Z.. În cursul urmăririi penale [F: V2/33-36], martora a relatat următoarele aspecte relevante: o cunoaşte pe inculpata I. din anul 2005, cu ocazia unor demersuri făcute la PRIMĂRIA IAŞI pentru obţinerea documentelor privind folosinţa unui teren din Iaşi, strada x; ştie despre aceasta că este funcţionar la departamentul de cadastru din cadrul Primăriei şi se ocupă de întocmirea documentelor privind folosinţa terenurilor; i s-a solicitat de către I. să dea o declaraţie notarială în favoarea inculpaţilor H. şi B., despre care inculpata i-a spus că sunt proprietarii unei suprafeţe de teren învecinate, amplasată în strada x, şi "viitorii ei vecini", şi trebuie doar "să-i recunoască ca vecini" I. i-a prezentat pe H. şi B. (care s-a recomandat cu numele de VVVV.); a fost condusă la sediul notarului public de către I., unde s-a întâlnit cu ceilalţi doi inculpaţi; datele din declaraţia notarială nu sunt reale, nu-i aparţin, fiindu-i indicate notarului public de I.; a semnat documentul la solicitarea acesteia, fără a-l citi şi fără a lua un exemplar de la sediul notariatului; nu cunoaşte ce terenuri a avut sau are în proprietate N.; nu l-a văzut pe N. până în luna decembrie 2006, cu ocazia unei deplasări la domiciliul acestuia din strada x numărul 10; a primit în cursul lunii decembrie 2006, o citaţie de la JUDECĂTORIA IAŞI (pentru dosarul x/2006 - fapta descrisă la pct. IV rechizitoriu), ocazie cu care s-a deplasat la sediul instanţei, a aflat conţinutul dosarului şi a constatat că declaraţia notarială se afla la dosar, iar aspectele din cuprinsul acesteia nu erau reale; a aflat totodată că şi FF. (pe care o cunoştea) dăduse o declaraţie cu acelaşi conţinut şi fusese propusă ca martor în dosarul civil; s-a deplasat la domiciliul lui N., s-a întâlnit cu acesta şi cu H. şi B., cărora le-a reproşat că declaraţia notarială conţinea aspecte nereale, cu care nu era de acord; le-a spus celor trei inculpaţi că va depune mărturie în instanţă, unde va spune adevărul cu privire la situaţia respectivă; inculpaţii I., H. şi B. s-au deplasat la domiciliul acesteia şi i-au solicitat să-şi menţină în instanţă aspectele din declaraţia notarială; atât ea, cât şi FF., au mai primit citaţii de la Judecătoria Iaşi, pentru a se prezenta ca martori, însă au refuzat, invocând motive medicale.

În cursul cercetării judecătoreşti (şedinţa publică din 9 aprilie 2014), martora a indicat că: deţine un teren în strada x; ulterior momentului în care a dat o declaraţie în faţa notarului public WWWW., inculpatul H. şi persoana numită VVVV. (în realitate, inculpatul B.), însoţiţi de agenţi de pază de la o firmă privată, au delimitat o suprafaţă de teren, ocupând şi o suprafaţă de 600 mp din terenul deţinut de ea; terenul împrejmuit a fost vândut unei persoane pe nume X; în ceea ce priveşte declaraţia extrajudiciară, arată că a fost dată la solicitarea inculpatei I., care a chemat-o în biroul acesteia de la primărie; a mers, împreună cu inculpata I., în parcarea din spatele Primăriei, unde i-au fost prezentaţi, ca şi vecini, inculpatul H. şi persoana numită VVVV. (în realitate, inculpatul B.); la sediul biroului notarial, s-au aflat inculpaţii I., H. şi B.; la insistenţele lui I., deşi nu îi cunoştea pe ultimii doi inculpaţi, a spus că ei sunt proprietarii terenului vecin cu al său; a semnat declaraţia dată la notar fără a o citi şi fără a primi o copie; a mers la domiciliul inculpatului N., pe strada x, persoană cu care nu a reuşit a se înţelege; la ieşire, s-a întâlnit cu inculpaţii B. şi H., care i-au dat asigurări ca nu se va întâmpla nimic; persoanele cu care a intrat în contact sunt persoanele pe care le-a indicat în cursul urmăririi penale, la momentul efectuării recunoaşterii după fotografii.

- declaraţiile martorei FF.. În cursul urmăririi penale [F: V2/114-116], a declarat că: îi cunoaşte pe inculpaţii H. şi B. din anul 2006, fiindu-i prezentaţi de către inculpata I.; I. i-a solicitat să dea o declaraţie notarială prin care să recunoască ca vecin pe H.; a fost condusă la sediul notariatului de inculpaţii H. şi B., unde acesta din urmă a discutat cu notarul public, iar ulterior i s-a prezentat de către notar formularul de declaraţie pe care l-a semnat, fără a citi cu atenţie conţinutul; a citit la domiciliul său conţinutul declaraţiei, din copia primită de la notariat, ocazie cu care şi-a dat seama că documentul conţine aspecte nereale privind terenurile deţinute de N. în strada x şi strada x şi modul de dobândire a acestora; a aflat de la vecina sa, Z., că şi aceasta dăduse o declaraţie notarială similară, tot la solicitarea inculpaţilor I., H. şi B.; a fost citată în calitate de martor în instanţă pentru a fi audiată în legătură cu terenurile deţinute de N., dar nu s-a prezentat, de frică să nu fie acuzată de mărturie mincinoasă.

În cursul cercetării judecătoreşti (şedinţa publică din 25 septembrie 2014), martora a declarat că: locuieşte la adresa din strada x, nr. 1, din anii 1978 - 1979; în cursul anului 2006, inculpata I., H. şi B. i-au solicitat acordul pentru a trece prin curtea locuinţei sale, pentru a măsura un teren învecinat; inculpata I. i-a solicitat să dea declaraţie la notar, pentru a arăta că inculpaţii H. şi B. au stăpânit terenul cu privire la care s-au făcut măsurători; a fost la notar, însoţită de cei doi inculpaţi (ea a rămas în maşină cu inculpatul H., iar inculpatul B. a intrat în sediul biroului notarial, de unde s-a întors cu declaraţia deja întocmită); a semnat declaraţia notarială în sensul dorit de aceştia, respectiv că I. ar fi stăpânit terenul şi i-ar fi fost vecin, deşi ea înţelesese că declară că este de acord să îl aibă ca vecin pe I., dacă inculpatul va câştiga procesul; abia când a ajuns acasă a văzut conţinutul declaraţiei, care nu reflectă realitatea, la notar neavând ochelarii; suprafaţa de teren măsurată de cei trei inculpaţi a fost şi este liberă şi nicio persoană nu se ocupă de ea; nu îi cunoaşte pe N. şi MMMM., aflând numele acestor persoane de la I.; nu s-a prezentat în instanţă fiindu-i teamă; o cunoaşte pe martora Z., care deţine o suprafaţă de teren, folosită ca şi grădină, în vecinătatea casei sale; Z. a fost la primărie pentru a încheia contract de folosinţă al terenului; când I. s-a deplasat la teren, inculpata a observat şi suprafaţa de teren pe care, după două-trei zile, a măsurat-o, împreună cu inculpaţii B. şi H.

- declaraţiile inculpatei J.. În cursul urmăririi penale [F: V2/247-250], inculpata a indicat faptul că: îi cunoaşte pe inculpaţii H. (despre care ştie că se numeşte H. şi este nepotul lui G.) şi B. (nu ştie cum se numeşte, ci doar că este fratele lui H.) şi ştie că cei doi se ocupau de obţinerea în proprietate a terenurilor deţinute de bunicul lor - defunctul G.; îl cunoaşte pe inculpatul D. (nu ştie cum se numeşte, dar ştie că era avocatul celor doi şi îi însoţea mereu pe aceştia); a fost solicitată de inculpaţii H. şi B. pentru a depune mărturie în instanţă; a depus mărturie în instanţă în favoarea lui N. (deşi nu îl cunoştea pe acesta şi nici ce terenuri deţinuse), pentru terenul din Iaşi, strada x numărul 2, având convingerea că depune mărturie pentru un teren din zona Sărărie care ar fi fost deţinut de G.; aspectele declarate în instanţă le-a aflat de la inculpatul H., care i-a dat o hârtie cu însemnări olografe; situaţia s-a repetat şi cu ocazia mărturiei depusă în instanţă în favoarea lui N., pentru terenul din Iaşi, strada x, numărul 26; a primit de la H. suma de 70 RON, pentru a avea bani de transport, cu ocazia unei întâlniri avută cu acesta.

- declaraţiile martorului II.. În cursul urmăririi penale [F: V3/7624-27], a declarat că îi cunoaşte pe inculpaţii H. - despre care ştie că este fiul lui N. şi este persoana care s-a prezentat la terenul din strada x, nr. 39, cu ocazia verificărilor efectuate pentru identificarea imobilului revendicat de N.; pe D. îl cunoaşte ca fiind avocat; pe I. o cunoaşte de mai mulţi ani, ştie că este angajată a Primăriei Iaşi şi oferă informaţii privind terenuri aflate în proprietatea CONSILIULUI LOCAL IAŞI.

În cursul cercetării judecătoreşti (şedinţa publică din 23 octombrie 2014), a arătat că, la efectuarea expertizei, au asistat inculpatul H., martora FF., un alt bărbat şi o femeie. La efectuarea expertizei au fost prezenţi mai mulţi vecini.

- declaraţiile martorului PP.. În cursul urmăririi penale [F: V4/76-77], a declarat că a achiziţionat de la inculpatul H. suprafaţa de 1.577 mp teren din Iaşi, strada x, numărul 39, plătind la data de 5 octombrie 2007 suma de 372.290 RON (echivalentul sumei de 110.000 Euro), reprezentând preţul.

În cursul cercetării judecătoreşti (şedinţa publică din 15 ianuarie 2015), a indicat că a cumpărat terenul din strada x, nr. 39, de la inculpatul H., care era împuternicit de tatăl său; a aflat despre respectivul teren dintr-un anunţ de mică publicitate, din ziar.

- procura specială, autentificată prin încheierea numărul x din 5 octombrie 2007 a notarului public LLLL. - [F: V13/194], primită de H. de la N. şi FFFF., prin care este împuternicit să înstrăineze terenurile aflate pe numele acestora.

- procura specială autentificată prin încheierea numărul x din 5 februarie 2007 la notarul public XXXX., prin care inculpatul N. îl împuterniceşte pe inculpatul R. să îl reprezinte în faţa tuturor instituţiilor, să facă toate demersurile legate de dosarul civil nr. x/2006 JUDECĂTORIA IAŞI - [F: V8/287-288].

- adresa numărul x din 9 martie 2012 - [F: V11/161] a DIRECŢIEI LOCALE DE EVIDENŢA A PERSOANELOR IAŞI din care rezultă faptul că nu a fost identificată o persoană cu numele PPPP., domiciliat în Iaşi, strada x (indicat de membrii asocierii infracţionale în zdelca întocmită ca şi martor al tranzacţiei);

- adresa numărul x din 14 martie 2012 - [F: V11/177-178] emisă de SERVICIUL JUDEŢEAN IAŞI al ARHIVELOR NAŢIONALE, conform căreia numitul MMMM. figurează doar în perioada 1952 - 1954 cu construcţie şi teren în suprafaţă de 300 mp, în Iaşi, strada x, numărul 26; după această perioadă, nu mai figurează ca având imobile în proprietate la adresa respectivă.

- adresa numărul x din 9 martie 2012 a SERVICIULUI DE EVIDENŢĂ a PERSOANELOR IAŞI - [F: V11/161- 163], conform căreia defunctul MMMM. a figurat cu domiciliul de la data de 13 octombrie 1962 în Iaşi, strada x, apartament 2 şi a decedat în anul 1987.

- declaraţia pe proprie răspundere a inculpatului N., autentificată prin încheierea numărul x/2007 din 13 septembrie 2007 la notarul public UUUU. - [F: V4/105-106], prin care acesta era de acord cu întocmirea documentaţiei cadastrale şi intabularea doar a unei suprafeţe de 1.577 mp teren (doar cea care a putut fi măsurată de cadastrist) din totalul de 3.212 mp dobândiţi prin hotărârea instanţei, în strada x, numărul 39.

- declaraţiile martorei DDD.. În cursul cercetării judecătoreşti (şedinţa din 12 decembrie 2016), a arătat că: i-a văzut în mai multe rânduri pe inculpaţii B. şi H. la sediul cabinetului de avocatură al inculpatului D.; fiecare din cei doi inculpaţi venea singur (împrejurare absolut nerelevantă din perspectiva reţinerii existenţei unei asocieri infracţionale); a preluat de la aceştia documente, a efectuat copii şi a restituit originalele; H. ar fi plătit o dată o sumă de bani inculpatului D. cu titlu de onorariu (nu s-a făcut nicio dovadă de inculpaţi în acest sens); îi sună cunoscut numele J.; nu l-a văzut pe inculpatul R. până la momentul declaraţiei şi nu i-a auzit numele pomenit în cadrul cabinetului în perioada august 2006 - mai 2007 (aceste ultime împrejurări relatate de martoră nu sunt de natură a conduce la concluzia nevinovăţiei inculpaţilor; pe de o parte, nimic nu îi împiedica pe inculpaţi să discute şi în alte locuri decât la sediul cabinetului de avocatură al inculpatului D.; pe de altă parte, inculpatului D. nu i se impută activitate infracţională în legătură cu fapta descrisă la pct. IV din actul de sesizare, iar în privinţa faptei descrise la punctul III din actul de sesizare a instanţei activitatea efectivă, în calitate de avocat, a inculpatului D. este ulterioară celei desfăşurate de inculpatul R.; activitatea infracţională derulată de inculpatul R. s-a derulat exclusiv în legătură cu faptele descrise la pct. III şi IV din actul de sesizare).

IV. Terenul situat în municipiul Iaşi, strada x, nr. 3, judeţul Iaşi (aparţinând U.A.T. MUNICIPIUL IAŞI)

În paralel cu demersurile făcute pentru obţinerea în proprietate a terenului din strada x - [F: V8/13-16], inculpaţii I., H. şi B. au identificat în aceeaşi zonă, pe strada x, nr. 3 (fostul cartier MUNTENI) un alt amplasament liber, pentru care, în conivenţă cu inculpatul R. au decis iniţierea şi susţinerea unei acţiuni judecătoreşti de constatare a uzucapiunii, sens în care au întocmit în fals un înscris sub semnătură privată (olograf) denumit "CONTRACT DE VEŞNICĂ VÂNZARE"- [F: V8/240-242] (cuprinzând şi o schiţă a imobilului) în care au atestat, în mod nereal, cumpărarea la data de 26 iulie 1960 de către inculpatul N. (ce a semnat zdelca în cauză) a suprafeţei totale de 1.788 mp teren, compusă din patru loturi amplasate în strada x numerele 3, 5, 7, 9 şi o construcţie (casă) amplasată pe acestea, la preţul de 60.000 RON vechi, de la numitul NNNN. domiciliat în Iaşi, strada x, numărul 5, martor al tranzacţiei fiind indicat numitul YYYY.. (persoană fictivă).

Conform adresei numărul x din 9 martie 2012 a SERVICIULUI DE EVIDENŢĂ A PERSOANELOR IAŞI - [F: V11/164] defunctul NNNN. (decedat în anul 1975) a avut domiciliul din anul 1951 în strada x, numărul 5, până în anul 1970, când s-a mutat la adresa din Iaşi, strada x nr. 23 A. De asemenea, conform adresei numărul x din 14 martie 2012 - [F: V11/180-185] emisă de SERVICIUL JUDEŢEAN IAŞI AL ARHIVELOR NAŢIONALE, la locaţia din strada x numărul 5 figurează, în perioada 1952 - 1963, numiţii ZZZZ. (părinţii lui NNNN.), care au deţinut (conform matricolei de pe clădiri şi terenuri pe anii 1952 - 1954) o casă de locuit şi o suprafaţă de doar 600 mp teren.

De asemenea, la data de 10 octombrie 2006, în conivenţă cu ceilalţi membri ai asocierii infracţionale, inculpatul R. a întocmit şi depus - [F: V8/238-245] la JUDECĂTORIA IAŞI în numele inculpatului N. o acţiune civilă (ce a făcut obiectul dosarului civil numărul x/2006 al JUDECĂTORIEI IAŞI - [F: V8/236-323]) de constatare şi obţinere a unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act de vânzare/cumpărare, prin care solicita să se constate cumpărarea suprafeţei de 1.788 mp teren, în contradictoriu cu pârâtul NNNN. - consemnând o adresă de domiciliu fictivă pentru acesta, respectiv, municipiul Iaşi, strada x numărul 8, apartament 17, judeţul Iaşi, acesta din urmă fiind decedat, cerere la care a anexat zdelca în cauză.

În cursul procedurii judecătoreşti, la termenul din data de 20 noiembrie 2006 - [F: V8/251], inculpatul R. a solicitat instanţei proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului şi proba cu 2 (doi) martori, în persoana numitelor Z. şi FF.

La termenul din data de 11 decembrie 2006 - [F: V8/261], prin intermediul avocatei AAAAA. - [F: V8/258], ce i-a asigurat substituirea, a depus la dosarul cauzei declaraţiile notariale (false) pe proprie răspundere date de acestea şi autentificate prin încheierile numerele x din 10 noiembrie 2006 - [F: V8/259] şi, respectiv, y din 25 septembrie 2006 - [F: V8/260] în care cele două martore au susţinut în fals faptul că îl cunosc pe N. şi ştiu faptul că acesta a cumpărat în anul 1960 "de la domnul MMMM. un teren în suprafaţă de 3.360 mp situat în Iaşi, cartier Munteni, strada x nr. 26, jud. Iaşi şi tot în acelaşi an, în vară, a cumpărat de la domnul NNNN. un teren în suprafaţă de 1.788 mp situat în Iaşi, cartier Munteni, str. x, jud. Iaşi, terenuri care se învecinează în prezent cu imobilul proprietatea mea. Cunosc aceste lucruri de la fostul proprietar al imobilului proprietatea mea. Tot de la el am aflat că, de la data achiziţionării terenurilor în cauză, domnul N. le-a stăpânit continuu, s-a comportat ca un bun proprietar şi a realizat lucrări agricole pe aceste terenuri. Din momentul în care am cumpărat imobilul aflat în vecinătatea terenurilor domnului N., aceste mi-a permis să le folosesc în scopuri agricole, fără a-mi cere nimic în schimb. În acest fel folosesc terenurile domnului N. şi în momentul de faţă" - în condiţiile în care cei trei nu se cunoşteau, iar inculpatul N. nu deţinuse/achiziţionase imobilul în cauză.

Întrucât martora Z. a fost citată procedural la data de 4 ianuarie 2007 - [F: V8/263] pentru a fi audiată în calitate de martor la termenul din 22 ianuarie 2007, s-a deplasat la sediul instanţei şi a solicitat eliberarea unor copii ale înscrisurilor aflate la dosar (înscrisul olograf, nota de probe, declaraţiile notariale) - [F: V8/269], aflând, în acest mod, obiectul dosarului şi luând decizia de a se prezenta la termenul indicat pentru a spune adevărul cu privire la imobilul în cauză - intenţie pe care a notificat-o inculpaţilor I., H. şi B., circumstanţe în care, la termenul respectiv, în conivenţă cu cei trei inculpaţi anterior menţionaţi, inculpatul R., pentru a evita depunerea mărturiei de către Z., a contactat-o, în timp ce aştepta să intre în sala de judecată, şi i-a cerut să plece, motivat de faptul, nereal, că şedinţa de judecată de la acea dată s-ar fi amânat.

În fapt, amânarea cauzei a fost cerută de avocata AAAAA., ce i-a asigurat substituirea inculpatului R., pe motivul lipsei martorilor, deşi Z. se prezentase iniţial la şedinţa de judecată, fiind menţionată în încheierea de şedinţă din respectiva zi - [F: V8/274-275].

Z. nu a renunţat însă la intenţia sa şi a depus, la data de 9 februarie 2007, un memoriu la dosarul cauzei, în care a precizat că aspectele din declaraţia ei notarială nu sunt reale şi a arătat în ce condiţii fusese propusă ca martor, precum şi faptul că nu-l cunoaşte pe numitul NNNN. - [F: V8/282-284] - circumstanţe în care, pentru termenul din data de 19 februarie 2007, inculpatul R. a depus la dosar o cerere de amânare a judecării cauzei, motivat de faptul că avea o deplasare la Braşov şi, respectiv, că acordarea unui nou termen îi este necesară, aspect nereal, "pentru soluţionarea pe cale amiabilă a prezentei cauze, având în vedere faptul că se fac demersuri în acest sens, urmând să perfectăm o tranzacţie sau să retragem acţiunea urmare a rezolvării cauzei pe cale necontencioasă"- [F: V8/285].

La cerere, a fost anexată în copie şi procura specială autentificată prin încheierea numărul x din 5 februarie 2007 prin care inculpatul R. este împuternicit de N. să facă toate demersurile legate de dosarul civil numărul z/2006 - [F: V8/287-288].

La noul termen stabilit de instanţă (12 martie 2007), pentru a evita audierea în calitate de martor a numitelor Z. şi FF. (pe numele cărora instanţa emisese mandate de aducere) şi devoalarea pe această cale a planului infracţional derulat de membrii asocierii, inculpatul R. a precizat că renunţă la judecarea cauzei, pe motiv că "litigiul s-a rezolvat pe cale amiabilă" (aspect nereal) - [F: V8/315-316], instanţa luând astfel act, prin încheierea din 12 martie 2017, de renunţarea la judecata cererii.

Ulterior însă, în înţelegere cu ceilalţi membri ai asocierii infracţionale, inculpatul R. redactează şi depune la data de 29 martie 2007 o nouă cerere de chemare în judecată - [F: V8/329-330] în numele lui N., identică cu cea depusă la data de 10 octombrie 2006, şi având anexate - acelaşi înscris olograf fals şi declaraţiile notariale ale numitelor Z. şi FF. autentificate prin încheierile numerele x din 10 noiembrie 2006 - [F: V8/77] şi, respectiv, y din 25 septembrie 2006 - [F: V8/78].

Cauza a făcut obiectul dosarului x/2007 al JUDECĂTORIEI IAŞI - [F: V8/327-366], în care la termenul din 3 mai 2007, inculpatul R. a solicitat instanţei admiterea probei cu interogatoriul pârâtului, o expertiză tehnică pentru identificarea suprafeţei în litigiu şi proba cu un martor (ne-indicat, fiind însă vizată inculpata J. - martorul "de serviciu" al membrilor asocierii).

Probatoriul a fost admis de instanţă, care a fixat un nou termen pentru data de 14 iunie 2007 - [F: V8/340-341], înainte de care inculpatul a depus la dosar un interogatoriu pentru pârâtul NNNN. şi un raport de expertiză tehnică extrajudiciară întocmit de martorul II. la data de 10 aprilie 2007, la solicitarea lui H. cu privire la terenul în cauză - [F: V8/345- 352].

Ulterior, instanţa l-a desemnat ca expert pe numitul BBBBB. şi a amânat din nou cauza pentru data de 6 septembrie 2007 - [F: V8/353], termen la care a decis suspendarea judecării cauzei pe motivul lipsei părţilor. În fapt, inculpaţii au încercat să amâne judecarea cauzei întrucât nu au putut să o aducă la instanţă pe inculpata J., care plecase din ţară la data de 4 iunie 2007, revenind abia la data de 28 ianuarie 2008, când a fost contactată din nou de inculpaţii H. şi B. pentru a depune mărturie în instanţă, fiind însă refuzaţi de aceasta - [F: V8/359].

La termenul din 13 noiembrie 2008, instanţa a repus cauza pe rol din oficiu şi a constatat perimarea acesteia, prin Sentinţa civilă nr. x/2008, irevocabilă la 19 noiembrie 2008 - [F: V8/366].

Prin activitatea infracţională descrisă, membrii asocierii infracţionale [inculpaţii B., N., H., R., I.] au încercat să intre în proprietatea unui imobil aflat în proprietatea U.A.T. MUNICIPIUL IAŞI şi evaluat la suma de 73.683 EUR - astfel cum rezultă din raportul de expertiză de evaluare imobiliară judiciară, întocmit în cauză de către expertul QQQ. - [F: V5/373-393] - activitate infracţională întreruptă urmare, pe de o parte - a demersurilor făcute de martora Z. de a aduce la cunoştinţa instanţei situaţia reală a imobilului, iar pe de altă parte - a refuzului inculpatei J. de a depune în instanţă mărturie mincinoasă cu privire la respectivul teren.

Curtea de Apel Iaşi a dat eficienţă raportului de evaluare efectuat în faza de urmărire penală faţă de următoarele considerente: întocmirea raportului la un moment mult mai apropiat de data de referinţă, respectiv în perioada martie - aprilie 2012, data de referinţă fiind 27 septembrie 2006; expertul a luat în considerare un număr ridicat de 6 (şase) oferte din perioada august - septembrie 2006, din care a selectat 3 (trei) comparabile situate în anul de referinţă la momente extrem de apropiate faţă de data de referinţă, respectiv august - septembrie 2006; expertul, care a inspectat terenul supus evaluării, în martie 2012 (efectuând fotografii, constatând caracteristicile proprietăţii, discutând cu proprietarii din zonă care au furnizat unele informaţii utile necesare în evaluare), a arătat că din ofertele de vânzare valabile a selectat pe acelea cu caracteristici relativ similare cu ale terenului evaluat.

Vinovăţia inculpaţilor în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunilor decurgând din fapta descrisă la punctul IV din actul de sesizare a instanţei reiese din coroborarea următoarelor mijloace de probă:

- adresa numărul x din 27 februarie 2012 - [F: V1/42-43] a PRIMĂRIEI MUNICIPIULUI IAŞI, din care rezultă faptul că suprafaţa de 1.788 mp teren situată în intravilanul municipiului Iaşi, strada x, numărul 3, face parte din domeniul privat al Municipiului Iaşi (nefiind inventariată).

- declaraţiile martorei Z.. În cursul urmăririi penale [F: V2/33-36], martora a relatat următoarele aspecte relevante: o cunoaşte pe inculpata I. din anul 2005, cu ocazia unor demersuri făcute la PRIMĂRIA IAŞI pentru obţinerea documentelor privind folosinţa unui teren din Iaşi, strada x; ştie despre aceasta că este funcţionar la departamentul de cadastru din cadrul Primăriei şi se ocupă de întocmirea documentelor privind folosinţa terenurilor; i s-a solicitat de către I. să dea o declaraţie notarială în favoarea inculpaţilor H.

şi B., despre care inculpata i-a spus că sunt proprietarii unei suprafeţe de teren învecinate, amplasată în strada x, şi "viitorii ei vecini", şi trebuie doar "să-i recunoască ca vecini" I. i-a prezentat pe H. şi B. (care s-a recomandat cu numele de VVVV.); a fost condusă la sediul notarului public de către I., unde s-a întâlnit cu ceilalţi doi inculpaţi; datele din declaraţia notarială nu sunt reale, nu-i aparţin, fiindu-i indicate notarului public de I.; a semnat documentul la solicitarea acesteia, fără a-l citi şi fără a lua un exemplar de la sediul notariatului; nu cunoaşte ce terenuri a avut sau are în proprietate N.; nu l-a văzut pe N. până în luna decembrie 2006, cu ocazia unei deplasări la domiciliul acestuia din strada x numărul 10; a primit în cursul lunii decembrie 2006, o citaţie de la JUDECĂTORIA IAŞI, ocazie cu care s-a deplasat la sediul instanţei, a aflat conţinutul dosarului şi a constatat că declaraţia notarială se afla la dosar, iar aspectele din cuprinsul acesteia nu erau reale; a aflat totodată că şi FF. (pe care o cunoştea) dăduse o declaraţie cu acelaşi conţinut şi fusese propusă ca martor în dosarul civil; s-a deplasat la domiciliul lui N., s-a întâlnit cu acesta şi cu H.

şi B., cărora le-a reproşat că declaraţia notarială conţinea aspecte nereale, cu care nu era de acord; le-a spus celor trei inculpaţi că va depune mărturie în instanţă, unde va spune adevărul cu privire la situaţia respectivă; inculpaţii I., H. şi B. s-au deplasat la domiciliul acesteia şi i-au solicitat să-şi menţină în instanţă aspectele din declaraţia notarială; s-a prezentat la sediul instanţei la termenul din luna ianuarie 2007, fiind abordată pe hol, înainte de a intra în sala de judecată, de către inculpatul R. (care s-a recomandat ca "avocatul lui H."); i-a reproşat inculpatului R. situaţia, iar acesta i-a solicitat să plece, invocând că respectiva cauza civilă nu se va judeca la data respectivă, iar dosarul nu este complet, şi "o va chema el după ce îl va mai studia" a aflat ulterior că acesta o minţise, întrucât şedinţa de judecată avusese loc şi s-a judecat cauza în lipsa martorilor; atât ea, cât şi FF., au mai primit citaţii de la JUDECĂTORIA IAŞI, pentru a se prezenta ca martori, însă au refuzat, invocând motive medicale.

În cursul cercetării judecătoreşti (şedinţa publică din 9 aprilie 2014), martora a indicat că: deţine un teren în strada x; ulterior momentului în care a dat o declaraţie în faţa notarului public WWWW., inculpatul H. şi persoana numită VVVV. (în realitate, inculpatul B.), însoţiţi de agenţi de pază de la o firmă privată, au delimitat o suprafaţă de teren, ocupând şi o suprafaţă de 600 mp din terenul deţinut de ea; terenul împrejmuit a fost vândut unei persoane pe nume P.; în ceea ce priveşte declaraţia extrajudiciară, arată că a fost dată la solicitarea inculpatei I., care a chemat-o în biroul acesteia de la primărie; a mers, împreună cu inculpata I., în parcarea din spatele Primăriei, unde i-au fost prezentaţi, ca şi vecini, inculpatul H. şi persoana numită VVVV. (în realitate, inculpatul B.); la sediul biroului notarial, s-au aflat inculpaţii I., H. şi B.; la insistenţele lui I., deşi nu îi cunoştea pe ultimii doi inculpaţi, a spus că ei sunt proprietarii terenului vecin cu al său; a semnat declaraţia dată la notar fără a o citi şi fără a primi o copie; primind o citaţie, s-a prezentat la arhiva instanţei, luând astfel cunoştinţă de conţinutul declaraţiei date în faţa notarului; când s-a prezentat la termenul de judecată, fiind în sala de şedinţă a fost contactată de inculpatul R., care s-a recomandat cu numele şi cu calitatea de apărător al numitului X. (inculpatul N.); inculpatul R. a invitat-o pe hol; când şi-a exprimat indignarea faţă de conţinutul declaraţiei notariale, inculpatul R. i-a spus să plece acasă şi că va fi citată la un termen ulterior de judecată; un vecin, aflat în sala de şedinţă, i-a spus că a fost strigat dosarul în care avea calitatea de martor; a mers la domiciliul inculpatului N., pe strada x, persoană cu care nu a reuşit a se înţelege; la ieşire, s-a întâlnit cu inculpaţii B. şi H., care i-au dat asigurări ca nu se va întâmpla nimic; persoanele cu care a intrat în contact sunt persoanele pe care le-a indicat în cursul urmăririi penale, la momentul efectuării recunoaşterii după fotografii.

- declaraţiile martorei FF.. În cursul urmăririi penale [F: V2/114-116], a declarat că: îi cunoaşte pe inculpaţii H. şi B. din anul 2006, fiindu-i prezentaţi de către inculpata I.; I. a făcut măsurători, împreună cu cei doi, cu privire la o suprafaţă de teren din Iaşi, strada x, învecinată cu cea aflată în proprietatea sa; a înţeles de la I. că inculpaţii H. şi B. erau proprietarii respectivei suprafeţe de teren, moştenire de la tatăl lor; I. i-a solicitat să dea o declaraţie notarială prin care să recunoască ca vecin pe H.; a fost condusă la sediul notariatului de inculpaţii H. şi B., unde acesta din urma a discutat cu notarul public; ulterior i s-a prezentat de către notar formularul de declaraţie, pe care l-a semnat, fără a citi cu atenţie conţinutul; a citit, la domiciliul său, conţinutul declaraţiei, din copia primită de la notariat; în această împrejurare, şi-a dat seama că documentul conţine aspecte nereale privind terenurile deţinute de N. în strada x şi strada x şi modul de dobândire a acestora; a aflat de la vecina sa, Z., că şi aceasta dăduse o declaraţie notarială similară, tot la solicitarea inculpaţilor I., H. şi B.; a fost citată în calitate de martor în instanţă pentru a fi audiată în legătură cu terenurile deţinute de N., dar nu s-a prezentat, de frică să nu fie acuzată de mărturie mincinoasă.

În cursul cercetării judecătoreşti (şedinţa publică din 25 septembrie 2014), martora a declarat că: locuieşte la adresa din strada x, nr. 1, din anii 1978 - 1979; în cursul anului 2006, inculpata I., însoţită de inculpaţii H. şi B., i-au solicitat acordul pentru a trece prin curtea locuinţei sale, pentru a măsura un teren învecinat; I. i-a solicitat să dea declaraţie la notar, pentru a arăta că inculpaţii H. şi B. au stăpânit terenul cu privire la care s-au făcut măsurători; a fost la notar, însoţită de cei doi inculpaţi (ea a rămas în maşină cu inculpatul H., iar inculpatul B. a intrat în sediul biroului notarial, de unde s-a întors cu declaraţia deja întocmită), şi a semnat declaraţia notarială în sensul dorit de aceştia, respectiv că X ar fi stăpânit terenul şi i-ar fi fost vecin, deşi ea înţelesese că declară că este de acord să îl aibă ca vecin pe X, dacă inculpatul va câştiga procesul; abia când a ajuns acasă a văzut conţinutul declaraţiei, care nu reflectă realitatea, la notar neavând ochelari; suprafaţa de teren măsurată de cei trei inculpaţi a fost şi este liberă şi nicio persoană nu se ocupă de ea; nu îi cunoaşte pe N. şi MMMM., aflând numele acestor persoane de la I.; nu s-a prezentat în instanţă fiindu-i teamă; o cunoaşte pe martora Z., care deţine o suprafaţă de teren, folosită ca şi grădină, în vecinătatea casei sale; Z. a fost la primărie pentru a încheia contract de folosinţă al terenului; când I. s-a deplasat la teren, inculpata a observat şi suprafaţa de teren pe care, după două-trei zile, a măsurat-o, împreună cu inculpaţii B. şi H.

- declaraţiile inculpatei J.. În cursul urmăririi penale [F: V2/247-250], inculpata a indicat faptul că: îi cunoaşte pe inculpaţii H. (despre care ştie că se numeşte H. şi este nepotul lui G.) şi B. (nu ştie cum se numeşte, ci doar că este fratele lui H.) şi ştie că cei doi se ocupau de obţinerea în proprietate a terenurilor deţinute de bunicul lor - defunctul G.; îl cunoaşte pe inculpatul D. (nu ştie cum se numeşte, dar ştie că era avocatul celor doi şi îi însoţea mereu pe aceştia); a fost solicitată de inculpaţii H. şi B. pentru a depune mărturie în instanţă; a depus mărturie în instanţă în favoarea lui N. (deşi nu îl cunoştea pe acesta şi nici ce terenuri deţinuse), pentru terenul din Iaşi, strada x numărul 2, având convingerea că depune mărturie pentru un teren din zona Sărărie care ar fi fost deţinut de G.; aspectele declarate în instanţă le-a aflat de la inculpatul H., care i-a dat o hârtie cu însemnări olografe; situaţia s-a repetat şi cu ocazia mărturiei depusă în instanţă în favoarea lui N., pentru terenul din Iaşi, strada x, numărul 26; cu ocazia uneia dintre declaraţiile date în instanţă, înainte de a intra în sala de judecată, fiind îngrijorată că nu ştie ce să spună, pentru că nu ştie date despre imobilul respectiv, a fost abordată de D., care a încercat să o liniştească, spunându-i că îi vor da "băieţii" informaţiile pe care să le declare; i s-a solicitat de către H. şi B. să mai depună mărturie în instanţă, în "dosarele lor", însă la termenul programat a plecat din ţară, iar la întoarcere a refuzat să mai depună mărturie pentru cei doi, deşi au contactat-o în acest scop; a primit de la H. suma de 70 RON, pentru a avea bani de transport, cu ocazia unei întâlniri avută cu acesta.

În cursul cercetării judecătoreşti (şedinţa publică din 16 octombrie 2013), inculpata J. a indicat că: a dat declaraţii la notar, la solicitarea şi în baza indicaţiilor date de nepoţii lui G., fără a cunoaşte niciodată care este amplasamentul suprafeţelor de teren deţinute de acesta; a dat declaraţii la notar de două ori, la sediul birourilor notariale fiind mai multe persoane, dintre care îi cunoştea doar pe nepoţii lui G., care i-au şi solicitat să dea declaraţiile respective, ei fiind cei care au contactat-o şi i-au indicat ce să declare; a mai fost solicitată de nepoţii lui G. să mai dea şi alte declaraţii, dar nu a mai făcut acest lucru pentru că a plecat din România în 4 iunie 2008.

- memoriul depus la data de 9 februarie 2007 de martora Z. în cauza civilă numărul z/245/2006, în care a consemnat că aspectele din declaraţia notarială nu sunt reale şi a arătat în ce condiţii fusese propusă ca martor, precum şi faptul că nu-l cunoaşte pe NNNN. - [F: V8/282-284].

Inculpatul R. a luat act de conţinutul memoriului la termenul din data de 19 februarie 2007, când a depus, la dosarul cauzei, o cerere de amânare a judecării cauzei, motivat de faptul că ar avea o deplasare la Braşov şi, respectiv, că acordarea unui nou termen îi este necesară (aspect nereal) "pentru soluţionarea pe cale amiabilă a prezentei cauze, având în vedere faptul că se fac demersuri în acest sens, urmând să perfectăm o tranzacţie sau să retragem acţiunea urmare a rezolvării cauzei pe cale necontencioasă" [F: V8/285], cerere la care este anexată în copie şi procura specială autentificată prin încheierea numărul x din 5 februarie 2007 la notarul public XXXX., prin care inculpatul N. îl împuterniceşte pe inculpatul R. să îl reprezinte în faţa tuturor instituţiilor, să facă toate demersurile legate de dosarul civil nr. x/2006 JUDECĂTORIA IAŞI - [F: V8/287-288].

- procura specială, autentificată prin încheierea numărul x din 5 octombrie 2007 a notarului public LLLL. - [F: V13/194], primită de H. de la N. şi FFFF., prin care este împuternicit să înstrăineze terenurile aflate pe numele acestora.

- procura specială autentificată prin încheierea numărul x din 5 februarie 2007 la notarul public XXXX., prin care inculpatul N. îl împuterniceşte pe inculpatul R. să îl reprezinte în faţa tuturor instituţiilor, să facă toate demersurile legate de dosarul civil nr. x/2006 JUDECĂTORIA IAŞI - [F: V8/287-288].

- raportul de expertiză tehnică topo-cadastrală judiciară, întocmit de expert SSS.- [F: V5/233-239], din care rezultă că amplasamentul terenului din zdelcă, pentru suprafaţa de 1.788 mp din strada x, nr. 5, este în realitate de 1.325 mp, este afectat de construcţii definitive şi se suprapune din punct de vedere cadastral cu proprietăţile unor persoane fizice şi CONSILIULUI LOCAL IAŞI.

- adresa numărul x din 9 martie 2012 - [F: V11/161] a DIRECŢIEI LOCALE DE EVIDENŢA A PERSOANELOR IAŞI din care rezultă faptul că nu a fost identificată o persoană cu numele YYYY..;

- adresa numărul x din 9 martie 2012 a SERVICIULUI DE EVIDENŢĂ A PERSOANELOR IAŞI- [F: V11/164] conform căreia defunctul NNNN. (decedat în anul 1975) a avut domiciliul din anul 1951 în strada x, numărul 5, până în anul 1970, când s-a mutat la adresa din Iaşi, strada x, nr. 23A.

- adresa numărul x din 14 martie 2012- [F: V11/180-185] emisă de SERVICIUL JUDEŢEAN IAŞI AL ARHIVELOR NAŢIONALE, conform căreia la locaţia din strada x numărul 5 figurează, în perioada 1952- 1963, numiţii ZZZZ. (părinţii lui NNNN.), care au deţinut (conform matricolei de pe clădiri şi terenuri pe anii 1952 - 1954) o casă de locuit şi o suprafaţă de doar 600 mp teren.

V. Terenul situat în municipiul Iaşi, strada x, nr. 3A, judeţul Iaşi (aparţinând U.A.T. MUNICIPIUL IAŞI)

În toamna anului 2006, cu ocazia verificării contractelor de folosinţă agricolă numerele x din 24 iulie 2006 şi y din 20 septembrie 2006 pe care CONSILIUL LOCAL IAŞI le-a încheiat cu martorii LL. şi NN. pentru suprafeţele de 223 mp şi, respectiv, 730 mp teren amplasate în Iaşi, strada x - [F: V13/33-44], inculpata I. a identificat în zona un alt teren, aflat în proprietatea U.A.T. MUNICIPIUL IAŞI, liber de construcţii şi le-a comunicat inculpaţilor H., D. şi B. datele privind amplasamentul acestuia şi suprafaţa, înmânându-le o schiţă a imobilului şi planul de amplasament (anexe la cele două contractele de folosinţă agricolă).

Ulterior, în baza acestor documente/date, cei trei inculpaţi au decis obţinerea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act de vânzare/cumpărare, sens în care au întocmit în fals un înscris sub semnătură privată denumit "CONTRACT DE VÂNZARE CUMPĂRARE (DONARE)" - [F: V9/10-11], în care au atestat, în mod nereal, cumpărarea la data de 30 noiembrie 1976 de către inculpatul K., ce a semnat zdelca în cauză, a suprafeţei de 720 mp teren situată în strada x, numărul 3A şi a două magazii, un şopron, un WC amplasate pe acesta, la preţul de 58.500 RON vechi, de la numita CCCCC. - domiciliată în Iaşi, strada x numărul 3A, menţionând vecinătăţile imobilului, aşa cum rezultau din documentele primite de la inculpata I.

Din adresa numărul x din 14 martie 2012 a SERVICIULUI JUDEŢEAN IAŞI A ARHIVELOR NAŢIONALE rezultă faptul că numita CCCCC. a deţinut în proprietate doar suprafaţa de 600 mp teren şi o locuinţă, la adresa din strada x numărul 3, din care a înstrăinat, în indiviziune, jumătate din imobil, soţilor DDDDD.. Imobilul rămas în proprietatea numitei CCCCC. a fost ulterior dobândit de către martorul AA. - [F: V4/19-21], în calitate de moştenitor al acesteia - [F: V14/198-219].

În baza înscrisului sub semnătură privată denumit "CONTRACT DE VÂNZARE CUMPĂRARE (DONARE)" - [F: V9/10-11], inculpaţii au iniţiat/susţinut, succesiv, un număr de 3 (trei) acţiuni civile, prin care au încercat să dobândească imobilul în cauză.

(1)La data de 27 octombrie 2006, în calitate de avocat al inculpatului K., numita CCC. (ce a acţionat în condiţiile erorii de fapt) a solicitat instanţei să constate că acesta a încheiat cu numita CCCCC. (decedată din anul 1997), un contract de vânzare-cumpărare la data de 30 noiembrie 1976, pentru suprafaţa de 720 mp teren din municipiul Iaşi, strada x numărul 3A şi să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act de înstrăinare a terenului şi construcţiilor amplasate pe acesta, anexând, în copie, înscrisul fals pus la dispoziţie de inculpaţii H. şi B. - [F: V9/5-11] - cerere ce a făcut obiectul dosarului civil numărul x/2006 al JUDECĂTORIEI IAŞI - [F: V9/3-35].

La termenul din 23 noiembrie 2006, avocatul EEEEE. (ce a substituit-o pe CCC.) a solicitat instanţei să emită o adresă către DIRECŢIA DE EVIDENŢĂ A PERSOANEI IAŞI - [F: V9/16-19] pentru a fi comunicat domiciliul actual al numitei CCCCC.. Urmare a răspunsului primit (conform căruia pârâta nu a fost identificată - [F: V9/22]), instanţa i-a solicitat reclamantului să facă dovada domiciliului actual al pârâtului - [F: V9/24-25].

Întrucât inculpaţii nu au dat curs solicitării, cauza a fost suspendată la data de 8 februarie 2007 - [F: V9/26], iar la data de 17 aprilie 2008 a fost repusă pe rol din oficiu de instanţă, constatându-se perimarea acţiunii prin sentinţa civilă numărul x din 17 aprilie 2008, rămasă definitivă şi irevocabilă la 23 aprilie 2008 - [F: V9/33-34];

(2) La data de 26 martie 2007, inculpatul D. a depus o nouă cerere de chemare în judecată a numitei CCCCC., indicând în fals domiciliul acesteia la locuinţa inculpatului N. din Iaşi, strada x, numărul 10 - [F: V9/40-44]) solicitând instanţei să constate, în baza zdelcii false, uzucapiunea de 30 de ani în favoarea inculpatului K. asupra unei suprafeţe de 720 mp teren amplasate în Iaşi, strada x numărul 3A - cerere ce a făcut obiectul dosarului civil numărul x/2007 al JUDECĂTORIEI IAŞI.

La termenul din 7 mai 2007, inculpatul D. a solicitat admiterea probei cu martori, interogatoriul pârâtului, proba cu înscrisuri şi expertiza topometrică - solicitări admise de instanţă - [F: V9/48-49].

Urmare a acestui fapt, în scopul confirmării situaţiei de fapt fictive prezentate instanţei, a fost audiat în calitate de martor la termenul din data de 4 iunie 2007- [F: V9/58-59] inculpatul V., care a susţinut mincinos faptul că:, îl cunosc pe reclamant pentru că am locuit pe strada x numărul 5. Am fost vecin cu reclamantul de când m-am născut până în anul 2004. La adresa din strada x numărul 5 locuieşte mama mea. Mă duc aproape zilnic la domiciliul mamei. La adresa din strada x numărul 3 A reclamantul nu locuieşte, dar vine frecvent. L-am văzut des pe reclamant la acel domiciliu fiind recunoscut ca proprietar. Nu pot preciza numele vecinilor, nu reţin exact. Ştiu că reclamantul deţine un corp de casă şi un teren de 700 mp. Pământul este cultivat cu flori şi legume, l-am văzut lucrând pământul. Din câte cunosc nu a avut discuţii cu nimeni în privinţa dreptului de proprietate pe toată perioada cât am fost vecini. Din câte ştiu terenul a fost cumpărat de la CCCCC." - în condiţiile în care inculpatul K. nu deţinuse/achiziţionase imobilul în cauză.

În cauză a fost efectuată la data de 3 septembrie 2007 o expertiză tehnică topo-cadastrală - [F: V9/69-82] de către expertul desemnat - martorul S., care a identificat (în baza unei schiţe - [F: V9/73] primite de la inculpatul B.) suprafaţa de 720 mp teren ca fiind situată în cadrul unei suprafeţe de 1.062,776 mp aparţinând CONSILIULUI LOCAL IAŞI, constatând existenţa unei suprapuneri parţiale a acestuia cu terenul proprietate a defunctei CCCCC. moştenit de martorul AA. - [F: V14/198-219].

În cursul procedurii, la termenul din 3 septembrie 2007, este depusă la dosarul civil o adresă - [F: V9/94-95] din partea unui anume FFFFF. (neidentificat) care susţinea că pârâta CCCCC. a decedat în anul 1997 şi nu a avut niciodată domiciliul în strada x numărul 10 - situaţie în care instanţa i-a solicitat inculpatului D. să indice moştenitorii pârâtei - [F: V9/96-97] pentru a-i introduce în cauză, solicitând, din oficiu, relaţii la PRIMĂRIA IAŞI cu privire la numita CCCCC.

În circumstanţele date, la data de 1 octombrie 2007, inculpatul D. a depus o cerere - [F: V9/100] de introducere în cauză a martorului AA., în calitate de moştenitor al numitei CCCCC., şi GGGGG., demers rămas fără finalitate întrucât, la data de 1 octombrie 2007, martorii LL. şi NN. au depus o cerere de intervenţie în interes propriu şi în interes alăturat pârâtei CCCCC., prin care învederau instanţei faptul că imobilul în litigiu este proprietate a CONSILIULUI LOCAL IAŞI, fiind utilizat de ei în baza unor contracte de folosinţă agricolă, astfel că reclamantul nu poate invoca uzucapiunea de 30 de ani - [F: V9/106-124] - circumstanţe în care, prin sentinţa civilă numărul x din 29 octombrie 2007, rămasă definitivă şi irevocabilă la 14 ianuarie 2008- [F: V9/145-146], instanţa a respins acţiunea pe considerentul că este introdusă împotriva unei persoane lipsită de capacitate procesuală de folosinţă.

La data de 7 noiembrie 2007, la foarte scurt timp după ce a aflat soluţia în dosarul civil precedent, inculpatul D. a depus o nouă cerere de chemare în judecată - [F: V9/169-172] a pârâţilor GGGGG. şi AA. (în calitate de moştenitori ai defunctei CCCCC.) solicitând să se constate, în baza zdelcii false, dobândirea în proprietate a terenului de 720 mp teren din strada x numărul 3A, prin uzucapiunea de 30 de ani - cerere ce a făcut obiectul dosarului civil numărul x/2007 al JUDECĂTORIEI IAŞI.

La termenul din 13 decembrie 2007, pârâţii au depus întâmpinare, invocând excepţia inadmisibilităţii acţiunii - [F: V9/182-185].

De asemenea, la termenul din data de 24 ianuarie 2008 - [F: V9/214-215], martorii LL. şi NN. au reiterat (în aceiaşi termeni) cererea de intervenţie în interes propriu şi în interes alăturat pârâtei CCCCC.

Din documentele depuse la dosarul cauzei de pârâţi şi intervenienţi rezultă faptul că defuncţii CCCCC. şi A. - părinţii lui CCCCC. i-au vândut acesteia prin contract de vindere/cumpărare transcris la grefa TRIBUNALULUI IAŞI sub numărul x din 27 august 1945- [F: V9/254-256], suprafaţa de 600 mp teren şi construcţia (casă) aferentă, situată în Iaşi, strada x numărul 3 - imobil din care la data de 23 februarie 1952 aceasta a vândut (prin act autentic transcris în registrul de transcripţiuni sub numărul 127 al TRIBUNALULUI IAŞI) cota indiviză; soţilor DDDDD. - [F: V9/257-259], iar restul suprafeţei a rămas moştenire numiţilor AA. şi GGGGG.

La rândul lor, soţii DDDDD. au vândut partea lor din imobil (suprafaţa de 365 mp teren) şi construcţia amplasată pe aceasta (contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu numărul x din 29 iulie 1957) numiţilor HHHHH., IIIII. şi JJJJJ., iar ulterior KKKKK. au vândut (contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu numărul x din 17 februarie 1977) soţilor MMMMM. şi JJJJJ. doar construcţia, întrucât terenul (suprafaţa de 365 mp) a fost trecută în proprietatea statului în baza Legii numărul 58/1974.

Ulterior, numita JJ. (moştenitoarea LLLLL.) a obţinut titlul de proprietate numărul x din 23 mai 1995 pentru suprafaţa de 351 mp teren pe vechiul amplasament, pe care îl vinde prin contractul de vânzare-cumpărare numărul x din 6 martie 2006 soţilor LL. şi NN. ce au solicitat şi primit în folosinţă agricolă de la Primăria Iaşi şi o suprafaţă învecinată de 837 mp.

Perseverând în demersul lor, în scopul confirmării situaţiei de fapt fictive prezentate instanţei, inculpaţii H. şi B. l-au racolat pe martorul T. (fost coleg de şcoală al primului), pe care l-au condus, cu câteva zile înainte de şedinţa de judecată din data de 4 decembrie 2008, la sediul cabinetului de avocatură al inculpatului D., circumstanţe în care acesta i-a indicat aspectele, mincinoase, pe care urma să le susţină în instanţă.

Urmare a acestor demersuri, la termenul indicat mai sus, T. s-a conformat dorinţei inculpatului D. şi a susţinut mincinos faptul că:, îl cunoaşte pe K. şi ştie că acesta a stăpânit neîntrerupt, din anul 1977, o suprafaţă de 850 - 900 mp teren în strada x numărul 3A, unde creştea iepuri, câini şi pisici. S-a deplasat în repetate rânduri în copilărie la imobilul respectiv, împreună cu tatăl său" - [F: V9/409-410]- în condiţiile în care cei doi nu se cunoşteau, iar inculpatul K. nu deţinuse/achiziţionase imobilul în cauză.

Pentru a clarifica aspectele contradictorii cuprinse în probatoriul administrat, instanţa a dispus efectuarea în cauză a unei expertize topocadastrale ce a fost realizată de către expertul desemnat - martorul MM. care în raportul de expertiză tehnică judiciară - [F: V9/380-385] (şi suplimentul la acesta - [F: V9/466-467]), depus la dosarul cauzei, a concluzionat că suprafaţa de 720 mp revendicată de inculpatul K. nu face parte (dar este învecinată) din fosta proprietate (de 600 mp) a defunctei CCCCC., identificând-o pe amplasamentul pe care soţii LL. şi NN. îl deţineau în folosinţă agricolă şi respectiv faptul că din documentele aflate la dosar, defuncta CCCCC. nu putea să-i înstrăineze lui K. nicio suprafaţă de teren.

În aceste circumstanţe, prin încheierea de şedinţă din data de 26 februarie 2009- [F: V9/452-453] instanţa a solicitat prezentarea de către reclamant în original a zdelcii (solicitare reiterată şi în cadrul şedinţei de judecată din 19 martie 2009- [F: V9/459-461]), situaţie în care inculpaţii au fost nevoiţi să pună capăt activităţii infracţionale, depunând la dosarul cauzei declaraţia notarială de renunţare la judecată autentificată prin încheierea numărul x din 1 aprilie 2009 - [F: V9/468-469], manifestare de voinţă de care s-a luat act prin încheierea din 9 aprilie 2009, rămasă definitivă şi irevocabilă la 11 mai 2009.

Prin activitatea infracţională descrisă mai sus, membrii asocierii infracţionale (inculpaţii B., K., H., D., I., V.) au încercat să intre în proprietatea unui imobil aflat în proprietatea U.A.T MUNICIPIUL IAŞI şi evaluat la suma de 205.798 EUR - astfel cum rezultă din raportul de expertiză de evaluare imobiliară judiciară întocmit în cauză de către expertul QQQ. - [F: V5/395-413] - activitate infracţională întreruptă urmare, pe de o parte - rolului activ al magistraţilor ce au judecat cele 3 (trei) cereri, iar pe de altă parte - documentelor depuse de pârâţi, probelor administrate la solicitarea acestora şi, respectiv, a intervenţiei în proces a persoanelor ce aveau în posesie (legală) imobilul în cauză.

Curtea de Apel Iaşi a dat eficienţă raportului de evaluare efectuat în faza de urmărire penală faţă de următoarele considerente: întocmirea raportului la un moment mult mai apropiat de data de referinţă, respectiv în perioada martie - aprilie 2012, data de referinţă fiind 7 noiembrie 2007; expertul a luat în considerare un număr de 6 (şase) oferte din perioada martie - noiembrie 2007, din care a selectat 3 (trei) comparabile situate în anul de referinţă la momente apropiate faţă de data de referinţă, respectiv martie 2007; expertul, care a inspectat terenul supus evaluării, în martie 2012 (efectuând fotografii, constatând caracteristicile proprietăţii, discutând cu proprietarii din zonă care au furnizat unele informaţii utile necesare în evaluare), a arătat că din ofertele de vânzare valabile a selectat pe acelea cu caracteristici relativ similare cu ale terenului evaluat.

Vinovăţia inculpaţilor în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunilor decurgând din fapta descrisă la punctul V din actul de sesizare a instanţei reiese din coroborarea următoarelor mijloace de probă:

- adresa numărul x din 24 februarie 2012- [F: V11/223] a DIRECŢIEI JUDEŢENE COMUNITARE DE EVIDENŢĂ A PERSOANELOR BRAŞOV - din care rezultă faptul că inculpatul K. a avut domiciliul, în perioada 11 iunie 1967- 25 decembrie 1980 în comuna Munteni, judeţul Galaţi, iar în perioada 25 decembrie 1980 - prezent - în municipiul Braşov;

- adresa numărul x din 27 februarie 2012 - [F: V1/42-43] a PRIMĂRIEI MUNICIPIULUI IAŞI, din care rezultă faptul că suprafaţa de 720 mp teren situată în intravilanul municipiului Iaşi, strada x numărul 3 A (număr nealocat) face parte din proprietatea privată a Municipiului Iaşi (nefiind inventariată), fiind dat în folosinţă agricolă, în anul 2006, martorilor LL. şi NN. - [F:V13/44];

- contractele de folosinţă agricolă numărul x din 24 iulie 2006 - pentru suprafaţa de 223 mp şi y din 20 septembrie 2006 - pentru suprafaţa de 730 mp - [F: V13/36-441] încheiate între CONSILIUL LOCAL IAŞI (reprezentat de inculpata I.) şi martorii LL. şi NN. pentru terenul din Iaşi, strada x;

- raportul de expertiză tehnică topo-cadastrală judiciară, întocmit în prezenta cauză de către expertul SSS. - [F: V5/240-247], din care rezultă faptul că amplasamentul terenului vizat de zdelcă nu cuprinde fosta proprietate a defunctei CCCCC.;

- declaraţia olografa a martorului MM. [F: V2/158-159], din cursul urmăririi penale, din care rezultă faptul că, fiind desemnat de instanţă pentru efectuarea unei expertize judiciare în dosarul civil numărul x/2007 (JUDECĂTORIA IAŞI), cu ocazia verificărilor efectuate în teren şi din analiza documentaţiei aflate la dosar, a constatat că reclamantul (K.) nu putea justifica folosinţa/uzucapiunea terenului respectiv şi nici faptul că acesta fusese deţinut de CCCCC. (fostul proprietar).

În cursul cercetării judecătoreşti (şedinţa publică din 15 ianuarie 2015), martorul MM. a declarat că: nu i-a fost prezentat niciun document justificativ tehnic cu privire la datele de identificare ale terenului; din verificarea documentaţiei aflate la PRIMĂRIA IAŞI, a remarcat că nu există niciun element, în succesiune actelor, care să ateste împrejurarea că numita CCCCC. ar fi deţinut suprafaţa de 720 mp despre care se pretindea că i-ar fi vândut-o inculpatului K.; în urma studierii documentelor, nu a identificat nici alte elemente care să ateste împrejurarea că numitul K. ar fi folosit suprafaţa de teren de 30 de ani, respectiv plata diverselor taxe/impozite, iar, la faţa locului, terenul nu arăta că ar fi fost folosit în interes propriu, fiind acoperit de vegetaţie.

- declaraţiile martorului AA.. În cursul urmăririi penale, [F: V4/19-21], martorul, nepot al defunctei CCCCC. a arătat că - a locuit în perioada 1990 - 2000, la imobilul din Iaşi, strada x numărul 3, proprietate a acesteia; numita CCCCC. a deţinut în proprietate o suprafaţă de 600 mp teren şi o casă de locuit, compusă din două corpuri, în strada x, numărul 3, din care în anul 1950 a înstrăinat o jumătate, ce a ajuns prin vânzări succesive în proprietatea soţilor LL. şi NN., iar restul a rămas în proprietatea acesteia, ulterior fiind dobândite de el prin moştenire. Tot din declaraţia martorului rezultă faptul că înscrisul sub semnătură privată prin care CCCCC. i-ar fi înstrăinat lui K. suprafaţa de 720 mp teren în strada x, numărul 3A este un fals şi nu este semnat de defunctă.

În cursul cercetării judecătoreşti (şedinţa publică din 9 aprilie 2014), martorul a reiterat faptul că a locuit la imobilul în discuţie, în perioada 1994 - 2001, iar până în anul 2004 au locuit fraţii săi NNNNN. şi OOOOO.. A mai menţionat că: semnătura de pe înscris (zdelcă) din dreptul numelui CCCCC. nu aparţinea acesteia, semnătura ei fiind deosebită, întrucât era profesoară; cunoştea atât scrisul, cât şi semnătura lui CCCCC.

- declaraţiile martorei JJ.. În cursul urmăririi penale - [F: V4/63-64], martora a arătat că: a locuit, în perioada 1957 - 1983, în Iaşi, strada x, numărul 3, într-un fost imobil cumpărat de părinţii săi de la defuncta CCCCC.; numita CCCCC. a deţinut în proprietate o suprafaţă de 600 mp teren şi o casă de locuit, compusă din două corpuri, în strada x numărul 3, din care, în anul 1950, a înstrăinat o jumătate, ce a ajuns prin vânzări succesive în proprietatea soţilor LL. şi NN., iar restul a rămas în proprietatea numitei CCCCC., ulterior fiind dobândite de martorul AA., prin moştenire. Tot din declaraţia martorului rezultă faptul că înscrisul sub semnătură privată prin care CCCCC. i-ar fi înstrăinat lui K. suprafaţa de 720 mp teren în strada x, numărul 3A este un fals şi nu este semnat de defunctă.

În cursul cercetării judecătoreşti (şedinţa publică din 4 decembrie 2014), martora a declarat că: a locuit în imobilul din strada x, nr. 3, din 1957; în anul 2006, a vândut imobilul lui LL.; casa făcea corp comun cu locuinţa numitei CCCCC. şi nu cunoaşte ca imobilul acesteia să fi fost vândut vreunei persoane, rămânând moştenire unui nepot, AA.

- declaraţia martorilor LL. şi NN.. Din declaraţiile date în cursul urmăririi penale [F:V4/65-66 şi V4/67-68], rezultă faptul că martorii au cumpărat de la JJ., în anul 2005, o suprafaţă de 300 mp teren şi corpul de casă, din strada x numărul 3, fostă proprietate a defunctei CCCCC., primind în folosinţă de la CONSILIUL LOCAL IAŞI, în anul 2006, suprafaţa de teren învecinată, de aproximativ 800 mp, în baza unui contract de folosinţă agricolă (terenul vizat parţial de membrii asocierii).

În cursul cercetării judecătoreşti (şedinţa publică din 4 decembrie 2014), martorul LL. a reiterat faptul că a cumpărat suprafaţa de teren de la numita JJ., suprafaţă aflată în imediata vecinătate a imobilului moştenit de AA.. A mai arătat că: la momentul efectuării expertizei în dosarul civil a fost prezent şi inculpatul D., care a solicitat să intre pe proprietatea martorului pentru a fi măsurată şi inclusă în expertiză; deşi nu a fost de acord, inculpatul D. şi persoanele care îl însoţeau au insistat, astfel încât a fost măsurat şi terenul său.

În cursul cercetării judecătoreşti (şedinţa publică din 15 ianuarie 2015), martora NN. a arătat că: după decesul numitei CCCCC., imobilul care continua să figureze cu o adresă comună, era în realitate divizat - o parte din teren fiind cumpărată de ea şi de martorul LL. de la JJ., iar cealaltă parte din teren şi casa i-au revenit, prin moştenire, numitului AA.; a văzut înscrisul în baza căruia inculpatul K. pretindea că ar fi cumpărat terenul de la CCCCC., însă şi-a dat seama că semnătura de pe înscris nu aparţine acesteia, întrucât a confruntat-o cu o semnătură de pe un document pe care CCCCC. i l-a înmânat martorei.

- declaraţiile martorului S.. În cursul urmăririi penale [F: V1/80-86], martorul a învederat următoarele aspecte: inculpatul B. este cel care i-a prezentat, cu ocazia întocmirii raportului de expertiză pentru imobilul din strada x, numărul 3A, o schiţă în baza căreia a constatat că există o suprapunere pe o parte a suprafeţei cu terenul proprietate a defunctei CCCCC. şi moştenit de AA. (pentru care efectuase anterior o expertiză tehnică topo-cadastrală extrajudiciară la solicitarea lui GGGGG.); schiţa prezentată de B. era identică cu schiţa din documentaţiile cadastrale în baza cărora PRIMĂRIA IAŞI a intabulat terenul în anul 2006 (care fusese dat în folosinţă agricolă numiţilor LL. şi NN.).

În cursul cercetării judecătoreşti (şedinţa publică din 15 ianuarie 2014), martorul a indicat, de asemenea, că: a constatat inadvertenţe între schiţa prezentată şi măsurătorile din teren; a fost contactat de numitul LL., care i-a spus că are acte pentru suprafaţa de teren în discuţie.

- declaraţia martorei CCC.. În cursul cercetării judecătoreşti (şedinţa publică din 22 noiembrie 2016), a arătat: că îşi aminteşte că a introdus o acţiune în contradictoriu cu numita CCCCC.; datele privind domiciliul acesteia au fost furnizate de B., care avea o procură notarială în baza căreia a încheiat contractul de asistenţă juridică; B. avea şi o zdelcă, în privinţa căreia ea nu a avut dubii - hârtia părea învechită şi scrisul caligrafic; nu poate preciza cu exactitate dacă a restituit zdelca prezentată de B. la finalul colaborării sau după ce a făcut o copie; nu crede că inculpatul B. i-a fost recomandat de inculpatul D. şi nu crede că a colaborat cu cel din urmă inculpat în legătură cu acţiunea civilă promovată; nu ştie cum s-a finalizat procesul, dar ştie că au fost mai multe termene de judecată la care nu s-a realizat procedura de citare cu numita CCCCC., care nu era găsită; l-a întrebat pe B. dacă CCCCC. trăieşte, dar nu îşi aduce aminte ce răspuns a dat; situaţia juridică a terenului i-a fost prezentată de B., acţiunea fiind redactată în baza explicaţiilor acestuia; nu s-a întâlnit cu K.

- adresa numărul x din 14 martie 2012 a SERVICIULUI JUDEŢEAN IAŞI a ARHIVELOR NAŢIONALE - [F: V14/198-219], din care rezultă faptul că numita CCCCC. a deţinut în proprietate doar suprafaţa de 600 mp teren şi o locuinţă, la adresa din strada x numărul 3, din care a înstrăinat jumătate (partea din imobilul ce i-a rămas în proprietatea fiind dobândit de martorul AA., în calitate de moştenitor al acesteia), în indiviziune, soţilor DDDDD.

- adresa numărul x din 27 februarie 2012 a PRIMĂRIEI MUNICIPIULUI IAŞI [F: V13/3-761], prin care este înaintată fişa postului inculpatei I. şi lista contractelor de folosinţă agricolă încheiate de aceasta, printre care se află şi contractele de folosinţă agricolă nr. x din 24 iulie 2006 - pentru suprafaţa de 223 mp şi y din 20 septembrie 2006 - pentru suprafaţa de 730 mp din strada x, încheiate între CONSILIUL LOCAL IAŞI (semnate de inculpata I.) şi martorii LL. şi NN.

- declaraţia notarială autentificată prin încheierea cu numărul x din 1 aprilie 2009 de către notarul public PPPPP. (din Braşov) - [F: V9/468-469] prin care inculpatul K. a renunţat la judecarea cauzei civile numărul x/245/2007 a Judecătoriei Iaşi - [F: V9/462];

- declaraţia martorului T. - [F: V2/142-144], din care rezultă faptul că îi cunoaşte pe inculpaţii H. (fost coleg de şcoală şi amic de al său) şi B. (pe care l-a cunoscut în anul 2008 prin intermediul lui X) şi ştie că cei doi erau asociaţi într-o firmă ce comercializa articole vestimentare; îl cunoaşte pe inculpatul D., care i-a fost prezentat de ceilalţi doi inculpaţi, ca fiind "avocatul lor" îl cunoaşte pe K. (pe care l-a văzut în anul 2009, în Braşov), ştie despre acesta că locuieşte în BRAŞOV şi este tatăl lui B.; în anul 2008, cu ocazia unor întâlniri avute cu H. şi B., cei doi l-au abordat, solicitându-i să depună mărturie în instanţă în favoarea lui K., prin care să confirme că acesta ar deţine o suprafaţă de teren în Iaşi, în spatele magazinului QQQQQ.; cu aceeaşi ocazie, B. i-a spus că tatăl său se judecă într-un proces civil cu moştenitorul fostei proprietare, deoarece şi acesta revendicase terenul, deşi tatăl său deţinea act de proprietate; i-a fost arătat un document ce părea vechi, pe care însă nu l-a citit (dar care nu avea acelaşi format ca înscrisul fals prezentat de inculpaţi în instanţă); cei doi l-au condus la locaţia respectivă, pentru a o vizualiza; a fost condus de cei doi la cabinetul de avocatură, unde s-a întâlnit cu D., care i-a explicat procedura din instanţă şi care i-a indicat aspectele nereale pe care le-a declarat ulterior în şedinţa de judecată; inculpaţii H. şi B. au asistat la discuţie; la propunerea inculpaţilor H. şi B. (care l-au asigurat, la întrebarea expresă a martorului, că nu va fi nicio problemă) şi după indicaţiile primite de la inculpatul D. a declarat mincinos, cu ocazia audierii sale de către instanţă la data de 4 decembrie 2008, faptul că:

"îl cunoaşte pe K. şi ştie că acesta a stăpânit neîntrerupt, din anul 1977, o suprafaţă de 850 - 900 mp teren în strada x, numărul 3A, unde creştea iepuri, câini şi pisici. S-a deplasat în repetate rânduri în copilărie la imobilul respectiv, împreună cu tatăl său" - în condiţiile în care inculpatul K. nu deţinuse/achiziţionase imobilul în cauză; la sediul instanţei de judecată a fost condus de inculpatul H., în sala de şedinţă fiind şi inculpatul B.; aspectele relatate în faţa instanţei de judecată, la termenul din 4 decembrie 2008, i-au fost indicate de inculpaţii B., H. şi D.; după audiere, s-a întâlnit cu inculpaţii B. şi H., care i-au spus că a făcut o treabă "bună" şi că nu va mai trebui a se prezenta în faţa instanţei de judecată.

- declaraţiile martorei DDD.. În cursul cercetării judecătoreşti (şedinţa din 12 decembrie 2016), a arătat că: i-a văzut în mai multe rânduri pe inculpaţii B. şi H. la sediul cabinetului de avocatură al inculpatului D.; fiecare din cei doi inculpaţi venea singur (împrejurare care nu prezintă relevanţă din perspectiva reţinerii unei asocieri infracţionale); a preluat de la aceştia documente, a efectuat copii şi a restituit originalele.

VI. Terenul situat în municipiul Iaşi, strada x, nr. 86A, judeţul Iaşi (partea civilă REGIA NAŢIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA R.A., prin DIRECŢIA SILVICĂ IAŞI)

În cursul anului 2003, inculpata L. a preluat, ilegal, în folosinţă de la martora Y. o suprafaţă de cca 500 mp de teren amplasată în Iaşi, strada x, numărul 84 - 86 (fosta strada x, numărul 84 - 86) pe care aceasta o folosea în baza contractului de folosinţă agricolă numărul x din 5 aprilie 1983 încheiat de soţul său - defunctul M. cu PRIMĂRIA MUNICIPIULUI IAŞI - [F: V4/11].

Ulterior, în cursul anului 2006, inculpata L. s-a deplasat la PRIMĂRIA IAŞI pentru a se interesa de modalitatea în care ar putea construi o locuinţă (casă) pe terenul respectiv, ocazie cu care, îndrumată fiind de un angajat de la ghişeu, a intrat în contact cu inculpata I. ce ţinea evidenţa terenurilor agricole şi care i-a comunicat că, pe baza contractului de folosinţă agricolă, nu are dreptul de a construi o casă pe acel teren, sugerându-i însă să-şi construiască o cabană de lemn, să îşi deschidă rol fiscal şi să locuiască la locaţia respectivă pentru a fi văzută de vecini.

Urmând aceste sfaturi, inculpata L. şi-a construit o cabană din scânduri pe terenul în cauză, după care a revenit la inculpata I. care i-a sugerat, pentru a putea obţine terenul în proprietate, să îl contacteze pe inculpatul D. pe care i l-a prezentat ca fiind avocatul "care se ocupă cu terenuri" - sugestie urmată de aceasta în vara anului 2006, când s-a întâlnit cu inculpatul şi i-a prezentat contractul de folosinţă agricolă numărul x din 5 aprilie 1983, convenind să deschidă o acţiune civilă cu scopul de a obţine terenul în proprietate.

Urmare acestei înţelegeri, la data de 27 iulie 2006, inculpatul D. a redactat şi depus la JUDECĂTORIA IAŞI, în numele soţilor RRRRR. (decedat ulterior) şi L., în contradictoriu cu CONSILIUL LOCAL IAŞI, PRIMARUL MUNICIPIULUI IAŞI şi PRIMĂRIA IAŞI, o cerere - [F: V7/88-90], având ca obiect constatarea dobândirii în proprietate de către cei doi, prin uzucapiunea de 30 de ani, a suprafeţei de 570 mp situată în Iaşi, strada x, numărul 84-86 (adresa din actul de folosinţă agricolă), precum şi constatarea că sunt proprietarii casei de locuit aflată pe suprafaţa în cauză - cerere ce a făcut obiectul dosarului civil numărul x/2006 al JUDECĂTORIEI IAŞI - [F: V7/86-144].

Pârâţii au depus întâmpinare - [F: V7/94-95] la data de 22 august 2006, arătând faptul că la adresa X figurează ca proprietari numiţii SSSSS. şi TTTTT., iar la numărul 86 figurează proprietar numitul UUUUU. [deşi suprafaţa de teren ocupată de L. era învecinată cu proprietăţile celor două familii]. Prin sentinţa civilă numărul x din 25 ianuarie 2007- [F: V7/134-135], instanţa a admis excepţiile lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a PRIMĂRIEI MUNICIPIULUI IAŞI, a lipsei capacităţii procesual pasive a CONSILIULUI LOCAL IAŞI şi PRIMARULUI MUNICIPIULUI IAŞI, a respins primul capăt de cerere precizat ulterior şi a anulat, ca netimbrat, al doilea capăt de cerere al acţiunii.

După aflarea soluţiei, inculpatul D. i-a sugerat inculpatei L. să aducă "o zdelcă, un act de vânzare-cumpărare pentru terenul respectiv, ceva care trebuie să meargă în instanţă" circumstanţe în care aceasta s-a sfătuit din nou cu inculpata I. care s-a oferit să o ajute (primind în circumstanţele date de la aceasta suma de 500 RON în contul ajutorului oferit), dându-i un model de zdelcă şi cerându-i să caute o hârtie mai veche ("îngălbenită") pe care să scrie acelaşi text ca în documentul înmânat de ea, astfel încât să creeze aparenţa unui act vechi.

Fiind analfabetă, inculpata L. i-a prezentat soţului ei înscrisul primit de la inculpata I. iar acesta, după modelul dat, a întocmit în numele său şi a soţiei sale un înscris sub semnătură privată pe care l-a intitulat "ACT DE VEŞNICĂ VÂNZARE" - [F: V7/162], în care a atestat în fals cumpărarea la data de 12 septembrie 1973 a suprafeţei de 670 mp teren, situată în strada x numărul 86A [şi a construcţiei (case) amplasate pe acesta], la preţul de 15.000 RON vechi, de la numitul M. - domiciliat în Iaşi, strada x, 86 A.

Din declaraţiile martorilor Y. (soţia defunctului M.) şi M. (fiul defunctului) a rezultat faptul că acesta a locuit din anul 1970 în Iaşi, strada x (fostă Muncii) numărul 28, împreună cu soţia sa (căsătorit din anul 1958) şi a decedat în anul 2001 - [F: V4/4-5].

Ulterior, conform înţelegerii iniţiale, inculpata L. l-a contactat pe inculpatul D. şi i-a înmânat zdelca în cauză, precizându-i în ce mod a întocmit-o, iar acesta i-a sugerat să găsească un martor care să depună mărturie în instanţă în favoarea sa.

Inculpatul D. a depus în numele ei, la data de 7 februarie 2007, o nouă cerere de chemare în judecată - [F: V7/150-151] solicitând, în contradictoriu cu MUNICIPIUL IAŞI, constatarea dobândirii prin uzucapiune a suprafeţei de 670 mp teren din Iaşi, strada x, numărul 86 A, motivat de aspectul, nereal, că reclamanţii au stăpânit continuu terenul în cauză din anul 1971, având construit pe acesta o casă fără autorizaţie de construcţie - cauză ce a făcut obiectul dosarului civil numărul x/2007 al JUDECĂTORIEI IAŞI - [F: V7/148-260].

În realitate, în cursul anului 2007, inculpata a construit fundaţia casei, din adresa numărul x din 27 ianuarie 2012 - [F: V12/3-210] a PRIMĂRIEI IAŞI - SERVICIUL URBANISM rezultând faptul că locuinţa a fost construită ulterior, în anul 2010, certificatul de urbanism fiind solicitat de L. la data de 23 iulie 2008 şi obţinut la data de 5 august 2008 (după obţinerea hotărârii judecătoreşti prin care a dobândit în proprietate suprafaţa de 539 mp teren), autorizaţia de construcţie fiind emisă la data de 27 septembrie 2010.

La termenul din data de 13 februarie 2007, inculpatul D. şi-a depus împuternicirea avocaţială - [F: V7/152], iar la termenul din 27 martie 2007 a completat cererea iniţială, solicitând chemarea în judecată şi a numitului M., indicând în fals domiciliul acestuia ca fiind în Iaşi, strada x (Muncii) numărul 86A - [F: V7/156].

În cursul procedurii derulate în faţa instanţei, PRIMARUL MUNICIPIULUI IAŞI a depus la data de 23 aprilie 2007 o întâmpinare - [F: V7/159-160], arătând faptul că pentru locaţia respectivă nu a fost deschis rol fiscal niciodată, iar reclamanţii nu puteau exercita posesia terenului atât timp cât invocă că pârâtul M. locuieşte la adresa respectivă - circumstanţe în care inculpatul D. şi-a schimbat "strategia", solicitând instanţei la termenul din data de 24 aprilie 2007 să ia act de renunţarea la capătul de cerere ce viza judecata cu PRIMARUL MUNICIPIULUI IAŞI.

De asemenea, în circumstanţele respective, inculpatul a depus la dosarul cauzei, în copie (astfel cum reiese din încheierea de şedinţă din 24 aprilie 2007 [F: V7/163]) zdelca falsificată în condiţiile descrise mai sus - [F: V7/162] şi a solicitat instanţei admiterea probei cu înscrisuri, proba cu un martor şi proba cu expertiza evaluatorie având ca obiectiv evaluarea terenului - cerere admisă de instanţă - [F: V7/163], fiind desemnat expert martorul S.

În aceste condiţii la termenul din 15 mai 2007- [F: V7/167-168], inculpatul D. a propuse, în susţinerea plângerii, audierea martorilor VVVVV. şi WWWWW. (fratele şi, respectiv, cumnata inculpatei L.), cerere la care a renunţat ulterior (întrucât cei doi nu locuiau în zona terenului solicitat), solicitând instanţei citarea şi audierea în acest scop a martorei U. (ce locuia pe strada x nr. 90) şi pe care inculpata L. o cunoştea de mai mult timp (copiii celor două au fost colegi de şcoală) - [F: V7/174].

A convins-o să depună mărturie în cauză, aspectele de detaliu, mincinoase, vizate de această mărturie fiindu-i indicate de către inculpatul D. la sediul instanţei, înainte de a intra în sala de judecată la termenul din data de 26 iunie 2007.

Fiind audiată în calitate de martor, U. a susţinut mincinos faptul că:, sunt vecină cu reclamanţii, locuind pe aceeaşi stradă. Prin anul 1973 reclamanţii s-au mutat în vecinătatea imobilului meu, eu locuind pe respectiva stradă de mai înainte. Ştiu că din momentul în care s-au mutat reclamanţii au locuit şi ocupat în permanent nestingheriţi imobilul din strada x numărul 86A. Iniţial, la adresa respectivă se afla o construcţie compusă dintr-o cameră şi un hol, în prezent sunt două camere. Imobilul este construit pe o suprafaţă de aproximativ 600 - 700 mp. Ştiu că pârâtul locuia pe aceeaşi stradă, în prezent fiind decedat. Ştiu că anterior imobilul a aparţinut defunctului M.. Toate persoanele care locuiesc pe stradă îi cunosc pe reclamanţi în calitate de proprietari ai imobilului" - [F: V7/181].

Ulterior, la data de 12 iulie 2007, expertul S. depune la dosarul cauzei raportul de expertiză topo-cadastrală din care rezultă faptul că imobilul în litigiu era în suprafaţă de 539,896 mp şi avea construit pe el o fundaţie, fără alte construcţii sau anexe - [F: V7/186-190] - urmare a obiecţiunilor formulate de inculpatul D. la data de 21 noiembrie 2007 expertul completându-şi concluziile cu precizarea explicită că imobilul în litigiu este proprietatea statului, face parte din amenajamentul OCOLULUI SILVIC CIUREA şi nu prezintă caracteristicile unui uzucapiuni, sugerând instanţei să verifice autenticitatea înscrisului olograf prezentat de reclamanţii din dosar - [F: V7/206-207].

Suprafaţa a fost înscrisă în AMENAJAMENTUL SILVIC AL OCOLULUI SILVIC CIUREA, XXXXX., u.a. %33M1, aprobat prin Ordinul nr. 1036 din 1 iulie 2010 emis de Ministerul Mediului şi Pădurilor - [F: V1/66-72].

De asemenea, urmare a declaraţiei martorei U., la solicitarea instanţei, PRIMĂRIA MUNICIPIUL IAŞI a comunicat cu adresa numărul x din 23 august 2007 - [F: V7//191-192] faptul că numitul M. a decedat în anul 2001 - circumstanţe în care, la termenul din data de 18 septembrie 2007, inculpatul D. a solicitat instanţei să ia act de renunţarea la judecarea în contradictoriu cu M. şi să fie citată în calitate de pârât o anume YYYYY., cu domiciliul în Iaşi, strada x numărul 86/A, despre care a precizat că ar fi soţia lui M. (în realitate fiind vorba de martora Y., cu domiciliul în Iaşi, strada x numărul 28) - [F: V7/194-195].

Cererea a fost admisă de către instanţă, astfel încât la termenul din data de 8 ianuarie 2008, "YYYYY.", în realitate Y., (fără a i se verifica identitatea în mod procedural) a învederat că: "nu cunoaşte motivul pentru care este chemată în instanţă şi precizează că de când a decedat soţul ei a lăsat terenul reclamanţilor, cu condiţia ca aceştia să-i achite contravaloare gardului ridicat şi spaţiul verde. De asemenea, arată că renunţă la teren în favoarea reclamanţilor" - [F: V7/214].

Deşi din expertiză şi din declaraţia martorei Y. rezultă în mod explicit faptul că inculpata L. deţinea terenul din anii 2003 - 2004, prin sentinţa civilă numărul x din 25 februarie 2008 - [F: V7/224-227], instanţa a admis acţiunea civilă formulată de reclamanţii RRRRR. şi L. în contradictoriu cu pârâta Y. şi a constat că reclamanţii "au dobândit pe calea uzucapiunii de 30 de ani dreptul de proprietate asupra imobilului teren în suprafaţă de 539,896 mp, situat în Iaşi, strada x 86A, conform schiţei anexă la raportul de expertiză întocmit de S.", - sentinţă civilă rămasă irevocabilă la 23 aprilie 2008 - [F: V12/116].

Ulterior, în baza încheierii de intabulare a O.C.P.I. IAŞI numărul x din 23 mai 2008 - [F: V14/228-230] inculpata L. şi-a intabulat dreptul de proprietate asupra imobilului pe numele ei şi i-a dat inculpatului D. suma de 3.000 EUR cu titlu de onorariu în contul ajutorului dat.

Prin activitatea infracţională descrisă mai sus, inculpaţii L., D. şi I. au cauzat un prejudiciu în patrimoniul STATULUI ROMÂN, reprezentat de partea civilă Regia Naţională a Pădurilor ROMSILVA R.A., prin Direcţia Silvică Iaşi, în valoare de 47.910 EUR - astfel cum rezultă din raportul de expertiză de evaluare imobiliară judiciară întocmit în cauză de către expertul QQQ. - [F: V5/334-353].

Curtea de Apel Iaşi a dat eficienţă raportului de evaluare efectuat în faza de urmărire penală faţă de următoarele considerente: întocmirea raportului la un moment mult mai apropiat de data de referinţă, respectiv în perioada martie - aprilie 2012, data de referinţă fiind 25 februarie 2008; expertul a luat în considerare un număr de 6 (şase) oferte din luna februarie 2008, din care a selectat 3 (trei) comparabile situate în aceeaşi lună de referinţă; expertul, care a inspectat terenul supus evaluării, în martie 2012 (efectuând fotografii, constatând caracteristicile proprietăţii, discutând cu proprietarii din zonă care au furnizat unele informaţii utile necesare în evaluare), a arătat că din ofertele de vânzare valabile a selectat pe acelea cu caracteristici relativ similare cu ale terenului evaluat.

Vinovăţia inculpaţilor în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunilor decurgând din fapta descrisă la punctul VI din actul de sesizare a instanţei reiese din coroborarea următoarelor mijloace de probă:

- adresa numărul x din 13 februarie 2012 - [F: V1/66-72] a ROMSILVA R.A., din care rezultă faptul că suprafaţa de 539,896 m.p. situată în intravilanul municipiului Iaşi, strada x, numărul 86A, este proprietatea publică a statului, făcând parte din fondul naţional forestier aflat în administrarea OCOLULUI SILVIC CIUREA.

- declaraţiile inculpatei L.

Inculpata a recunoscut săvârşirea faptelor în faza de urmărire penală, iar în faţa instanţei sesizate cu rechizitoriu a solicitat judecarea faptei în procedură abreviată, solicitare încuviinţată de instanţă.

În cursul urmăririi penale [F:V1/142-143, declaraţie din 16 februarie 2012], inculpata a declarat faptul că: a aflat, în perioada 2005 - 2006, despre terenul care fusese deţinut în folosinţă de defunctul M., situat în municipiul Iaşi, strada x, numărul 86 şi a contactat-o pe soţia acestuia - martorul Y., căreia i-a solicitat să îi dea voie să folosească terenul, achitându-i suma de 300 RON pentru gardul cu care imobilul era împrejmuit şi arborii aflaţi la locaţia respectivă; având asupra sa contractul de folosinţă agricolă (primit de la Y., căreia i-l solicitase pentru a avea o dovadă că foloseşte terenul cu acceptul acesteia), în cursul anului 2006, s-a deplasat la PRIMĂRIA IAŞI, pentru a afla informaţii despre modalitatea în care ar putea construi o locuinţă (casă) pe terenul respectiv, ocazie cu care a luat legătura cu inculpata I., despre care a înţeles că ţinea evidenţa terenurilor agricole, prezentându-i actul primit de la martorul Y.; inculpata I. a verificat în evidenţele instituţiei situaţia imobilului şi i-a comunicat că pe baza actului respectiv nu are dreptul de a construi o casă, îndrumând-o însă să-şi construiască o cabană de lemn şi să deschidă rol fiscal pentru suprafeţe de teren şi, totodată, să locuiască la locaţia respectivă pentru a fi văzută de vecini; i-a sugerat să revină pentru a mai discuta, solicitându-i ca următoarele discuţii să nu aibă loc în sediul PRIMĂRIEI IAŞI, ci în parcul din vecinătate; după ce şi-a construit o cabană din scânduri la locaţia respectivă, inculpata a revenit la I. care i-a spus că pentru a putea obţine terenul în proprietate trebuie "să meargă în justiţie", îndrumând-o să îl contacteze pe inculpatul D., despre care i-a spus că este avocatul "care se ocupă cu terenuri" s-a înţeles cu inculpatul D. ca acesta să deschidă o acţiune civilă, cu scopul de a obţine terenul în proprietatea acesteia;

D. i-a sugerat (după ce pierduse primul proces civil, având ca obiect "uzucapiune") să aducă "o zdelcă, un act de vânzare-cumpărare pentru terenul respectiv, ceva care trebuie să "meargă" în instanţă" L. a contactat-o pe I., căreia i-a explicat ce îi sugerase D., iar aceasta i-a replicat că "trebuie să caute un act şi să revină pentru a-l lua", iar, ulterior, i-a înmânat un model de zdelcă (acceptând primirea sumei de 500 RON), indicându-i să îl transcrie pe o hârtie mai veche "îngălbenită", astfel încât să creeze aparenţa unui act "mai vechi" actul a fost transcris de soţul său - RRRRR.; i-a înmânat înscrisul fals lui D., căruia i-a şi explicat în ce mod o procurase, iar acesta i-a sugerat să găsească un vecin de la terenul respectiv care să depună mărturie în instanţă în favoarea sa;

D. i-a indicat martorei U. datele false pe care trebuia să le precizeze în declaraţia ce urma să o dea în instanţă; i-a achitat lui D. echivalentul sumei de 3.000 Euro, pentru serviciile prestate de acesta în instanţă, după ce a primit hotărâre judecătorească favorabilă.

- declaraţiile martorei Y., din care reiese că: a deţinut o suprafaţă de 500 mp de teren, luată în arendă de la primărie (aşadar fără a exista un drept de proprietate asupra suprafeţei de teren) în municipiul Iaşi, în vecinătatea unui cimitir; ultimul domiciliu al soţului ei (M.) a fost în municipiul Iaşi, strada x, nr. 28, unde a locuit din anul 1970, după construcţia casei; soţul ei nu a locuit niciodată la adresa de pe strada x, nr. 86A; nu cunoaşte unde se află adresa respectivă; a dat trenul doar în folosinţă numiţilor L. şi RRRRR., persoane pe care nu le cunoştea înainte de momentul tranzacţiei.

- declaraţiile martorului M., din care reiese că tatăl său nu a locuit niciodată pe strada x, nr. 86/A, şi a avut o suprafaţă de 500 mp de teren doar în folosinţă, tot pe strada x, în vecinătate fiind un cimitir. Fiindu-i prezentat, în cursul urmăririi penale, în copie, înscrisul intitulat "Act de veşnică vânzare din 12 septembrie 1973" a arătat că scrisul de pe document nu aparţine tatălui său şi nici semnătura nu este a acestuia.

- declaraţiile martorei U.. În cursul urmăririi penale [F: V3/88-90], martora a arătat că: o cunoaşte pe inculpata L. - despre care ştie că a venit în strada x, împreună cu soţul, în anul 2007, când a construit fundaţia unei case pe o suprafaţă de teren liberă, situată în vecinătatea proprietăţii sale; ulterior, după un an-doi, după obţinerea în proprietate a terenului respectiv, urmare a unui proces civil, a continuat construcţia casei; îl cunoaşte pe inculpatul D., despre care ştie că este avocat şi a reprezentat-o pe L. în procesul civil, prin care aceasta a obţinut în proprietate terenul din strada x, numărul 86/A; a depus mărturie în instanţă la solicitarea lui L.; deşi cunoştea situaţia reală a terenului din strada x, numărul 86/A, respectiv că era proprietatea OCOLULUI SILVIC şi că fusese utilizat cu mai mulţi ani în urmă de M., a acceptat să declare aspecte nereale în favoarea lui L.; aspectele nereale declarate cu ocazia mărturiei depusă în instanţă, i-au fost indicate de inculpaţii D. şi L.

- adresa numărul x din 27 ianuarie 2012- [F: V12/3-210] a PRIMĂRIEI IAŞI- SERVICIUL URBANISM, din care rezultă faptul că locuinţa din strada x, numărul 86A, a fost construită de L. în anul 2010, certificatul de urbanism fiind solicitat de L. la data de 23 iulie 2008 şi obţinut la data de 5 august 2008 (după obţinerea hotărârii judecătoreşti prin care a dobândit în proprietate suprafaţa de 539 mp teren), autorizaţia de construcţie fiind emisă la data de 27 septembrie 2010.

- raportul de expertiză topo-cadastrală întocmit la data de 12 iulie 2007 de expertul S., prin care a identificat imobilul din strada x, numărul 86 (în litigiu), constatând că acesta are o suprafaţă de 539,894 m.p. - mai mică decât cea invocată de inculpaţi şi afirmând în cuprinsul raportului că la verificările efectuate în teren a constatat că la locaţia respectivă se află doar fundaţia unei locuinţe în construcţie, fără alte construcţii sau anexe - [F: V7/186-190].

- răspunsul în completarea raportului de expertiză (urmare a obiecţiunilor la raport, formulate de inculpatul D.) depus de S. la data de 21 noiembrie 2007, în care afirmă că din verificările efectuate a constatat că imobilul în litigiu este proprietatea statului şi face parte din amenajamentul OCOLULUI SILVIC CIUREA, nu prezintă caracteristicile unui uzucapiuni, sugerând instanţei să verifice autenticitatea înscrisului olograf prezentat de reclamanţii din dosar - [F: V7/206-207].

- declaraţiile martorului S.. În cursul cercetării judecătoreşti (15 ianuarie 2014), a arătat că, după efectuarea măsurătorilor, a constatat că terenul aparţine OCOLULUI SILVIC, iar rămăşitele unei construcţii indicau că respectiva construcţie este de dată recentă.

- declaraţiile martorei DDD.. În cursul cercetării judecătoreşti (şedinţa din 12 decembrie 2016), a arătat că inculpata L., însoţită de fiica acesteia, a venit de vreo două ori la sediul cabinetul inculpatului D., unde a discutat cu inculpatul, fără a avea posibilitatea de a preciza dacă a primit sau nu documente de la aceasta.

Din perspectiva art. 103 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege şi sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză. În luarea deciziei asupra existenţei infracţiunii şi a vinovăţiei inculpatului, instanţa hotărăşte motivat, cu trimitere la toate probele evaluate. Condamnarea se dispune doar atunci când instanţa are convingerea că acuzaţia a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă. De asemenea, inculpatul se bucură de prezumţia de nevinovăţie garantată de prevederile art. 4 alin. (2) C. proc. pen. şi orice îndoială se interpretează în favoarea sa. Totodată, inculpatul nu este obligat să îşi dovedească nevinovăţia [art. 99 alin. (2) C. proc. pen.].

În cauză, faţă de ansamblul materialului probator administrat în cursul procesului, prima instanţa constată că prezumţia de nevinovăţie garantată de dispoziţiile art. 4 C. proc. pen. şi art. 99 C. proc. pen., de care se bucură inculpaţii, a fost răsturnată, vinovăţia acestora rezultând dincolo de orice îndoială rezonabilă, din materialul probator administrat.

Curtea a arătat, ab initio, că probele administrate în procesul penal reprezintă singurul fundament al hotărârii. Instanţa nu a validat prejudecăţi. Prezumţia de nevinovăţie garantează faptul că o hotărâre judecătorească cu privire la o persoană acuzată de o infracţiune nu va reflecta opinia că acuzatul este vinovat înainte să fi fost dovedit vinovat în conformitate cu legea.

Singurul adevăr pe care îl poate stabili instanţa de judecată este cel care rezultă în urma administrării probelor. De aceea, adevărul judiciar este consecinţa strictă a modului în care, la un anumit moment procesual, acuzarea şi apărarea au administrat probe. Rolul prezumţiilor este limitat în materie probatorie. Prezumţia de nevinovăţie împiedică, de exemplu, instanţa să prezume caracterul real al faptelor care fac obiectul acuzării, astfel că realitatea pe care instanţa îşi întemeiază soluţia este cea decurgând din probe.

În lipsa unor probatorii de natură să conducă în mod decisiv la concluzia existenţei ilicitului penal, nu poate fi stabilită vinovăţia cu un grad de probabilitate de tipul celui necesar pentru răsturnarea prezumţiei de nevinovăţie, şi anume dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Instanţa îşi poate fundamenta soluţia pe un ansamblu de indicii sau prezumţii dacă au greutatea şi puterea de a naşte probabilitatea faptului pretins. Convingerea instanţei cu privire la existenţa vinovăţiei nu este o intuiţie pur subiectivă. Convingerea se întemeiază pe raţionament, trebuie să fie susţinută şi demonstrată prin argumente logice şi să se înscrie în cadrul logic al rezonabilului. Concluzii neargumentate, indiferent dacă provin de la acuzare sau de la apărare, nu pot constitui temeiul convingerii instanţei.

În al doilea rând, aprecierea probelor, ca operaţiune finală a activităţii de probaţiune, permite instanţei de judecată să determine măsura în care probele reflectă adevărul. Prin aprecierea tuturor probelor administrate, în ansamblul lor, instanţa îşi formează convingerea cu privire la temeinicia sau netemeinicia acuzaţiei, cu privire la măsura în care prezumţia de nevinovăţie a fost sau nu înlăturată prin probe certe de vinovăţie, dacă se impune sau nu achitarea inculpatului pentru faptele deduse judecăţii.

După legătura lor cu obiectul probaţiunii, probele se împart în probe directe şi probe indirecte.

Prin probe directe, se înţeleg probele care dovedesc direct vinovăţia ori nevinovăţia suspectului sau inculpatului (de exemplu: conţinutul recunoaşterii suspectului sau inculpatului; prinderea în momentul săvârşirii infracţiunii; declaraţiile martorilor oculari; stabilirea că, în momentul când infracţiunea a fost săvârşită, suspectul ori inculpatul se găsea în altă localitate).

Prin probe indirecte se înţeleg probele care nu dovedesc direct existenţa ori inexistenţa faptei sau vinovăţia ori nevinovăţia suspectului sau inculpatului, dar care, prin coroborarea lor duc la concluzia că fapta a fost săvârşită sau că suspectul ori inculpatul este vinovat sau nu. Cu alte cuvinte, probele indirecte sunt elemente de fapt, care legate de alte elemente de fapt, împreună, pot constitui proba comiterii unei fapte penale sau proba vinovăţiei unui suspect ori inculpat. Legea de procedură penală nu stabileşte aprioric valoarea diferitelor probe, aceasta trebuind să fie rezultatul aprecierii concrete de către organele judiciare a probelor administrate în desfăşurarea procesului penal, de evaluarea judiciară a probelor depinzând soluţionarea procesului penal.

Dacă pentru stabilirea existenţei sau inexistenţei faptei ori a vinovăţiei sau nevinovăţiei unei persoane, o singură probă directă poate fi suficientă, o singură probă indirectă nu poate fi niciodată suficientă, ci sunt necesare mai multe probe indirecte, din a căror coroborare să se poată stabili existenţa sau inexistenţa faptei, ori vinovăţia sau nevinovăţia.

În al treilea rând, la momentul actual, declaraţiile suspectului sau inculpatului pot fi considerate de instanţă că reflectă adevărul, în tot sau în parte, chiar dacă nu există niciun alt mijloc de probă care să susţină cele declarate de acuzat. Declaraţia acestuia este supusă numai principiului liberei aprecieri a probelor de către organele judiciare, fiind astfel acordată o valoare probatorie superioară acestui mijloc de probă faţă de vechea reglementare.

Fiabilitatea unei recunoaşteri este cu atât mai ridicată cu cât acuzatul descrie în detaliu modalitatea de săvârşire a faptei, proba fiind cu atât mai credibilă cu cât mecanismul de producere a faptei este mai atipic şi necunoscut publicului larg, întrucât scade probabilitatea ca acuzatul să inventeze sau să cunoască aspectele relatate de la terţe persoane. Nu în ultimul rând, fiabilitatea recunoaşterii este sporită şi prin relatarea acuzatului referitoare la acţiunile întreprinse după săvârşirea faptei, coroborate cu verificarea efectuată de organul judiciar.

Nu în ultimul rând, conform dispoziţiilor procedurale, nu există o ordine de preferinţă a probelor administrate (urmărire penală sau cercetare judecătorească), instanţa evaluându-le pe cele care se coroborează.

Curtea a arătat şi că un aspect important al unui proces penal echitabil este acela ca probele în cauză să fie administrate nemijlocit în prezenţa judecătorului care, în cele din urmă, se pronunţă asupra cauzei (Curtea E.D.O., cauza Beraru c. României, hot. din 18 martie 2014).

Modificarea compunerii completului de judecată nu conduce însă automat la obligaţia readministrării întregului probatoriu. În doctrina judiciară, (M. Udroiu, Procedură penală, Partea specială, Ediţia a III-a, Editura CH Beck, Bucureşti, 2016, p. 324), s-a reţinut că, dacă întrebat fiind de noul complet, inculpatul, care a participat la procesul penal, nu solicită readministrarea probatoriului şi nici nu înţelege să dea o nouă declaraţie nu se poate considera că judecata în primă instanţă a fost efectuată cu încălcarea standardelor de echitabilitate a procedurii.

Or, în prezenta cauză, Curtea a interpelat, în mod repetat, la mai multe termene de judecată, inculpaţii, care au beneficiat de asistenţă juridică din partea unor apărători aleşi (doar inculpatul R. a fost asistat de apărător desemnat din oficiu; nu se poate ignora însă că inculpatul are calitatea de avocat, specializat în cauze penale), dacă doresc a da declaraţie în faţa noului complet şi dacă doresc readministrarea probatoriului administrat într-o altă componenţă a completului de judecată.

Inculpaţii A., H., D. şi R. au fost audiaţi de complet în noua componenţă, în timp ce ceilalţi inculpaţi, deşi încunoştinţaţi expres cu privire la acest drept, nu s-au prezentat în vederea audierii sau nu au solicitat reaudierea.

Nu s-a solicitat readministrarea probei testimoniale, cu excepţia solicitării de reaudiere a martorului U., care a fost audiat de completul de judecată, în noua componenţă.

În cauza Cutean contra României (hotărârea din 2 decembrie 2014, ulterioară hotărârii din cauza Beraru contra României), C.E.D.O. a statuat că pot fi luate măsuri pentru a se asigura că judecătorii care continuă să judece cauza au înţeles în mod corespunzător probele şi argumentele, de pildă, prin asigurarea disponibilităţii în formă scrisă a declaraţiilor, în cazul în care credibilitatea martorilor în discuţie nu este pusă la îndoială. Or, în cauza de faţă, nu a fost pusă la îndoială credibilitatea martorilor audiaţi într-o altă componenţă a completului de judecată.

Curtea a apreciat că intervine o limitare a principiului nemijlocirii consacrat de dispoziţiile art. 351 C. proc. pen. (alte situaţii fiind necontestarea probelor administrate în cursul urmării penale, potrivit art. 374 alin. (7) şi (8) C. proc. pen. procedura abreviată de judecată, în cazul recunoaşterii învinuirii, prev. de art. 374 alin. (4), art. 375 şi art. 377 C. proc. pen. aplicabilitatea art. 421 pct. 2 lit. a) teza finală C. proc. pen., în calea ordinară de atac a apelului, care prin trimiterea la dispoziţiile art. 374 alin. (7) şi (8) C. proc. pen., constituie o temporare a obligaţiei procedurale pozitive, stipulând posibilitatea instanţei de control judiciar de a nu proceda la o nouă administrare a probelor necontestate, care vor fi puse în dezbaterea contradictorie a părţilor, a persoanei vătămate şi a procurorului şi vor fi avute în vedere de instanţă la deliberare), esenţială fiind, astfel cum reiese şi din jurisprudenţa C.E.D.O., obligaţia instanţei de a verifica, prin aducerea la cunoştinţă a acestui drept, dacă inculpatul apreciază necesară reaudierea sa sau a martorilor relevanţi în faţa noului complet de judecată.

Curtea a constatat şi că mijloace de probă esenţiale în cauză nu sunt doar declaraţiile martorilor, ci şi înscrisurile aflate la dosarul cauzei, sesizările organelor de urmărire penală, rapoartele de expertiză, procesele-verbale de transcriere a comunicărilor şi convorbirilor telefonice interceptate autorizat. Or, aceste probe au fost tot timpul la dispoziţia judecătorului.

De altfel, Curtea Europeană, în cauza Cutean c. României (dec. din 4 iunie 2013), a statuat expres că în măsura în care instanţa de judecată a dispus condamnarea inculpatului bazându-se în mod determinant pe cuprinsul actelor aflate la dosarul cauzei, acte ce au putut fi cunoscute şi contestate de inculpat, rigorile art. 6 din Convenţie sunt pe deplin respectate, nefiind necesară readministrarea unor probe testimoniale.

În plus, în cauză, marea majoritate a martorilor audiaţi la urmărirea penală, şi a căror audiere a fost realizată şi pe parcursul cercetării judecătoreşti, şi-au menţinut declaraţiile date anterior. Or, în cauza Beraru c. României, Curtea E.D.O. a arătat şi că reaudierea se impune atunci când observaţiile instanţei cu privire la conduita şi credibilitatea unui martor pot avea consecinţe importante pentru acuzat.

POZIŢIA PROCESUALĂ A INCULPAŢILOR

Succint, inculpaţii K., N., S.C. O. S.R.L. IAŞI şi V. au uzat de dreptul la tăcere atât în faza de urmărire penală, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti în faţa instanţei sesizate cu rechizitoriu, vinovăţia acestora fiind însă probată de amplul material probator administrat în cele două etape procesuale, astfel cum a fost deja analizat.

Inculpaţii K. şi N. au aderat la asocierea infracţională urmare a relaţiei de rudenie cu inculpaţii B. şi H. (tată-fiu) şi a rolului extrem de important jucat de ultimii doi inculpaţi în cadrul asocierii infracţionale. Pe cale de consecinţă, au participat la demersurile frauduloase efectuate în vederea terenurilor situate în MUNICIPIUL IAŞI pe strada x, nr. 3A, respectiv pe strada x, nr. 2, strada x, nr. 3 de către asocierea infracţională.

În prezenta cauză, inculpatul H. era unica persoană care decidea, în mod absolut, cu privire la desfăşurarea activităţii persoanei juridice-inculpate S.C. O. S.R.L. IAŞI, fiind unic asociat, având şi calitatea de administrator.

În aceste condiţii, întreaga activitate obiectivă şi subiectivă a persoanei juridice inculpate este cea determinată, impusă, trasată, dirijată de voinţa inculpatului, persoana juridică fiind administrată, condusă în totalitate de către acesta

Faptele au fost comise în interesul persoanei juridice, prin modul şi calitatea în care a acţionat, de către inculpatul H., cel care a înfiinţat societatea şi o administra (a se vedea, în acelaşi sens, Decizia penală nr. 217/A din 16 iulie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, disponibilă pe www.x.ro).

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul V., nu s-a reuşit stabilirea raporturilor cu ceilalţi membri ai asocierii infracţionale şi nici circumstanţele în care a fost determinat şi a acceptat să depună mărturie mincinoasă în instanţă.

Inculpata J. a manifestat o atitudine procesuală sinceră, de recunoaştere a faptelor reţinute în sarcina sa, în ambele faze procesuale. Inculpata, care a fost "martorul de serviciu" al asocierii infracţionale, urmare a rolului important jucat de sora sa - I. în cadrul asocierii, a încercat doar să ascundă racolarea de către sora sa, devoalată însă, în principal, prin depoziţia martorului KK.

Inculpatul A. a manifestat o atitudine procesuală nesinceră şi nu a recunoscut săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa.

Inculpaţii B., H. şi D.

a. În declaraţia olografă din 11 martie 2011, inculpatul B. a susţinut, în esenţă, următoarele: în legătură cu suprafaţa de 7.000 m.p. de teren (pct. I act de sesizare a instanţei - teren zona E.), achiziţionată de la inculpatul A., că a văzut oferta de vânzare, pe o pancartă, şi a oferit suma de 14.000 Euro; în această tranzacţie, nu a fost implicat inculpatul H.; în vara anului 2009, a aflat din ziare, despre vânzarea unei suprafeţe de teren în zona Sărăriei din municipiul Iaşi (pct. II act de sesizare a instanţei - terenul din strada x, nr. 2); a cumpărat, pentru suma de 690.000 RON, suprafaţa de 4.500 m.p. de la numiţii N. şi FFFF., părinţii lui H., inculpat pe care îl cunoştea din vedere şi cu care s-a mai întâlnit, ocazional, ulterior tranzacţiei; îl cunoaşte pe martorul EE., despre care ştie că este patronul unei case de amanet, căruia i-a propus să vândă suprafaţa de teren din zona E., fiind încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare; a încheiat cu EE. un antecontract de vânzare-cumpărare şi pentru suprafaţa de 1400 m.p. de teren din terenul situat în zona Caprelor, primind suma de 33.000 Euro, până la momentul declaraţiei; sumele de bani pentru achiziţionarea terenurilor provin din vânzarea unor apartamente în Braşov, în perioada 2004 - 2010.

În cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul B., deşi, interpelat în mod repetat de instanţă, nu a dat declaraţie. La termenul de judecată la care s-a constatat încheiată cercetarea judecătorească în fond, apărătorul ales al inculpatului a solicitat acordarea unui nou termen de judecată invocând motive de ordin medical - ulcer, dar depunând un bilet de trimitere din 6 iunie 2017 cu diagnosticul "pleurezie/tabagism cronic", fiind evidentă intenţia tergiversării soluţionării cauzei (se impune a fi arătat că în privinţa inculpatului K., apărătorul ales a invocat doar o eventualitate de prezentare în vederea audierii).

b. În declaraţia olografă din 10 martie 2011, inculpatul H. a arătat, în esenţă, următoarele: după decesul lui G., s-a oferit să efectueze demersurile legale pentru ca familia acestuia să intre în posesia terenului; printre documentele puse la dispoziţie s-au aflat - act de la arhivele statului, declaraţii notariale martori, adrese şi răspunsuri de la primării; nu o cunoaşte pe inculpata I.; el i-a contactat pe avocaţi şi le-a plătit onorariul; membrii familiei nu au contribuit la plata cheltuielilor aferente demersurilor judiciare - onorarii apărători, taxe judiciare; ştie că o suprafaţă de teren de 1 (un) hectar le-a fost vândută lui B. şi C., la preţul pieţei.

În cursul cercetării judecătoreşti (declaraţia din 10 mai 2017), inculpatul H. a susţinut, în esenţă, următoarele:

- cu privire la terenul situat în zona E. (fapta descrisă la pct. I act de sesizare): în primăvara anului 2005, a fost solicitat de mătuşa sa (LLL.) să o ajute în demersurile sale cu privire la terenul din MIROSLAVA; LLL. i-a arătat actele pe care le avea (validare de la Primăria Miroslava, două declaraţii notariale şi două declaraţii olografe, act de la Arhivele Naţionale); i s-a dat procură de membrii familiei BARTIC; după un an, neprimind răspuns de la autorităţi, a întrebat în grupul de prieteni despre un avocat, fiindu-i recomandat inculpatul D., ca şi avocat specializat în litigii funciare; la prima întâlnire, inculpatul D. i-a solicitat să vadă documentele, pe care i le-a adus, ulterior, în copie, şi nu i le-a lăsat; în cadrul primei întâlniri, i-a relatat inculpatului D. ce ştia de la mătuşa sa cu privire la situaţia terenului şi la modalitatea în care a ajuns, în concret, să o ajute; s-a stabilit ulterior suma de 5.000 EURO cu titlul de onorariu, fiind prevăzut şi un onorariu de succes; după ce mătuşa sa a fost de acord cu onorariul fixat, a fost încheiat contractul de asistenţă juridică; nu s-a interesat de cursul procesului (LLL. a făcut acest lucru) şi nu a discutat cu inculpatul D. despre proces; a asistat la ambele expertize, la una dintre ele fiind prezentă şi o persoană OOO.; inculpatul B. nu a asistat la efectuarea expertizelor; LLL. a câştigat procesul, iar el şi-a recuperat banii din cheltuielile de judecată la plata cărora a fost obligată Primăria Miroslava, neprimind alte sume de bani de la JJJ.; după obţinerea hotărârii judecătoreşti irevocabile, i-a spus lui B., pe care îl ştia din anul 2000 (când îi închiriase un spaţiu pe strada x) că poate să meargă să vadă terenul, dar că trebuie să vorbească cu proprietarul; nu a împrumutat sume de bani de la EE., văr al soţiei sale, pe care să le garanteze cu suprafaţa de teren obţinută în MIROSLAVA de LLL.; nu a obţinut niciodată un împrumut de la EE. alături de inculpatul D.

- cu privire la terenul din strada x, nr. 2 (fapta descrisă la pct. II act de sesizare): în anul 2006, după ce a discutat despre terenul din zona E., a discutat cu inculpatul D. şi cu privire la terenul din strada x, nr. 2; după prima întrevedere, i-a arătat acestuia, în copie, o zdelcă şi declaraţia notarială a lui ZZ., fără a i le lăsa; la solicitarea inculpatului D., i-a spus acestuia că terenul este îngrădit şi stăpânit neîntrerupt, de la dobândire, de tatăl său, inculpatul N.; adresa pârâtului i-a fost comunicată de tatăl său, care, la rândul său, o aflase de la o femeie care locuia în zona Sărăriei, iar el a transmis-o inculpatului D.; numele martorilor J. şi KK. i-au fost indicate de tatăl său, iar el le-a comunicat mai departe inculpatului D.; nu a asistat la expertiza efectuată de S.; zdelca a fost prezentată în original instanţei de către inculpatul D., care i-a dat-o înapoi, ulterior, el restituind-o tatălui său, N.; ştie că zdelca originală a fost prezentată instanţei, întrucât zdelca originală avea o viză a judecătorului pe ea; inculpatul B. nu a fost implicat în procedurile judiciare privind terenul din strada x; nu ştie ca inculpatul D. să fi fost la teren; după obţinerea hotărârii judecătoreşti, a fost la sediul Ocolului silvic, împreună cu inculpatul D., întâlnindu-se cu martorii OO. şi CCCC.; inculpatul B. nu a participat la întâlnirea de la Ocolul silvic; nu a fost implicat, nici el şi nici inculpatul D., în procedurile de înstrăinare a terenului către CCC. şi B.; inculpatul B. i-a dat lui suma trecută în contract, tatăl său nefiind de faţă, iar el i-a dat-o tatălui său; este posibil ca tatăl său să îi fi dat banii surorii sale.

- cu privire la terenurile din strada x, nr. 3 (faptele descrise la pct. III/IV act de sesizare): în anul 2006, s-a dus la cabinetul inculpatului R., care îi fusese anterior avocat într-un dosar penal; nu a apelat la inculpatul D. întrucât nu dorea să amestece litigiile şi, oricum, inculpatul era ocupat, în perioada respectivă; i-a prezentat avocatului situaţia ambelor terenuri, cum o cunoştea de la tatăl său (inculpatul N.); ulterior, i-a dat inculpatului R., în copie, zdelci şi declaraţiile notariale ale numitelor Z. şi FF.; adresa pârâtului i-a fost comunicată de tatăl său, care o ştia de la Z. sau FF.; nici el, nici tatăl său, nu au participat la termenele de judecată şi nici nu s-au ocupat de procedurile judiciare; inculpatul B. nu a fost implicat în procedurile judiciare privind aceste terenuri şi nici nu s-a implicat în operaţiunile de înstrăinare a terenului din strada x către PP.; a asistat la efectuarea expertizei întocmite de II. cu privire la terenul din strada x, la care a mai participat şi FF.; nu a vorbit cu inculpatul D. în legătură cu procesul din strada x; martora J. a fost indicată de tatăl său;

- relaţiile cu inculpatului R. s-au răcit de la neplata integrală a onorariului (stabilit distinct pentru cele două terenuri), o parte a onorariului fiind însă achitată anterior începerii procesului; zdelca a fost prezentată în original instanţei şi apoi restituită; nu s-a mai întâlnit cu inculpatul R. de la discuţiile legate de neplata onorariului, soluţia fiindu-i comunicată de o angajată a cabinetului de avocatură al acestuia, în urma consultării portalului instanţelor de judecată; în vara lui 2007, a mai vorbit la telefon cu inculpatul R., însă acesta l-a evitat, spunându-i fie că este plecat fie că este în instanţă şi nu poate vorbi.

- în ceea ce priveşte procesul cu BB. (dosar nr. x/2006 TRIBUNALUL IAŞI, stadiu procesual recurs împotriva Sentinţei civile nr. x din 13 aprilie 2007, terenul din strada x), l)-a angajat pe inculpatul D., urmare a faptului că relaţiile cu inculpatul R. se răciseră; nu îşi aduce aminte ca tatăl său să îi fi comunicat moştenitorii numitului MMMM.; la discuţiile pentru întocmirea cărţilor funciare, purtate cu numitul YY., nu a fost însoţit de B.;

- deşi au existat discuţii cu privire la o posibilă împăcare cu NNNN. (care a figurat ca şi pârât în dosarele nr. x/2006 şi y/2007 Judecătoria Iaşi), ele nu s-au concretizat; tatăl său i-a solicitat să reia legătura cu inculpatul R., însă nu ştie dacă inculpatul anterior menţionat a dus litigiul până la capăt, existând discuţii legate de neplata onorariului; Cu privire la infracţiunea de spălare de bani, a indicat că: a achiziţionat autoturismele marca P. pentru a se efectua transport de persoane pe ruta Iaşi - Otopeni, pentru a nu plăti TVA, din banii cu care creditase societatea; existând dificultăţi de obţinere a licenţei, a decis să păstreze autoturismele, unul fiind vândut lui D.; nu i-a întocmit factură lui D., întrucât nu achitase integral preţul; ulterior, nu a mai întocmit factura, întrucât erau sume mari datorate cu titlu de impozit pe proprietate, deşi inculpatul D. a achitat şi diferenţa de bani din preţ şi 8/9000 RON cu titlu de impozit, spunând că are banii din o vânzare; inculpatul D. a primit în final autovehiculul, urmare a unei acţiuni în justiţie; banii provenind din vânzarea terenului către PP. au fost luaţi integral de tatăl săi şi nu au fost introduşi în societate.

- cu privire la terenul din strada x, nr. 3A (fapta descrisă la pct. V act de sesizare): nu îl cunoaşte pe T., nu a fost coleg de clasă/şcoală cu el; nu a discutat niciodată cu inculpatul B. despre acest teren.

Probatoriul administrat în cauză a demonstrat că, în ideea unei îmbogăţi facile, în cursul anului 2006, inculpaţii B. şi H. s-au asociat cu inculpaţii D. şi I. pentru a obţine, pe bază de documente false şi/sau declaraţii mincinoase, terenuri cu valoare de piaţă ridicată (activitate infracţională în care şi-au implicat şi taţii, pe numele cărora membrii asocierii au încercat să obţină patru imobile în municipiul Iaşi, situate pe strada x, nr. 2, str. x, str. x, str. x), rolul lor în cadrul grupării fiind acela de întocmire a documentelor false şi de racolare a persoanelor ce urmau să solicite recunoaşterea dreptului de proprietate asupra imobilelor în cauză ori să dea declaraţii notariale/judiciare false/mincinoase.

c. Inculpatul D. a adoptat o poziţie procesuală nesinceră, de nerecunoaştere a faptelor săvârşite.

Cu privire la infracţiunea prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) noul C. pen. comisă de inculpaţii B., K., N., H., R., D., J., I., V.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin Decizia nr. x/2014 din 2 iunie 2014 (dosar nr. x/2014), publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 507 din 8 iulie 2014, a stabilit că faptele prevăzute de art. 323 din C. pen. anterior şi art. 8 din Legea nr. 39/2003, în reglementarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., se regăsesc în incriminarea din art. 367 din C. pen., nefiind dezincriminate (în privinţa inculpaţilor, faţă de argumentele care vor fi expuse, se vor reţine ca fiind mai favorabile dispoziţiile noului C. pen. şi ale legislaţiei penale ulterioare datei de 1 februarie 2014).

În ceea ce priveşte elementele constitutive ale infracţiunii, se reţine că potrivit art. 367 alin. (6) C. pen. prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii unei sau mai multor infracţiuni.

Prin urmare, un grup infracţional poate avea ca bază o înţelegere prealabilă clară şi fermă între membrii iniţiatori şi constituenţi, în care se stabilesc atribuţiile fiecăruia ori rolul deţinut în cadrul grupului, dar poate lua naştere şi tacit, pe baza relaţiilor de rudenie, de prietenie sau de serviciu dintre mai multe persoane, cu aceleaşi preocupări infracţionale sau pe baza unor interese infracţionale economice comune, cum este situaţia în cauza de faţă în care inculpaţii B., H., D. şi I. [primii doi inculpaţi se aflau în relaţie de prietenie; ultimii doi inculpaţi au lucrat la Primăria Municipiului Iaşi, inculpatul D. asigurând anterior asistenţa juridică a fiicei inculpatei I.], în cursul anului 2006, au iniţiat şi constituit un grup infracţional organizat, urmărind obţinerea, în mod ilegal, de bunuri imobile, având o valoare de piaţă ridicată.

La grupul infracţional organizat, au aderat inculpaţii K. (tatăl inculpatului B.), N. (tatăl inculpatului H.) (inculpaţii K. şi N. au acceptat semnarea unor zdelci false şi introducerea unor acţiuni civile pe numele acestora, privind terenuri care nu le-au aparţinut vreodată, în care au fost folosite înscrisuri false/declaraţii mincinoase; au întreprins demersuri pentru stoparea acţiunilor civile, la momentul la care magistraţii învestiţi cu soluţionarea cauzelor civile au dejucat planurile asocierii infracţionale) şi L.

Grupul infracţional organizat a fost sprijinit de inculpaţii R. (avocat în cadrul Baroului Iaşi, care acordase anterior asistenţă juridică inculpatului H.; inculpatul a promovat şi susţinut, în mod repetat, acţiuni civile, în cadrul cărora a folosit înscrisurile false puse la dispoziţie de ceilalţi membri ai asocierii infracţionale, precum şi proba testimonială, în cadrul cărora au fost propuşi/audiaţi ca martori persoane indicate de membrii asocierii infracţionale, cunoscând caracterul nereal al aspectelor declarate sau pe care urmau să le declare persoanele în discuţie), J. [sora inculpatei I.; inculpata J. a fost martorul de serviciu al asocierii infracţionale, declaraţiile sale mincinoase fiind date fie în faţa notarului public fie în faţa instanţelor de judecată învestite cu acţiunile civile promovate de membrii asocierii infracţionale] şi V. (sprijinirea asocierii infracţionale prin declaraţia mincinoasă dată în cadrul dosarului nr. x/2007 Judecătoria Iaşi).

Probatoriul administrat, astfel cum a fost analizat, evidenţiază existenţa elementelor definitorii ale unui grup infracţional organizat, pluralitatea de infractori nefiind una ocazională, ci constituită, în contextul în care conlucrarea inculpaţilor s-a realizat pe baza unei înţelegeri de a derula activităţi infracţionale o perioadă de timp, conform unui plan, fiind evidentă existenţa unor paliere infracţionale, cât şi a sarcinilor ce reveneau fiecăruia dintre membrii grupului.

Prin urmare, Curtea a reţinut că toate aspectele expuse dovedesc faptul că inculpaţii au acţionat coordonat, în cadrul unui grup infracţional organizat, în care rolurile erau cunoscute de fiecare dintre ei, apărările formulate de inculpaţi cu privire la această infracţiune fiind în mod vădit nefondate.

Cu privire la infracţiunea de înşelăciune comisă de inculpaţii B., K., N., H., R., D., J., I., V.

Existenţa infracţiunii de înşelăciune atunci când o instanţă de judecată sau o autoritate a fost indusă/menţinută în eroare a fost recunoscută atât la nivel doctrinar, cât şi jurisprudenţial.

Astfel, prof. Vintilă Dongoroz în V. Dongoroz şi colaboratorii, Explicaţii teoretice ale C. pen. român, vol. III, ediţia a II-a Editura Academiei Române, Editura All Beck Bucureşti, 2003, p. 495, arată următoarele: "subiect pasiv este persoana care a fost direct păgubită prin săvârşirea infracţiunii. Poate exista pluralitate de subiecţi pasivi. Persoana care datorită acţiunii de amăgire a luat o dispoziţie patrimonială păgubitoare pentru altul este considerată victimă a amăgirii (exemplu, mandatarul care fiind indus în eroare a făcut o plată pentru mandate; fiul care datorită acţiunii de amăgire remite făptuitorului un bun aparţinând tatălui său). Victima amăgirii este subiect pasiv subsidiar, în cazul în care paguba s-ar răsfrânge şi asupra sa, în total sau în parte".

Aşadar, există o victimă a amăgirii care poate fi şi subiect pasiv secundar, însă doar în ipoteza răsfrângerii prejudiciului, în total sau în parte, în patrimoniul acesteia. Există însă şi posibilitatea ca victima amăgirii (în prezenta speţă, membrii completelor de judecată, respectiv funcţionarii din cadrul O.C.P.I. IAŞI şi comisiilor de fond funciar) să nu sufere niciun prejudiciu în propriul patrimoniu, situaţie în care nu va dobândi şi calitatea de subiect pasiv principal sau subsidiar al infracţiunii de înşelăciune.

Curtea a arătat că întreaga construcţie infracţională a fost caracterizată ab initio prin introducerea unor acţiuni civile, în care au fost folosite înscrisuri false şi/sau declaraţii mincinoase, fără a se urmări niciun moment realizarea unui raport just cu instanţa, ci obţinerea unor hotărâri judecătoreşti, care să conţină dispoziţii păgubitoare cu caracter patrimonial pentru altul (părţile civile din prezenta cauză) şi un folos material injust pentru membrii asocierii infracţionale. Obţinerea dreptăţii nu a fost niciun moment scopul promovării unui număr însemnat de acţiuni în instanţă.

Din punct de vedere jurisprudenţial, s-a reţinut existenţa infracţiunii de înşelăciune când victime ale manoperelor dolosive au fost instanţe de judecată/autorităţi: Decizia nr. 433 din 25 noiembrie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală (www.x.ro); Decizia nr. 106 din 29 martie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, rămasă definitivă prin Decizia nr. 2423 din 9 iulie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală (www.x.ro); Sentinţa penală nr. 71/P din 8. mai 2015 pronunţată de Tribunalul Bihor, menţinută prin Decizia penală nr. 730 din 16 noiembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Oradea; Decizia penală nr. 225/RC din 13 iunie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin care s-a respins, ca nefondat, recursul în casaţie declarat împotriva Deciziei penale nr. 730/A din 16 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori (www.x.ro); Sentinţa penală nr. 44 din 3 mai 2010 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, modificată prin Decizia penală nr. 171 din 29 decembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 4241 din 13 decembrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin care s-a reţinut că există infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969 în situaţia în care inculpatul induce în eroare instanţa de judecată şi executorii judecătoreşti prin prezentarea ca real a contractului de consultanţă falsificat, în scopul de a obţine pentru sine un folos material prin executarea silită şi pricinuind astfel părţii vătămate o pagubă de 1.172.920 RON sau echivalentul în EURO al acestei sume (www.x.ro).

De asemenea, în opina separată la Decizia nr. 449 din 8 decembrie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-au arătat următoarele (www.x.ro): "urmare a probatoriului administrat în apel, Înalta Curte a avut în vedere, în esenţă, aceeaşi situaţie de fapt ca cea descrisă în rechizitoriu şi reţinută de prima instanţă, anume că, în perioada 10 februarie 2010 - 2 decembrie 2010, inculpatul a depus la Tribunalul Teleorman şi Curtea de Apel Bucureşti, cinci chitanţe în valoare totală de 53.000 EURO din care rezulta, în mod eronat că, în calitate de avocat, ar fi încasat aceste sume cu titlu de onorariu în scopul obligării persoanei vătămate Inspectoratul Judeţean de Poliţie Teleorman, de către instanţele judecătoreşti, în dosarul nr. x/2010, la plata cheltuielilor de judecată, rezultat care nu s-a produs din cauza pierderii procesului.

În practica judiciară, s-a reţinut, de asemenea, existenţa infracţiunii de înşelăciune în ipoteza aşa-numitei metode a "accidentului" - persoana vătămată primeşte un telefon de la o persoană necunoscută, care pretinde că este un prieten al unei rude/persoane apropiate persoanei vătămate, invocând producerea unui accident rutier şi necesităţile financiare ale acesteia; susţinerile autorului infracţiunii sunt mincinoase, urmărind obţinerea frauduloasă a unor sume de bani.

Obiectul juridic special al infracţiunii de înşelăciune îl reprezintă relaţiile sociale referitoare la protecţia patrimoniului împotriva actelor de fraudare. Or, în prezenta cauză, prezentarea mincinoasă a unor aspecte de fapt sau de drept în faţa instanţei/autorităţilor nu a ieşit din sfera relaţiilor protejate prin incriminarea infracţiunii de înşelăciune. Prin modul în care au acţionat în concret, inculpaţii au urmărit primordial prejudicierea patrimonială a părţilor civile, producându-se, totodată, însă în subsidiar, o atingere a altor categorii de relaţii sociale, a celor protejate prin incriminarea infracţiunilor de fals, mărturie mincinoasă.

Contrar susţinerilor apărătorului ales al inculpaţilor N., H. şi V., Curtea a arătat că în actul de sesizare a instanţei nu s-a reţinut niciun moment producerea vreunui prejudiciu în patrimoniul instanţelor de judecată (învestite cu soluţionarea acţiunilor civile), a Comisiilor de Fond Funciar sau a Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Iaşi, persoanele vătămate, prejudiciate, fiind indicate ca fiind U.A.T. MIROSLAVA, U.A.T. MUNICIPIUL IAŞI şi REGIA AUTONOMĂ NAŢIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA.

În disonanţă cu opinia exprimată de apărare, instanţa a arătat că inculpatul D. a desfăşurat şi activităţi ce exced acţiunii civile introduse pe rolul JUDECĂTORIEI IAŞI. Astfel, din declaraţia martorei DD. (şedinţa publică din 19 iunie 2014), rezultă că sentinţa civilă privind recunoaşterea dreptului de proprietate al numitului G. a fost depusă de LLL., însoţită de inculpatul D.

Curtea a reiterat şi faptul că pentru existenţa infracţiunii de înşelăciune nu este întotdeauna necesar să existe identitate între persoana prejudiciată şi cea indusă/menţinută în eroare, astfel încât nu prezintă relevanţă efectul legal specific al operaţiunii de intabulare în cartea funciară.

Nu a putut fi reţinut nici faptul că inculpaţii D. şi R. ar fi exoneraţi de răspundere, urmare a faptului că ar fi acţionat în limitele mandatelor conferite, reprezentarea celorlalţi inculpaţi şi susţinerea acţiunilor civile în faţa instanţei constituind punerea în aplicare a unei importante componente a strategiei asocierii infracţionale.

Totodată, în dezacord cu punctul de vedere exprimat de apărătorul inculpaţilor anterior amintiţi, precum şi de apărătorul inculpatului D., Curtea a arătat că nu poate fi primită teza desistării cu privire la faptele descrise la pct. IV şi V din actul de sesizare a instanţei. Este vorba despre acte materiale componente ale infracţiunii de înşelăciune, în formă continuată, infracţiune are ca şi moment al epuizării data de 21 iunie 2010 (data rămânerii irevocabile a Sentinţei civile nr. x din 14 iunie 2010 pronunţată de JUDECĂTORIA IAŞI, în dosarul nr. x/2006 - fapta descrisă la pct. III act de sesizare). Or, desistarea voluntară nu este posibilă decât faţă de o tentativă întreruptă sau neterminată, indiferent dacă este vorba despre o infracţiune formală sau una de rezultat.

Curtea a arătat că ansamblul materialului probator, astfel cum a fost analizat, demonstrează, dincolo de orice dubiu, că atât inculpaţii H., B. şi D., cât şi inculpatul A. (prin raportare la infracţiunea de spălare de bani) au cunoscut că numitul G. nu era îndreptăţit la obţinerea suprafeţei de 2 (două) hectare de teren pe administrativul comunei MIROSLAVA, în zona E.

Nu poate fi, astfel, pusă la îndoială nici intenţia inculpaţilor de a dobândi un folos material injust, constând într-o suprafaţă de teren situată pe un amplasament la care nu erau îndreptăţiţi şi pe care unii dintre inculpaţii, subsecvent operaţiunii de "spălare", au folosit-o ca şi garanţie pentru obţinerea unor sume de bani de la terţe persoane (inculpatul D. a şi înstrăinat suprafaţa de 3.000 mp care i-a revenit către EE. pentru suma de 28.000 Euro).

Cu privire la infracţiunile de spălare de bani (inculpaţii B., H., D. şi S.C. O. S.R.L.)

Art. 29 alin. (1) din Legea nr. 656/2002, republicată, pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism, prevede că este infracţiune de spălare a banilor:

a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârşirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri ori în scopul de a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei;

b) ascunderea ori disimularea adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni;

c) dobândirea, deţinerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni.

Tentativa se pedepseşte (alin. (2).

Dacă fapta a fost săvârşită de o persoană juridică, pe lângă pedeapsa amenzii, instanţa aplică, după caz, una sau mai multe dintre pedepsele complementare prevăzute la art. 136 alin. (3) lit. a) - c) din C. pen. (alin. (3).

Cunoaşterea provenienţei bunurilor sau scopul urmărit poate fi dedusă/dedus din circumstanţele faptice obiective (alin. (4).

Dispoziţiile alin. (1) - (4) se aplică indiferent dacă infracţiunea din care provine bunul a fost comisă pe teritoriul României sau în străinătate (alin. (5).

În dreptul comunitar, actul normativ aplicabil este Convenţia Europeană privind spălarea, descoperirea, sechestrarea şi confiscarea produselor infracţiunii, încheiată la Strasbourg, la 8 noiembrie 1990, ratificată prin Legea nr. 263 din 15 mai 2002 şi care, în art. 6, prevede că fiecare parte adoptă măsurile legislative şi măsurile care se dovedesc necesare pentru a conferi caracterul de infracţiuni, conform dreptului său intern, următoarele fapte, atunci când sunt comise cu intenţie:

- transformarea sau transferul bunurilor de către o persoană care cunoaşte că aceste bunuri constituie produse, în scopul de a disimula originea ilicită a acestor bunuri ori a ajuta orice persoană care este implicată în comiterea infracţiunii principale să se sustragă de la consecinţele juridice ale faptelor sale;

- disimularea sau ascunderea naturii, originii, amplasării, dispunerii, mişcării ori a proprietăţii reale a bunurilor sau a drepturilor relative la acestea, despre care autorul ştie că aceste bunuri constituie produse;

- achiziţionarea, deţinerea sau folosirea bunurilor despre care cel care le achiziţionează, le deţine sau le foloseşte ştie, în momentul dobândirii lor, că acestea constituie produse;

- participarea la una dintre infracţiunile stabilite conform prezentului articol sau la orice formă de asociere, înţelegere, orice tentativă ori complicitate prin oferirea unei asistenţe, unui ajutor sau sfaturi în vederea comiterii sale.

Fiecare parte, mai statuează art. 6 din Convenţie, poate să adopte măsurile pe care consideră necesar pentru a conferi, în baza dreptului său intern, caracterul de infracţiune tuturor sau unei părţi din faptele prevăzute mai sus, în unul sau în toate cazurile, când autorul:

- trebuie să prezume că bunul constituie un produs al infracţiunii;

- a acţionat în scop lucrativ (profitabil);

- a acţionat pentru a facilita continuarea unei activităţi infracţionale;

Infracţiunea de spălare a banilor este o infracţiune aflată în conexiune cu o "infracţiune principală", în sensul art. 1 lit. "e" din Convenţie, adică orice infracţiune în urma căreia produsele sunt rezultate şi susceptibile de a deveni obiectul unei infracţiuni de spălare a banilor.

Prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016 pronunţată în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia Penală, în dosarul nr. x/2013 privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarelor chestiuni de drept şi a stabilit că:

1. Acţiunile enumerate în cuprinsul art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, respectiv schimbarea sau transferul, ascunderea ori disimularea, dobândirea, deţinerea sau folosirea sunt modalităţi alternative ale elementului material al infracţiunii unice de spălare a banilor.

2. Subiectul activ al infracţiunii de spălare a banilor poate fi şi subiect activ al infracţiunii din care provin bunurile.

3. Infracţiunea de spălare a banilor este o infracţiune autonomă, nefiind condiţionată de existenţa unei soluţii de condamnare pentru infracţiunea din care provin bunurile.

Sintagma "cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni" trebuie a fi interpretată în legătură cu poziţia psihică a autorului infracţiunii principale, însemnând că se impune ca acesta să nu se afle în eroare asupra caracterului penal al faptei săvârşite.

Sintagma "cunoscând că provin din săvârşirea de infracţiuni", comună celor trei variante normative ale textului incriminator, semnifică faptul că nu este necesar ca făptuitorul (când nu este el însuşi autorul faptei principale) să cunoască cu exactitate infracţiunea principală din care provin fondurile supuse spălării şi cine este autorul acesteia sau dacă acesta răspunde penal sau nu pentru infracţiunea săvârşită, fiind suficient ca în momentul operaţiunii de spălarea banilor să aibă reprezentarea că bunul provine din săvârşirea unei infracţiuni.

Elementul subiectiv poate fi demonstrat prin orice mijloc de probă şi chiar din prezumţiile deduse din circumstanţele faptice poate fi stabilită împrejurarea că autorul faptelor de spălare a banilor nu putea să nu cunoască originea frauduloasă a fondurilor.

Infracţiunea de spălare de bani are ca obiect juridic special, în primul rând, relaţiile sociale patrimoniale, a căror normală desfăşurare este afectată de disimularea originii ilegale a bunurilor provenite din infracţiuni în scopul de a face imposibilă identificarea adevăratei surse a acestora şi de a le introduce în circuitul economico-financiar legal, astfel încât infractorii să deţină controlul asupra beneficiilor ilicite. Astfel, sunt afectate interesele patrimoniale.

În subsidiar, sunt vătămate şi relaţiile sociale care se nasc şi se dezvoltă în legătură cu înfăptuirea justiţiei, prin disimularea şi ascunderea adevăratei naturi a bunurilor fiind împiedicată aflarea adevărului în legătură cu faptele de spălare a banilor.

De asemenea, prin activităţile infracţionale specifice acestei infracţiuni se aduce atingere desfăşurării normale a activităţii organelor judiciare, deoarece prin ascunderea, disimularea, schimbarea, transformarea sursei ilicite a bunurilor, dându-le o aparenţă de legalitate şi de provenienţă licită, este îngreunată activitatea organelor judiciare de investigare a infracţiunii de spălare a banilor, dar şi a identificării făptuitorilor faptei din care provin banii supuşi procesului de spălare (a se vedea, în acest sens, ZZZZZ. - Spălarea banilor. Perspectiva clujeană. Aspecte juridico-penale, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2013, pagina 247).

Obiectul material al infracţiunii de spălare de bani îl reprezintă bunurile provenite din săvârşirea infracţiunii principale, care sunt supuse operaţiunilor de spălare - bunuri corporale sau necorporale, mobile sau imobile, precum şi actele juridice sau documentele care atestă un titlu ori un drept cu privire la acestea. Noţiunea de bunuri se referă la documentele şi instrumentele de plată care sunt recunoscute pe piaţa financiară, bancară, de investiţii şi asigurări, care atestă proprietatea sau drepturi relative la proprietate. În varianta prevăzută de art. 29 lit. b), obiectul material al spălării banilor îl constituie bunurile care provin din infracţiunea predicat şi a căror provenienţă, situare, dispoziţie, circulaţie, proprietate sau drepturi sunt ascunse sau disimulate de către spălătorul de bani, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni.

Latura obiectivă a modalităţii prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, republicată, prezintă două modalităţi - ascunderea adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni sau disimularea adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni.

Elementul material îl constituie activitatea de ascundere sau de disimulare a adevăratei naturi a bunurilor incorporale. Atât ascunderea, cât şi disimularea vizează natura juridică a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei ori a drepturilor asupra acestora.

Ascunderea dreptului presupune introducerea ilegală a dreptului produs al infracţiunii principale într-un alt drept cu aspect legal, "spălându-se" astfel primul drept de caracterul său ilicit. Disimularea dreptului produs al infracţiunii presupune înlocuirea trăsăturilor ilegale ale acestuia cu altele care să îi confere un aspect legal. Prin provenienţa dreptului în cauză trebuie înţeles locul, ca sistem de relaţii şi raporturi juridice din care vine sau provine acesta.

O altă formă a modalităţii prevăzute de art. 29 pct. 1 lit. b) se referă la ascunderea sau disimularea adevăratei naturi a dispoziţiei cu privire la dreptul respectiv. În ceea ce priveşte conceptul de "circulaţie" a bunurilor incorporale, aceasta se referă la trecerea scriptică, sub formă juridică, a "dreptului în cauză" de la o persoană la alta. "Trecerile" sunt fie cu folosirea unor persoane cu identităţi false, ca apoi să fie una-două treceri (vânzări-cumpărări) reale până la făptuitor, ori unul sau mai mulţi intermediari ai acestuia.

Prin aceste treceri succesive care pot fi acte juridice încheiate sub formă autentică sau acte sub semnătură privată (cumpărări-vânzări, cesionări, împrumut cu garanţie în condiţiile nerestituirii garanţiei, antecontract cu arvună) se înlătură acele trăsături ale "dreptului în cauză" (apartenenţă, preţ neplătit, modalitate de obţinere) care ţin de modul ilegal de dobândire a acestuia şi înlocuirea cu alte "trăsături" care să creeze aparenţa de origine şi/sau dobândire licită.

Prin Decizia penală nr. 1386 din 11 martie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, disponibilă www.x.ro, s-a statuat că există infracţiune de spălare de bani, în forma prevăzută de lit. a), atunci când inculpaţii au dobândit sume de bani din infracţiunea de luare de mită şi, pentru a li se pierde urma, le-au schimbat în valută şi le-au depus la bancă pe numele altor persoane.

Prin Decizia penală nr. 622 din 27 ianuarie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, disponibilă pe www.x.ro, s-a statuat că activitatea de inducere în eroare a organelor fiscale, având ca obiect rambursarea T.V.A., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. din 1969, iar în strânsă legătură cu infracţiunea de înşelăciune, care constituie infracţiunea premisă, inculpatul a comis şi infracţiunea de spălare de bani, în forma prevăzută de lit. a), prin faptul că a introdus în circuitul economic suma de bani, încasată de la organele fiscale cu titlu de rambursare TVA, în scopul ascunderii originii ilicite a acestei sume.

Curtea a reţinut că inculpaţii B., H. şi D. au efectuat acte materiale care intră în tipicitatea obiectivă a infracţiunii principale, astfel cum s-a detaliat anterior, respectiv a infracţiunii de înşelăciune, dar şi acte materiale care intră în tipicitatea obiectivă a infracţiunii de spălare de bani.

Referitor la veniturile obţinute de inculpaţii B. şi K. din închirierea unor imobile pe raza municipiului Braşov, în perioada 2001 - 2007, sumele în discuţie (aproximativ 45.000 Euro) nu sunt semnificative raportat la perioada de timp, nu există dovada unor activităţi de economisire a acestora [existând şi posibilitatea unei alte destinaţii, de exemplu satisfacerea nevoilor de trai, achiziţionarea de imobile; astfel, în perioada 2001 - 2002, au fost cumpărate cinci imobile la preţul total de aproximativ 31.500 EURO (curs mediu ROL/EURO pentru perioada 2001 - 2002 - 2,86): apartament situat în municipiul Braşov, strada x, nr. 1, judeţul Braşov pentru suma de 190.000.000 ROL; apartament situat în municipiul Braşov, strada x, nr. 35, judeţul Braşov pentru suma de 160.000.000 ROL; apartament situat în municipiul Braşov, judeţul Braşov pentru suma de 200.000.000 ROL; apartament situat în municipiul Braşov, Calea x, judeţul Braşov pentru suma de 200.000.000 ROL; apartament situat în municipiul Braşov, judeţul Braşov pentru suma de 150.000.000 ROL) şi nu pot justifica existenţa sumei de 690.700 RON (aproximativ 188.000 Euro) la data de 29 mai 2008 la dispoziţia inculpatului B., nici măcar prin adiţionarea sumelor de bani obţinute din activitatea de vânzare a unor apartamente în municipiul Braşov, în perioada 2006 - 2007 (45.000 EURO pentru apartamentul situat în municipiul Braşov, strada x, nr. 1, judeţul Braşov; 36.000 EURO pentru apartamentul situat în municipiul Braşov, strada x, nr. 35, judeţul Braşov; 46.000 EURO pentru apartamentul situat în municipiul Braşov, judeţul Braşov).

Sumele de 49.000 EURO şi 40.000 EURO provenind din înstrăinarea apartamentelor situate în municipiul Braşov, Calea x, judeţul Braşov şi municipiul Braşov, judeţul Braşov nu pot fi luate în considerare datele tranzacţiei fiind ulterioare datei de 29 mai 2008 (4 decembrie 2009, respectiv 12 august 2009).

Inculpaţii au transferat dreptul de proprietate asupra imobilelor dobândite în mod fraudulos, urmare a săvârşirii infracţiunii de înşelăciune, doar pentru a ascunde adevărata natură a proprietăţii (adevăraţii proprietari) asupra imobilului în cauză. Ulterior, suprafeţele de teren dobândite au fost folosite de inculpaţii B., H. şi D. pentru a garanta obţinerea unor sume de bani de la EE.

În susţinerea caracterului mincinos al aserţiunii inculpatului D. privind faptul că ar fi plătit suma de 11.000 EURO pentru suprafaţa de 3.000 mp situată în extravilanul comunei MIROSLAVA (zona E.), este şi faptul că doar la o lună de la momentul "tranzacţiei" suprafaţa de teren a fost folosită pentru a garanta obţinerea sumei de 20.000 Euro, iar ulterior a fost înstrăinată pentru suma de 28.000 EURO (aceasta în condiţiile în care, de regulă, la momentul folosirii unor bunuri pentru garantarea obţinerii unor sume de bani acestea sunt subevaluate, iar nu supraevaluate).

În ceea ce priveşte achiziţia autovehiculelor cu nr. de înmatriculare x, respectiv x, Curtea a adus următoarele argumente suplimentare pentru reţinerea infracţiunii de spălare de bani:

S.C. O. S.R.L. IAŞI nu avea ca obiect de activitate transportul de persoane;

- autovehiculele au fost achiziţionate prin plata succesivă a unor sume de bani situate sub nivelul la care s-ar fi impus raportarea tranzacţiilor către Oficiul Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor;

- unicii martori ai presupusei plăţi a sumei de 75.000 RON de către inculpatul D. către inculpatul H. au fost invocaţi ca fiind C. şi soţia inculpatului, BBBB.;

- faptul că S.C. O. S.R.L. ar fi fost obligată la emiterea chitanţei şi facturii către inculpatul D. nu semnifică că s-a şi plătit suma în discuţie, încercându-se doar conturarea unei aparenţe de legalitate a operaţiunii.

Referitor la participaţia improprie la infracţiunea de fals intelectual [imputată inculpaţilor A., B., D., în legătură cu autentificarea contractului nr. x din 13 august 2009 de către notarul public F.], Curtea a arătat că, în primul rând, că în privinţa notarului public s-a reţinut că a acţionat în condiţiile erorii de fapt. În al doilea rând, nu se poate vorbi despre instituţia simulaţiei, întrucât părţile au indicat că încheie un contract de vânzare-cumpărare (deşi transferul dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 10.000 mp situată în extravilanul U.A.T. MIROSLAVA, zona E., s-a făcut cu titlu gratuit), fără a avea voinţa de a încheia un contract de donaţie, ci de a spăla produsul infracţiunii (argument care vine a confirma vinovăţia inculpaţilor şi sub aspectul săvârşirii infracţiunii de spălare de bani).

Este adevărat că, potrivit dreptului civil, simulaţia este permisă (art. 1289 - 1294 C. civ.). Astfel, părţile au dreptul de a crea printr-un înscris o aparenţă falsă, chiar dacă aceasta prejudiciază terţii. Trebuie distins însă între simulaţiile care rămân în sfera dreptului civil şi acelea care intră în ilicitul penal. De pildă, stări de fapt care, potrivit reglementării anterioare, erau încadrate juridic drept infracţiuni de înşelăciune vor impune şi reţinerea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată alături de cea de înşelăciune.

Instanţa de fond a învederat din nou că inculpatul H. nu face referire vreun moment la faptul că ar fi urmat să fie plătită inculpatului D. suma de 5.000 EURO cu titlu de onorariu de succes şi nici cu privire la faptul că ar fi discutat acest cuantum cu LLL., indicând că aceasta a achiesat doar la plata unui onorariul fix în cuantum de 5.000 Euro.

Considerentele anterior expuse impun şi concluzia că nu se impune achitarea inculpatului D., în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., pentru participaţie improprie la infracţiunea de uz de fals, întrucât în cazul contractului de vânzare-cumpărare în discuţie nu se poate vorbi despre incidenţa instituţiei simulaţiei.

În ceea ce priveşte instigarea la săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, Curtea a arătat că stabilirea vinovăţiei inculpaţilor D. şi I. nu s-a făcut exclusiv în baza declaraţiilor inculpatei L., dar şi urmare a faptului că, la dosarul cauzei, există, în copie, zdelca falsificată. Curtea a indicat, deja, care sunt considerentele pentru care a dat eficienţă declaraţiei date la data de 16 februarie 2012 de către inculpată, în faza de urmărire penală, poziţia de recunoaştere fiind menţinută, în prezenţa apărătorului ales, în faţa instanţei de judecată, L. solicitând judecarea cauzei în procedură abreviată.

Mai mult decât atât, ambele declaraţii ale inculpatei L., din cursul urmăririi penale (9 februarie 2012 şi 16 februarie 2012), au fost date în prezenţa apărătorului ales al inculpatului D. din faza de urmărire penală, av. AAAAAA., care a semnat declaraţiile în discuţie, fără a formula obiecţiuni cu privire la modul în care a decurs audierea, la cele consemnate de procuror şi care nu a adresat întrebări suplimentare persoanei audiate.

Referitor la infracţiunea de uz de fals [inculpaţii B., R., D.], Curtea a arătat, în primul rând, raportat la susţinerile apărătorului ales al inculpatului D., că înscrisul în care este consemnată declaraţia mincinoasă devine în mod firesc un înscris fals (un fals intelectual derivat din declaraţia falsă), iar efectele pe care declaraţia oficială consemnată le produce sunt rezultatul unei alterări de adevăr.

Infracţiunea de uz de fals este absorbită în infracţiunea de fals în declaraţii, însă doar în privinţa persoanei care săvârşeşte infracţiunea de fals în declaraţii, iar apoi foloseşte înscrisul care cuprinde declaraţia falsă. Pe cale de consecinţă, există infracţiunea de uz de fals în ipoteza folosirii înscrisului falsificat de către o altă persoană decât autorul falsului.

Nu a condus la concluzia nevinovăţiei inculpaţilor nici împrejurarea că nu au fost identificate "originalele" zdelcilor falsificate (care s-au aflat în posesia şi la dispoziţia exclusivă a membrilor asocierii infracţionale), cât timp caracterul fals al înscrisurilor a fost probat prin materialul probator administrat atât în cursul urmăririi penale, cât şi al cercetării judecătoreşti (de exemplu: indicarea unor persoane fictive în calitate de vânzători sau de martor în cuprinsul zdelcilor; indicarea unor domicilii nereale ale persoanelor presupus a avea calitatea de vânzători; indicarea unor suprafeţe de teren mai mari decât cele deţinute în realitate de presupuşii vânzători).

Totodată, relevantă pentru stabilirea răspunderii penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii de uz de fals nu este cunoaşterea autorului falsului, ci a faptului că se foloseşte un înscris falsificat, prin aceasta înţelegându-se orice mod de valorificare (prezentare, invocare, depunere, etc.) a unui astfel de înscris, făcută în scopul producerii de consecinţe juridice.

Deşi faţă de numiţii W., X. (raportat la declaraţia notarială autentificată de Biroul Notarului Public HHH. prin încheierea nr. x din 10 martie 1999), KK. (raportat la declaraţia notarială autentificată de Biroul Notarului Public WWWW. prin încheierea nr. x din 13 ianuarie 2006), J. (raportat la declaraţia notarială autentificată de Biroul Notarului Public WWWW. prin încheierea nr. x din 13 ianuarie 2006), Z. (raportat la declaraţia notarială autentificată de Biroul Notarului Public WWWW. prin încheierea nr. x din 10 noiembrie 2006), FF. (raportat la declaraţia notarială autentificată de Biroul Notarului Public WWWW. prin încheierea nr. x din 25 septembrie 2006), ZZ. (raportat la declaraţia notarială autentificată de Biroul Notarului Public BBBBBB. prin încheierea nr. x din 12 august 2006), MMM. şi NNN. (raportat la declaraţiile olografe ale acestora; în privinţa acestor declaraţii, dacă nu s-ar accepta că reprezintă un fals intelectual derivat din declaraţia falsă, ar reprezenta înscrisuri sub semnătură privată falsificate) s-au dispus soluţii de neîncepere a urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals în declaraţii prev. de art. 292 C. pen. 1969, însă dispunerea soluţiilor respective a avut la bază fie decesul făptuitorilor, fie faptul că s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale, iar nu împrejurarea că înscrisurile în discuţie nu erau falsificate.

De asemenea, împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale a stat la baza soluţiei de neîncepere a urmăririi penale dispusă faţă de numiţii B., N., H., D., I. şi K. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 291 C. pen. 1969 raportat la următoarele înscrisuri sub semnătură privată: "act de veşnică vânzare", datat 26 iulie 1958; "act de veşnică vânzare", datat 21 aprilie 1960; "contract de veşnică vânzare", datat 26 iulie 1960; "contract de vânzare-cumpărare (donare)", datat 30 noiembrie 1976; "act de veşnică vânzare", datat 12 septembrie 1973.

Cu privire la toate înscrisurile anterior menţionate au fost efectuate însă cercetări atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de judecată, în contextul analizei activităţii infracţionale imputate inculpaţilor, care au stabilit că înscrisurile sunt falsificate şi că inculpaţii cunoşteau, dincolo de orice dubiu, această împrejurare (a se vedea, analiza materialului probator la situaţia de fapt reţinut de instanţă, precum şi analiza apărărilor inculpaţilor prin raportare la poziţia procesuală a acestora).

E. Încadrarea juridică a faptelor. Legea penală mai favorabilă.

Conform art. 5 alin. (1) din Noul C. pen., în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă.

Curtea a constatat că de la data sesizării instanţei şi până în prezent normele de drept penal material au fost modificate, prin intrarea în vigoare a noului C. pen. la data de 1 februarie 2014.

În ceea ce priveşte legea penală mai favorabilă, instanţa a apreciat că, în cauză, nu pot fi combinate dispoziţiile din legile succesive considerate mai favorabile cu privire la fiecare instituţie aplicabilă, fiind posibilă doar aplicarea globală a fiecăreia dintre legile în vigoare şi stabilirea, în urma acestei operaţiuni, a acelei dintre cele două legi care permite o soluţie mai favorabilă situaţiei fiecărui inculpat, în raport de instituţiile concret aplicabile în cauză.

O combinare a dispoziţiilor din mai multe legi succesive contravine atât principiului separaţiei puterilor în stat (subrogând judecătorul puterii legiuitoare care a înţeles să adopte o lege în ansamblul său, subordonând modalitatea de reglementare unor obiective finale de politică penală), dar şi principiului egalităţii în faţa legii (prin stabilirea unei situaţii mai bune inculpaţilor care sunt judecaţi în această perioadă şi în raport de cei care au săvârşit faptele anterior intrării în vigoare a legii noi şi au fost deja condamnaţi definitiv anterior acestui moment şi faţă de cei care au săvârşit faptele integral după intrarea în vigoare a legii noi).

Această interpretare corespunde jurisprudenţei Curţii Constituţionale cu privire la crearea unei "lex tertia", jurisprudenţă care se regăseşte în considerentele mai multor decizii în care Curtea a analizat constituţionalitatea unor dispoziţii legale noi, de natură a crea o situaţie mai favorabilă.

Este evident însă că această jurisprudenţă a instanţei de contencios constituţional permite aplicarea principiilor menţionate pentru fiecare dintre inculpaţii trimişi în judecată în parte, situaţia concretă a fiecăruia dintre aceştia putând conduce la identificarea, în mod global evident, a legii penale mai favorabile.

Curtea a reţinut şi că nu pot fi primite solicitările de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpaţii N., H. şi V., imediat după intrarea în vigoare a noilor dispoziţii de drept material şi procesual penal, întrucât ar conduce la crearea unei lex tertia.

Nu a putut fi primită nici solicitarea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul D., cererea având la bază o interpretare eronată a situaţiei premisă care a stat la baza Deciziei nr. 7/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în dosarul nr. x/2016, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 251 din 5 aprilie 2016 (existenţa unui concurs de infracţiuni, una/unele fiind comise anterior datei de 1 februarie 2014, alta/altele ulterior datei în discuţie), situaţie premisă care nu se regăseşte în speţa de faţă, toate infracţiunile fiind săvârşite anterior datei de 1 februarie 2014, interpretarea inculpatului D. fiind, totodată, în flagrantă contradicţie cu deciziile instanţei supreme şi instanţei de contencios constituţional anterior menţionate, întrucât creează o lex tertia.

În situaţia în care legea nouă aduce mai multe modificări în afara limitelor de pedeapsă (elementul iniţial în raport de care se stabileşte care dintre cele două legi este mai favorabilă), Curtea a stabilit legea penală mai favorabilă în raport de modificările aplicabile relevante în cauză care conduc la o situaţie juridică concretă favorabilă inculpatului, cu luarea în considerare a tuturor acestor elemente, incluzând aici evident şi dispoziţiile legale privind modalitatea executării pedepsei, prescripţia răspunderii penale, precum şi alte dispoziţii legale relevante.

E.1. În ceea ce priveşte modificările legislative intervenite cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prev. de art. 323 C. pen. raportat la acuzaţiile aduse inculpaţilor B., H., D., I. (iniţiere/constituire), K., N. (aderare), R., J. şi V. (sprijinire), se constată următoarele:

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin Decizia nr. 12/2014 din 2 iunie 2014 (dosar nr. x/2014), publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 507 din 8 iulie 2014, a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2014, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea problemei de drept, în sensul dacă infracţiunile prevăzute de art. 323 din C. pen. din 1969 şi art. 8 din Legea nr. 39/2003 (în reglementarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 187/2012 şi Legea nr. 255/2013) îşi găsesc corespondent în art. 367 alin. (1) din C. pen. sau, dimpotrivă, sunt dezincriminate deoarece legiuitorul a înţeles să incrimineze în dispoziţiile art. 367 alin. (1) din C. pen. numai infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 (în reglementarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 187/2012 şi Legea nr. 255/2013),

A stabilit că faptele prevăzute de art. 323 din C. pen. anterior şi art. 8 din Legea nr. 39/2003, în reglementarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., se regăsesc în incriminarea din art. 367 din C. pen., nefiind dezincriminate.

Pe cale de consecinţă, nu au putut fi primite susţinerile inculpaţilor K. şi B. privind achitarea lor, sub aspectul săvârşirii acestei infracţiuni (solicitarea fost formulată la un moment foarte apropiat de intrarea în vigoare a noului C. pen.).

Limitele de pedeapsă, în ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 323 C. pen. 1969 sunt cuprinse între 3 şi 15 ani închisoare, fără a se putea depăşi pedeapsa prev. de lege pentru infracţiunea care intră în scopul asocierii. Alin. (2) al articolului prevedea că, dacă fapta de asociere a fost urmată de săvârşirea unei infracţiuni, se aplică regulile de la concursul de infracţiuni.

În art. 367 alin. (1) noul C. pen. este incriminată, sub denumirea marginală de "Constituire a unui grup infracţional organizat", fapta de iniţiere sau constituirea unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup, limitele de pedeapsă fiind cuprinse între 1 şi 5 ani închisoare şi interzicerea exercitării unor drepturi.

(...) În alin. (3) al articolului se prevede că în situaţiile în care faptele de la alin. (1) şi (2) au fost urmate de săvârşirea unei infracţiuni, se aplică regulile de la concursul de infracţiuni. ( . . . . . . . . . . . . .). Prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni (alin. (6).

Definiţia dată grupului infracţional organizat din noul C. pen. înlătură cerinţa privitoare la scopul constituirii grupului - obţinerii direct sau indirect a unui beneficiu financiar sau material -, fiind suficientă constituirea unui grup organizat doar în scopul săvârşirii uneia sau mai multor infracţiuni; prin urmare, nici sub acest aspect nu se poate aprecia că noua dispoziţie legală a eliminat vreun element de care depinde caracterul penal al faptei ori forma de vinovăţie; dimpotrivă, a lărgit sfera noţiunii grupului infracţional organizat.

E.2. Referitor la infracţiunea de spălare a banilor prevăzută în art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 [anterior art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002) imputată inculpaţilor A., B., H., D. (participaţie improprie - art. 31 alin. (2) C. pen. 1969/art. 52 alin. (3) noul C. pen.], S.C. O. S.R.L. IAŞI, Curtea a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 111 pct. 2 şi art. 247 din Legea nr. 187/2012, textul art. 29 alin. (1) lit. b) prevede că, constituie infracţiunea de spălare a banilor şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani fapta de ascundere ori disimulare a adevăratei naturi, a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni, fără a se aduce modificări privind conţinutul constitutiv al infracţiunii care să atragă incidenţa în cauză a dispoziţiilor prevăzute în art. 3 din Legea nr. 187/2012 (fapta comisă sub imperiul legii vechi să nu mai constituie infracţiune sub imperiul legii noi datorită lipsei unui element constitutiv ori a formei de vinovăţie cerută de lege).

Nu a intervenit modificarea minimului special al pedepsei închisorii [3 (trei) ani închisoare], maximul special fiind redus însă de la 12 (doisprezece) ani închisoare la 10 (zece) ani închisoare.

Curtea a apreciat că în privinţa fiecăruia dintre inculpaţii B. şi H., se impune a se reţine existenţa a câte unei infracţiuni de spălare de bani, în formă continuată, cu reţinerea unui număr de două acte materiale [corespunzător faptelor descrise la pct. I şi II act sesizare - inculpatul B., respectiv II şi III act sesizare - inculpatul H.], apreciind că a existat o rezoluţie unică de spălare de bani în privinţa bunurilor dobândite urmare a activităţii infracţionale desfăşurate.

În privinţa inculpatului H. şi a inculpatei S.C. O. S.R.L. Iaşi, referitor la fapta descrisă la pct. III din actul de sesizare, Curtea a reţinut existenţa unui singur act material, apreciind că existenţa a două dispoziţii de încasare în două zile consecutive (7 octombrie 2007 - 36.400 EURO şi 8 octombrie 2007 - 25.000 Euro) nu este de natură a imprima faptei un caracter continuat, nefiind vorba de acte materiale distincte, ci de o singură acţiune, alcătuită din două acte de executare comise în cadrul unei unităţi spaţio-temporale.

Intervalele de timp scurse între diferitele acţiuni care se integrează în structura infracţiunii continuate nu trebuie să fie aşadar foarte scurte (pentru că în acest caz vom avea o unitate naturală de infracţiune), dar nici excesiv de lungi, pentru că riscă să compromită unitatea rezoluţiei infracţionale, dând naştere astfel unui concurs de infracţiuni.

În jurisprudenţa instanţei supreme, s-a arătat că "purtarea unor discuţii repetate cu mai multe persoane aflate împreună, urmate de primirea unor foloase de la acestea în acelaşi timp şi loc, nu atribuie faptei semnificaţia unei infracţiuni continuate de trafic de influenţă, ci constituie o unitate naturală de infracţiune; această unitate nu este incompatibilă cu existenţa unei pluralităţi de acte materiale, cu condiţia ca acestea, considerate în ansamblul lor, prin legătura firească dintre ele, să alcătuiască o singură acţiunea în vederea aceluiaşi rezultat" (G. Bodoroncea în G. Bodoroncea, V. Cioclei, I. Kuglay, L.V. Lefterache, T. Manea, I. Nedelcu, F.-M. Vasile, C. pen., comentariu pe articole, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2014, p. 111).

E.3. Situaţia infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969 imputată inculpaţilor:

- B. (în privinţa acestui inculpat se impută săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, în formă continuată, şi se impune reţinerea unui număr de 8 (opt) acte materiale - un act material în privinţa faptei descrisă la pct. I din actul de sesizare; un act material în privinţa faptei descrisă la pct. II din actul de sesizare; un act material în privinţa faptei descrisă la pct. III din actul de sesizare; 2 (două) acte materiale, corespunzător existenţei celor două dosare nr. x/2006 şi y/2007 Judecătoria Iaşi, în privinţa faptei descrisă la pct. IV din actul de sesizare şi 3 (trei) acte materiale, corespunzător existenţei celor trei dosare nr. x/2006, y/2007 şi z/245/2007 Judecătoria Iaşi, în privinţa faptei descrisă la pct. V din actul de sesizare];

- K. [în privinţa acestui inculpat se impută tentativă la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, în formă continuată, şi se impune reţinerea unui număr de 3 (trei) acte materiale, corespunzător existenţei celor trei dosare nr. x/2006, y/2007 şi z/245/2007 Judecătoria Iaşi, în privinţa faptei descrisă la pct. V din actul de sesizare];

- N. [în privinţa acestui inculpat se impută săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată şi se impune reţinerea unui număr de 4 (patru) acte materiale - un act material în privinţa faptei descrisă la pct. II din actul de sesizare; un act material în privinţa faptei descrisă la pct. III din actul de sesizare; 2 (două) acte materiale, corespunzător existenţei celor două dosare nr. x/2006 şi y/2007 Judecătoria Iaşi, în privinţa faptei descrisă la pct. IV din actul de sesizare];

- H. [în privinţa acestui inculpat se impută săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, în formă continuată, şi se impune reţinerea unui număr de 8 (opt) acte materiale - un act material în privinţa faptei descrisă la pct. I din actul de sesizare; un act material în privinţa faptei descrisă la pct. II din actul de sesizare; un act material în privinţa faptei descrisă la pct. III din actul de sesizare; 2 (două) acte materiale, corespunzător existenţei celor două dosare nr. x/2006 şi y/2007 Judecătoria Iaşi, în privinţa faptei descrisă la pct. IV din actul de sesizare şi 3 (trei) acte materiale, corespunzător existenţei celor trei dosare nr. x/2006, y/2007 şi z/245/2007 Judecătoria Iaşi, în privinţa faptei descrisă la pct. V din actul de sesizare];

- R. [în privinţa acestui inculpat se impută săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, în formă continuată, şi se impune reţinerea unui număr de 3 (trei) acte materiale - un act material în privinţa faptei descrisă la pct. III din actul de sesizare; 2 (două) acte materiale, corespunzător existenţei celor două dosare nr. x/2006 şi y/2007 Judecătoria Iaşi, în privinţa faptei descrisă la pct. IV din actul de sesizare];

- D. [în privinţa acestui inculpat se impută săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, în formă continuată, şi se impune reţinerea unui număr de 7 (şapte) acte materiale - un act material în privinţa faptei descrisă la pct. I din actul de sesizare; un act material în privinţa faptei descrisă la pct. II din actul de sesizare; un act material în privinţa faptei descrisă la pct. III din actul de sesizare; 3 (trei) acte materiale, corespunzător existenţei celor trei dosare nr. x/2006, y/2007 şi z/245/2007 Judecătoria Iaşi, în privinţa faptei descrisă la pct. V din actul de sesizare; un act material în privinţa faptei descrisă la pct. VI din actul de sesizare];

- J. [în privinţa acestei inculpate se impută săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, în formă continuată, în forma de participaţie penală a complicităţii prev. de art. 26 C. pen. 1969/art. 48 noul C. pen., şi se impune reţinerea unui număr de 3 (trei) acte materiale - un act material în privinţa faptei descrisă la pct. I din actul de sesizare; un act material în privinţa faptei descrisă la pct. II din actul de sesizare; un act material în privinţa faptei descrisă la pct. III din actul de sesizare];

- I. [în privinţa inculpatei se impută săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, în formă continuată, şi se impune reţinerea unui număr de 9 (nouă) acte materiale - un act material în privinţa faptei descrisă la pct. I din actul de sesizare; un act material în privinţa faptei descrisă la pct. II din actul de sesizare; un act material în privinţa faptei descrisă la pct. III din actul de sesizare; 2 (două) acte materiale, corespunzător existenţei celor două dosare nr. x/2006 şi y/2007 Judecătoria Iaşi, în privinţa faptei descrisă la pct. IV din act sesizare şi 3 (trei) acte materiale, corespunzător existenţei celor trei dosare nr. x/2006, y/2007 şi z/245/2007 JUDECĂTORIA IAŞI, în privinţa faptei descrisă la pct. V din actul de sesizare; un act material în privinţa faptei descrisă la pct. VI din act sesizare];

- V. [în privinţa acestui inculpat se impută tentativă la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, în forma de participaţie penală a complicităţii prev. de art. 26 C. pen. 1969/art. 48 noul C. pen., şi se impune reţinerea unui act material corespunzător dosarului nr. x/2007 Judecătoria Iaşi, în privinţa faptei descrisă la pct. V din actul de sesizare].

Art. 215 C. pen. 1969 incrimina infracţiunea de înşelăciune, constând în inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, faptă pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 12 ani. Înşelăciunea săvârşită prin folosire de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni (alin. (2). Înşelăciunea care avea consecinţe deosebit de grave se pedepsea cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi (alin. (5).

Art. 244 alin. (1) noul C. pen., incriminează infracţiunea de înşelăciune constând în inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, care se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani. Potrivit alin. (2), înşelăciunea săvârşită prin folosirea de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni. Conform alin. (3), împăcarea înlătură răspunderea penală.

Varianta tip a infracţiunii de înşelăciune, precum şi varianta calificată prevăzută de alin. (2), sunt preluate într-o formulare identică de noul C. pen.

La intrarea în vigoare, noul C. pen. nu a mai reţinut caracterul agravat al infracţiunii de înşelăciune, în cazul în care fapta produce consecinţe deosebit de grave.

Spre deosebire de C. pen. din 1969, în cazul infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 244 noul C. pen., împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală, împăcare care însă nu a intervenit în cauza penală de faţă, cu niciuna dintre părţile civile.

E.4. Referitor la infracţiunea de fals intelectual prevăzute de art. 289 alin. (1) C. pen. 1969 raportat la acuzaţiile aduse inculpaţilor A. (participaţie improprie - art. 31 alin. (2) C. pen. 1969/art. 52 alin. (3) noul C. pen. - un act material din 13 august 2009), B. (participaţie improprie - art. 31 alin. (2) C. pen. 1969/art. 52 alin. (3) noul C. pen. - două acte materiale din 29 mai 2008 şi 13 august 2009), H. (participaţie improprie - art. 31 alin. (2) C. pen. 1969/art. 52 alin. (3) noul C. pen. - un act material din 29 mai 2008), D. (participaţie improprie - art. 31 alin. (2) C. pen. 1969/art. 52 alin. (3) noul C. pen. - un act material din 13 august 2009), se constată că, în cazul legii noi (art. 321 alin. (1) C. pen.), subiect activ al infracţiunii de fals intelectual poate fi numai funcţionarul public aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, fără a se aduce modificări privind conţinutul constitutiv al infracţiunii care să atragă incidenţa în cauză a dispoziţiilor prevăzute în art. 3 din Legea nr. 187/2012.

Minimul special al pedepsei închisorii a fost majorat la 1 an, maximul special fiind acelaşi, respectiv 5 ani de închisoare.

E.5. În cazul infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzute de art. 290 alin. (1) C. pen. 1969 raportat la acuzaţiile aduse inculpaţilor D. (forma de participaţie penală a instigării prevăzută de art. 25 C. pen. 1969/art. 47 noul C. pen. - un act material) şi I. (forma de participaţie penală a instigării prevăzută de art. 25 C. pen. 1969/art. 47 Noul C. pen. - un act material) se constată că, în cazul legii noi (art. 322 alin. (1) C. pen.), spre deosebire de vechea reglementare, care incrimina, în mod explicit, doar falsul material în înscrisuri sub semnătură privată (falsificare prin alterare sau prin contrafacere), acoperă şi ipotezele de fals intelectual comise în înscrisuri sub semnătură privată.

Această modificare este, aşa cum subliniază şi doctrina judiciară (a se vedea, în acest sens, CCCCCC., DDDDDD., George Zlati - Noul C. pen. Partea specială. Analize, explicaţii, comentarii. Perspectiva clujeană, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2014, pagina 546), cea mai importantă schimbare adusă de legiuitor în materia falsurilor, ea marcând o lărgire a sferei de incriminare, extrem de importantă din perspectiva practicii judiciare. Sancţionarea explicită a falsului intelectual în înscrisuri sub semnătură privată răspunde, astfel, tendinţei întâlnite în ultimii ani în practica judiciară de a integra în norma anterioară ipotezele de falsificare intelectuală a unor înscrisuri sub semnătură privată (prin atestarea unor împrejurări nereale sau omisiunea de a consemna împrejurări adevărate).

Minimul special al pedepsei închisorii a fost majorat la 6 luni, iar maximul special la 3 ani de închisoare.

E.6. În ceea ce priveşte modificările legislative intervenite cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals prevăzute în art. 291 alin. (1) teza I C. pen. 1969 raportat la acuzaţiile aduse inculpaţilor B., R., D. (în privinţa acestui inculpat se impută atât săvârşirea unei infracţiuni de uz de fals în formă continuată, cât şi participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de uz de fals) se constată că incriminarea este preluată de art. 323 noul C. pen., fără a se aduce modificări privind conţinutul constitutiv al infracţiunii care să atragă incidenţa în cauză a dispoziţiilor prevăzute în art. 3 din Legea nr. 187/2012 şi nici modificări ale limitelor de pedeapsă.

În ceea ce îi priveşte pe inculpaţii R. şi D., Curtea a reţinut un număr de 9 (nouă) acte materiale, respectiv de 10 (zece) acte materiale, ale infracţiunii de uz de fals, în formă continuată, raportat la numărul acţiunilor de folosire ale unor înscrisuri falsificate, indiferent de faptul că la aceeaşi dată au fost folosite înscrisuri falsificate distincte sau acelaşi înscris falsificat a fost folosit la două date diferite.

Referitor la infracţiunea de uz de fals, în formă continuată, imputată inculpatului B., Curtea a reţinut existenţa unui număr de 2 (două) acte materiale, prin raportare la existenţa a două înscrisuri falsificate (contractul autentificat prin încheierea nr. x din 13 august 2009 şi contractul autentificat prin încheierea nr. x din 29 mai 2008) şi a două suprafeţe de teren, în privinţa cărora, la intabularea dreptului de proprietate, au fost folosite înscrisurile falsificate anterior menţionate (suprafaţa de teren aparţinând U.A.T. Miroslava, situată în extravilanul comunei Miroslava (jud. Iaşi) şi suprafaţa de teren situată în municipiul Iaşi, strada x, nr. 2, judeţul Iaşi - parte civilă REGIA NAŢIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA.

E.7. Referitor la infracţiunea de mărturie mincinoasă prevăzute în art. 260 alin. (1) (şi 4) C. pen. 1969 raportat la acuzaţiile aduse inculpaţilor B. (forma de participaţie penală a instigării prevăzută de art. 25 C. pen. 1969/art. 47 noul C. pen. - două acte materiale din 22 ianuarie 2007 şi 13 aprilie 2007), H. (forma de participaţie penală a instigării prevăzută de art. 25 C. pen. 1969/art. 47 noul C. pen. - două acte materiale/22 ianuarie 2007 şi 13 aprilie 2007), D. (în privinţa acestui inculpat se impută atât instigare la săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă în formă calificată - un act material/15 ianuarie 2007, cât şi instigarea la săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă în formă continuată - două acte materiale/26 iunie 2007 şi 4 decembrie 2008), J. (în formă continuată; două acte materiale/22 ianuarie 2007 şi 13 aprilie 2007), V. (un act material/4 iunie 2007), se constată că, în cazul formei tip, art. 273 alin. (1) noul C. pen. aduce anumite modificări terminologice, făcând trimitere la orice altă procedură în loc de orice altă cauză, înlăturând din enumerare cauzele disciplinare. Modificarea nu va determina schimbări în aplicarea incriminării, doctrina fiind majoritară şi în vechea reglementare, în sensul că infracţiunea de mărturie mincinoasă poate fi săvârşită şi cu privire la proceduri care nu prezintă caracter judiciar (spre exemplu, procedura succesorală notarială).

Alin. (2) prevede o variantă agravată, în cazul în care fapta este săvârşită de persoane cu o anumită calitate (martor cu identitate protejată ori aflat în Programul de protecţie a martorilor, investigator sub acoperire, persoană care întocmeşte un raport de expertiză ori un interpret) sau mărturia mincinoasă este săvârşită în legătură cu o faptă pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă ori închisoarea de 10 ani sau mai mare.

În ceea ce priveşte cauza de nepedepsire prevăzută de alin. (3) incidentă în cauzele penale, spre deosebire de C. pen. 1969, legea nouă prevede trei momente alternative înaintea cărora este necesară retragerea mărturiei, respectiv reţinerea, arestarea sau punerea în mişcare a acţiunii penale ca urmare a mărturiei mincinoase. În celelalte tipuri de cauze, retragerea mărturiei trebuie să se fi realizat înainte de a se pronunţa o hotărâre sau de a se fi dat o altă soluţie, ca urmare a mărturiei mincinoase. Dacă retragerea intervine după aceste momente, noul C. pen. nu mai reţine cauza de reducere a pedepsei prevăzută de art. 260 alin. (3) C. pen. 1969.

Sub aspect sancţionator, în cazul formei tip este prevăzută posibilitatea aplicării amenzii penale, alternativ sau alături de pedeapsa închisorii (minimul şi maximul special reduse - închisoare de la 6 luni la 3 ani comparativ cu închisoare de la 1 la 5 ani), în acest ultim caz dacă făptuitorul a urmărit obţinerea unui folos patrimonial, conform art. 62 noul C. pen. În cazul formei calificate, nu există deosebiri în ceea ce priveşte limitele de pedeapsă (închisoare de la 1 la 5 ani).

E.8. Aplicarea legii mai favorabile în ceea ce priveşte concursul de infracţiuni, forma continuată de săvârşire a faptelor.

a. Conform art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. 1969, în caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte, şi, când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani, sporul de pedeapsă fiind facultativ.

Conform art. 39 alin. (1) lit. b) noul C. pen., în caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte, şi când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, instituindu-se, aşadar, un spor fix şi obligatoriu de pedeapsă.

b. Art. 41 din C. pen. 1969 prevedea că infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii, acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni, iar art. 42 C. pen. 1969 că infracţiunea continuată se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită, la care se poate adăuga un spor, potrivit dispoziţiilor art. 34 sau, după caz, art. 401 alin. (1) (spor facultativ, maxim 5 ani, conform art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969).

Potrivit art. 35 alin. (1) noul C. pen., infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii şi împotriva aceluiaşi subiect pasiv, acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni.

Art. 238 din Legea nr. 187/2012 stabileşte că în aplicarea dispoziţiilor art. 35 alin. (1) din C. pen., condiţia unităţii subiectului pasiv se consideră îndeplinită şi atunci când:

a) bunurile ce constituie obiectul infracţiunii se află în coproprietatea mai multor persoane;

b) infracţiunea a adus atingere unor subiecţi pasivi secundari diferiţi, dar subiectul pasiv principal este unic."

Art. 36 alin. (1) noul C. pen. prevede că infracţiunea continuată se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită, al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii, respectiv cu cel mult o treime în cazul pedepsei amenzii.

E.9. Noul C. pen. restrânge efectele circumstanţelor atenuante, în sensul că, în prezenţa acestora, nu mai este obligatorie coborârea pedepsei sub minimul special, efectul lor fiind limitat la reducerea limitelor legale de pedeapsă cu 1/3 (art. 76 alin. (1). Din această perspectivă, nu încape nicio îndoială că legea mai favorabilă sub aspectul efectelor circumstanţelor atenuante este C. pen. 1969.

În condiţiile în care legea nouă modifică atât limitele de pedeapsă prevăzute de norma de incriminare, cât şi întinderea efectelor circumstanţelor atenuante, se pune problema modului în care se va face aplicarea dispoziţiilor privind legea penală mai favorabilă. Curtea a arătat că nu suntem în prezenţa unor instituţii susceptibile de a funcţiona autonom, astfel că aplicarea legii penale mai favorabile nu se va face în doi paşi, ci pe baza criteriului aprecierii globale.

Astfel, nu va fi posibilă aplicarea separată a dispoziţiilor din legile succesive privind încadrarea juridică a faptei şi reţinerea circumstanţelor atenuante. În practică, s-a decis că, în acest caz, circumstanţele atenuante sunt obligatoriu de reţinut conform legii determinate ca fiind mai favorabilă.

Totuşi susţinerea trebuie nuanţată, în sensul că va fi considerată mai favorabilă legea care în ansamblu conduce la o situaţie mai avantajoasă pentru inculpat şi nu, în mod necesar, legea mai favorabilă prin prisma pedepsei din norma de incriminare.

Dacă se alege mai întâi legea mai favorabilă doar în raport de pedeapsa principală, iar apoi se aplică automat aceeaşi lege în privinţa atenuantei, este posibil să se ajungă la aplicarea unei pedepse mai severe decât în situaţia în care s-ar fi pornit de la legea care prevede pedeapsa principală mai mare.

Nu va fi posibilă nici alegerea legii mai favorabile sub aspectul pedepsei din norma de incriminare şi aplicarea ulterioară la aceasta a efectului circumstanţei atenuante prevăzut de cealaltă lege, mai favorabilă sub acest aspect, întrucât cele două instituţii nu funcţionează autonom. În fine, nu vor putea fi reţinute circumstanţele atenuante dintr-o lege şi să li se atribuie efectele prevăzute de cealaltă lege.

E.10. Prescripţia răspunderii penale

Termenele de prescripţie a răspunderii penale prevăzute de art. 122 alin. (1) C. pen. 1969 rămân neschimbate în noul C. pen. (art. 154 alin. (1), excepţie făcând infracţiunile pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani, dar nu mai mult de 20 de ani, pentru care termenul de prescripţie va fi de 10 ani potrivit noului C. pen., iar nu de 15 ani, precum în C. pen. 1969.

O altă diferenţă, însă doar la nivel formal, al sediului normativ şi al sistematizării reglementării, o constituie tratarea în cadrul normei privind întreruperea cursului prescripţiei a prescripţiei speciale care, în reglementarea veche, era tratată distinct, în art. 124 C. pen. 1969, articol care are un conţinut identic cu art. 155 alin. (4) noul C. pen.

Diferenţa majoră constă în faptul că în perioada desfăşurării activităţii infracţionale, prescripţia specială a răspunderii penale opera, oricâte întreruperi ar fi intervenit, dacă termenul de prescripţie prevăzut în art. 122 era depăşit cu încă jumătate, în timp ce legislaţia actuală prevede depăşirea cu încă o dată a termenelor prevăzute de art. 154 noul C. pen.

Cu privire la incidenţa prescripţiei speciale a răspunderii penale, Curtea a arătat că:

- în privinţa inculpatului A.

Sub aspectul legii vechi, s-a constatat că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale, în condiţiile art. 124 C. pen. 1969 raportat la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. 1969, pentru participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectual, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. 1969 cu trimitere la art. 289 alin. (1) C. pen. 1969.

Fapta a fost săvârşită la data de 13 august 2009. Pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 6 luni la 5 ani, prin urmare, termenul special de prescripţie - de 5 ani plus 2 ani şi 6 luni, în total, 7 ani şi 6 luni, este împlinit la data pronunţării prezentei hotărâri.

Sub aspectul legii noi, s-a constatat că, pentru niciuna dintre faptele supuse concursului, nu a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale

Curtea a arătat că, în cazul pluralităţii de făptuitori, oricât de mulţi ar fi făptuitorii care alcătuiesc pluralitatea, numărul acestora nu schimbă caracterul unitar al faptei săvârşite. Această unitate obiectivă, fiind o trăsătură reală, se răsfrânge asupra tuturor făptuitorilor, sub aspectul calificării faptei, al determinării timpului şi locului săvârşirii, al urmărilor sale (...) toate cauzele obiective (reale) care au ca efect excluderea sau înlăturarea răspunderii penale vor opera deopotrivă şi simultan pentru toţi făptuitorii (lipsa pericolului social, lipsa vreunui element constitutiv, abrogarea incriminării, prescripţia acţiunii, amnistia) (V. Dongoroz şi colaboratorii, Explicaţii teoretice ale C. pen. român, Partea generală, vol. I, Editura Academiei Române, Bucureşti, ediţia I, 1969, p.181 - 182).

În caz de participaţie, nu există atâtea infracţiuni distincte, dar conexe, câţi participanţi sunt, nu se comit atâtea acţiuni ilicite, de sine stătătoare, câte persoane au contribuit la producerea rezultatului socialmente periculos, ci toţi participanţii răspund pentru săvârşirea unuia şi aceluiaşi fapt penal, indiferent de numărul lor sau de natura activităţii fiecăruia dintre ei.

În consecinţă, în domeniul participaţiei termenul de prescripţie este unic, calculându-se de la data comiterii faptului principal, ceea ce face ca pentru cei care au cooperat în calitate de instigatori sau complici la săvârşirea unei infracţiuni continuate, acest termen să curgă de la momentul comiterii - de către autor - a ultimei acţiuni sau inacţiuni componente; data la care aceşti participanţi au săvârşit actele lor de cooperare este irelevantă, sub aspectul discutat concluzia fiind aceeaşi chiar dacă contribuţia lor la săvârşirea infracţiunii a luat sfârşit anterior celei dintâi acţiuni-inacţiuni ce intră în compunerea sa, câtă vreme ei au înţeles să participe la săvârşirea unei infracţiuni continuate (Colectiv, Probleme de practică judiciară examinate în lumina prevederilor noului C. pen., în R.R.D. nr. 11/1968, p. 123-125 citat de Nedelcu în G. Bodoroncea, V. Cioclei, I. Kuglay, L.V. Lefterache, T. Manea, I. Nedelcu, F.-M. Vasile, C. pen., comentariu pe articole, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2014, p.324).

- în privinţa inculpatului B.

Sub aspectul legii vechi, s-a constatat că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale, în condiţiile art. 124 C. pen. 1969 raportat la art. 122 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) teza ultimă C. pen. 1969 pentru:

- participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectual, în formă continuată, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. 1969 cu trimitere la art. 289 alin. (1) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 (două acte materiale - 29 mai 2008 şi 13 august 2009).

Ultimul act material a fost săvârşită la data de 13 august 2009. Pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 6 luni la 5 ani, prin urmare, termenul special de prescripţie - de 5 ani plus 2 ani şi 6 luni, în total, 7 ani şi 6 luni, este împlinit la data pronunţării prezentei hotărâri.

- instigare la infracţiunea de mărturie mincinoasă, în formă continuată, prevăzută de art. 25 C. pen. 1969 raportat la art. 260 alin. (1) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 (două acte materiale - 22 ianuarie 2007 şi 13 aprilie 2007).

Ultimul act material a fost săvârşit la data de 13 aprilie 2007. Pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 1 la 5 ani, prin urmare, termenul special de prescripţie - de 5 ani plus 2 ani şi 6 luni, în total, 7 ani şi 6 luni, este împlinit la data pronunţării prezentei hotărâri.

- infracţiunea de uz de fals, în formă continuată, prevăzută de art. 291 C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 (două acte materiale).

Intabularea dreptului de proprietate cu privire la suprafaţa de 7.000 mp, dobândită de inculpatul B. prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 13 august 2009, a avut loc la data de 14 august 2009 (Încheierea nr. x din 14 august 2009).

Termenul special de prescripţie - de 5 ani plus 2 ani şi 6 luni, în total, 7 ani şi 6 luni, este împlinit la data pronunţării prezentei hotărâri.

Sub aspectul legii noi, s-a constatat că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale, în condiţiile art. 155 alin. (4) noul C. pen. raportat la art. 154 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) noul C. pen., pentru instigare la infracţiunea de mărturie mincinoasă, în formă continuată, prevăzută de art. 47 noul C. pen. raportat la art. 273 alin. (1) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (două acte materiale - 22 ianuarie 2007 şi 13 aprilie 2007).

Ultimul act material a fost săvârşit la data de 13 aprilie 2007. Pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 6 luni la 3 ani alternativ cu amenda, prin urmare, termenul special de prescripţie - de 5 ani plus 5 ani, în total, 10 ani, este împlinit la data pronunţării prezentei hotărâri.

- în privinţa inculpatului H.

Sub aspectul legii vechi, s-a constatat că intervenit prescripţia specială a răspunderii penale, în condiţiile art. 124 C. pen. 1969 raportat la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. 1969 [şi alin. (2) teza ultimă C. pen. 1969 în ceea ce priveşte infracţiunea săvârşită în formă continuată], pentru:

- participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectual, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. 1969 cu trimitere la art. 289 C. pen. 1969.

Fapta a fost săvârşită la data de 29 mai 2008. Pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 6 luni la 5 ani, prin urmare, termenul special de prescripţie - de 5 ani plus 2 ani şi 6 luni, în total, 7 ani şi 6 luni, este împlinit la data pronunţării prezentei hotărâri.

- instigare la infracţiunea de mărturie mincinoasă, în formă continuată, prevăzută de art. 25 C. pen. 1969 raportat la art. 260 alin. (1) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 (două acte materiale - 22 ianuarie 2007 şi 13 aprilie 2007).

Ultimul act material a fost săvârşit la data de 13 aprilie 2007. Pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 1 la 5 ani, prin urmare, termenul special de prescripţie - de 5 ani plus 2 ani şi 6 luni, în total, 7 ani şi 6 luni, este împlinit la data pronunţării prezentei hotărâri.

Sub aspectul legii noi, s-a constatat că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale, în condiţiile art. 155 alin. (4) noul C. pen. raportat la art. 154 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) noul C. pen., pentru instigare la infracţiunea de mărturie mincinoasă, în formă continuată, prevăzută de art. 47 noul C. pen. raportat la art. 273 alin. (1) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (două acte materiale - 22 ianuarie 2007 şi 13 aprilie 2007).

Ultimul act material a fost săvârşit la data de 13 aprilie 2007. Pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 6 luni la 3 ani alternativ cu amenda, prin urmare, termenul special de prescripţie - de 5 ani plus 5 ani, în total, 10 ani, este împlinit la data pronunţării prezentei hotărâri.

- în privinţa inculpatului R.

Sub aspectul legii vechi, s-a constatat că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale, în condiţiile art. 124 C. pen. 1969 raportat la art. 122 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) teza ultimă C. pen. 1969, pentru infracţiunea de uz de fals, în formă continuată, prev. de art. 291 C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 (9 acte materiale).

Ultimul act material a fost săvârşit la data de 29 martie 2007. Termenul special de prescripţie - de 5 ani plus 2 ani şi 6 luni, în total, 7 ani şi 6 luni, este împlinit la data pronunţării prezentei hotărâri.

Sub aspectul legii noi, s-a constatat că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale, în condiţiile art. 155 alin. (4) noul C. pen. raportat la art. 154 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) noul C. pen., pentru infracţiunea de uz de fals, în formă continuată, prevăzută de art. 323 noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (nouă acte materiale).

Ultimul act material a fost săvârşit la data de 29 martie 2007. Termenul special de prescripţie - de 5 ani plus 5 ani, în total, 10 ani, este împlinit la data pronunţării prezentei hotărâri.

- în privinţa inculpatului D.

Sub aspectul legii vechi, s-a constatat că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale, în condiţiile art. 124 C. pen. 1969 raportat la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. 1969 [şi alin. (2) teza ultimă C. pen. 1969, în ceea ce priveşte infracţiunile săvârşite în formă continuată] pentru:

- infracţiunea de uz de fals, în formă continuată, prev. de art. 291 C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 (zece acte materiale).

Ultimul act material a fost săvârşit la data de 17 noiembrie 2007. Pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 6 luni la 5 ani, prin urmare, termenul special de prescripţie - de 5 ani plus 2 ani şi 6 luni, în total, 7 ani şi 6 luni, este împlinit la data pronunţării prezentei hotărâri.

- instigare la infracţiunea de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 25 C. pen. 1969 raportat la art. 260 alin. (1) şi (4) C. pen. 1969.

Fapta a fost săvârşită la data de 15 ianuarie 2007. Pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 1 la 5 ani, prin urmare, termenul special de prescripţie - de 5 ani plus 2 ani şi 6 luni, în total, 7 ani şi 6 luni, este împlinit la data pronunţării prezentei hotărâri.

- instigare la infracţiunea de mărturie mincinoasă, în formă continuată, prevăzută de art. 25 C. pen. 1969 raportat la art. 260 alin. (1) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 (două acte materiale - 26 iunie 2007 şi 4 decembrie 2008).

Ultimul act material a fost săvârşit la data de 4 decembrie 2008. Pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 1 la 5 ani, prin urmare, termenul special de prescripţie - de 5 ani plus 2 ani şi 6 luni, în total, 7 ani şi 6 luni, este împlinit la data pronunţării prezentei hotărâri.

- instigare la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 25 C. pen. 1969 raportat la art. 290 C. pen. 1969.

Fapta a fost săvârşită în intervalul ianuarie - februarie 2007, la o dată care nu a putut fi stabilită cu exactitate. Termenul special de prescripţie - de 5 ani plus 2 ani şi 6 luni, în total, 7 ani şi 6 luni, este împlinit la data pronunţării prezentei hotărâri.

- participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectual, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. 1969 cu trimitere la art. 289 C. pen. 1969.

Fapta a fost săvârşită la data de 13 august 2009. Pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 6 luni la 5 ani, prin urmare, termenul special de prescripţie - de 5 ani plus 2 ani şi 6 luni, în total, 7 ani şi 6 luni, este împlinit la data pronunţării prezentei hotărâri.

- participaţie improprie la infracţiunea de uz de fals, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. 1969 cu trimitere la art. 291 C. pen. 1969.

Intabularea dreptului de proprietate cu privire la suprafaţa de 3.000 mp, dobândită de numita C. prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 13 august 2009, a avut loc la data de a avut loc la data de 14 august 2009 (Încheierea nr. x din 14 august 2009). Termenul special de prescripţie - de 5 ani plus 2 ani şi 6 luni, în total, 7 ani şi 6 luni, este împlinit la data pronunţării prezentei hotărâri.

Sub aspectul legii noi, s-a constatat că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale, în condiţiile art. 155 alin. (4) noul C. pen. raportat la art. 154 alin. (1) lit. d) noul C. pen., pentru:

- instigare la infracţiunea de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 47 noul C. pen. raportat la art. 273 alin. (1) şi alin. (2) lit. c) noul C. pen.

Fapta a fost săvârşită la data de 15 ianuarie 2007. Pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 1 la 5 ani, prin urmare, termenul special de prescripţie - de 5 ani plus 5 ani, în total, 10 ani, este împlinit la data pronunţării prezentei hotărâri.

- instigare la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 47 noul C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) noul C. pen.

Fapta a fost săvârşită în intervalul ianuarie - februarie 2007, la o dată care nu a putut fi stabilită cu exactitate. Termenul special de prescripţie - de 5 ani plus 5 ani, în total, 10 ani, este împlinit la data pronunţării prezentei hotărâri.

- în privinţa inculpatei J.

Sub aspectul legii vechi, s-a constatat că intervenit prescripţia specială a răspunderii penale, în condiţiile art. 124 C. pen. 1969 raportat la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. 1969 şi alin. (2) teza ultimă C. pen. 1969 pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă, în formă continuată, prevăzută de art. 260 alin. (1) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 (două acte materiale - 22 ianuarie 2007 şi 13 aprilie 2007).

Ultimul act material a fost săvârşit la data de 13 aprilie 2007. Pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 1 la 5 ani, prin urmare, termenul special de prescripţie - de 5 ani plus 2 ani şi 6 luni, în total, 7 ani şi 6 luni, este împlinit la data pronunţării prezentei hotărâri.

Sub aspectul legii noi, s-a constatat că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale, în condiţiile art. 155 alin. (4) noul C. pen. raportat la art. 154 alin. (1) lit. d) [şi alin. (2) noul C. pen. în privinţa infracţiunii săvârşită în formă continuată], pentru:

- infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) şi (3) noul C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen. (faţă de considerentele care urmează a fi expuse);

- infracţiunea de mărturie mincinoasă, în formă continuată, prevăzută de art. 273 alin. (1) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (două acte materiale - 22 ianuarie 2007 şi 13 aprilie 2007).

Ultimul act material a fost săvârşit la data de 13 aprilie 2007. Pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 6 luni la 3 ani alternativ cu amenda, prin urmare, termenul special de prescripţie - de 5 ani plus 5 ani, în total, 10 ani, este împlinit la data pronunţării prezentei hotărâri.

- în privinţa inculpatei I.

Sub aspectul legii vechi, s-a constatat că intervenit prescripţia specială a răspunderii penale, în condiţiile art. 124 C. pen. 1969 raportat la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. 1969, pentru instigare la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 25 C. pen. 1969 raportat la art. 290 C. pen. 1969.

Fapta a fost săvârşită în intervalul ianuarie - februarie 2007, la o dată care nu a putut fi stabilită cu exactitate. Termenul special de prescripţie - de 5 ani plus 2 ani şi 6 luni, în total, 7 ani şi 6 luni, este împlinit la data pronunţării prezentei hotărâri.

Sub aspectul legii noi, s-a constatat că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale, în condiţiile art. 155 alin. (4) noul C. pen. raportat la art. 154 alin. (1) lit. d) noul C. pen., pentru instigare la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 47 noul C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) noul C. pen.

Fapta a fost săvârşită în intervalul ianuarie - februarie 2007, la o dată care nu a putut fi stabilită cu exactitate. Termenul special de prescripţie - de 5 ani plus 5 ani, în total, 10 ani, este împlinit la data pronunţării prezentei hotărâri.

- în privinţa inculpatului V.

Sub aspectul legii vechi, s-a constatat că intervenit prescripţia specială a răspunderii penale, în condiţiile art. 124 C. pen. 1969 raportat la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. 1969, pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 alin. (1) C. pen. 1969.

Fapta a fost săvârşită la data de 4 iunie 2007. Pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 1 la 5 ani, prin urmare, termenul special de prescripţie - de 5 ani plus 2 ani şi 6 luni, în total, 7 ani şi 6 luni, este împlinit la data pronunţării prezentei hotărâri.

Sub aspectul legii noi, s-a constatat că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale, în condiţiile art. 155 alin. (4) noul C. pen. raportat la art. 154 alin. (1) lit. d) noul C. pen., pentru:

- infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) şi (3) noul C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen. (faţă de considerentele care urmează a fi expuse);

- infracţiunea de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 273 alin. (1) noul C. pen.

Fapta a fost săvârşit la data de 4 iunie 2007. Pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 6 luni la 3 ani alternativ cu amenda, prin urmare, termenul special de prescripţie - de 5 ani plus 5 ani, în total, 10 ani, este împlinit la data pronunţării prezentei hotărâri.

- în privinţa inculpaţilor K., N. şi S.C. O. S.R.L. IAŞI

S-a constatat că, pentru niciuna dintre faptele supuse concursului, nu a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale nici sub aspectul legii penale anterioare şi nici sub aspectul legislaţiei penale în vigoare la acest moment.

- în privinţa inculpatei L.

S-a constatat că nu se mai impune analiza incidenţei prescripţie răspunderii penale, urmare a soluţiei de încetare a procesului penale, urmare a decesului inculpatei.

Infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat are momente de consumare diferite în raport de felul acţiunii, este o infracţiune continuă, durează cât timp există grupul şi are ca moment al epuizării cel al destrămării grupului sau când membrii părăsesc grupul, ipoteză în care epuizarea activităţii infracţionale îi priveşte doar pe aceştia, sau poate fi cel al descoperirii existenţei grupului de către autorităţi (a se vedea, în acest sens, Decizia penală nr. 387/A din 12 octombrie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, disponibilă pe www.x.ro).

În doctrina judiciară (EEEEEE. în Vintilă Dongoroz şi colaboratorii, Explicaţiile teoretice ale C. proc. pen., Editura Academiei Române şi Editura All Beck, Bucureşti, 2003; vol. VI, p. 619), se reţine că în cazul asocierii, adică al constituirii unei asocieri pentru săvârşirea de infracţiuni, care constituie modalitatea tipică a infracţiunii, momentul consumării este acela în care s-a realizat sau s-a constituit asocierea sau gruparea. Dar o dată atins acest moment, starea infracţională se prelungeşte în mod natural până în momentul în care intervine o acţiune contrară care pune capăt asocierii. Tot astfel, în cazul aderării la o asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, deşi se consumă în momentul săvârşirii actului de aderare, activitatea ilicită se prelungeşte în timp până la desfiinţarea grupării sau până la ieşirea făptuitorului din ea.

Aşadar, în cazul acestor modalităţi ale infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, activitatea infracţională se prelungeşte în mod natural dincolo de momentul consumării, căpătând forma infracţională a faptei continue şi făcând să apară, ca la orice infracţiune continuă, un moment al epuizării.

În cazul sprijinirii, vor trebui avute în vedere toate actele de executare săvârşite, rezultatul social periculos epuizându-se o dată cu ultimul act.

Faţă de aceste considerente, în cazul inculpaţilor B., H., D., I. (iniţiere/constituire), K. şi N. (aderare) momentul epuizării activităţii infracţionale nu este situat mai devreme de data de 21 iunie 2010, data rămânerii irevocabile a Sentinţei civile nr. 9497 din 14 iunie 2010, prin care s-a constatat perimarea cererii formulată de N. şi care a făcut obiectul dosarului nr. x/2006 Judecătoria IAŞI (fapta descrisă la pct. III act de sesizare).

În cazul inculpatului R., data epuizării activităţii infracţionale este 19 noiembrie 2018, data rămânerii irevocabile a hotărârii prin care s-a constatat perimarea acţiunii civile care a făcut obiectul dosarului nr. x/2007 al Judecătoriei Iaşi. Chiar dacă nu a mai desfăşurat efectiv activităţi specifice profesiei de avocat în dosarul anterior menţionat din iunie 2007, dovada calităţii de apărător ales al părţii a rămas la dosarul cauzei şi nu a fost adusă la cunoştinţa instanţei rezilierea contractului de asistenţă juridică, încheiat în cauză, astfel încât contractul de asistenţă juridică a continuat a îşi produce efectele. În plus, comunicarea încheierii din 6 septembrie 2007 prin care s-a dispus suspendarea judecării cauzei, precum şi citarea inculpatului N. pentru termenul de judecată din 13 noiembrie 2008 (în vederea discutării perimării cererii), s-au realizat la sediul cabinetului de avocatură deţinut de R.

Referitor la infracţiunea de înşelăciune, tentativa la infracţiunea de înşelăciune este pedepsită, iar infracţiunea se consumă la momentul producerii prejudiciului. Data de 19 noiembrie 2008 (momentul rămânerii irevocabile a Sentinţei civile nr. 13514 din 13 noiembrie 2008 pronunţată de Judecătoria Iaşi, în dosarul nr. x/2007, prin care s-a constatat perimarea acţiunii civile) este momentul la care se poate concluziona că executarea rezoluţiei infracţionale nu îşi mai poate produce efectele.

De asemenea, în ceea ce priveşte fapta descrisă la pct. V act de sesizare, data de 1 aprilie 2009, la care s-a luat act de renunţarea inculpatului K. la judecarea acţiunii civile care a făcut obiectul dosarului nr. x/2007 Judecătoria Iaşi, este momentul la care se poate concluziona că executarea rezoluţiei infracţionale nu îşi mai poate produce efectele şi de la care se calculează termenul de prescripţie specială a răspunderii penale, termen de 10 ani, care nu este împlinit la prezentul moment.

În cazul inculpatei J., data epuizării activităţii infracţionale, din perspectiva infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat (sprijinire), este 13 aprilie 2007, data depunerii mărturiei mincinoase în dosarul nr. x/2006 Judecătoria Iaşi.

Pentru inculpatul V., data consumării activităţii infracţionale, din perspectiva infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat (sprijinire), este 4 iunie 2007, data depunerii mărturiei mincinoase în dosarul nr. x/2007 Judecătoria Iaşi.

In concreto, legea penală mai favorabilă este următoarea:

- inculpatul A. - C. pen. 1969 şi legislaţia penală în vigoare anterior datei de 1 februarie 2014, faţă de următoarele considerente: prescripţia specială a răspunderii penale pentru participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de fals intelectual; orientarea pedepsei pentru infracţiunea de spălare de bani la minimul special prevăzut de lege (identic în ambele reglementări - 3 ani închisoare); orientarea înspre suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, ca şi modalitate de individualizare judiciară a executării pedepsei, a cărei reglementare este mai favorabilă potrivit legislaţiei penale în vigoare anterior datei de 1 februarie 2014.

- inculpatul B. - noul C. pen. şi legislaţia penală în vigoare ulterior datei de 1 februarie 2014, faţă de următoarele considerente: deşi numărul infracţiunilor în privinţa cărora a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale este mai mic [o infracţiune comparativ cu 3 (trei) infracţiuni)] şi tratamentul sancţionator al concursului de infracţiuni este mai sever (cumul juridic cu spor fix şi obligatoriu în codificarea actuală faţă de cumulul juridic cu spor facultativ), nu au putut fi ignorate diferenţele semnificative între limitele de pedeapsă în ceea ce priveşte infracţiunile prev. de art. 323 C. pen. 1969/art. 367 alin. (1) noul C. pen. (închisoare de la 3 la 15 ani comparativ cu închisoare de la 1 la 5 ani), respectiv art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969/art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen. (închisoare de la 10 la 20 ani comparativ cu închisoare de la 1 la 5 ani), în condiţiile în care Curtea nu a reţinut circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului, nu a orientat pedepsele la minimul prevăzut de lege (faţă de considerentele care vor fi expuse la analiza individualizării judiciare a pedepselor), apreciind, totodată, că s-ar fi impus, şi conform C. pen. 1969, aplicarea unui spor de pedeapsă corespunzător numărului şi gravităţii infracţiunilor pentru care nu s-ar fi aplicat pedeapsa cea mai grea (infracţiunile de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni în forma iniţierii şi spălare de bani), precum şi rolului inculpatului în asocierea infracţională, astfel încât pedeapsa aplicată conform legislaţiei penale anterioare ar fi fost superioară celei rezultate din reţinerea noului C. pen. şi a legislaţiei penale în vigoare ulterior datei de 1 februarie 2014 ca şi lege penală mai favorabilă [instanţa ar fi aplicat o pedeapsă de 12 (doisprezece) ani de închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, la care ar fi adăugat un spor de 3 (trei) ani închisoare, în final 15 (cincisprezece) ani închisoare].

- inculpatul K. - noul C. pen. şi legislaţia penală în vigoare ulterior datei de 1 februarie 2014, faţă de următoarele considerente: deşi tratamentul sancţionator al concursului de infracţiuni este mai sever (cumul juridic cu spor fix şi obligatoriu în codificarea actuală faţă de cumulul juridic cu spor facultativ), nu pot fi ignorate diferenţele semnificative între limitele de pedeapsă ale infracţiunilor prev. de art. 323 C. pen. 1969/art. 367 alin. (1) noul C. pen. (închisoare de la 3 la 15 ani comparativ cu închisoare de la 1 la 5 ani), respectiv art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969/art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., reduse la jumătate raportat la dispoziţiile art. 20 C. pen. 1969/art. 32 alin. (1) noul C. pen. (închisoare de la 5 la 10 ani comparativ cu închisoare de la 6 luni la 2 ani şi 6 luni), în condiţiile în care Curtea nu a reţinut circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului, a orientat pedepsele la/înspre minimul special prevăzut de lege şi se va orienta înspre suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, modalitate de individualizare judiciară care nu ar fi fost legal posibilă raportat la dispoziţiile art. 86 indice 1 alin. (2) C. pen. 1969 şi la limitele de pedeapsă ale infracţiunilor componente ale concursului.

- inculpata L. - C. pen. 1969 şi legislaţia penală în vigoare anterior datei de 1 februarie 2014. Curtea a apreciat că, în privinţa acestei inculpate, urmare a decesului acesteia, nici nu poate avea loc o analiză a legii penale mai favorabile, din perspectiva tuturor criteriilor care le-ar implica o astfel de examinare, astfel încât soluţiile de încetare a procesului penal se impun a fi raportate la legislaţia sub care s-a realizat trimiterea în judecată a inculpatei.

- inculpatul N. - noul C. pen. şi legislaţia penală în vigoare ulterior datei de 1 februarie 2014, faţă de următoarele considerente: deşi tratamentul sancţionator al concursului de infracţiuni este mai sever (cumul juridic cu spor fix şi obligatoriu în codificarea actuală faţă de cumulul juridic cu spor facultativ), nu au putut fi ignorate diferenţele semnificative între limitele de pedeapsă ale infracţiunilor prev. de art. 323 C. pen. 1969/art. 367 alin. (1) noul C. pen. (închisoare de la 3 la 15 ani comparativ cu închisoare de la 1 la 5 ani), respectiv art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969/art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen. (închisoare de la 10 la 20 ani comparativ cu închisoare de la 1 la 5 ani), în condiţiile în care Curtea nu a reţinut circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului, a orientat pedepsele înspre minimul special prevăzut de lege şi s-a orientat înspre suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, modalitate de individualizare judiciară care nu ar fi fost legal posibilă raportat la dispoziţiile art. 861 alin. (2) C. pen. 1969 şi la limitele de pedeapsă ale infracţiunilor componente ale concursului. De altfel, în situaţia acestui inculpat, chiar şi pentru ipoteza reţinerii unor circumstanţe atenuante, raportat la dispoziţiile art. 76 alin. (2) C. pen. 1969, pedeapsa închisorii, în ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, ar fi fost posibil a fi redusă doar până la 3 ani şi 4 luni de închisoare (cel mult până la o treime din minimul special), iar raportat la dispoziţiile art. 861 alin. (2) C. pen. 1969 şi la situaţia existenţei unui concurs de infracţiuni, executarea pedepsei rezultante nu se putea dispune decât în regim de detenţie.

- inculpatul H. - noul C. pen. şi legislaţia penală în vigoare ulterior datei de 1 februarie 2014, faţă de următoarele considerente: deşi numărul infracţiunilor în privinţa cărora a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale este mai mic [o infracţiune raportat la 2 (două) infracţiuni] şi tratamentul sancţionator al concursului de infracţiuni este mai sever (cumul juridic cu spor fix şi obligatoriu în codificarea actuală faţă de cumulul juridic cu spor facultativ), nu au putut fi ignorate diferenţele semnificative între limitele de pedeapsă în ceea ce priveşte infracţiunile prev. de art. 323 C. pen. 1969/art. 367 alin. (1) noul C. pen. (închisoare de la 3 la 15 ani comparativ cu închisoare de la 1 la 5 ani), respectiv art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969/art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen. (închisoare de la 10 la 20 ani comparativ cu închisoare de la 1 la 5 ani), în condiţiile în care Curtea nu a reţinut circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului, nu a orientat pedepsele la minimul prevăzut de lege (faţă de considerentele care vor fi expuse la analiza individualizării judiciare a pedepselor), apreciind, totodată, că s-ar fi impus, şi conform C. pen. 1969, aplicarea unui spor de pedeapsă corespunzător numărului şi gravităţii infracţiunilor pentru care nu s-ar fi aplicat pedeapsa cea mai grea (infracţiunile de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni în forma iniţierii, spălare de bani), precum şi rolului inculpatului în asocierea infracţională, astfel încât pedeapsa aplicată conform legislaţiei penale anterioare ar fi fost superioară celei rezultate din reţinerea noului C. pen. şi a legislaţiei penale în vigoare ulterior datei de 1 februarie 2014 ca şi lege penală mai favorabilă [instanţa ar fi aplicat o pedeapsă de 12 (doisprezece) ani de închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, la care ar fi adăugat un spor de 3 (trei) ani închisoare, în final 15 (cincisprezece) ani închisoare].

- inculpatul R. - noul C. pen. şi legislaţia penală în vigoare ulterior datei de 1 februarie 2014, faţă de următoarele considerente: sub imperiul ambelor reglementări, s-a constatat intervenită prescripţia specială a răspunderii penale în ceea ce priveşte infracţiunea de uz de fals, în formă continuată; deşi tratamentul sancţionator al concursului de infracţiuni este mai sever în lumina noului C. pen. (cumul juridic cu spor fix şi obligatoriu în codificarea actuală faţă de cumulul juridic cu spor facultativ), nu pot fi ignorate diferenţele semnificative între limitele de pedeapsă ale infracţiunilor prev. de art. 323 C. pen. 1969/art. 367 alin. (1) noul C. pen. (închisoare de la 3 la 15 ani comparativ cu închisoare de la 1 la 5 ani), respectiv art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969/art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen. (închisoare de la 10 la 20 ani comparativ cu închisoare de la 1 la 5 ani), în condiţiile în care Curtea nu a reţinut circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului şi va dispune executarea pedepsei rezultante în regim de detenţie [pentru considerentele care urmează a fi expuse, raportat inclusiv la dispoziţiile art. 91 alin. (1) lit.

a) noul C. pen., care nu permit o altă modalitate de individualizare judiciară a executării pedepsei]. De altfel, în situaţia acestui inculpat, chiar şi pentru ipoteza reţinerii unor circumstanţe atenuante în lumina C. pen. anterior, raportat la dispoziţiile art. 76 alin. (2) C. pen. 1969, pedeapsa închisorii, în ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, ar fi fost posibil a fi redusă doar până la 3 (trei) ani şi 4 (patru) luni de închisoare (cel mult până la o treime din minimul special), iar raportat la dispoziţiile art. 861 alin. (2) C. pen. 1969 şi la situaţia existenţei unui concurs de infracţiuni, executarea pedepsei rezultante nu se putea dispune decât în regim de detenţie.

Totodată, s-ar fi impus, şi conform C. pen. 1969, aplicarea unui spor de pedeapsă corespunzător gravităţii infracţiunii pentru care nu s-ar fi aplicat pedeapsa cea mai grea (infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni în forma sprijinirii), precum şi rolului inculpatului în asocierea infracţională, dar şi calităţii sale de avocat - persoană care ar fi trebuit să depună eforturi pentru întărirea prestigiului justiţiei, iar nu pentru ştirbirea gravă a acestuia, astfel încât pedeapsa aplicată conform legislaţiei penale anterioare, chiar şi în ipoteza reţinerii circumstanţelor atenuante şi coborârii pedepsei la minimul maxim posibil pentru infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave (ceea ce nu este cazul), ar fi fost superioară celei rezultate din reţinerea noului C. pen.

şi a legislaţiei penale în vigoare ulterior datei de 1 februarie 2014 ca şi lege penală mai favorabilă (3 ani şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, la care ar fi adăugat un spor de 6 luni închisoare, în final 3 (trei) ani şi 10 (zece) luni închisoare).

- inculpatul D. - noul C. pen. şi legislaţia penală în vigoare ulterior datei de 1 februarie 2014, faţă de următoarele considerente: deşi numărul infracţiunilor în privinţa cărora a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale este mai mic [2 (două) infracţiuni comparativ cu 6 (şase) infracţiuni] şi tratamentul sancţionator al concursului de infracţiuni este mai sever (cumul juridic cu spor fix şi obligatoriu în codificarea actuală faţă de cumulul juridic cu spor facultativ), nu pot fi ignorate diferenţele semnificative între limitele de pedeapsă în ceea ce priveşte infracţiunile prev. de art. 323 C. pen. 1969/art. 367 alin. (1) noul C. pen. (închisoare de la 3 la 15 ani comparativ cu închisoare de la 1 la 5 ani), respectiv art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969/art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen. (închisoare de la 10 la 20 ani comparativ cu închisoare de la 1 la 5 ani), în condiţiile în care Curtea nu a reţinut circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului, nu a orientat pedepsele la minimul prevăzut de lege (faţă de considerentele care vor fi expuse la analiza individualizării judiciare a pedepselor), apreciind, totodată, că s-ar fi impus, şi conform C. pen. 1969, aplicarea unui spor de pedeapsă corespunzător numărului şi gravităţii infracţiunilor pentru care nu s-ar fi aplicat pedeapsa cea mai grea (infracţiunile de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, participaţie improprie la infracţiunea de spălare de bani), precum şi rolului inculpatului în asocierea infracţională, dar şi calităţii sale de avocat - persoană care ar fi trebuit să depună eforturi pentru întărirea prestigiului justiţiei, iar nu pentru ştirbirea gravă a acestuia, astfel încât pedeapsa aplicată conform legislaţiei penale anterioare ar fi fost superioară celei rezultate din reţinerea noului C. pen. şi a legislaţiei penale în vigoare ulterior datei de 1 februarie 2014 ca şi lege penală mai favorabilă [instanţa ar fi aplicat o pedeapsă de 12 (doisprezece) ani de închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, la care ar fi adăugat un spor de 3 (trei) ani închisoare, în final 15 (cincisprezece) ani închisoare].

- inculpata J.- noul C. pen. şi legislaţia penală în vigoare ulterior datei de 1 februarie 2014, faţă de următoarele considerente: sub imperiul ambelor reglementări, s-a constatat intervenită prescripţia specială a răspunderii penale în ceea ce priveşte infracţiunea de mărturie mincinoasă, în formă continuată; sub imperiul reglementării actuale urmează a se constata prescripţia specială a răspunderii penale în ceea ce priveşte infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat; nu pot fi ignorate diferenţele semnificative între limitele de pedeapsă ale infracţiunilor prev. de art. 323 C. pen. 1969/art. 367 alin. (1) noul C. pen. (închisoare de la 3 la 15 ani comparativ cu închisoare de la 1 la 5 ani), respectiv art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969/art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen. (închisoare de la 10 la 20 ani comparativ cu închisoare de la 1 la 5 ani), în condiţiile în care Curtea nu a reţinut circumstanţe atenuante în favoarea inculpatei, a orientat pedeapsa înspre minimul special prevăzut de lege şi se va orienta înspre suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, modalitate de individualizare judiciară care nu ar fi fost legal posibilă raportat la dispoziţiile art. 861 alin. (2) C. pen. 1969 şi la limitele de pedeapsă ale infracţiunilor componente ale concursului. De altfel, în situaţia acestei inculpate, chiar şi pentru ipoteza reţinerii unor circumstanţe atenuante, raportat la dispoziţiile art. 76 alin. (2) C. pen. 1969, pedeapsa închisorii, în ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, ar fi fost posibil a fi redusă doar până la 3 ani şi 4 luni de închisoare (cel mult până la o treime din minimul special), iar raportat la dispoziţiile art. 861 alin. (2) C. pen. 1969 şi la situaţia existenţei unui concurs de infracţiuni, executarea pedepsei rezultante nu se putea dispune decât în regim de detenţie.

- inculpata I. - noul C. pen. şi legislaţia penală în vigoare ulterior datei de 1 februarie 2014, faţă de următoarele considerente: sub imperiul ambelor reglementări, s-a constatat intervenită prescripţia specială a răspunderii penale în ceea ce priveşte instigarea la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată; deşi tratamentul sancţionator al concursului de infracţiuni este mai sever (cumul juridic cu spor fix şi obligatoriu în codificarea actuală faţă de cumulul juridic cu spor facultativ), nu pot fi ignorate diferenţele semnificative între limitele de pedeapsă în ceea ce priveşte infracţiunile prev. de art. 323 C. pen. 1969/art. 367 alin. (1) noul C. pen. (închisoare de la 3 la 15 ani comparativ cu închisoare de la 1 la 5 ani), respectiv art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969/art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen. (închisoare de la 10 la 20 ani comparativ cu închisoare de la 1 la 5 ani), în condiţiile în care Curtea nu a reţinut circumstanţe atenuante în favoarea inculpatei, nu a orientat pedepsele la minimul prevăzut de lege (faţă de considerentele care vor fi expuse la analiza individualizării judiciare a pedepselor), apreciind, totodată, că s-ar fi impus, şi conform C. pen. 1969, aplicarea unui spor de pedeapsă corespunzător infracţiunii pentru care nu s-ar fi aplicat pedeapsa cea mai grea (infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni în forma iniţierii), precum şi rolului inculpatei în asocierea infracţională, astfel încât pedeapsa aplicată conform legislaţiei penale anterioare ar fi fost superioară celei rezultate din reţinerea noului C. pen.

şi a legislaţiei penale în vigoare ulterior datei de 1 februarie 2014 ca şi lege penală mai favorabilă [instanţa ar fi aplicat o pedeapsă de 11 (unsprezece) ani de închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, la care ar fi adăugat un spor de 1 (un) an închisoare, în final 12 (doisprezece) ani închisoare]. De altfel, în situaţia acestei inculpate, chiar şi pentru ipoteza reţinerii unor circumstanţe atenuante, raportat la dispoziţiile art. 76 alin. (2) C. pen. 1969, pedeapsa închisorii, în ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, ar fi fost posibil a fi redusă doar până la 3 ani şi 4 luni de închisoare (cel mult până la o treime din minimul special), iar raportat la dispoziţiile art. 861 alin. (2) C. pen. 1969 şi la situaţia existenţei unui concurs de infracţiuni, executarea pedepsei rezultante nu se putea dispune decât în regim de detenţie (chiar şi în această situaţie, Curtea s-ar fi orientat la o pedeapsă de 6 (şase) ani de închisoare, la care ar fi adăugat un spor de 1 (un) an închisoare, în final 7 (şapte) ani închisoare, o pedeapsă cu un cuantum superior pedepsei rezultând din aplicarea codificării actuale).

- inculpata S.C. O. S.R.L. IAŞI - C. pen. 1969 şi legislaţia penală în vigoare anterior datei de 1 februarie 2014, pentru următoarele considerente: în ceea ce priveşte regimul sancţionator şi circumstanţele de individualizare, în raport cu încadrarea juridică dată faptelor reţinute în sarcina inculpatei, Curtea a constatat că, dacă s-ar aplica reglementarea în vigoare, s-ar ajunge, în cazul inculpatei persoană juridică, la agravarea tratamentului penal, atât din perspectiva art. 136 noul C. pen., care adaugă o nouă pedeapsă complementară (plasarea sub supraveghere judiciară) şi prevede o durată mai mare pentru pedeapsa complementară a suspendării persoanei juridice (de la 3 luni la 3 ani, spre deosebire de vechea codificare care stabilea o durată de la 3 luni la 1 an), cât şi din perspectiva art. 137 noul C. pen., care stabileşte limite generale şi speciale ale pedepsei amenzii superioare celor prevăzute de legea penală anterioară.

Astfel, conform art. 531 alin. (2) C. pen. din 1969, maximul general era de 2.000.000 RON, în timp ce, conform legii noi, maximul general al acestei pedepse este de 3.000.000 RON (art. 137 alin. (2) noul C. pen.). De asemenea, minimul special şi maximul special al pedepsei amenzii determinat potrivit criteriilor din art. 137 alin. (4) şi (5) noul C. pen. depăşeşte minimul special şi maximul special al pedepsei amenzii determinat potrivit criteriilor prevăzute în art. 711 C. pen. 1969.

În ceea priveşte infracţiunea de spălare de bani prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002: pedeapsa amenzii, conform art. 711 alin. (3) C. pen. 1969, ar avea un minim special de 10.000 RON şi un maxim special de 900.000 RON.

- pedeapsa amenzii, conform art. 137 alin. (3) lit. c) noul C. pen. ar avea un minim special de 18.000 RON şi un maxim special de 1.500.000 RON, care ar putea fi majorat cu treime conform art. 137 alin. (5) noul C. pen. (este instituită o cauză de majorare facultativă a pedepsei, neprevăzută în C. pen. anterior, în cazul în care inculpatul a urmărit obţinerea unui folos material. Pentru aplicarea acestei cauze de agravare, nu este necesară obţinerea efectivă a folosului patrimonial, persoana juridică trebuie numai să urmărească obţinerea acestuia prin săvârşirea infracţiunii).

- inculpatul V. - noul C. pen. şi legislaţia penală în vigoare ulterior datei de 1 februarie 2014, faţă de următoarele considerente: pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale sub imperiul ambelor reglementări; sub imperiul reglementării actuale urmează a se constata prescripţia specială a răspunderii penale în ceea ce priveşte infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat; nu pot fi ignorate diferenţele semnificative între limitele de pedeapsă ale infracţiunilor prev. de art. 323 C. pen. 1969/art. 367 alin. (1) noul C. pen. (închisoare de la 3 la 15 ani comparativ cu închisoare de la 1 la 5 ani), respectiv art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969/art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., reduse la jumătate raportat la dispoziţiile art. 20 C. pen. 1969/art. 32 alin. (1) noul C. pen. (închisoare de la 5 la 10 ani comparativ cu închisoare de la 6 luni la 2 ani şi 6 luni), în condiţiile în care Curtea nu a reţinut circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului, a orientat pedeapsa înspre minimul special prevăzut de lege şi s-a orientat înspre suspendarea sub supraveghere a executării).

ÎN DREPT

A. I.1. Fapta inculpatului A. constând în aceea de a fi transferat, prin contractul autentificat prin încheierea numărul x din 13 august 2009, în patrimoniul inculpatului B. (7.000 mp) şi numitei C. (3.000 mp - persoană interpusă în operaţiune de inculpatul D. şi care a acţionat în condiţiile erorii de fapt) dreptul de proprietate asupra unei suprafeţe de 10.000 mp din terenul în suprafaţă de 20.000 mp situat în extravilanul localităţii Miroslava (zona E.), aflată în domeniul privat al Consiliului Local Miroslava (actualmente U.A.T. MIROSLAVA) (IS), teren pe care membrii asocierii infracţionale l-au obţinut prin folosirea de înscrisuri false şi declaraţii mincinoase, cunoscând modul de dobândire a acestuia, în scopul de a ascunde adevărata natură a proprietăţii (adevăraţii proprietari) asupra imobilului în cauză întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălare de bani prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, forma în vigoare anterior datei de 1 februarie 2014, cu referire la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.

I.2. Fapta inculpatului A. constând în aceea de a o fi determinat pe numita F. să indice, în calitatea sa de notar public şi în condiţiile erorii de fapt, în cuprinsul contractului autentificat prin încheierea numărul x din 13 august 2009, faptul nereal că operaţiunea ar fi una de vânzare-cumpărare, deşi transferul dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 10.000 mp teren situat în extravilanul localităţii Miroslava (zona E.) s-a făcut cu titlu gratuit (şi în scopul spălării) din patrimoniul său şi al celorlalţi doi moştenitori ai defunctului G. în cel al inculpatului B. şi al numitei C., iar preţul indicat (20.000 Euro) nu a fost plătit/încasat, întruneşte elementele constitutive ale participaţiei improprie la săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. 1969 cu trimitere la art. 289 alin. (1) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.

Faptele au fost comise, înainte de a fi intervenit o hotărâre definitivă de condamnare pentru vreuna dintre ele, în condiţiile concursului real de infracţiuni, prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen. 1969.

II. B.

II.1. Fapta inculpatului B. de a fi iniţiat/constituit împreună cu inculpaţii H., D. şi I. o asociere infracţională, în cadrul căreia fiecare avea roluri/sarcini determinate [identificarea persoanelor cu vocaţie de a li se reconstitui dreptul de proprietate: C. civ., H..; falsificarea actelor de proprietate (zdelci): C. civ., H.., P.E., M.R.-D.; obţinerea de declaraţii mincinoase (notariale sau în instanţă) de la persoanele ce au acceptat să sprijine în acest mod asocierea: C. civ., H.., P.E.; obţinerea de hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile în baza înscrisurilor false şi/sau a declaraţiilor mincinoase: M.R.-D.; identificarea unor suprafeţe de teren aflate în domeniul privat al unităţilor administrativ teritoriale, ce nu au făcut obiectul (re)constituirii dreptului de proprietate sau care nu erau revendicate: P.E., etc.] în scopul obţinerii ilegale, prin folosirea de înscrisuri false şi/sau declaraţii mincinoase, de bunuri imobile, având o valoare de piaţă ridicată, aflate în domeniul privat al U.AT. Municipiul Iaşi, U.A.T. Miroslava, respectiv Regiei Naţionale a Pădurilor (Romsilva) R.A. - activitate infracţională urmare căreia au obţinut sau au încercat să obţină un număr total de 6 (şase) imobile, în valoare totală de 1.701.910 Euro, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) noul C. pen. cu referire la art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.

II.2. Fapta inculpatului B. de a fi indus şi menţinut în eroare, în perioada 2006 - 2010, prin folosirea de înscrisuri false şi declaraţii mincinoase:

- declaraţii notariale autentificate prin încheierea nr. x din 10 martie 1999; declaraţie notarială autentificată prin încheierea nr. x din 13 ianuarie 2006; declaraţie notarială autentificată prin încheierea nr. x din 16 ianuarie 2006; declaraţiile olografe ale numiţilor MMM. şi NNN.; rapoartele de expertiză întocmite de experţii MM. şi PPP. pe membrii Comisiilor de Fond Funciar, pe magistraţii învestiţi cu soluţionarea dosarelor nr. x/2006 (fond şi recurs; sentinţa civilă nr. x din 4 septembrie 2007 pronunţată de JUDECĂTORIA IAŞI a rămas definitivă şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. x din 19 septembrie 2008 pronunţată de TRIBUNALUL IAŞI) şi pe reprezentanţii Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Iaşi, ce au soluţionat cererile de intabulare a dreptului de proprietate, fiind astfel dobândită/intabulată ilegal de membrii asocierii pe numele numitului G. suprafaţa de 20.000 mp teren, situat în extravilanul localităţii MIROSLAVA (IAŞI), aflată în domeniul privat al U.AT. MIROSLAVA, şi cauzându-se astfel un prejudiciu de 881.200 EURO în patrimoniul părţii civile U.AT. MIROSLAVA;

- înscris sub semnătură privată denumit ACT DE VEŞNICĂ VÂNZARE; declaraţie notarială autentificată prin încheierea nr. x din 12 august 2006; declaraţie dată în calitate de martor, la data de 22 ianuarie 2007, de inculpata J.; raport de expertiză întocmit de S. pe magistraţii învestiţi cu soluţionarea dosarului nr. x/2006 (Sentinţa civilă nr. x din 19 martie 2007 pronunţată de Judecătoria Iaşi a rămas definitivă şi irevocabilă la data de 7 iunie 2007) şi pe reprezentanţii Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Iaşi, ce au soluţionat cererile de intabulare a dreptului de proprietate, fiind astfel dobândită/intabulată ilegal de membrii asocierii pe numele inculpatului N. suprafaţa de 6272 mp teren, situat în intravilanul municipiului Iaşi, strada x, nr. 2, judeţul Iaşi, aflată în domeniul public al statului şi în administrarea părţii civile Regia Naţională a Pădurilor (Romsilva) R.A. - Direcţia Silvică Iaşi, şi cauzându-se astfel un prejudiciu de 392.564 EURO în patrimoniul părţii civile;

- înscris sub semnătură privată denumit ACT DE VEŞNICĂ VÂNZARE; declaraţii notariale autentificate prin încheierile nr. x din 10 noiembrie 2006 şi nr. y din 25 septembrie 2006; declaraţie dată în calitate de martor, la data de 13 aprilie 2007, de inculpata J.; raport de expertiză întocmit de II. pe magistraţii învestiţi cu soluţionarea dosarului nr. x/2006 (Sentinţa civilă nr. x din 13 aprilie 2007 pronunţată de JUDECĂTORIA IAŞI a fost desfiinţată prin Decizia civilă nr. x din 7 octombrie 2008 pronunţată de Tribunalul Iaşi; în rejudecare, prin Sentinţa civilă nr. x din 14 iunie 2010 pronunţată de Judecătoria Iaşi, irevocabilă la 21 iunie 2010, s-a constatat perimarea cererii) şi pe reprezentanţii Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Iaşi, ce au soluţionat cererile de intabulare a dreptului de proprietate, fiind astfel dobândită ilegal de membrii asocierii pe numele inculpatului N. suprafaţa de 3.212 m.p. teren (din care a fost intabulată suprafaţa de 1577 mp teren), situat în intravilanul municipiului Iaşi, strada x, judeţul Iaşi, aflată în domeniul privat al U.A.T. MUNICIPIUL IAŞI şi cauzându-se astfel un prejudiciu de 100.755 EURO în patrimoniul părţii civile U.AT. MUNICIPIUL IAŞI;

- înscris sub semnătură privată denumit contract de veşnică vânzare; declaraţii notariale autentificate prin încheierile nr. x din 10 noiembrie 2006 şi nr. y din 25 septembrie 2006 pe magistraţii învestiţi cu soluţionarea dosarelor nr. x/2006 şi y/2007 (s-a constatat perimarea prin Sentinţa civilă nr. x din 13 noiembrie 2008 pronunţată de JUDECĂTORIA IAŞI, irevocabilă la 19 noiembrie 2008), membrii asocierii infracţionale încercând să obţină pe numele inculpatului N. suprafaţa de 1.788 mp teren situat în intravilanul municipiului Iaşi, strada x, nr. 3, judeţul Iaşi, în valoare de 73.683 Euro, aflată în domeniul privat al U.A.T. MUNICIPIUL IAŞI, activitate infracţională întreruptă, pe de o parte, urmare a demersurilor făcute de Z. de a aduce la cunoştinţa instanţei situaţia reală a imobilului, iar, pe de altă parte, urmare a refuzului inculpatei J. de a depune în instanţă mărturie mincinoasă cu privire la respectivul teren;

- înscris sub semnătură privată denumit "CONTRACT DE VÂNZARE CUMPĂRARE (DONARE)" declaraţie dată în calitate de martor, la data de 4 iunie 2007, de inculpatul V., în dosarul nr. x/2007 JUDECĂTORIA IAŞI; declaraţie dată în calitate de martor, la data de 4 decembrie 2008, de T., în dosarul nr. x/2007 JUDECĂTORIA IAŞI pe magistraţii învestiţi cu soluţionarea dosarelor nr. x/2006 (Sentinţa civilă nr. x din 17 aprilie 2008, irevocabilă la 23 aprilie 2008), x/245/2007 (Sentinţa civilă nr. x din 29 octombrie 2007, irevocabilă la 14 ianuarie 2008) şi x/245/2007 (Încheiere de renunţare la judecată din 9 aprilie 2009, irevocabilă la 11 mai 2009), membrii asocierii infracţionale încercând să obţină pe numele inculpatului K. suprafaţa de 720 mp teren situat în intravilanul municipiului Iaşi, strada x, nr. 3A, judeţul Iaşi, în valoare de 205.798 Euro, aflată în domeniul privat al U.A.T. MUNICIPIUL IAŞI, activitate infracţională întreruptă, pe de o parte, urmare a rolului activ al magistraţilor care au judecat cele trei cereri depuse de membrii asocierii infracţionale pentru constatarea uzucapiunii şi obţinerea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act autentic, iar, pe de altă parte, documentelor depuse de pârâţi, probelor administrate la solicitarea acestora şi, respectiv, intervenţiei în proces a persoanelor ce aveau în posesie, legală, imobilul în cauză;

- întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, în formă continuată, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (8 acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen. (în privinţa faptelor descrise la pct. I, II, III, IV şi V din rechizitoriu).

II.3. Fapta inculpatului B. de a fi fost implicat, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în operaţiunile de transfer al dreptului de proprietate (în tot sau în parte) asupra unora din imobilele obţinute de membrii asocierii infracţionale prin folosirea de înscrisuri false şi/sau declaraţii mincinoase, în scopul de a se ascunde adevărata natură a proprietăţii (adevăraţii proprietari) asupra imobilelor în cauză, respectiv:

- suprafaţa de 20.000 mp teren situat în extravilanul localităţii Miroslava (zona E.), aflată în domeniul privat al U.A.T. Miroslava, suprafaţă ce a transferată în scopul spălării, parţial (7.000 mp), în proprietatea sa, prin contractul autentificat prin încheierea nr. x din 13 august 2009;

- suprafaţa de 6.272 mp teren situat în intravilanul municipiului Iaşi, strada x, nr. 2, judeţul Iaşi, aflată în domeniul public al statului şi în administrarea Regiei Naţionale a Pădurilor (Romsilva), prin Direcţia Silvică Iaşi, suprafaţă ce a transferată în scopul spălării, parţial (4.705,12 mp şi cota indiviză aferentă acesteia), în proprietatea sa, prin contractul autentificat prin încheierea nr. x din 29 mai 2008, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălare de bani, în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 (forma în vigoare de la data de 1 februarie 2014) cu referire la art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. art. 35 alin. (1) noul C. pen. (două acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen. (în privinţa faptelor descrise la pct. I şi II din rechizitoriu).

II.4. Fapta inculpatului B. de a îi fi determinat, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, pe notarii publici implicaţi în întocmirea actelor notariale, în baza cărora au transferat, în scopul spălării, dreptul de proprietate (în tot sau în parte) asupra unora din imobilele obţinute de membrii asocierii infracţionale, prin folosirea de înscrisuri false şi/sau declaraţii mincinoase, să facă în cuprinsul acestor înscrisuri, fără vinovăţie, menţiuni nereale referitoare la natura reală a operaţiunilor şi plata preţului, respectiv:

- contractul autentificat prin încheierea numărul x din 29 mai 2008, întocmit în condiţiile erorii de fapt de către notarul public Q. şi în care acesta a indicat nereal faptul că operaţiunea ar fi una de vânzare-cumpărare, deşi transferul dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 4705,12 mp teren situat în intravilanul municipiului Iaşi, strada x, nr. 2, judeţul Iaşi (zona Sărăriei) şi cota indiviză aferentă acestuia, s-a făcut cu titlu gratuit din patrimoniul inculpatului N. în cel al inculpatului B., iar preţul indicat (690.700 RON) nu a fost plătit/încasat;

- contractul autentificat prin încheierea nr. x din 13 august 2009, întocmit în condiţiile erorii de fapt de către notarul public F. şi în care aceasta a indicat nereal faptul că operaţiunea ar fi una de vânzare-cumpărare, deşi transferul dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 10.000 mp teren situat în extravilanul localităţii Miroslava (zona E.) s-a făcut cu titlu gratuit din patrimoniul numitului G. în cel al inculpatului B. (7.000 mp) şi al numitei C. (3.000 mp), iar preţul indicat (20.000 Euro) nu a fost plătit/încasat.

întruneşte elementele constitutive ale participaţiei improprie la săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, în formă continuată, prev. de art. 52 alin. (3) noul C. pen. cu referire la art. 321 alin. (1) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (două acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen.

II.5. Fapta inculpatului B. de a fi folosit pentru a îşi intabula dreptul de proprietate, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, contractele notariale în baza cărora s-au transferat pe numele său, în scopul spălării, a unora din imobilele obţinute de membrii asocierii infracţionale, prin folosirea de înscrisuri false şi/sau declaraţii mincinoase, respectiv:

- contractul autentificat prin încheierea numărul x din 29 mai 2008, întocmit în condiţiile erorii de fapt de către notarul public Q. şi în care acesta a indicat nereal faptul că operaţiunea ar fi una de vânzare-cumpărare, deşi transferul dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 4705,12 mp teren situat în intravilanul municipiului Iaşi, strada x, nr. 2, judeţul Iaşi şi cota indiviză aferentă acestuia, s-a făcut cu titlu gratuit din patrimoniul inculpatului N. în cel al inculpatului B., iar preţul indicat (690.700 RON) nu a fost plătit/încasat;

- contractul autentificat prin încheierea nr. x din 13 august 2009, întocmit în condiţiile erorii de fapt de către notarul public F. şi în care aceasta a indicat nereal faptul că operaţiunea ar fi una de vânzare-cumpărare, deşi transferul dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 10.000 mp teren situat în extravilanul localităţii Miroslava (zona E.) s-a făcut cu titlu gratuit din patrimoniul numitului G. în cel al inculpatului B. (7.000 mp) şi al numitei C. (3.000 mp), iar preţul indicat (20.000 Euro) nu a fost plătit/încasat întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals, în formă continuată, prev. de art. 323 noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (două acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen.

II.6. Fapta inculpatului B. de a o fi determinat, împreună cu inculpatul H., la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, pe inculpata J. să facă declaraţii mincinoase, cu ocazia audieri sale, în calitate de martor, în cauzele civile ale Judecătoriei Iaşi numerele x/245/2006 (la data de 22 ianuarie 2007) şi y/245/2006 (la data de 13 aprilie 2007), cauze iniţiate/susţinute de membrii asocierii infracţionale întruneşte elementele constitutive ale instigării la săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, în formă continuată, prev. de art. 47 noul C. pen. raportat la art. 273 alin. (1) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (două acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen.

Faptele au fost comise, înainte de a fi intervenit o hotărâre definitivă de condamnare pentru vreuna dintre ele, în condiţiile concursului real de infracţiuni, prevăzut de art. 38 alin. (1) noul C. pen.

III. K.

III.1. Fapta inculpatului K. de a fi aderat la asocierea infracţională constituită de inculpaţii B., H., D. şi I., în scopul obţinerii ilegale, prin folosirea de înscrisuri false şi/sau declaraţii mincinoase, de bunuri imobile cu valoare de piaţă ridicată aflate în domeniul privat al Consiliilor Locale Iaşi şi Miroslava (actualmente U.A.T. MIROSLAVA şi U.A.T.MUNICIPIUL IAŞI), respectiv Regiei Naţionale a Pădurilor (Romsilva) R.A. - activitate infracţională urmare căreia membrii asocierii infracţionale au obţinut sau au încercat să obţină un număr total de 6 (şase) imobile, în valoare totală de 1.701.910 EURO întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) noul C. pen. cu referire la art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.

III.2. Fapta inculpatului K. de a fi încercat să inducă şi să menţină în eroare, împreună cu ceilalţi membri ai asocierii infracţionale implicaţi în operaţiuni, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în cursul anilor 2006 - 2009, prin folosirea de înscrisuri false şi/sau declaraţii mincinoase [înscris sub semnătură privată denumit Contract de vânzare-cumpărare (donare); declaraţie dată în calitate de martor, la data de 4 iunie 2007, de inculpatul V., în dosarul nr. x/2007 Judecătoria Iaşi; declaraţie dată în calitate de martor, la data de 4 decembrie 2008, de T., în dosarul nr. x/2007 Judecătoria Iaşi), pe magistraţii însărcinaţi cu judecarea celor 3 (trei) acţiuni civile deduse judecăţii în numele său (dosarele nr. x/2006; y/245/2007 şi z/245/2007), având ca obiect constarea uzucapiunii de 30 de ani sau obţinerea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act autentic, cu referire la dreptul de proprietate asupra unei suprafeţei de 720 mp teren situate în intravilanul municipiului Iaşi, strada x, nr. 3A, judeţul Iaşi, şi aflată în domeniul privat al U.A.T. MUNICIPIUL IAŞI, în valoare de 205.798 Euro, activitate infracţională întreruptă urmare, pe de o parte - rolului activ al magistraţilor ce au judecat cele 3 (trei) cereri depuse de membrii asocierii infracţionale pentru constatarea uzucapiunii şi obţinerea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc act autentic, iar pe de altă parte - documentelor depuse de pârâţi, probelor administrate la solicitarea acestora şi, respectiv, a intervenţiei în proces a persoanelor ce aveau în posesie, legală, imobilul în cauză întruneşte elementele constitutive ale tentativei la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, în formă continuată, prev. de art. 32 alin. (1) noul C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (trei acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen. (în privinţa faptei descrisă la pct. V act de sesizare).

Faptele au fost comise, înainte de a fi intervenit o hotărâre definitivă de condamnare pentru vreuna dintre ele, în condiţiile concursului real de infracţiuni, prevăzut de art. 38 alin. (1) noul C. pen.

IV. L.

Faţă de inculpata L., a intervenit încetarea procesului penal, ca urmare a decesului în cursul cercetării judecătoreşti.

V. N.

V.1. Fapta inculpatului N. de a fi aderat la asocierea infracţională constituită de inculpaţii B., H., D. şi I. în scopul obţinerii ilegale, prin folosirea de înscrisuri false şi/sau declaraţii mincinoase, de bunuri imobile cu valoare de piaţă ridicată, aflate în domeniul privat al Consiliilor Locale Iaşi şi Miroslava (actualmente U.A.T. Miroslava şi U.A.T. Municipiul Iaşi), respectiv Regiei Naţionale a Pădurilor (ROMSILVA) R.A. - activitate infracţională urmare căreia membrii asocierii infracţionale au obţinut sau au încercat să obţină un număr total de 6 (şase) imobile, în valoare totală de 1.701.910 Euro, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) noul C. pen. cu referire la art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.

V.2. Fapta inculpatului N. de a fi indus şi menţinut în eroare, în perioada 2006 - 2010, prin folosirea de înscrisuri false şi declaraţii mincinoase:

- înscris sub semnătură privată denumit ACT DE VEŞNICĂ VÂNZARE; declaraţie notarială autentificată prin încheierea nr. x din 12 august 2006; declaraţie dată în calitate de martor, la data de 22 ianuarie 2007, de inculpata J.; raport de expertiză întocmit de expert S. pe magistraţii învestiţi cu soluţionarea dosarului nr. x/2006 (Sentinţa civilă nr. x din 19 martie 2007 pronunţată de Judecătoria Iaşi a rămas definitivă şi irevocabilă la data de 7 iunie 2007) şi pe reprezentanţii Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Iaşi, ce au soluţionat cererile de intabulare a dreptului de proprietate, fiind astfel dobândită/intabulată ilegal de membrii asocierii infracţionale pe numele inculpatului N. suprafaţa de 6.272 mp teren, situat în intravilanul municipiului Iaşi, strada x, nr. 2, judeţul Iaşi, aflată în domeniul public al statului şi în administrarea părţii civile Regia Naţională a Pădurilor (Romsilva) R.A. - Direcţia Silvică Iaşi, şi cauzându-se astfel un prejudiciu de 392.564 EURO în patrimoniul părţii civile;

- înscris sub semnătură privată denumit "ACT DE VEŞNICĂ VÂNZARE" declaraţii notariale autentificate prin încheierile nr. x din 10 noiembrie 2006 şi nr. y din 25 septembrie 2006; declaraţie dată în calitate de martor, la data de 13 aprilie 2007, de inculpata J.; raport de expertiză întocmit de expert II. pe magistraţii învestiţi cu soluţionarea dosarului nr. x/2006 (Sentinţa civilă nr. x din 13 aprilie 2007 pronunţată de Judecătoria Iaşi a fost desfiinţată prin Decizia civilă nr. x din 7 octombrie 2008 pronunţată de TRIBUNALUL IAŞI; în rejudecare, prin sentinţa civilă nr. x din 14 iunie 2010 pronunţată de Judecătoria Iaşi, irevocabilă la 21 iunie 2010, s-a constatat perimarea cererii) şi pe reprezentanţii Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Iaşi, ce au soluţionat cererile de intabulare a dreptului de proprietate, fiind astfel dobândită ilegal de membrii asocierii pe numele inculpatului N. suprafaţa de 3.212 mp (din care a fost intabulată suprafaţa de 1.577 mp teren), situat în intravilanul municipiului Iaşi, strada x, judeţul Iaşi, aflată în domeniul privat al U.A.T. Municipiul Iaşi şi cauzându-se astfel un prejudiciu de 100.755 EURO în patrimoniul părţii civile U.AT. Municipiul Iaşi;

- înscris sub semnătură privată denumit "CONTRACT DE VEŞNICĂ VÂNZARE" declaraţii notariale autentificate prin încheierile nr. x din 10 noiembrie 2006 şi nr. y din 25 septembrie 2006 pe magistraţii învestiţi cu soluţionarea dosarelor nr. x/2006 şi y/2007 (s-a constatat perimarea prin Sentinţa civilă nr. x din 13 noiembrie 2008 pronunţată de Judecătoria Iaşi, irevocabilă la 19 noiembrie 2008), membrii asocierii infracţionale încercând să obţină pe numele inculpatului N. suprafaţa de 1.788 mp teren situat în intravilanul municipiului Iaşi, strada x, nr. 3, judeţul Iaşi, în valoare de 73.683 Euro, aflată în domeniul privat al U.A.T. Municipiul Iaşi, activitate infracţională întreruptă, pe de o parte, urmare a demersurilor făcute de Z. de a aduce la cunoştinţa instanţei situaţia reală a imobilului, iar, pe de altă parte, urmare a refuzului inculpatei J. de a depune în instanţă mărturie mincinoasă cu privire la respectivul teren;

Întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, în formă continuată, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (patru acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen. (în privinţa faptelor descrise la pct. II, III şi IV din rechizitoriu).

Faptele au fost comise, înainte de a fi intervenit o hotărâre definitivă de condamnare pentru vreuna dintre ele, în condiţiile concursului real de infracţiuni, prevăzut de art. 38 alin. (1) noul C. pen.

VI. H.

VI.1. Fapta inculpatului H. de a fi iniţiat/constituit împreună cu inculpaţii B. (C. civ.), D. şi I. o asociere infracţională, în cadrul căreia fiecare avea roluri/sarcini determinate [identificarea persoanelor cu vocaţie de a li se reconstitui dreptul de proprietate: C. civ., H..; falsificarea actelor de proprietate (zdelci): C. civ., H.., P.E., M.R.-D.; obţinerea de declaraţii mincinoase (notariale sau în instanţă) de la persoanele ce au acceptat să sprijine în acest mod asocierea: C. civ., H.., P.E.; obţinerea de hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile în baza înscrisurilor false şi/sau a declaraţiilor mincinoase: M.R.-D.; identificarea unor suprafeţe de teren aflate în domeniul privat al unităţilor administrativ teritoriale, ce nu au făcut obiectul (re)constituirii dreptului de proprietate sau care nu erau revendicate: P.E., etc.] în scopul obţinerii ilegale, prin folosirea de înscrisuri false şi/sau declaraţii mincinoase, de bunuri imobile, având o valoare de piaţă ridicată, aflate în domeniul privat al U.AT. Municipiul Iaşi, U.A.T. Miroslava, respectiv Regiei Naţionale a Pădurilor (Romsilva) R.A. - activitate infracţională urmare căreia au obţinut sau au încercat să obţină un număr total de 6 (şase) imobile, în valoare totală de 1.701.910 Euro, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) noul C. pen. cu referire la art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.

VI.2. Fapta inculpatului H. de a fi indus şi menţinut în eroare, în perioada 2006 - 2010, prin folosirea de înscrisuri false şi declaraţii mincinoase:

- declaraţii notariale autentificate prin încheierea nr. x din 10 martie 1999; declaraţie notarială autentificată prin încheierea nr. x din 13 ianuarie 2006; declaraţie notarială autentificată prin încheierea nr. x din 16 ianuarie 2006; declaraţiile olografe ale numiţilor MMM. şi NNN.; rapoartele de expertiză întocmite de experţii MM. şi PPP. pe membrii Comisiilor de Fond Funciar, pe magistraţii învestiţi cu soluţionarea dosarelor nr. x/2006 (fond şi recurs; Sentinţa civilă nr. x din 4 septembrie 2007 pronunţată de JUDECĂTORIA IAŞI a rămas definitivă şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. x din 19 septembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Iaşi) şi pe reprezentanţii Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Iaşi, ce au soluţionat cererile de intabulare a dreptului de proprietate, fiind astfel dobândită/intabulată ilegal de membrii asocierii pe numele numitului G. suprafaţa de 20.000 mp teren, situat în extravilanul localităţii Miroslava (Iaşi), aflată în domeniul privat al U.AT. Miroslava, şi cauzându-se astfel un prejudiciu de 881.200 EURO în patrimoniul părţii civile U.AT. Miroslava;

- înscris sub semnătură privată denumit "ACT DE VEŞNICĂ VÂNZARE" declaraţie notarială autentificată prin încheierea nr. x din 12 august 2006; declaraţie dată în calitate de martor, la data de 22 ianuarie 2007, de inculpata J.; raport de expertiză întocmit de expert S. pe magistraţii învestiţi cu soluţionarea dosarului nr. x/2006 (Sentinţa civilă nr. x din 19 martie 2007 pronunţată de Judecătoria Iaşi a rămas definitivă şi irevocabilă la data de 7 iunie 2007) şi pe reprezentanţii Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Iaşi, ce au soluţionat cererile de intabulare a dreptului de proprietate, fiind astfel dobândită/intabulată ilegal de membrii asocierii pe numele inculpatului N. suprafaţa de 6.272 mp teren, situat în intravilanul municipiului Iaşi, strada x, nr. 2, judeţul Iaşi, aflată în domeniul public al statului şi în administrarea părţii civile Regia Naţională a Pădurilor (Romsilva) R.A. - Direcţia Silvică Iaşi, şi cauzându-se astfel un prejudiciu de 392.564 EURO în patrimoniul părţii civile;

- înscris sub semnătură privată denumit "ACT DE VEŞNICĂ VÂNZARE" declaraţii notariale autentificate prin încheierile nr. x din 10 noiembrie 2006 şi nr. y din 25 septembrie 2006; declaraţie dată în calitate de martor, la data de 13 aprilie 2007, de inculpata J.; raport de expertiză întocmit de expert II. pe magistraţii învestiţi cu soluţionarea dosarului nr. x/2006 (Sentinţa civilă nr. x din 13 aprilie 2007 pronunţată de Judecătoria Iaşi a fost desfiinţată prin Decizia civilă nr. x din 7 octombrie 2008 pronunţată de Tribunalul Iaşi; în rejudecare, prin Sentinţa civilă nr. x din 14 iunie 2010 pronunţată de Judecătoria Iaşi, irevocabilă la 21 iunie 2010, s-a constatat perimarea cererii) şi pe reprezentanţii Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Iaşi, ce au soluţionat cererile de intabulare a dreptului de proprietate, fiind astfel dobândită ilegal de membrii asocierii pe numele inculpatului N. suprafaţa de 3.212 mp teren (din care a fost intabulată suprafaţa de 1.577 mp teren), situat în intravilanul municipiului Iaşi, strada x, judeţul Iaşi, aflată în domeniul privat al U.A.T. Municipiul Iaşi şi cauzându-se astfel un prejudiciu de 100.755 EURO în patrimoniul părţii civile U.AT. Municipiul Iaşi;

- înscris sub semnătură privată denumit "Contract de Veşnică Vânzare" declaraţii notariale autentificate prin încheierile nr. x din 10 noiembrie 2006 şi nr. y din 25 septembrie 2006) pe magistraţii învestiţi cu soluţionarea dosarelor nr. x/2006 şi y/2007 (s-a constatat perimarea prin Sentinţa civilă nr. x din 13 noiembrie 2008 pronunţată de Judecătoria Iaşi, irevocabilă la 19 noiembrie 2008), membrii asocierii infracţionale încercând să obţină pe numele inculpatului N. suprafaţa de 1.788 mp teren situat în intravilanul municipiului Iaşi, strada x, nr. 3, judeţul Iaşi, în valoare de 73.683 Euro, aflată în domeniul privat al U.A.T. Municipiul Iaşi, activitate infracţională întreruptă, pe de o parte, urmare a demersurilor făcute de Z. de a aduce la cunoştinţa instanţei situaţia reală a imobilului, iar, pe de altă parte, urmare a refuzului inculpatei J. de a depune în instanţă mărturie mincinoasă cu privire la respectivul teren;

- înscris sub semnătură privată denumit "CONTRACT DE VÂNZARE CUMPĂRARE (DONARE)" declaraţie dată în calitate de martor, la data de 4 iunie 2007, de inculpatul V., în dosarul nr. x/2007 Judecătoria Iaşi; declaraţie dată în calitate de martor, la data de 4 decembrie 2008, de T., în dosarul nr. x/2007 Judecătoria Iaşi pe magistraţii învestiţi cu soluţionarea dosarelor nr. x/2006 (Sentinţa civilă nr. x din 17 aprilie 2008, irevocabilă la 23 aprilie 2008), y/245/2007 (Sentinţa civilă nr. x din 29 octombrie 2007, irevocabilă la 14 ianuarie 2008) şi y/245/2007 (Încheiere de renunţare la judecată din 9 aprilie 2009, irevocabilă la 11 mai 2009), membrii asocierii infracţionale încercând să obţină pe numele inculpatului K. suprafaţa de 720 mp teren situat în intravilanul municipiului Iaşi, strada x, nr. 3A, judeţul Iaşi, în valoare de 205.798 Euro, aflată în domeniul privat al U.A.T. Municipiul Iaşi, activitate infracţională întreruptă, pe de o parte, urmare a rolului activ al magistraţilor care au judecat cele trei cereri depuse de membrii asocierii infracţionale pentru constatarea uzucapiunii şi obţinerea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act autentic, iar, pe de altă parte, documentelor depuse de pârâţi, probelor administrate la solicitarea acestora şi, respectiv, intervenţiei în proces a persoanelor ce aveau în posesie, legală, imobilul în cauză;

întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, în formă continuată, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (8 acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen. (în privinţa faptelor descrise la pct. I, II, III, IV şi V din rechizitoriu).

VI.3. Fapta inculpatului H. de a fi transferat la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, dreptul de proprietate (în tot sau în parte) asupra unor imobile obţinute de membrii asocierii infracţionale, prin folosirea de înscrisuri false şi/sau declaraţii mincinoase, ori sumele de bani obţinute din valorificarea acestora, în scopul de a se ascunde adevărata natură a proprietăţii (adevăraţii proprietari) asupra imobilelor în cauză ori a bunurilor mobile achiziţionate din sumele de bani obţinute din valorificarea lor, respectiv:

- suprafaţa de 6.272 mp teren situat în intravilanul municipiului Iaşi, strada x, nr. 2, judeţul Iaşi, aflată în domeniul public al statului şi în administrarea Regiei Naţionale a Pădurilor (Romsilva), prin Direcţia Silvică Iaşi, suprafaţă ce a transferată în scopul spălării, parţial (4.705,12 mp şi cota indiviză aferentă acesteia), în proprietatea inculpatului B., prin contractul autentificat prin încheierea nr. x din 29 mai 2008;

- suma de 61.400 Euro, ce a fost introdusă în circuitul financiar al inculpatei S.C. O. S.R.L. Iaşi prin dispoziţiile de încasare din datele de 7 octombrie 2007 (36.400 Euro) şi 8.10.2007 (25.000 Euro) şi folosite ulterior pentru achiziţionarea a două autoturisme marca P. [suma de 36.400 EURO (conform chitanţelor din 12 octombrie 2007, 15 octombrie 2007, 16 octombrie 2007 şi 17 octombrie 2007, în valoare de 9.100 EURO fiecare) pentru plata autoturismului marca P. cu număr de înmatriculare x achiziţionat de la QQQQ. GERMANIA (conform contractului şi facturii nr. x din 17 octombrie 2007), autoturism pe care l-a dat spre folosinţă inculpatului B., în fapt proprietar real al autovehiculului; suma de 25.000 EURO (conform chitanţelor din 13 octombrie 2007 - 5.630 Euro, 18 octombrie 2007 - 9.470 EURO şi 19 octombrie 2007, în valoare de 9.900 Euro) pentru plata autoturismului marca P. cu număr de înmatriculare x achiziţionat de la QQQQ. GERMANIA (conform contractului şi facturii nr. x din 17 octombrie 2007), autoturism pe care l-a dat spre folosinţă inculpatului D., în fapt proprietar real al autovehiculului]

întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălare de bani, în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 (forma în vigoare de la data de 1 februarie 2014) cu referire la art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (două acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen. (în privinţa faptelor descrise la pct. II şi III act sesizare).

VI.4. Fapta inculpatului H. de a îl fi determinat pe notarul public Q. să insereze în cuprinsul contractului autentificat prin încheierea numărul x din 29 mai 2008, întocmit în condiţiile erorii de fapt, în mod nereal faptul că operaţiunea ar fi una de vânzare-cumpărare, deşi transferul dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 4.705,12 mp teren situat în intravilanul municipiului Iaşi, strada x, nr. 2, judeţul Iaşi (zona Sărăriei) şi cota indiviză aferentă acestuia, s-a făcut cu titlu gratuit din patrimoniul inculpatului N. în cel al inculpatului B., iar preţul indicat (690.700 RON) nu a fost plătit/încasat, iar operaţiunea a fost făcută în scopul spălării dreptului de proprietate (în parte) asupra imobilului în cauză, imobil obţinut de membrii asocierii infracţionale prin folosirea de înscrisuri false şi declaraţii mincinoase, întruneşte elementele constitutive ale participaţiei improprie la săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prev. de art. 52 alin. (3) noul C. pen. cu trimitere la art. 321 alin. (1) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.

VI.5. Fapta inculpatului H. de a o fi determinat, împreună cu inculpatul B., la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, pe inculpata J. să facă declaraţii mincinoase, cu ocazia audieri sale, în calitate de martor, în cauzele civile ale JUDECĂTORIEI IAŞI numerele x/245/2006 (la data de 22 ianuarie 2007) şi y/245/2006 (la data de 13 aprilie 2007), cauze iniţiate/susţinute de membrii asocierii infracţionale întruneşte elementele constitutive ale instigării la săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, în formă continuată, prev. de art. 47 noul C. pen. raportat la art. 273 alin. (1) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (două acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen.

Faptele au fost comise, înainte de a fi intervenit o hotărâre definitivă de condamnare pentru vreuna dintre ele, în condiţiile concursului real, prevăzut de art. 38 alin. (1) noul C. pen.

VII. R.

VII.1. Fapta inculpatului R. de a fi sprijinit asocierea infracţională constituită de inculpaţii B., H., D. şi I. în scopul obţinerii ilegale, prin folosirea de înscrisuri false şi/sau declaraţii mincinoase, de bunuri imobile cu valoare de piaţă ridicată, aflate în domeniul privat al Consiliilor Locale Iaşi şi Miroslava (actualmente U.A.T. MIROSLAVA şi U.A.T.MUNICIPIUL IAŞI), respectiv Regiei Naţionale a Pădurilor (Romsilva) R.A. - activitate infracţională urmare căreia membrii asocierii infracţionale au obţinut sau au încercat să obţină un număr total de 6 (şase) imobile, în valoare totală de 1.701.910 EURO, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) noul C. pen. cu referire la art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.

VII.2. Fapta inculpatului R. de a fi indus şi menţinut în eroare, în perioada 2006 - 2008, prin folosirea de înscrisuri false şi declaraţii mincinoase:

- înscris sub semnătură privată denumit "ACT DE VEŞNICĂ VÂNZARE" declaraţii notariale autentificate prin încheierile nr. x din 10 noiembrie 2006 şi nr. y din 25 septembrie 2006; declaraţie dată în calitate de martor, la data de 13 aprilie 2007, de inculpata J.; raport de expertiză întocmit de expert II.) pe magistraţii învestiţi cu soluţionarea dosarului nr. x/2006 (Sentinţa civilă nr. x din 13 aprilie 2007 pronunţată de JUDECĂTORIA IAŞI a fost desfiinţată prin Decizia civilă nr. x din 7 octombrie 2008 pronunţată de TRIBUNALUL IAŞI; în rejudecare, prin Sentinţa civilă nr. x din 14 iunie 2010 pronunţată de JUDECĂTORIA IAŞI, irevocabilă la 21 iunie 2010, s-a constatat perimarea cererii) şi pe reprezentanţii Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Iaşi, ce au soluţionat cererile de intabulare a dreptului de proprietate, fiind astfel dobândită ilegal de membrii asocierii pe numele inculpatului N. suprafaţa de 3.212 m.p. teren (din care a fost intabulată suprafaţa de 1.577 mp teren), situat în intravilanul municipiului Iaşi, strada x, judeţul Iaşi, aflată în domeniul privat al U.A.T. MUNICIPIUL IAŞI şi cauzându-se astfel un prejudiciu de 100.755 EURO în patrimoniul părţii civile U.AT. MUNICIPIUL IAŞI;

- înscris sub semnătură privată denumit "CONTRACT DE VEŞNICĂ VÂNZARE" declaraţii notariale autentificate prin încheierile nr. x din 10 noiembrie 2006 şi nr. y din 25 septembrie 2006) pe magistraţii învestiţi cu soluţionarea dosarelor nr. x/2006 şi y/2007 (s-a constatat perimarea prin Sentinţa civilă nr. x din 13 noiembrie 2008 pronunţată de JUDECĂTORIA IAŞI, irevocabilă la 19 noiembrie 2008), membrii asocierii infracţionale încercând să obţină pe numele inculpatului N. suprafaţa de 1.788 mp teren situat în intravilanul municipiului Iaşi, strada x, nr. 3, judeţul Iaşi, în valoare de 73.683 EURO, aflată în domeniul privat al U.A.T. MUNICIPIUL IAŞI, activitate infracţională întreruptă, pe de o parte, urmare a demersurilor făcute de Z. de a aduce la cunoştinţa instanţei situaţia reală a imobilului, iar, pe de altă parte, urmare a refuzului inculpatei J. de a depune în instanţă mărturie mincinoasă cu privire la respectivul teren;

întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, în formă continuată, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (3 acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen. (în privinţa faptelor descrise la pct. III şi IV din rechizitoriu).

VII.3. Fapta inculpatului R. de a fi folosit în instanţă, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, parte din înscrisurile falsificate şi/sau declaraţiile notariale mincinoase întocmite împreună cu ceilalţi membrii ai asocierii ori date la instigarea acestora de persoane ce au sprijinit asocierea infracţională, cunoscând caracterul nereal/mincinos al datelor cuprinse în acestea, respectiv:

- dosarul civil nr. x/2006 JUDECĂTORIA IAŞI - cauză în care a depus: la data de 29 septembrie 2006 înscrisul intitulat "ACT DE VEŞNICĂ VÂNZARE" la data de 23 ianuarie 2007 declaraţiile notariale autentificate prin încheierile nr. x din 10 noiembrie 2006 şi y din 25 septembrie 2006;

- dosarul civil nr. x/2006 JUDECĂTORIA IAŞI - cauză în care a depus: la data de 10 octombrie 2006 înscrisul intitulat "CONTRACT DE VEŞNICĂ VÂNZARE" (cuprinzând şi schiţa imobilului); la data de 11 decembrie 2006 declaraţiile notariale autentificate prin încheierile nr. x din 10.11.2006 şi y din 25 septembrie 2006;

- dosarul civil nr. x/2007 JUDECĂTORIA IAŞI - cauză în care a depus: la data de 29 martie 2007 înscrisul intitulat "CONTRACT DE VEŞNICĂ VÂNZARE" (cuprinzând şi schiţa imobilului) şi declaraţiile notariale autentificate prin încheierile nr. x din 10 noiembrie 2006 şi y din 25 septembrie 2006 întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals, în formă continuată, prev. de art. 323 noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (nouă acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen.

Faptele au fost comise, înainte de a fi intervenit o hotărâre definitivă de condamnare pentru vreuna dintre ele, în condiţiile concursului real, prevăzut de art. 38 alin. (1) noul C. pen.

VIII. D.

VIII.1. Fapta inculpatului D. (M.R.-D.) de a fi iniţiat/constituit împreună cu inculpaţii B. (C. civ.), H. şi I. o asociere infracţională, în cadrul căreia fiecare avea roluri/sarcini determinate [identificarea persoanelor cu vocaţie de a li se reconstitui dreptul de proprietate: C. civ., H..; falsificarea actelor de proprietate (zdelci): C. civ., H.., P.E., M.R.-D.; obţinerea de declaraţii mincinoase (notariale sau în instanţă) de la persoanele ce au acceptat să sprijine în acest mod asocierea: C. civ., H.., P.E.; obţinerea de hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile în baza înscrisurilor false şi/sau a declaraţiilor mincinoase: M.R.-D.; identificarea unor suprafeţe de teren aflate în domeniul privat al unităţilor administrativ teritoriale, ce nu au făcut obiectul (re)constituirii dreptului de proprietate sau care nu erau revendicate: P.E., etc.] în scopul obţinerii ilegale, prin folosirea de înscrisuri false şi/sau declaraţii mincinoase, de bunuri imobile, având o valoare de piaţă ridicată, aflate în domeniul privat al Consiliilor Locale Iaşi şi Miroslava (actualmente U.A.T. MUNICIPIUL IAŞI, U.A.T. MIROSLAVA), respectiv Regiei Naţionale a Pădurilor (Romsilva) R.A. - activitate infracţională urmare căreia au obţinut sau au încercat să obţină un număr total de 6 (şase) imobile, în valoare totală de 1.701.910 EURO, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) noul C. pen. cu referire la art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.

VIII.2. Fapta inculpatului D. de a fi indus şi menţinut în eroare, în perioada 2006 - 2010, prin folosirea de înscrisuri false şi declaraţii mincinoase:

- declaraţii notariale autentificate prin încheierea nr. x din 10 martie 1999; declaraţie notarială autentificată prin încheierea nr. x din 13 ianuarie 2006; declaraţie notarială autentificată prin încheierea nr. y din 16 ianuarie 2006; declaraţiile olografe ale numiţilor MMM. şi NNN.; rapoartele de expertiză întocmite de experţii MM. şi PPP. pe membrii Comisiilor de Fond Funciar, pe magistraţii învestiţi cu soluţionarea dosarelor nr. x/2006 (fond şi recurs; Sentinţa civilă nr. x din 4 septembrie 2007 pronunţată de JUDECĂTORIA IAŞI a rămas definitivă şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. x din 19 septembrie 2008 pronunţată de TRIBUNALUL IAŞI) şi pe reprezentanţii Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Iaşi, ce au soluţionat cererile de intabulare a dreptului de proprietate, fiind astfel dobândită/intabulată ilegal de membrii asocierii pe numele numitului G. suprafaţa de 20.000 mp teren, situat în extravilanul localităţii Miroslava (IAŞI), aflată în domeniul privat al U.AT. MIROSLAVA, şi cauzându-se astfel un prejudiciu de 881.200 Euro în patrimoniul părţii civile U.AT. MIROSLAVA;

- înscris sub semnătură privată denumit "ACT DE VEŞNICĂ VÂNZARE" declaraţie notarială autentificată prin încheierea nr. x din 12 august 2006; declaraţie dată în calitate de martor, la data de 22 ianuarie 2007, de inculpata J.; raport de expertiză întocmit de expert S. pe magistraţii învestiţi cu soluţionarea dosarului nr. x/2006 (Sentinţa civilă nr. x din 19 martie 2007 pronunţată de Judecătoria Iaşi a rămas definitivă şi irevocabilă la data de 7 iunie 2007) şi pe reprezentanţii Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Iaşi, ce au soluţionat cererile de intabulare a dreptului de proprietate, fiind astfel dobândită/intabulată ilegal de membrii asocierii pe numele inculpatului N. suprafaţa de 6.272 mp teren, situat în intravilanul municipiului Iaşi, strada x, nr. 2, judeţul Iaşi, aflată în domeniul public al statului şi în administrarea părţii civile Regia Naţională a Pădurilor (Romsilva) R.A. - Direcţia Silvică Iaşi, şi cauzându-se astfel un prejudiciu de 392.564 EURO în patrimoniul părţii civile;

- înscris sub semnătură privată denumit "ACT DE VEŞNICĂ VÂNZARE" declaraţii notariale autentificate prin încheierile nr. x/10.11.2006 şi nr. y din 25 septembrie 2006; declaraţie dată în calitate de martor, la data de 13 aprilie 2007, de inculpata J.; raport de expertiză întocmit de expert II. pe magistraţii învestiţi cu soluţionarea dosarului nr. x/2006 (Sentinţa civilă nr. x din 13 aprilie 2007 pronunţată de JUDECĂTORIA IAŞI a fost desfiinţată prin Decizia civilă nr. x din 7 octombrie 2008 pronunţată de TRIBUNALUL IAŞI; în rejudecare, prin Sentinţa civilă nr. x din 14 iunie 2010 pronunţată de JUDECĂTORIA IAŞI, irevocabilă la 21 iunie 2010, s-a constatat perimarea cererii) şi pe reprezentanţii Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Iaşi, ce au soluţionat cererile de intabulare a dreptului de proprietate, fiind astfel dobândită ilegal de membrii asocierii pe numele inculpatului N. suprafaţa de 3.212 mp teren (din care a fost intabulată suprafaţa de 1.577 mp teren), situat în intravilanul municipiului Iaşi, strada x, judeţul Iaşi, aflată în domeniul privat al U.A.T. MUNICIPIUL IAŞI şi cauzându-se astfel un prejudiciu de 100.755 EURO în patrimoniul părţii civile U.AT. MUNICIPIUL IAŞI;

- înscris sub semnătură privată denumit "CONTRACT DE VÂNZARE CUMPĂRARE (DONARE)" declaraţie dată în calitate de martor, la data de 04.06.2007, de inculpatul V., în dosarul nr. x/2007 JUDECĂTORIA IAŞI; declaraţie dată în calitate de martor, la data de 4 decembrie 2008, de T., în dosarul nr. x/2007 JUDECĂTORIA IAŞI pe magistraţii învestiţi cu soluţionarea dosarelor nr. x/2006 (sentinţa civilă nr. x din 17 aprilie 2008, irevocabilă la 23 aprilie 2008), y/245/2007 (Sentinţa civilă nr. x din 29 octombrie 2007, irevocabilă la 14 ianuarie 2008) şi y/245/2007 (Încheiere de renunţare la judecată din 9 aprilie 2009, irevocabilă la 11 mai 2009), membrii asocierii infracţionale încercând să obţină pe numele inculpatului K. suprafaţa de 720 mp teren situat în intravilanul municipiului Iaşi, strada x, nr. 3A, judeţul Iaşi, în valoare de 205.798 EURO, aflată în domeniul privat al U.A.T. MUNICIPIUL IAŞI, activitate infracţională întreruptă, pe de o parte, urmare a rolului activ al magistraţilor care au judecat cele trei cereri depuse de membrii asocierii infracţionale pentru constatarea uzucapiunii şi obţinerea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act autentic, iar, pe de altă parte, documentelor depuse de pârâţi, probelor administrate la solicitarea acestora şi, respectiv, intervenţiei în proces a persoanelor ce aveau în posesie, legală, imobilul în cauză;

- înscrisul sub semnătură privată denumit "ACT DE VEŞNICĂ VÂNZARE" declaraţia dată, în calitate de martor, de U., la termenul de judecată din 26 iunie 2007, în dosarul nr. x/2007, pe magistratul însărcinat cu judecarea cauzei civile [dosar nr. x/2007, având ca obiect constarea uzucapiunii de 30 de ani asupra unei suprafeţe de 670 mp teren amplasată în municipiul Iaşi, strada x, numărul 86 A, judeţul Iaşi (şi construcţia amplasată pe acesta), în care s-a pronunţat Sentinţa civilă nr. x din 25 februarie 2008, irevocabilă la data de 23 aprilie 2008] şi, respectiv, pe reprezentanţii Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Iaşi, ce au soluţionat cererea de intabulare, pe numele inculpatei L., a dreptului de proprietate asupra imobilului în cauză (Încheierea O.C.P.I. Iaşi nr. x din 23 mai 2008), teren aflat în domeniul public al statului şi administrarea Regiei Naţionale a Pădurilor (Romsilva) R.A., prin Direcţia Silvică Iaşi, prejudiciul creat fiind în cuantum de 47.910 EURO;

Întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, în formă continuată, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (şapte acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen. (în privinţa faptelor descrise la pct. I, II, III, V şi VI din rechizitoriu).

VIII.3. Fapta inculpatului D. de a fi folosit în instanţă, în perioada 17 august 2006 - 7 noiembrie 2007, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, parte din înscrisurile falsificate şi/sau declaraţiile notariale mincinoase întocmite împreună cu ceilalţi membrii ai asocierii ori date la instigarea acestora de persoane ce au sprijinit asocierea infracţională, cunoscând caracterul nereal/mincinos al datelor cuprinse în acestea, respectiv:

- dosarul civil nr. x/2006 JUDECĂTORIA IAŞI - cauză în care a depus: la data de 17 august 2006 declaraţiile olografe ale numiţilor MMM. şi NNN., declaraţiile notariale autentificate prin încheierile nr. x din 13 ianuarie 2006 şi y din 16 ianuarie 2006, declaraţia notarială autentificată prin încheierea nr. x din 10 martie 1999;

- dosarul civil nr. x/2006 JUDECĂTORIA IAŞI - cauză în care a depus: la data de 2 octombrie 2006 înscrisul intitulat "ACT DE VEŞNICĂ VÂNZARE" şi declaraţia notarială autentificată prin încheierea nr. x din 12 august 2006;

- dosarul civil nr. x/2007 JUDECĂTORIA IAŞI - cauză în care a depus: la data de 7 februarie 2007 înscrisul intitulat "ACT DE VEŞNICĂ VÂNZARE"

- dosarele civile nr. x/2007 şi y/2007 JUDECĂTORIA IAŞI - cauze în care a depus: la data de 26 martie 2007, respectiv la data de 7 noiembrie 2007 înscrisul intitulat "CONTRACT DE VÂNZARE-CUMPĂRARE (DONARE)"

întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals, în formă continuată, prev. de art. 323 noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (zece acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen.

VIII.4. Fapta inculpatului D. de a-l fi determinat pe expertul desemnat S. să menţioneze în fals în concluziile raportului de expertiză întocmit şi depus la data de 15 ianuarie 2007, în dosarul x/2006 al JUDECĂTORIEI IAŞI (având ca obiect constarea în favoarea inculpatului N. a uzucapiunii de 30 de ani asupra unei suprafeţei de teren situat în municipiul Iaşi, strada x, numărul 2) faptul că suprafaţa de teren vizată de zdelca denumită "ACT DE VEŞNICĂ VÂNZARE" ar fi în fapt cea îngrădită arbitrar de inculpaţii H. şi B. şi ar face parte dintr-o proprietate mai veche de 6.271,818 mp întruneşte elementele constitutive ale instigării la săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 47 noul C. pen. raportat la art. 273 alin. (1) şi (2) lit. c) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.

VIII.5. Fapta inculpatului D. de a-i fi determinat, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, pe numiţii T. (dosar x/2006 JUDECĂTORIA IAŞI, termen de judecată 4 decembrie 2008) şi U. (dosar x/2007 JUDECĂTORIA IAŞI, termen de judecată 26 iunie 2007) să dea declaraţii mincinoase, cu ocazia audieri lor, în calitate de martori, în unele din cauzele civile iniţiate/susţinute de membrii asocierii infracţionale întruneşte elementele constitutive ale instigării la săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, în formă continuată, prev. de art. 47 noul C. pen. raportat la art. 273 alin. (1) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (două acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen.

VIII.6. Fapta inculpatului D. de a o fi determinat, împreună cu inculpata I., pe inculpata L. şi pe soţul acesteia (decedat) să întocmească, în perioada ianuarie - februarie 2007, în fals, înscrisul denumit "ACT DE VEŞNICĂ VÂNZARE", ce atesta, în mod nereal, faptul că cei doi au achiziţionat contra sumei de 15.000 RON (ROL), la data de 12 septembrie 1973, suprafaţa de 670 mp teren amplasată în Iaşi, strada x, numărul 86 A (şi construcţia amplasată pe acesta) de la numitul M. (decedat - persoană ce a avut doar folosinţa agricolă a terenului), căruia i-au contra-făcut, prin imitaţie, semnătura de la rubrica "vânzător" întruneşte elementele constitutive ale instigării la săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 47 noul C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.

VIII.7. Fapta inculpatului D. de a o fi determinat pe C. (ce a acţionat în condiţiile erorii de fapt) să accepte transferul în patrimoniul ei, prin contractul autentificat prin Încheierea nr. x din 13 august 2009, a unei suprafeţe de 3000 mp din terenul în suprafaţă de 20.000 mp situat în extravilanul localităţii Miroslava (zona E.), aflat în domeniul privat al U.A.T. Miroslava, pe care inculpatul şi ceilalţi membrii ai asocierii infracţionale, l-au obţinut prin folosirea de înscrisuri false şi/sau declaraţii mincinoase, în scopul de a ascunde adevărata natură a provenienţei (adevăraţii proprietari) asupra imobilului în cauză întruneşte elementele constitutive ale participaţiei improprie la săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, prev. de. art. 52 alin. (3) noul C. pen. raportat la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 (forma în vigoare de la data de 1 februarie 2014) cu referire la art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.

VIII.8. Fapta inculpatului D. de a o fi determinat (mediat - prin intermediul numitei C., ce a acţionat la cererea sa, în condiţiile erorii de fapt) pe numita F. să indice, în calitatea sa de notar public şi în condiţiile erorii de fapt, în cuprinsul contractului autentificat prin încheierea numărul x din 13 august 2009, faptul nereal că operaţiunea ar fi una de vânzare-cumpărare, deşi transferul dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 10.000 mp teren situat în extravilanul localităţii Miroslava (zona E.) s-a făcut cu titlu gratuit (şi în scopul spălării) din patrimoniul inculpatului A. şi al celorlalţi doi moştenitori ai defunctului G. în cel al inculpatului B. şi numitei C., iar preţul indicat (20.000 EURO) nu a fost plătit/încasat întruneşte elementele constitutive ale participaţiei improprie la săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prev. de art. 52 alin. (3) noul C. pen. cu trimitere la art. 321 alin. (1) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.

VIII.9. Fapta inculpatului D. de a o fi determinat pe numita C. (ce a acţionat în condiţiile erorii de fapt) să folosească contractul autentificat prin încheierea numărul x din 13 august 2009 - întocmit în condiţiile erorii de fapt de către notarul public F. şi în care acesta a indicat nereal faptul că operaţiunea ar fi una de vânzare-cumpărare, deşi transferul dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 10.000 mp teren situat în extravilanul localităţii Miroslava (zona E.) s-a făcut cu titlu gratuit din patrimoniul inculpatului A. în cel al numiţilor B. şi C., iar preţul indicat (20.000 EURO) nu a fost plătit/încasat - pentru a-şi intabula în cartea funciară a localităţii Miroslava (IS) dreptul de proprietate asupra unei suprafeţe de 3.000 mp din terenul în cauză întruneşte elementele constitutive ale participaţiei improprie la săvârşirea infracţiunii de uz de fals, prev. de art. 52 alin. (3) noul C. pen. cu trimitere la art. 323 noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.

Faptele au fost comise, înainte de a fi intervenit o hotărâre definitivă de condamnare pentru vreuna dintre ele, în condiţiile concursului real de infracţiuni, prevăzut de art. 38 alin. (1) noul C. pen.

IX. J.

IX.1. Fapta inculpatei J. de a fi sprijinit asocierea infracţională constituită de inculpaţii B., H., D. şi I. în scopul obţinerii ilegale, prin folosirea de înscrisuri false şi/sau declaraţii mincinoase, de bunuri imobile cu valoare de piaţă ridicată, aflate în domeniul privat al CONSILIILOR LOCALE IAŞI şi MIROSLAVA (actualmente U.A.T. MIROSLAVA şi U.A.T. MUNICIPIUL IAŞI), respectiv REGIEI NAŢIONALE A PĂDURILOR (ROMSILVA) R.A. - activitate infracţională urmare căreia membrii asocierii infracţionale au obţinut sau au încercat să obţină un număr total de 6 (şase) imobile, în valoare totală de 1.701.910 EURO, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) noul C. pen. cu referire la art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.

IX.2. Fapta inculpatei J. de a fi sprijinit prin:

- declaraţia mincinoasă dată în faţa notarului public (declaraţia notarială autentificată prin încheierea nr. x din 16 ianuarie 2006) obţinerea de membrii asocierii infracţionale a dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 20.000 mp situată în extravilanul localităţii MIROSLAVA (judeţul Iaşi) (zona E.), aflată în domeniul privat al U.A.T. MIROSLAVA, în valoare de 881.200 EURO, suprafaţă de teren ce a fost dobândită/intabulată ilegal de membrii asocierii infracţionale pe numele lui G. în baza Sentinţei civile nr. x din 4 septembrie 2007 pronunţată de Judecătoria Iaşi, irevocabilă prin Decizia nr. x din 19 septembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Iaşi (dosar nr. x/2006), ambele hotărâri judecătoreşti fiind pronunţate şi în baza declaraţiei notariale anterior menţionate;

- declaraţia (mărturia) mincinoasă dată, la termenul de judecată din 22 ianuarie 2007, în faţa instanţei de judecată învestită cu soluţionarea dosarului nr. x/2006 JUDECĂTORIA IAŞI, obţinerea de membrii asocierii infracţionale a dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 6.272 mp situată în intravilanul municipiului Iaşi, strada x, nr. 2, judeţul Iaşi (zona SĂRĂRIEI), aflată în domeniul public al statului şi în administrarea REGIEI NAŢIONALE A PĂDURILOR (ROMSILVA) R.A. - DIRECŢIA SILVICĂ IAŞI, în valoare de 392.564 EURO, suprafaţă de teren ce a fost dobândită/intabulată ilegal de membrii asocierii infracţionale pe numele inculpatului N., în baza Sentinţei civile nr. x din 19 martie 2007 pronunţată de Judecătoria Iaşi, definitivă şi irevocabilă la data de 7 iunie 2007;

- declaraţia (mărturia) mincinoasă dată, la termenul de judecată din 13 aprilie 2007, în faţa instanţei de judecată învestită cu soluţionarea dosarului nr. x/2006 Judecătoria Iaşi, obţinerea de membrii asocierii infracţionale a dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 3.212 mp (din care a fost intabulată suprafaţa de 1.577 mp) situată în intravilanul municipiului Iaşi, strada x, judeţul Iaşi, aflată în domeniul privat al U.A.T. MUNICIPIUL IAŞI, în valoare de 100.755 EURO, suprafaţă de teren ce a fost dobândită/intabulată ilegal de membrii asocierii infracţionale pe numele inculpatului N., în baza Sentinţei civile nr. x din 13 aprilie 2007 pronunţată de Judecătoria Iaşi (desfiinţată prin Decizia civilă nr. x din 7 octombrie 2008 pronunţată de Tribunalul Iaşi; în rejudecare, prin Sentinţa civilă nr. x din 14 iunie 2010 pronunţată de Judecătoria Iaşi, irevocabilă la 21 iunie 2010, s-a constatat perimarea cererii);

întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, în formă continuată, prev. de art. 48 alin. (1) noul C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. art. 35 alin. (1) noul C. pen. (trei acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen. (în privinţa faptelor descrise la pct. I, II şi III din rechizitoriu).

IX.3. Fapta inculpatei J. de a fi făcut, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, la instigarea inculpaţilor H. şi B., declaraţii mincinoase cu ocazia audieri sale, în calitate de martor, în cauzele civile numerele x/245/2006 (la termenul de judecată din 22 ianuarie 2007) şi y/245/2006 (la termenul de judecată din 13 aprilie 2007) ale Judecătoriei Iaşi, iniţiate/susţinute de membrii asocierii, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de mărturie mincinoasă, în formă continuată, prev. de art. 273 alin. (1) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (două acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen.

Faptele au fost comise, înainte de a fi intervenit o hotărâre definitivă de condamnare pentru vreuna dintre ele, în condiţiile concursului real, prevăzut de art. 38 alin. (1) noul C. pen.

X. I.

X.1. Fapta inculpatei I. de a fi iniţiat/constituit împreună cu inculpaţii B. (C. civ.), H. şi D. o asociere infracţională, în cadrul căreia fiecare avea roluri/sarcini determinante [identificarea persoanelor cu vocaţie de a li se reconstitui dreptul de proprietate: C. civ. şi H..; falsificarea actelor de proprietate (zdelci): C. civ., H.., P.E. şi M.R.-D.; obţinerea de declaraţii mincinoase (notariale sau în instanţă) de la persoanele ce au acceptat să sprijine în acest mod asocierea: C. civ., H.. şi P.E.; obţinerea de hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile în baza înscrisurilor false şi/sau a declaraţiilor mincinoase: M.R.-D.; identificarea unor suprafeţe de teren aflate în domeniul privat al unităţilor administrativ teritoriale ce nu au făcut obiectul (re)constituirii dreptului de proprietate sau care nu erau revendicate: P.E., etc.] în scopul obţinerii ilegale, prin folosirea de înscrisuri false şi/sau declaraţii mincinoase, de bunuri imobile având o valoare de piaţă ridicată aflate în domeniul privat al Consiliilor Locale Iaşi şi Miroslava (actualmente U.A.T. Municipiul Iaşi şi U.A.T. MIroslava), respectiv Regiei Naţionale a Pădurilor (Romsilva) R.A. - activitate infracţională urmare căreia au obţinut sau au încercat să obţină un număr total de 6 (şase) imobile, în valoare totală de 1.701.910 EURO întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) noul C. pen. cu referire la art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.

X.2. Fapta inculpatei I. de a fi indus şi menţinut în eroare, în perioada 2006 - 2010, prin folosirea de înscrisuri false şi declaraţii mincinoase:

- declaraţia notarială autentificate prin încheierea nr. x din 10 martie 1999; declaraţie notarială autentificată prin încheierea nr. x din 13 ianuarie 2006; declaraţie notarială autentificată prin încheierea nr. x din 16 ianuarie 2006; declaraţiile olografe ale numiţilor MMM. şi NNN.; rapoartele de expertiză întocmite de experţii MM. şi PPP. pe membrii Comisiilor de Fond Funciar, pe magistraţii învestiţi cu soluţionarea dosarelor nr. x/2006 (fond şi recurs; Sentinţa civilă nr. x din 4 septembrie 2007 pronunţată de Judecătoria Iaşi a rămas definitivă şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. x din 19 septembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Iaşi) şi pe reprezentanţii Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Iaşi, ce au soluţionat cererile de intabulare a dreptului de proprietate, fiind astfel dobândită/intabulată ilegal de membrii asocierii pe numele numitului G. suprafaţa de 20.000 mp teren, situat în extravilanul localităţii Miroslava (Iaşi), aflată în domeniul privat al U.A.T. Miroslava, şi cauzându-se astfel un prejudiciu de 881.200 EURO în patrimoniul părţii civile U.AT. Miroslava;

- înscris sub semnătură privată denumit "ACT DE VEŞNICĂ VÂNZARE" declaraţie notarială autentificată prin încheierea nr. x din 12 august 2006; declaraţie dată în calitate de martor, la data de 22 ianuarie 2007, de inculpata J.; raport de expertiză întocmit de expert S. pe magistraţii învestiţi cu soluţionarea dosarului nr. x/2006 (Sentinţa civilă nr. x din 19 martie 2007 pronunţată de Judecătoria Iaşi a rămas definitivă şi irevocabilă la data de 7 iunie 2007) şi pe reprezentanţii Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Iaşi, ce au soluţionat cererile de intabulare a dreptului de proprietate, fiind astfel dobândită/intabulată ilegal de membrii asocierii pe numele inculpatului N. suprafaţa de 6.272 mp teren, situat în intravilanul municipiului Iaşi, strada x, nr. 2, judeţul Iaşi, aflată în domeniul public al statului şi în administrarea părţii civile Regia Naţională a Pădurilor (Romsilva) R.A. - Direcţia Silvică Iaşi, şi cauzându-se astfel un prejudiciu de 392.564 EURO în patrimoniul părţii civile;

- înscris sub semnătură privată denumit "ACT DE VEŞNICĂ VÂNZARE" declaraţii notariale autentificate prin încheierile nr. x din 10 noiembrie 2006 şi nr. y din 25 septembrie 2006; declaraţie dată în calitate de martor, la data de 13 aprilie 2007, de inculpata J.; raport de expertiză întocmit de expert II. pe magistraţii învestiţi cu soluţionarea dosarului nr. x/2006 (Sentinţa civilă nr. x din 13 aprilie 2007 pronunţată de Judecătoria Iaşi a fost desfiinţată prin Decizia civilă nr. x din 7 octombrie 2008 pronunţată de Tribunalul Iaşi; în rejudecare, prin Sentinţa civilă nr. x din 14 iunie 2010 pronunţată de Judecătoria Iaşi, irevocabilă la 21 iunie 2010, s-a constatat perimarea cererii) şi pe reprezentanţii Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Iaşi, ce au soluţionat cererile de intabulare a dreptului de proprietate, fiind astfel dobândită/intabulată ilegal de membrii asocierii pe numele inculpatului N. suprafaţa de 3.212 mp teren (din care a fost intabulată suprafaţa de 1.577 mp teren), situat în intravilanul municipiului Iaşi, strada x, judeţul Iaşi, aflată în domeniul privat al U.A.T. MUNICIPIUL IAŞI şi cauzându-se astfel un prejudiciu de 100.755 EURO în patrimoniul părţii civile U.AT. MUNICIPIUL IAŞI;

- înscris sub semnătură privată denumit "CONTRACT DE VEŞNICĂ VÂNZARE" declaraţii notariale autentificate prin încheierile nr. x din 10 noiembrie 2006 şi nr. y din 25 septembrie 2006 pe magistraţii învestiţi cu soluţionarea dosarelor nr. x/2006 şi y/2007 (s-a constatat perimarea prin sentinţa civilă nr. x din 13 noiembrie 2008 pronunţată de JUDECĂTORIA IAŞI, irevocabilă la 19 noiembrie 2008), membrii asocierii infracţionale încercând să obţină pe numele inculpatului N. suprafaţa de 1.788 mp teren situat în intravilanul municipiului Iaşi, strada x, nr. 3, judeţul Iaşi, în valoare de 73.683 EURO, aflată în domeniul privat al U.A.T. MUNICIPIUL IAŞI, activitate infracţională întreruptă, pe de o parte, urmare a demersurilor făcute de Z. de a aduce la cunoştinţa instanţei situaţia reală a imobilului, iar, pe de altă parte, urmare a refuzului inculpatei J. de a depune în instanţă mărturie mincinoasă cu privire la respectivul teren;

- înscris sub semnătură privată denumit "CONTRACT DE VEŞNICĂ VÂNZARE CUMPĂRARE (DONARE)" declaraţie dată în calitate de martor, la data de 04.06.2007, de inculpatul V., în dosarul nr. x/2007 JUDECĂTORIA IAŞI; declaraţie dată în calitate de martor, la data de 4 decembrie 2007, de T., în dosarul nr. x/2007 JUDECĂTORIA IAŞI) pe magistraţii învestiţi cu soluţionarea dosarelor nr. x/2006 (sentinţa civilă nr. x din 17 aprilie 2008, irevocabilă la 23 aprilie 2008), x/245/2007 (sentinţa civilă nr. x din 29 octombrie 2007, irevocabilă la 14 ianuarie 2008) şi x/245/2007 (Încheiere de renunţare la judecată din 9 aprilie 2009, irevocabilă la 11 mai 2009), membrii asocierii infracţionale încercând să obţină pe numele inculpatului K. suprafaţa de 720 mp teren situat în intravilanul municipiului Iaşi, strada x, nr. 3A, judeţul Iaşi, în valoare de 205.798 EURO, aflată în domeniul privat al U.A.T. MUNICIPIUL IAŞI, activitate infracţională întreruptă, pe de o parte, urmare a rolului activ al magistraţilor care au judecat cele trei cereri depuse de membrii asocierii infracţionale pentru constatarea uzucapiunii şi obţinerea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act autentic, iar, pe de altă parte, documentelor depuse de pârâţi, probelor administrate la solicitarea acestora şi, respectiv, intervenţiei în proces a persoanelor ce aveau în posesie, legală, imobilul în cauză;

- înscrisul sub semnătură privată denumit "ACT DE VEŞNICĂ VÂNZARE" declaraţia dată, în calitate de martor, de U., la termenul de judecată din 26 iunie 2007, în dosarul nr. x/2007, pe magistratul însărcinat cu judecarea cauzei civile deduse judecăţii [dosar nr. x/2007, având ca obiect constarea uzucapiunii de 30 de ani asupra unei suprafeţe de 670 mp teren amplasată în municipiul Iaşi, strada x, numărul 86 A, judeţul Iaşi (şi construcţia amplasată pe acesta), în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. x din 25 februarie 2008, irevocabilă la data de 23 aprilie 2008] şi, respectiv, pe reprezentanţii OFICIULUI DE CADASTRU ŞI PUBLICITATE IMOBILIARĂ IAŞI, ce au soluţionat cererea de intabulare pe numele inculpatei L. a dreptului de proprietate asupra imobilului în cauză (Încheierea O.C.P.I. Iaşi nr. x din 23 mai 2008), aflat în domeniul public al statului şi administrarea Regiei Naţionale a Pădurilor (Romsilva) R.A., prin Direcţia Silvică Iaşi, prejudiciul creat fiind în cuantum de 47.910 EURO, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, în formă continuată, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (nouă acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen. (în privinţa faptelor descrise la pct. I, II, III, IV, V şi VI din rechizitoriu).

X.3. Fapta inculpatei I. constând în aceea de a o fi determinat, împreună cu inculpatul D., pe inculpata L. şi pe soţul acesteia (decedat) să întocmească în fals, în perioada ianuarie- februarie 2007, înscrisul denumit "ACT DE VEŞNICĂ VÂNZARE", ce atesta, în mod nereal, faptul că cei doi au achiziţionat contra sumei de 15.000 RON (ROL), la data de 12 septembrie 1973, suprafaţa de 670 mp teren amplasată în Iaşi strada x, numărul 86 A (şi construcţia amplasată pe acesta) de la numitul M. (decedat - persoană ce a avut doar folosinţa agricolă a terenului), căruia i-au contrafăcut, prin imitaţie, semnătura de la rubrica "vânzător", întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 47 noul C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.

Faptele au fost comise, înainte de a fi intervenit o hotărâre definitivă de condamnare pentru vreuna dintre ele, în condiţiile concursului real, prevăzut de art. 38 alin. (1) noul C. pen.

XI. S.C. O. S.R.L. IAŞI

Fapta inculpatei S.C. O. S.R.L. IAŞI, în numele şi interesul căreia, în calitate de administrator, inculpatul H. a transferat, în scopul spălării, suma de 61.400 EURO - ce a fost introdusă în circuitul financiar al societăţii prin dispoziţiile de încasare din datele de 7 octombrie 2007 - 36.400 EURO şi 8 octombrie 2007 - 25.000 EURO şi folosită ulterior pentru achiziţionarea a două autoturisme marca P., aflate în fapt în folosinţa inculpaţilor B. şi D. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălare de bani prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 (forma în vigoare anterior datei de 1 februarie 2014) cu referire la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969 raportat la art. 711 alin. (3) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.

XII. V.

XII.1. Fapta inculpatului V. de a fi sprijinit asocierea infracţională constituită de inculpaţii B., H., D. şi I., în scopul obţinerii ilegale, prin folosirea de înscrisuri false şi/sau declaraţii mincinoase, de bunuri imobile cu valoare de piaţă ridicată aflate în domeniul privat al Consiliilor Locale Iaşi şi Miroslava (actualmente U.A.T. Municipiul Iaşi şi U.A.T. Miroslava), respectiv Regiei Naţionale a Pădurilor (ROMSILVA) R.A. - activitate infracţională urmare căreia membrii asocierii infracţionale au obţinut sau au încercat să obţină un număr total de 6 (şase) imobile, în valoare totală de 1.701.910 EURO, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) noul C. pen. cu referire la art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.

XII.2. Fapta inculpatului V. de a fi sprijinit, prin declaraţia mincinoasă dată cu ocazia audierii sale, în calitate de martor, în dosarul civil numărul x/2007 al Judecătoriei Iaşi, încercările membrilor asocierii infracţionale de a obţine dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 720 mp teren situat în intravilanul municipiului Iaşi, strada x, nr. 3A şi aflată în domeniul privat al U.A.T. Municipiul Iaşi (în valoare de 205.798 EURO) - activitate infracţională întreruptă urmare, pe de o parte - rolului activ al magistraţilor ce au judecat cele 3 (trei) cereri depuse de membrii asocierii infracţionale pentru constatarea uzucapiunii şi obţinerea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc act autentic, iar pe de altă parte - documentelor depuse de pârâţi, probelor administrate la solicitarea acestora şi, respectiv, a intervenţiei în proces a persoanelor ce aveau în posesie, legală, imobilul în cauză întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la tentativă la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 48 alin. (1) noul C. pen. raportat la art. 32 alin. (1) noul C. pen. cu trimitere la art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.

XII.3. Fapta inculpatului V. de a fi făcut declaraţii mincinoase, cu ocazia audierii sale, în calitate de martor, în dosarul civil numărul x/2007 al Judecătoriei Iaşi, având ca obiect constatarea în favoarea inculpatului K. a uzucapiunii de 30 de ani asupra unei suprafeţei de 720 mp teren amplasate în Iaşi, strada x, numărul 3A - cauză în care la termenul din data de 4 iunie 2007 a declarat în fals faptul că reclamantul a deţinut din anul 1977, neîntrerupt, o suprafaţă de 850 - 900 mp teren în strada x, numărul 3A - în condiţiile în care inculpatul K. nu deţinuse/achiziţionase imobilul în cauză întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 273 alin. (1) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.

Faptele au fost comise, înainte de a fi intervenit o hotărâre definitivă de condamnare pentru vreuna dintre ele, în condiţiile concursului real de infracţiuni, prevăzut de art. 38 alin. (1) noul C. pen.

F. INDIVIDUALIZAREA PEDEPSELOR

1. Determinarea scopurilor pedepselor este importantă în activitatea de individualizare judiciară, întrucât numai astfel se poate aprecia în ce măsură sunt relevante anumite realităţi de fapt şi modalitatea de evaluare a acestora.

2. Stabilirea şi analiza criteriilor de individualizare judiciară a pedepselor a fost desfăşurată în speţă prin evaluarea acelor circumstanţe concrete ale faptelor care au importanţă pentru stabilirea genului şi duratei sau cuantumului pedepsei.

Analiza criteriilor generale de individualizare ce este obligatorie trebuie făcută cumulativ; având în vedere faptul că primele două criterii - dispoziţiile părţii generale ale C. pen. şi limitele de pedeapsă fixate în partea specială a acestuia - vizează legalitatea operaţiunilor de individualizare judiciară, sunt prioritare celelalte criterii şi anume gravitatea faptei săvârşite, persoana inculpaţilor şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală (C. pen. 1969), respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială (noul C. pen.).

Analiza ultimelor criterii generale amintite trebuie efectuată, de asemenea, cumulativ, întrucât ele se intercondiţionează reciproc, fără a da o pondere mai mare aspectelor care configurează personalitatea inculpaţilor sau, dimpotrivă, celor care caracterizează fapta săvârşită.

Aceste criterii se impun a fi avute în vedere ca fiind obligatorii, atât pentru stabilirea şi aplicarea pedepselor principale, cât şi a celor complementare.

3. Evaluarea finală a împrejurărilor săvârşirii faptei

Finalizarea procesului de individualizare a pedepsei presupune evaluarea tuturor împrejurărilor care caracterizează faptele imputate şi persoana inculpaţilor în scopul stabilirii unor pedepse care să asigure realizarea scopului lor.

Aşa fiind, trebuie asigurat un echilibru între criteriile de individualizare a pedepsei şi scopurile pedepselor cu finalitatea realizării unei proporţionalităţi juste, corespunzătoare faptelor infracţionale comise şi vinovăţiei inculpaţilor pentru reeducarea şi reinserţia socială a acestora şi restabilirea ordinii de drept.

Cu privire la evaluarea împrejurărilor care atenuează răspunderea penală se impune constatarea acestora şi a efectelor lor, în cadrul operaţiunii complexe de individualizare a pedepselor.

Curtea a constatat că inculpaţii au fost judecaţi pentru comiterea unor infracţiuni, care prin natura şi gravitatea lor, prin aceea că a existat o pluralitate de inculpaţi şi o perioadă îndelungată de desfăşurare a activităţii infracţionale, relevă un grad de pericol concret ridicat, având în vedere şi că acest gen de infracţiuni, prin amploarea lor, aduc atingere unor importante valori proteguite de legea penală.

Modul în care inculpaţii au acţionat trebuie să determine aplicarea unor pedepse care să fie proporţionale cu gravitatea acţiunilor inculpaţilor. Practica judiciară constantă a confirmat că valoarea prejudiciului efectiv produs prin infracţiune reprezintă un aspect de care trebuie să se ţină seama în procesul de individualizare judiciară, dar fără a fi disociat de ansamblul celorlalte criterii. De asemenea, consideră că modul în care urmează a fi individualizate pedepsele pentru fiecare dintre aceşti inculpaţi este direct legat de rolul pe care aceştia l-au avut în derularea activităţii infracţionale.

Curtea a avut, astfel, în vedere:

- perioada de desfăşurare a activităţii infracţionale a fiecărui inculpat;

- numărul faptelor săvârşite de fiecare inculpat, unele dintre acestea în formă continuată, precum şi forma de participaţie penală care urmează a fi reţinută în privinţa fiecărui inculpat;

- valoarea prejudiciului cauzat prin activitatea fiecărui inculpat, precum şi faptul că nu a fost depus niciun efort în vederea recuperării acestuia;

- modalitatea şi împrejurările concrete de comitere a faptelor - forma extrem de elaborată în care inculpaţii au conceput şi au pus în aplicare planul infracţional;

- rolurile avute de fiecare dintre inculpaţi în cadrul asocierii infracţionale: B., H., D., I. (iniţiere/constituire), K., N. (aderare), R., J. şi V. (sprijinire);

- împrejurarea că inculpata I., deşi a făcut parte dintre persoanele care au iniţiat/constituit grupul infracţional organizat, a avut o activitate mai redusă, precum şi faptul că inculpaţii B. şi H. au atras în activitatea infracţională proprii părinţi, pe inculpaţii K. şi N.;

- prejudiciul de imagine extrem adus justiţiei, prin impactul negativ major în rândul societăţii, în condiţiile în care într-un număr ridicat de procese civile au fost folosite înscrisuri falsificate şi/sau declaraţii mincinoase, impactul negativ fiind amplificat şi creând o tulburare însemnată în rândul opiniei publice prin punerea sub semnul îndoielii a credibilităţii şi autorităţii actului de justiţie, dar şi prin crearea unui pericol semnificativ pentru securitatea raporturilor juridice civile;

- perseverenţa infracţională de care au dat dovadă inculpaţii; deşi în privinţa unora dintre imobile, planul infracţional a fost iniţial dejucat, urmare a vigilenţei magistraţilor învestiţi cu soluţionarea cauzelor respective, inculpaţii nu au descurajat, introducând noi acţiuni până la atingerea scopului urmărit;

- calitatea de avocat, folosită de inculpaţii R. şi D. la săvârşirea infracţiunilor; inculpaţii, deşi chemaţi, prin calitatea deţinută, să contribuie la înfăptuirea actului de justiţie, s-au folosit de calitatea în discuţie la săvârşirea infracţiunilor şi în vederea obţinerii de foloase patrimoniale - această împrejurare justifică, de altfel, în privinţa celor doi inculpaţi aplicarea ca şi pedeapsă complementară şi accesorie a interzicerii dreptului de a exercita profesia de avocat;

- lipsa antecedentelor penale; gradul de instruire sau pregătire profesională;

- vârsta înaintată şi starea de sănătate a inculpaţilor K. (64 ani), N. (80 ani), J. (70 ani), I. (63 ani);

- conduita procesuală manifestată de inculpaţii R. şi B., caracterizată printr-o exercitare cu deosebită rea-credinţă a drepturilor recunoscute de legea procesual penală.

Inculpatul R., avocat specializat în soluţionarea cauzelor penale (astfel cum însuşi a subliniat în declaraţia din 31 mai 2017, dată în faţa judecătorului fondului), a recurs la multiple tertipuri, în dorinţa de a evita angajarea răspunderii penale, urmărind intervenirea prescripţiei speciale a răspunderii penale în privinţa faptelor pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată; în trei rânduri, a fost schimbat apărătorul desemnat din oficiu, inculpatul invocând existenţa unor divergenţe privind strategia de apărare; spre momentul finalizării procedurilor judiciare, a încheiat un contract de asistenţă juridică cu un apărător ales, reziliat doar după un termen de judecată; la momentul prezentării apărătorului ales, fiind interpelat de instanţă dacă au mai fost solicitate anterior, pe parcursul procesului, termene în vederea pregătirii apărării, inculpatul R. a negat; a amânat succesiv momentul propunerii de probe, invocând diferite motive nejustificate; nu şi-a asumat niciun moment consecinţele faptelor sale, pretinzând că, în ipoteza în care va fi găsit vinovat, soluţia nu ar putea fi decât rezultatul unei "erori judiciare" formularea unor cereri repetate de recuzare, precum şi a unei cereri de strămutare, aceasta din urmă imediat după ce Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală respinsese o cerere anterioară formulată de inculpatul B.; încheierea în luna ianuarie 2016 (aşadar la un moment ulterior stabilirii prezentei componenţe a completului de judecată), conform propriilor susţineri ale inculpatului R., a unui contract de asistenţă juridică cu o rudă a preşedintelui de complet şi invocarea acestei situaţii, ca şi caz de incompatibilitate. la un moment extrem de apropiat de finalizarea cercetării judecătoreşti (în condiţiile în care se formulaseră anterior multiple cereri de recuzare, pe alte temeiuri), urmărindu-se modificarea componenţei completului de judecată şi reluarea cercetării judecătoreşti în primă instanţă (prin aplicarea principiilor statuate de Curtea E.D.O. în cauzele Beraru c. României şi Cutean c. României) şi, implicit, intervenirea prescripţiei speciale a răspunderii penale.

Curtea a remarcat faptul că strategia în discuţie a fost construită împreună cu inculpatul B., al cărui apărător ales - av. FFF. a adresat inculpatului R. întrebarea privind existenţa dosarului penal pe rolul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi, dosar în care av. FFF. însuşi, conform propriilor susţineri, are calitatea de apărător ales pentru o altă persoană.

Aspectele în discuţie denotă o dată în plus felul în care inculpaţii au înţeles să se raporteze la modalitatea în care se impune a fi înfăptuit actul de justiţie.

Inculpatul B. a încercat tergiversarea soluţionării cauzei inclusiv prin rezilierea contractului de asistenţă juridică încheiat cu av. FFF. în etapa dezbaterilor, fapt care a condus la desemnarea unui apărător din oficiu.

- conduita de negare a acţiunilor ilicite penale sau de încercare de diminuare a contribuţiei infracţionale ori a elementelor esenţiale angajării răspunderii penale, manifestată şi de ceilalţi inculpaţi, încercând să tergiverseze desfăşurarea procesului penal şi a determina incidenţa prescripţiei speciale a răspunderii penale;

- intervalul de timp scurs de la săvârşirea infracţiunilor, imputabil deopotrivă şi inculpaţilor, perioadă în care s-au îndepărtat din câmpul infracţional; nu se poate ignora că, în intervalul de timp parcurs, a intervenit şi o lege penală mai favorabilă, mari majorităţi a inculpaţilor.

Împrejurările anterior menţionate au justificat şi sporirea cu 1 (un) an închisoare a pedepselor aplicate inculpaţilor B., H. şi D. peste maximul special de 5 (cinci) ani de închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, în formă continuată, stabilirea pedepsei urmând a se face într-o singură etapă.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a executării pedepsei rezultante, cu referire la inculpaţii B., H., R., D. şi I., Curtea a arătat faptul că o altă modalitate de executare a pedepselor cu închisoarea aplicate, în afara celei cu executare efectivă, este exclusă de legea penală, având în vedere cuantumul pedepsei rezultate.

Referitor la inculpaţii A., K., N., J. şi V., raportat la posibilităţile de îndreptare ale inculpaţilor, persoane integrate social, la faptul că au fost atrase în săvârşirea infracţiunilor de inculpaţii B., H., D. şi I., pentru asigurarea echilibrului dintre protecţia societăţii prin menţinerea ordinii de drept, prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni de către aceşti inculpaţi şi menţinerea în comunitate a acestora, nu este necesară privarea de libertate, dispunându-se suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Natura faptelor, împrejurările şi modalitatea în care au fost comise, duc la concluzia că inculpaţii nu prezintă suficiente garanţii morale pentru a fi aleşi în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, urmând a interzice aceste drepturi: inculpatului A. ca şi pedeapsă accesorie; inculpaţilor B., H. şi D. ca şi pedeapsă complementară pe o durată de 5 (cinci) ani pe lângă pedeapsa principală aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, precum şi ca pedeapsă accesorie, ambele urmând a fi aplicate şi după stabilirea pedepsei principale rezultante, conform dispoziţiilor legale incidente; inculpaţilor R. şi I. ca şi pedeapsă complementară pe o durată de 2 (doi) ani pe lângă pedeapsa principală aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, precum şi ca pedeapsă accesorie, ambele urmând a fi aplicate şi după stabilirea pedepsei principale rezultante, conform dispoziţiilor legale incidente; inculpaţilor K. şi N., ca şi pedeapsă complementară pe o durată de 1 (un) an pe lângă pedeapsa principală aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, precum şi ca pedeapsă accesorie, ambele urmând a fi aplicate şi după stabilirea pedepsei principale rezultante, conform dispoziţiilor legale incidente.

Calitatea de avocat, folosită de inculpaţii D. şi R. la săvârşirea infracţiunilor, faptul că, deşi chemaţi, prin calitatea deţinută, să contribuie la înfăptuirea actului de justiţie, s-au folosit de calitatea în discuţie la săvârşirea infracţiunilor şi în vederea obţinerii de foloase patrimoniale justifică în privinţa celor doi inculpaţi aplicarea ca şi pedeapsă complementară pe o perioadă de 5 (cinci) ani, respectiv 2 (doi) ani şi accesorie a interzicerii dreptului de a exercita profesia de avocat, ambele urmând a fi aplicate şi după stabilirea pedepsei principale rezultante, conform dispoziţiilor legale incidente.

În privinţa persoanei juridice-inculpate S.C. O. S.R.L., Curtea a optat pentru pedeapsa complementară a suspendării activităţii pe o perioadă de 1 (un) an, având în vedere natura şi gravitatea infracţiunilor, faţă de împrejurările în care au fost săvârşite, astfel cum au fost reţinute de instanţă şi ilustrate anterior.

G. ACŢIUNEA CIVILĂ

Răspunderea civilă delictuală este definită ca o îndatorire a oricărei persoane de a respecta regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi de a nu aduce atingere, prin acţiunile ori prin inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.

Întemeiat legislativ pe dispoziţiile art. 1385 alin. (1) C. civ., art. 1349 alin. (2) C. civ. şi art. 1531 C. civ., principiul reparării integrale a prejudiciului exprimă cerinţa înlăturării tuturor consecinţelor dăunătoare ale faptei ilicite, în scopul restabilirii, pe cât posibil, a situaţiei anterioare. Importanţa prevederii în noul cod, a imperativului reparării integrale, este esenţială, deoarece finalitatea răspunderii civile rezidă tocmai în înlăturarea totală a consecinţelor dăunătoare ale faptei ilicite.

Restitutio in integrum, în sensul propriu al terminologiei, înseamnă o reparaţie integrală a pagubei; specificul responsabilităţii civile constă în restabilirea cât mai precisă, în măsura în care acest lucru este posibil, a echilibrului care a fost afectat prin cauzarea pagubei şi repunerea victimei în situaţia în care s-ar fi aflat, dacă actul prejudiciabil nu ar fi avut loc.

În răspunderea civilă delictuală, Curtea a reţinut că sunt două texte ale Noului C. civ. ce reglementează principiul reparaţiei integrale: persoana cu discernământ "răspunde de toate prejudiciile, fiind obligată să le repare integral" - art. 1349 alin. (2) şi "prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel"- art. 1385 alin. (1). Art. 1349 enunţă regula de principiu, iar art. 1385 şi următoarele detaliază conţinutul reparării integrale.

Curtea a reţinut că, în virtutea reparării integrale, la stabilirea întinderii despăgubirii nu se vor lua în calcul: starea materială a inculpatului, situaţia patrimonială a victimei, gravitatea culpei, împrejurarea că autorul a prevăzut sau nu producerea pagubei la momentul comiterii infracţiunii (se repară prejudiciile previzibile şi cele imprevizibile).

Curtea a arătat că, dacă la săvârşirea faptei au participat mai multe persoane, acestea sunt ţinute solidar la repararea integrală a pagubei. Valoarea reparaţiei cuvenite celui păgubit trebuie să fie echivalentul tuturor pierderilor suferite de acesta, în urma săvârşirii faptei prejudiciabile.

Inculpaţii şi-au asumat riscul tuturor consecinţelor generate de infracţiune şi respectiv a pagubelor, oricât de mare ar fi întinderea lor. S-a cerut ca, în momentul comiterii faptei, să fi prevăzut cu certitudine şi să fi urmărit producerea consecinţelor, să fi prevăzut ca eventualitate şi să fi acceptat producerea unor asemenea consecinţe ori, prevăzându-le ca eventualitate, să fi considerat fără temei că nu se vor produce sau să nu fi prevăzut deloc producerea lor, deşi trebuiau şi puteau să prevadă.

Curtea a arătat că, repararea integrală a pagubei este esenţială, deoarece finalitatea răspunderii civile rezidă tocmai în ştergerea totală a consecinţelor dăunătoare ale faptei ilicite. Rezoluţia nr. 75 a Consiliului Europei reaminteşte, în primul său articol, că persoana care a suferit un prejudiciu este îndreptăţită la repararea acestuia, astfel încât să fie repusă într-o situaţie cât mai apropiată de cea în care s-ar fi aflat, dacă paguba nu s-ar fi produs.

Curtea a reţinut că răspunderea solidară a autorilor este reglementată în art. 1369 C. civ. Persoanele care prin conduita lor, au contribuit, în orice mod, la cauzarea prejudiciului, prin săvârşirea faptei ilicite, răspund alături de autor. Instanţa a reţinut că se află în faţa principiului care integrează în cauzalitate toate acţiunile cu caracter ilicit, care au făcut posibilă, la modul real şi efectiv, comiterea faptei, care, în cele din urmă, a avut rolul de cauză a prejudiciului.

Cauzalitatea faptei ilicite include nu numai fapta autorului - cauza directă a pagubei - ci şi faptele care au făcut posibilă acţiunea cauzală, care i-au asigurat ori i-au agravat efectele. Unitatea cauză - condiţii - fundamentează răspunderea civilă a inculpaţilor. Principiul va fi luat în considerare, de sine stătător şi în acele ipoteze în care, fapta nu întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni, ci atrage doar răspunderea civilă.

Curtea a constatat că, dacă prejudiciul a fost cauzat prin fapta ilicită a mai multor persoane, acesta sunt ţinute solidar faţă de victimă. Reparaţia poate fi cerută de la oricare dintre codebitorii solidari, la dispoziţie fiind dreptul de regres prevăzut de art. 1384 C. civ. Persoanele solidar răspunzătoare pot fi cele care răspund pentru fapta proprie sau cele obligate să răspundă pentru altul, legea nedeosebind.

Curtea a reţinut că răspund solidar faţă de victimă, autorul şi participanţii la săvârşirea faptei ilicite.

Dreptul de regres aparţine celui care plăteşte pentru altul, în cazurile prevăzute de lege. "Cel care răspunde pentru fapta altuia se poate întoarce împotriva aceluia care a cauzat prejudiciul". Titularul dreptului de regres este cel care, răspunzând pentru fapta altei persoane, a achitat victimei despăgubirea.

Reparaţia se face în natură, respectiv prin acele mijloace care sunt cele mai aproape de specificul prejudiciului. Repararea în natură este concepută ca principiu de esenţa răspunderii civile, întrucât are aptitudinea de a repara în întregime paguba, prin restabilirea situaţiei anterioare producerii faptei ilicite. Noul C. civ. prevede că repararea pagubei prin echivalent bănesc se realizează dacă, repararea în natură nu este cu putinţă, ori dacă, victima nu este interesată de o asemenea modalitate de recuperare a pagubei.

Repararea prin echivalent este o modalitate subsidiară, iar regula care o guvernează este aceea de a asigura o echivalenţă perfectă între pagubă şi indemnizaţie. Despăgubirea se stabileşte prin acordul părţilor sau prin hotărâre judecătorească. Practica judiciară română, recentă, a statuat în sensul că "instanţa este datoare să verifice dacă tranzacţia părţilor nu urmăreşte un scop ilicit sau dacă nu este potrivnică legii şi intereselor părţilor ori dacă nu este rezultatul unui viciu de consimţământ".

Nu în ultimul rând la stabilirea despăgubirii s-a avut în vedere data producerii prejudiciului. Curtea a reţinut că o veritabilă reparare integrală se poate realiza doar dacă victima îşi restabileşte "la preţul zilei, situaţia patrimonială pe care o avea înainte de a fi păgubită". "Ştergerea consecinţelor prejudiciabile şi repunerea în situaţia anterioară înseamnă eliminarea riscului care rezultă din deprecierea monetară; riscul monetar este în sarcina pârâtului aşa cum se arată şi în doctrina franceză".

G.1. U.A.T. MIROSLAVA s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 2.000.000 EURO reprezentând contravaloarea trenului "E." (fapta descrisă la pct. I din actul de sesizare a instanţei)[dosar de urmărire penală/dosar Curtea de Apel Iaşi].

Inculpaţii B., H., D., J. şi I. au fost găsiţi vinovaţi de săvârşirea infracţiunii de înşelăciune [în forma complicităţii, în ceea ce o priveşte pe inculpata J.)] în legătură cu terenul în suprafaţă de 20.000 mp situat în extravilanul U.A.T. Miroslava, aparţinând domeniului privat al acestei unităţi administrativ-teritoriale, prejudiciul cauzat fiind reprezentat de contravaloarea terenului, stabilită prin expertiza tehnică judiciară de evaluare imobiliară efectuată în faza de urmărire penală la 881.200 EURO.

Prejudiciul este cert, actual, nerecuperat şi există legătura de cauzalitate între acesta şi faptele ilicite ale inculpaţilor care sunt în acelaşi timp şi infracţiuni.

Pe cale de consecinţă, în baza art. 19 C. proc. pen. raportat la art. 397 alin. (1) C. proc. pen. coroborat cu art. 1349 alin. (1) şi (2), art. 1357 şi urm. din C. civ., art. 1382 C. civ., Curtea a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă U.A.T. Miroslava şi a obligat, în solidar, pe inculpaţii B., H., D., J. ŞI I. la plata sumei de 881.200 EURO, în echivalent RON la cursul B.N.R. din ziua plăţii (fapta descrisă la pct. I din actul de sesizare).

Nu s-a putut dispune restituirea terenului în natură către partea civilă, chiar dacă sentinţa civilă nr. x din 4 septembrie 2007 A Judecătoriei Iaşi (dosar nr. x/2016), irevocabilă prin decizia civilă nr. x din 19 septembrie 2008 a Tribunalului Iaşi, sunt pronunţate în baza unor înscrisuri false şi declaraţii mincinoase, astfel cum s-a constatat prin prezenta hotărâre. Aceasta nu înseamnă că instanţa penală poate dispune pur şi simplu anularea celor două hotărâri judecătoreşti, această anulare fiind posibilă doar pe calea extraordinară de atac a revizuirii, exercitate în condiţiile C. proc. civ.

În plus, partea civilă U.A.T. Miroslava a optat pentru recuperarea pagubei prin echivalent. În doctrina judiciară, s-a arătat că întrucât noul C. proc. pen. nu mai reia dispoziţiile art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., iar dispoziţiile art. 19 alin. (5) C. proc. pen. prevăd că repararea prejudiciului material sau moral se face potrivit dispoziţiilor legii civile, repararea prejudiciului prin echivalent este posibilă inclusiv în cazurile în care repararea prejudiciului se poate face şi în natură (FFFFFF. în N. Volonciu, A.S. Uzlău, R. Moroşanu, C. Voicu, V. Văduva, G. Tudor, GGGGGG., T.-V. Gheorghe, C. Ghigheci, C.M. Chiriţă, Noul C. proc. pen. comentat, editura Hamangiu, Bucureşti, 2014, p. 80 - 81).

G.2. U.A.T. Municipiul Iaşi s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 208.780 EURO reprezentând contravaloarea trenului situat în municipiul Iaşi, strada x, FN, judeţul Iaşi (fapta descrisă la pct. III din actul de sesizare a instanţei) [dosar de urmărire penală].

Inculpaţii B., N., H., R., D., J. şi I. au fost găsiţi vinovaţi de săvârşirea infracţiunii de înşelăciune [în forma complicităţii, în ceea ce o priveşte pe inculpata J.] în legătură cu terenul în suprafaţă de 3212 mp situat în municipiul Iaşi, strada x, FN (fosta strada x, nr. 26), judeţul Iaşi şi aparţinând domeniului privat al acestei unităţi administrativ-teritoriale, prejudiciul cauzat fiind reprezentat de contravaloarea terenului, stabilită prin expertiza tehnică judiciară de evaluare imobiliară efectuată în faza de urmărire penală la 100.755 EURO.

Prejudiciul este cert, actual, nerecuperat şi există legătura de cauzalitate între acesta şi faptele ilicite ale inculpaţilor care sunt în acelaşi timp şi infracţiuni.

În baza art. 19 C. proc. pen. raportat la art. 397 alin. (1) C. proc. pen. coroborat cu art. 1349 alin. (1) şi (2), art. 1357 şi urm. din C. civ., art. 1382 C. civ., a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă U.A.T. Municipiul Iaşi şi a obligat, în solidar, pe inculpaţii B., N., H., R., D., I. ŞI J. la plata sumei de 100.755 EURO, în echivalent RON la cursul B.N.R. din ziua plăţii (fapta descrisă la pct. III din actul de sesizare).

Nu s-a putut dispune restituirea terenului în natură către partea civilă, chiar dacă sentinţa civilă nr. x din 13 aprilie 2007 a Judecătoriei Iaşi (dosar nr. x/2016), a fost casată prin decizia civilă nr. x din 17 octombrie 2008 a Tribunalului Iaşi, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare (în rejudecare, prin sentinţa civilă nr. x din 14 iunie 2010 pronunţată de Judecătoria Iaşi, irevocabilă la 21 iunie 2010, s-a constatat perimarea cererii), având în vedere că partea civilă U.A.T. Municipiul Iaşi a optat pentru recuperarea pagubei prin echivalent.

Curtea a reţinut şi că numitul PP. (căruia inculpatul H., acţionând în calitate de mandatar al tatălui său, inculpatul N., şi în conivenţă cu inculpatul B., i-a vândut suprafaţa de 1.577 mp din terenul situat în municipiul Iaşi, strada x, FN, judeţul Iaşi la preţul de 372.290 RON - echivalentul a 110.000 EURO) este un terţ dobânditor de bună-credinţă, având în vedere că a plătit, pentru aproximativ jumătate din suprafaţa de teren care a făcut obiectul activităţii infracţionale (1577 mp/110.000 EURO), o sumă superioară celei la care a fost evaluată întreaga suprafaţă a terenului (3212 mp/100.755 EURO).

G.3. şi G.4. Regia Naţională a Pădurilor Romsilva R.A., prin Direcţia Silvică Iaşi, a solicitat restituirea în natură a terenurilor situate în municipiul Iaşi, strada x, nr. 2, judeţul Iaşi (pe care l-a evaluat la 6.656.822,67 RON, cu T.V.A.) şi, respectiv, în municipiul Iaşi, strada x, nr. 86A, judeţul Iaşi (pe care l-a evaluat la 423.823,85 RON cu T.V.A.) [dosar de urmărire penală/dosar Curtea de Apel Iaşi].

În faza de judecată, a indicat că suprafaţa de teren forestier de 6272 mp, situată în strada x, nr. 2 (zona Sărărie), judeţul Iaşi, care a figurat în Amenajamentul silvic al HHHHHH., aflată în administrarea Ocolului Silvic Iaşi, a ieşit din evidenţa fondului forestier naţional, ca urmare a ocupării terenului de către persoana în favoarea căreia s-a aplicat sentinţa civilă nr. x din 19 martie 2007 pronunţată de Judecătoria Iaşi, în dosarul nr. x/2006, prin care instanţa a admis acţiunea formulată de N. în contradictoriu cu VV. şi a constatat dobândirea dreptului de proprietate, prin efectul uzucapiunii. Ulterior, suprafaţa de teren a fost înstrăinată numiţilor CCC. şi B., prin contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. x din 20 decembrie 2007 şi y din 29 mai 2008.

S-a arătat că prejudiciul adus fondului forestier proprietate publică a statului nu a fost recuperat până în prezent, fiind menţinută constituirea de parte civilă pentru contravaloarea terenului.

U.A.T. MUNICIPIUL IAŞI s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 188.160 EURO reprezentând contravaloarea trenului situat în municipiul Iaşi, strada x, nr. 2, judeţul Iaşi (fapta descrisă la pct. II din actul de sesizare a instanţei) şi cu suma de 16.196,88 EURO reprezentând contravaloarea trenului situat în municipiul Iaşi, strada x, nr. 86/A, judeţul Iaşi (fapta descrisă la pct. VI din actul de sesizare a instanţei) [dosar de urmărire penală].

Curtea a arătat că suprafaţa de 6.272 mp situată în municipiul Iaşi, strada x, nr. 2, judeţul Iaşi face parte din domeniul public al statului, aflându-se în administrarea Regiei Naţionale a Pădurilor Romsilva R.A. - Direcţia Silvică Iaşi (conform adresei nr. x din 10 februarie 2012 a Romsilva, suprafaţa în cauză face parte din amenajamentul silvic al Ocolului Silvic Iaşi - U.P.I. Copou, u.a.%19A, fiind înscrisă în Anexa nr. 3 la H.G. nr. 1705/2006 - dosar de urmărire penală).

Totodată, suprafaţa de 539,894 mp situată în municipiul Iaşi, strada x, NR. 86A, judeţul Iaşi face parte din amenajamentul Ocolului Silvic Ciurea, fiind proprietate publică a statului.

Suprafaţa a fost înscrisă în Amenajamentul silvic al Ocolului Silvic Ciurea, XXXXX., u.a. %33M1, aprobat prin Ordinul nr. 1036 din 1 iulie 2010 emis de Ministerul Mediului şi Pădurilor - [F: V1/66-72].

Curtea a făcut trimitere la dispoziţiile constituţionale privind inalienabilitatea bunurilor proprietate publică (art. 135 alin. (5) din Constituţie), prevăzută şi la art. 861 din Noul C. civ.

Cu toate acestea, nu s-a putut dispune restituirea terenurilor în natură către partea civilă Regia Naţională a Pădurilor Romsilva R.A. - Direcţia Silvică Iaşi, având în vedere că ele au fost dobândite în baza unor hotărâri judecătoreşti [sentinţa civilă nr. x din 19 martie 2007, irevocabilă prin nerecurare - dosar nr. x/2006 Judecătoria Iaşi (fapta descrisă la pct. II act de sesizare); sentinţa civilă nr. x din 25 februarie 2008, irevocabilă prin nerecurare - dosar nr. x/2007 Judecătoria Iaşi (fapta descrisă la pct. VI act de sesizare)], chiar şi în condiţiile în care sentinţele civile au fost pronunţate în baza unor înscrisuri false şi declaraţii mincinoase, astfel cum s-a constatat prin prezenta hotărâre.

Aceasta nu înseamnă că instanţa penală poate dispune pur şi simplu anularea celor două hotărâri judecătoreşti, această anulare fiind posibilă doar pe calea extraordinară de atac a revizuirii, exercitate în condiţiile C. proc. civ.

Aşadar, în acest moment, restabilirea situaţiei anterioare nu este posibilă, ea devenind realizabilă după revizuirea celor două sentinţe civile anterior menţionate. Există deschisă, de asemenea, calea acţiunii în revendicare imobiliară, imprescriptibilă, cadru procesual în care poate fi analizată şi buna credinţă sau reaua credinţă a terţilor dobânditori.

Pe cale de consecinţă, în baza art. 19 C. proc. pen. raportat la art. 397 alin. (1) C. proc. pen. coroborat cu art. 1349 alin. (1) şi (2), art. 1357 şi urm. din C. civ., art. 1382 C. civ., a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă Regia Naţională a Pădurilor Romsilva R.A. (prin Direcţia Silvică Iaşi) şi a obligat, în solidar, pe inculpaţii B., N., H., D., J. şi I. la plata sumei de 392.564 EURO, în echivalent RON la cursul B.N.R. din ziua plăţii (fapta descrisă la pct. II din actul de sesizare).

A respins, ca nefondată, acţiunea civilă formulată de U.A.T. Municipiul Iaşi în ceea ce priveşte terenul din municipiul Iaşi, strada x, nr. 2, judeţul Iaşi (fapta descrisă la pct. II din actul de sesizare), având în vedere că prejudiciul nu este localizat în patrimoniul acestei unităţi administrativ-teritoriale.

În baza art. 19 C. proc. pen. raportat la art. 397 alin. (1) C. proc. pen. coroborat cu art. 1349 alin. (1) şi (2), art. 1357 şi urm. din C. civ., art. 1382 C. civ., a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă Regia Naţională a Pădurilor Romsilva R.A. (prin Direcţia Silvică Iaşi) şi a obligat, în solidar, pe inculpaţii D. şi I. la plata sumei de 47.910 EURO, în echivalent RON la cursul B.N.R. din ziua plăţii (fapta descrisă la pct. VI din actul de sesizare).

În baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen., a lăsat nesoluţionată faţă de inculpata L. acţiunea civilă promovată în procesul penal de către partea civilă Regia Naţională a Pădurilor Romsilva R.A., prin Direcţia Silvică Iaşi.

A respins, ca nefondată, acţiunea civilă formulată de U.A.T. MUNICIPIUL IAŞI în ceea ce priveşte terenul din municipiul Iaşi, strada x, nr. 86A, judeţul Iaşi (fapta descrisă la pct. VI din actul de sesizare), având în vedere că prejudiciul nu este localizat în patrimoniul acestei unităţi administrativ-teritoriale.

A respins, ca nefondată, acţiunea civilă formulată de U.A.T. MUNICIPIUL Iaşi în ceea ce priveşte terenul din municipiul IAŞI, strada x, nr. 3, judeţul Iaşi (fapta descrisă la pct. IV act de sesizare), întrucât nu s-a produs vreun prejudiciu.

A respins, ca nefondată, acţiunea civilă formulată de U.A.T. MUNICIPIUL Iaşi în ceea ce priveşte terenul din municipiul IAŞI, strada x, nr. 3A, judeţul Iaşi (fapta descrisă la pct. V act de sesizare), întrucât nu s-a produs vreun prejudiciu.

H. MĂSURA DE SIGURANŢĂ A CONFISCĂRII SPECIALE.

MĂSURI ASIGURATORII (instituire/menţinere)

Potrivit art. 118 alin. (1) C. pen. 1969, sunt supuse confiscării speciale:

a) bunurile produse prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală;

b) bunurile care au fost folosite, în orice mod, la săvârşirea unei infracţiuni, dacă sunt ale infractorului sau dacă, aparţinând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor. Această măsură nu poate fi dispusă în cazul infracţiunilor săvârşite prin presă;

c) bunurile produse, modificate sau adaptate în scopul săvârşirii unei infracţiuni, dacă au fost utilizate la comiterea acesteia şi dacă sunt ale infractorului. Când bunurile aparţin altei persoane confiscarea se dispune dacă producerea, modificarea sau adaptarea a fost efectuată de proprietar ori de infractor cu ştiinţa proprietarului;

d) bunurile care au fost date pentru a determina săvârşirea unei fapte sau pentru a răsplăti pe făptuitor;

e) bunurile dobândite prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia;

f) bunurile a căror deţinere este interzisă de lege.

În cazul prevăzut în alin. (1) lit. b), dacă valoarea bunurilor supuse confiscării este vădit disproporţionată faţă de natura şi gravitatea infracţiunii, se dispune confiscarea în parte, prin echivalent bănesc, ţinând seama de urmarea infracţiunii şi de contribuţia bunului la producerea acesteia (alin. (2).

În cazurile prevăzute în alin. (1) lit. b) şi c), dacă bunurile nu pot fi confiscate, întrucât nu sunt ale infractorului, iar persoana căreia îi aparţin nu a cunoscut scopul folosirii lor, se confiscă echivalentul în bani al acestora (alin. (3).

Dacă bunurile supuse confiscării nu se găsesc, în locul lor se confiscă bani şi bunuri până la concurenţa valorii acestora (alin. (4).

Se confiscă, de asemenea, bunurile şi banii obţinuţi din exploatarea sau folosirea bunurilor supuse confiscării, cu excepţia bunurilor prevăzute în alin. (1) lit. b) şi c) (alin. (5).

Cazurile de confiscare specială prevăzute de C. pen. 1969 au fost preluate cu anumite modificări în noul C. pen., fiind adăugat şi un nou caz de confiscare.

Astfel, în cazul alin. (1) lit. b) au fost adăugate, pe lângă bunurile care au fost folosite la săvârşirea faptei, acele bunuri care au fost destinate a fi folosite la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală. În această din urmă categorie, se pot include bunurile care au fost pregătite sau adaptate în scopul realizării faptei sau situaţia în care făptuitorul şi-a procurat un obiect care ar fi fost util la săvârşirea faptei, dar nu a mai fost necesară folosirea lui.

O categorie nouă de bunuri care pot fi supuse confiscării a fost reglementată de lit. c), respectiv bunurile care au fost folosite, imediat după săvârşirea faptei, pentru a asigura scăparea făptuitorului sau păstrarea folosului ori a produsului obţinut (spre exemplu, autovehiculul folosit de către făptuitor pentru a fugi de la locul faptei). Bunul nu va fi confiscat dacă nu aparţine făptuitorului, iar proprietarul nu a ştiut scopul folosirii lui (spre exemplu, după săvârşirea unui furt din buzunarul victimei, inculpatul se urcă într-un taxi şi pleacă de la locul faptei pentru a nu fi prins).

Alin. (3) reglementează situaţia bunurilor care se încadrează la lit. b) şi c) care nu aparţin făptuitorului, iar proprietarul nu a cunoscut scopul folosirii lor, urmând ca în acest caz să se confişte de la făptuitor echivalentul în bani, cu respectarea pragului de vădită disproporţionalitate prev. în alin. (2). Ca excepţie, cu privire la bunurile produse, modificate sau adaptate în scopul săvârşirii faptei, va fi dispusă confiscarea de la inculpat a întregii contravalori a bunului, indiferent dacă aceasta ar fi vădit disproporţionată faţă de natura şi gravitatea faptei.

Noul C. pen. nu a mai menţinut limitarea generală a măsurii confiscării din C. pen. anterior, putându-se dispune confiscarea bunului chiar dacă acesta face parte din mijloacele de existenţă, de trebuinţă zilnică ori de exercitare a profesiei infractorului sau a persoanei asupra căreia ar putea opera măsura confiscării speciale.

Art. 249 alin. (1) C. proc. pen. prevede că procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecăţii, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanţă sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune.

Măsurile asigurătorii constau în indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile, prin instituirea unui sechestru asupra acestora (alin. (2).

Măsurile asigurătorii pentru garantarea executării pedepsei amenzii se pot lua numai asupra bunurilor suspectului sau inculpatului (alin. (3).

Măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale sau confiscării extinse se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate (alin. (4).

Măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune şi pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului şi ale persoanei responsabile civilmente, până la concurenţa valorii probabile a acestora (alin. (5).

Măsurile asigurătorii prevăzute la alin. (5) se pot lua, în cursul urmăririi penale, al procedurii de cameră preliminară şi al judecăţii, şi la cererea părţii civile. Măsurile asigurătorii luate din oficiu de către organele judiciare prevăzute la alin. (1) pot folosi şi părţii civile (alin. (6).

Conform art. 32 din Legea nr. 656/2002, republicată, în cazul în care s-a săvârşit o infracţiune de spălare a banilor sau de finanţare a actelor de terorism, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie.

Conform art. 33 din acelaşi act normativ (alin. (1) în cazul infracţiunilor de spălare a banilor şi de finanţare a actelor de terorism se aplică dispoziţiile art. 118 din C. pen. din 1969 privind confiscarea bunurilor. (alin. (2) Dacă bunurile supuse confiscării nu se găsesc, se confiscă echivalentul lor în bani sau bunurile dobândite în locul acestora. (alin. (3) Veniturile sau alte beneficii materiale obţinute din bunurile prevăzute la alin. (2) se confiscă. (alin. (4) Dacă bunurile supuse confiscării nu pot fi individualizate faţă de bunurile dobândite în mod legal, se confiscă bunuri până la concurenţa valorii bunurilor supuse confiscării. (alin. (5) Dispoziţiile alin. (4) se aplică în mod corespunzător şi veniturilor sau altor beneficii materiale obţinute din bunurile supuse confiscării, ce nu pot fi individualizate faţă de bunurile dobândite în mod legal. (alin. (6) Pentru a garanta ducerea la îndeplinire a confiscării bunurilor, este obligatorie luarea măsurilor asigurătorii prevăzute de C. proc. pen.

Din interpretarea acestor dispoziţii legale, prin raportare la specificul şi la finalitatea a însuşi actului normativ în care sunt inserate, s-a dedus că măsura de siguranţă a confiscării speciale instituită prin dispoziţiile art. 33 alin. (1)-(5) din Legea nr. 656/2002, republicată, şi măsurile asiguratorii pe care organele judiciare au obligaţia să le ia, conform art. 33 alin. (6) din aceeaşi lege, pentru a se garanta aducerea la îndeplinire a măsurii confiscării, au un caracter special, dat, pe de o parte, de specificul infracţiunii de spălare de bani prevăzută de art. 29 din Legea nr. 656/2002 care vizează combaterea ascunderii sau disimulării originii ilicite a unor bunuri, în regulă generală prin mascarea în operaţiuni juridice puse pe seama unor persoane neimplicate penal, iar, pe de altă parte, de însăşi natura de lege specială a Legii nr. 656/2002, care reglementează un segment specific de relaţii sociale - relaţiile sociale referitoare la prevenirea şi combaterea spălării banilor.

Pe cale de consecinţă, în baza art. 112 alin. (1) lit. d) noul C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 3.000 Euro de la inculpatul D. [sumă plătită de inculpata L. cu titlu de onorariu în contul ajutorului dat - fapta descrisă la pct. VI din actul de sesizare] şi a sumei de 500 RON de la inculpata I. sumă plătită de inculpata L. cu titlu de răsplată în contul ajutorului dat (fapta descrisă la pct. VI din actul de sesizare).

În baza art. 118 alin. (1) lit. e) şi alin. (5) noul C. pen., s-a confiscat de la inculpatul H. autoturismul marca P., cu numărul de identificare x, de culoare alb, an fabricaţie 2007, număr carte de identitate a autovehiculului x, identificate în procesul-verbal de aplicare a sechestrului asigurător din 23 ianuarie 2012 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi.

În temeiul dispoziţiilor art. 33 alin. (1), (2) şi 4 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, cu modificările şi completările ulterioare (forma în vigoare anterior datei de 1 februarie 2014, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A.; forma în vigoare ulterior datei de 1 februarie 2014 în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii B., H. şi D.), raportat la art. 112 alin. (1) lit. e) şi alin. (5) noul C. pen. (în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii B., H. şi D.)/art. 118 alin. (1) lit. e) şi alin. (4) C. pen. din 1969 (în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A.), s-a dispus confiscarea:

- de la inculpatul A.: cota indiviză dintr-un teren arabil în suprafaţă de 10.000 mp, situat în extravilanul comunei Miroslava, judeţul Iaşi, cu număr cadastral x, înscris în cartea funciară a U.A.T. Miroslava, judeţul Iaşi cu numărul x, aflat în proprietatea inculpatului A., pentru care s-a luat inscripţia ipotecară prin încheierea nr. x din 25 ianuarie 2012 a B.C.P.I. Iaşi; cotei indivize dintr-un teren în suprafaţă de 112 mp şi construcţie (casă), situate în intravilanul municipiului IAŞI, judeţul Iaşi, cu număr cadastral x şi 13371-C1, înscris în cartea funciară a U.A.T. IAŞI cu numărul x, aflat în proprietatea inculpatului A., pentru care s-a luat inscripţia ipotecară prin încheierea nr. x din 25 ianuarie 2012 a B.C.P.I. IAŞI; sumei de 220.300 EURO de la inculpatul A. [(echivalentul suprafeţei de 5.000 mp) din suma de 881.200 EURO, valoarea terenului în suprafaţă de 20.000 mp din extravilanul U.A.T. Miroslava, teren ce a fost supus, ulterior dobândirii de membrii asocierii infracţionale, unor acţiuni de spălare, care se circumscriu infracţiunii de spălare de bani prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu referire la art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen./art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969];

- de la inculpatul B.: sumei de 328.462 EURO [196.282 EURO din suma de 392.564 EURO - valoarea terenului din municipiul Iaşi, strada x, nr. 2, judeţul Iaşi, teren ce a fost supus, ulterior dobândirii de membrii asocierii infracţionale, unor acţiuni de spălare, care se circumscriu infracţiunii de spălare de bani prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu referire la art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen./art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969; 132.180 EURO reprezentând echivalentul diferenţei de 3.000 mp din suma de 881.200 EURO - valoarea terenului în suprafaţă de 20.000 mp din extravilanul U.A.T. Miroslava, teren ce a fost supus, ulterior dobândirii de membrii asocierii infracţionale, unor acţiuni de spălare, care se circumscriu infracţiunii de spălare de bani prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu referire la art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen./art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969], precum şi cota indiviză de 7/10 dintr-un teren arabil în suprafaţă de 10.000 mp situat în extravilanul comunei Miroslava, judeţul Iaşi, cu număr cadastral x, înscris în cartea funciară a U.A.T. Miroslava cu numărul x, aflat în proprietatea inculpatului B., pentru care s-a luat inscripţia ipotecară prin încheierea numărul x din 25 ianuarie 2012 B.C.P.I. IAŞI;

- sumei de 257.682 EURO de la inculpatul H. [196.282 EURO din suma de 392.564 EURO - valoarea terenului din municipiul Iaşi, strada x, nr. 2, judeţul Iaşi, teren ce a fost supus, ulterior dobândirii de membrii asocierii infracţionale, unor acţiuni de spălare, care se circumscriu infracţiunii de spălare de bani prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu referire la art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen./art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969; 61.400 EURO suma introdusă în circuitul financiar al inculpatei S.C. O. S.R.L. IAŞI];

- sumei de 28.000 EURO de la inculpatul D. [inculpatul a împrumutat de la EE. suma de 20.000 EURO, în baza antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea numărul x din 16 septembrie 2009 (semnat la solicitarea inculpatului de martora C.), garantând restituirea sumei împrumutate cu terenul în cauză, teren (3.000 mp) pe care ulterior l-a cedat martorului EE. în contul împrumutului şi a sumei de 8.000 EURO, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea numărul x din 1 aprilie 2010].

Curtea a arătat că obiect al spălării l-au constituit suprafeţele de 20.000 mp situată în extravilanul U.A.T. Miroslava (fapta descrisă la pct. I act de sesizare), respectiv 6.272 mp situată în intravilanul municipiului Iaşi, strada x, nr. 2, judeţul Iaşi (zona SĂRĂRIEI) (fapta descrisă la pct. II act de sesizare) în întregime. A apreciat, totodată, că se impune confiscarea de la inculpaţii A. şi B. (fapta descrisă la pct. I act de sesizare), respectiv B. şi H. (fapta descrisă la pct. II act de sesizare), în natură, în măsura în care a fost posibil, iar diferenţa prin echivalent bănesc, în cote egale.

Curtea a luat măsura confiscării şi, de asemenea, a menţinut măsurile asiguratorii în privinţa suprafeţelor de teren din municipiului Iaşi, strada x, nr. 2, judeţul Iaşi (zona SĂRĂRIEI) (fapta descrisă la pct. II act de sesizare), respectiv a menţinut măsura asiguratorie în privinţa suprafeţei de teren din municipiului Iaşi, strada x, nr. 86A, judeţul Iaşi (fapta descrisă la pct. VI act de sesizare) deşi bunurile fac parte din domeniul public al statului, şi prin urmare au caracter insesizabil, cât timp, în prezentul cadru procesual, pentru considerentele deja expuse la soluţionarea acţiunii civile, nu pot fi desfiinţate hotărârile judecătoreşti care au stat la baza dobândirii imobilelor de membrii asocierii infracţionale.

În temeiul dispoziţiilor art. 33 alin. (1), (2) şi 4 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. din 1969, a dispus confiscarea următoarelor bunuri de la inculpata S.C. O. S.R.L. IAŞI:

- autovehiculul marca P., tipul A8, cu număr de înmatriculare x, număr de identificare x, an fabricaţie 2006, culoare negru, proprietate a S.C. O. S.R.L. Iaşi (număr de înregistrare la Oficiul Registrului Comerţului x/2004, C.U.I. x, cu sediul în municipiul Iaşi, strada x, nr. 6, judeţul Iaşi)

- autovehiculul marca P., tipul A8, cu număr de înmatriculare x, număr de identificare x, an fabricaţie 2004, culoare - albastru nocturn, efect perlă, proprietate a S.C. O. S.R.L. Iaşi (număr de înregistrare la Oficiul Registrului Comerţului x/2004, C.U.I. x, cu sediul în municipiul Iaşi, strada x, nr. 6, judeţul Iaşi).

Curtea a arătat că, în privinţa autovehiculului marca P., tipul A8, cu nr. de înmatriculare x, nr. de identificare x, an fabricaţie 2006, culoare negru, proprietate a S.C. O. S.R.L. Iaşi (număr de înregistrare la Oficiul Registrului Comerţului x/2004, C.U.I. x, cu sediul în municipiul Iaşi, strada x, nr. 6, judeţul Iaşi) şi a autovehiculului marca P., tipul A8, cu număr de înmatriculare x, număr de identificare x, an fabricaţie 2004, culoare - albastru nocturn, efect perlă, proprietate a S.C. O. S.R.L. Iaşi (număr de înregistrare la Oficiul Registrului Comerţului x/2004, C.U.I. x, cu sediul în municipiul Iaşi, strada x, nr. 6, judeţul Iaşi) nu a putut fi luată din nou măsura de indisponibilizare a sechestrului asigurător, întrucât măsură asiguratorie a fost ridicată prin încheierea din 26 februarie 2015 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori - noul C. proc. pen . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ., modificată prin încheierea nr. x din 27 martie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2012.

În baza art. 397 alin. (5) C. proc. pen. raportat la dispoziţiile art. 25 alin. (5) C. proc. pen., s-au menţinut măsurile asiguratorii (sechestru asigurător şi poprire) instituite faţă de inculpata L. prin Ordonanţa nr. x/P/2009 din 9 februarie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi asupra imobilului identificat în procesul-verbal de aplicare a sechestrului asigurător din 9 februarie 2012 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi, respectiv cota indiviză de 67% din terenul în suprafaţă de 540 mp şi construcţia (casă), situate în intravilanul municipiului Iaşi, judeţul Iaşi, cu număr cadastral x şi 123625-C1, înscrise în cartea funciară a U.A.T. Iaşi cu nr. x, pentru care s-a luat inscripţia ipotecară prin încheierea nr. x din 16 februarie 2012 a B.C.P.I. IAŞI, precum şi asupra conturilor identificate pe numele inculpatei L. la IIIIII. S.A., conform adresei nr. x din 16 februarie 2012, până la concurenţa sumei de 47.910 EURO.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., s-au menţinut:

- măsurile asigurătorii (sechestru asigurător şi poprire) dispuse faţă de inculpatul A. prin Ordonanţa nr. x/P/2009 din 23 ianuarie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi asupra: cotei indivize dintr-un teren arabil în suprafaţă de 10.000 mp, situat în extravilanul comunei Miroslava, judeţul Iaşi, cu număr cadastral x, înscris în cartea funciară a U.A.T. Miroslava, judeţul Iaşi cu numărul x, aflat în proprietatea inculpatului A., pentru care s-a luat inscripţia ipotecară prin încheierea nr. x din 25 ianuarie 2012 a B.C.P.I. IAŞI; cotei indivize dintr-un teren în suprafaţă de 112 mp şi construcţie (casă), situate în intravilanul municipiului Iaşi, judeţul Iaşi, cu număr cadastral x şi 13371 - C1, înscris în cartea funciară a U.A.T. Iaşi cu numărul x, aflat în proprietatea inculpatului A., pentru care s-a luat inscripţia ipotecară prin încheierea nr. x din 25 ianuarie 2012 a B.C.P.I. IAŞI [ambele identificate în procesul-verbal de aplicare a sechestrului asigurător din 23 ianuarie 2012 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi ]; sumei de 1,16 RON aflată în conturile identificate pe numele inculpatului A. la JJJJJJ. S.A, până la concurenţa sumei de 440.600 EURO şi 7.500 RON, în vederea confiscării speciale şi pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare;

- măsurile asigurătorii (sechestru asigurător şi poprire) dispuse faţă de inculpatul B. prin Ordonanţa nr. x/P/2009 din 23 ianuarie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi asupra imobilelor identificate în procesul-verbal de aplicare a sechestrului asigurător din 23 ianuarie 2012 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi, respectiv: cota indiviză de 7/10 din teren arabil în suprafaţă de 10.000 mp situat în extravilanul comunei Miroslava, judeţul Iaşi, cu număr cadastral x, înscris în cartea funciară a U.A.T.

Miroslava cu numărul x, aflat în proprietatea inculpatului B., pentru care s-a luat inscripţia ipotecară prin încheierea nr. x din 25 ianuarie 2012 B.C.P.I. Iaşi; cota de 1/1 din teren în suprafaţă de 1395 mp situat în intravilanul municipiului Iaşi, judeţul Iaşi, cu număr cadastral x, înscris în cartea funciară a U.A.T. IAŞI cu numărul x aflat în proprietatea inculpatului B., pentru care s-a luat inscripţia ipotecară prin încheierea nr. x din 25 ianuarie 2012 B.C.P.I. Iaşi; cota de 1/1 din teren în suprafaţă de 1395 mp situat în intravilanul municipiului Iaşi, judeţul Iaşi, cu număr cadastral x, înscris în cartea funciară a U.A.T.

IAŞI cu numărul x aflat în proprietatea inculpatului B., pentru care s-a luat inscripţia ipotecară prin încheierea nr. x din 25 ianuarie 2012 B.C.P.I. Iaşi; cota de 1/1 din teren în suprafaţă de 1396 mp situat în intravilanul municipiului Iaşi, judeţul Iaşi, cu număr cadastral x, înscris în cartea funciară a U.A.T. Iaşi cu numărul x aflat în proprietatea inculpatului B., pentru care s-a luat inscripţia ipotecară prin încheierea nr. x din 25 ianuarie 2012 B.C.P.I. IAŞI; cota indiviză de 173 mp din teren situat în intravilanul municipiului Iaşi, judeţul Iaşi, cu număr cadastral x, înscris în cartea funciară a U.A.T.

IAŞI cu numărul x aflat în proprietatea inculpatului B., pentru care s-a luat inscripţia ipotecară prin încheierea nr. x din 25 ianuarie 2012 B.C.P.I. IAŞI; suma de 3,63 RON, aflată în conturilor identificate pe numele inculpatului la KKKKKK. NV AMSTERDAM, până la concurenţa sumei de 2.011.401 EURO şi 15.000 RON, în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune, confiscării speciale şi pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare;

- măsurile asigurătorii (sechestru asigurător şi poprire) dispuse faţă de inculpatul H. prin Ordonanţa nr. x/P/2009 din 23 ianuarie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi asupra: construcţiei (casă) şi un teren aferent în suprafaţă de 178,45 mp, situate în municipiului Iaşi, strada x, nr. 10, judeţul Iaşi, cu număr cadastral x, 8106/C1/0 şi 8106/C1-1, înscris în cartea funciară a U.A.T. Iaşi cu nr. x, aflat în proprietatea inculpatului H., pentru care s-a luat inscripţia ipotecară prin încheierea nr. x din 25 ianuarie 2012 B.C.P.I. IAŞI; autoturismului marca P., cu numărul de identificare x, de culoare alb, an fabricaţie 2007, număr carte de identitate a autovehiculului x [ambele identificate în procesul-verbal de aplicare a sechestrului asigurător din 23 ianuarie 2012 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi ]; sumei de 3,90 USD, aflată în conturilor identificate pe numele inculpatului la LLLLLL..; sumei de 1,50 RON, aflată în conturilor identificate pe numele inculpatului la KKKKKK. S.A.; sumelor ce urmează a fi încasate de inculpat de la fundaţia "MMMMMM.", în baza contractului de închiriere încheiat cu inculpatul pentru imobilul din municipiul Iaşi, strada x, nr. 10, judeţul Iaşi, până la concurenţa sumei de 1.632.201 EURO şi 15.000 RON, în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune, confiscării speciale şi pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare;

- măsurile asigurătorii (sechestru asigurător şi poprire) dispuse faţă de inculpatul D. prin Ordonanţele nr. x/P/2009 din 23 ianuarie 2012 şi din 9 februarie 2012 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi asupra: cotei indivize din terenul categoria construcţii, în suprafaţă de 585,72 mp, şi construcţie (casă), amplasată pe acesta, situat în intravilanul municipiului Iaşi, strada x, nr. 7A, judeţul Iaşi, cu număr cadastral x şi 16080-C1, înscris în cartea funciară a U.A.T. Iaşi cu nr. x, pentru care s-a luat inscripţia ipotecară prin încheierea nr. x din 25 ianuarie 2012 B.C.P.I. IAŞI, identificat în procesul-verbal de aplicare a sechestrului asigurător din 23 ianuarie 2012 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi; conturilor identificate pe numele inculpatului la LLLLLL.. şi NNNNNN. S.A., până la concurenţa sumei de 1.453.429 EURO şi 15.000 RON, în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune, confiscării speciale şi pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare;

- măsurile asigurătorii (sechestru asigurător şi poprire) dispuse faţă de inculpata I. prin Ordonanţele nr. x/P/2009 din 23 ianuarie 2012 şi din 9 februarie 2012 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi asupra: cotei indivize din apartamentul situat în municipiul Iaşi, strada x, nr. 6, apartament 14, judeţul Iaşi, pentru care s-a luat inscripţia ipotecară prin încheierea nr. x din 30 ianuarie 2012 a B.C.P.I. IAŞI, identificat în procesul-verbal de aplicare a sechestrului asigurător din 23 ianuarie 2012 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi; sumei de 40,80 RON aflată în conturile deţinute de inculpata I. la LLLLLL..; conturilor deţinute de inculpata I. la OOOOOO., până la concurenţa sumei de 1.422.429 EURO şi 10.500 RON în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune şi pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare.

I. DESFIINŢARE ÎNSCRISURI FALSIFICATE

Având în vedere considerentele expuse la situaţia de fapt şi prin conformare la dispoziţiile art. 25 alin. (3) C. proc. pen. combinat cu dispoziţiile art. 404 alin. (4) C. proc. pen., Curtea a dispus, în mod inevitabil, restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunilor anterior menţionate, prin desfiinţarea înscrisurilor false întocmite de către inculpaţi, înscrisuri care au stat la baza activităţii infracţionale şi care au contribuit la săvârşirea infracţiunilor.

În funcţie de toate elementele sus-menţionate, pe calea Sentinţei penale nr. x/2017 din 8 august 2017 a Curţii de Apel Iaşi s-au dispus următoarele:

I. INCULPATUL A.

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., prin rechizitoriul nr. x/2009 din 10 decembrie 2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi din infracţiunea de spălare de bani prevăzută de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002m cu referire la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969 în infracţiunea de spălare de bani prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, forma în vigoare anterior datei de 1 februarie 2014, cu referire la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.

S-au respins, ca nefondate, cererile de schimbare a încadrării juridice contrare.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul A. pentru participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. 1969 cu referire la art. 289 alin. (1) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen., urmare a faptului că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale, în condiţiile art. 124 C. pen. 1969 raportat la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. 1969.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. cetăţean român, fără antecedente penale, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, forma în vigoare anterior datei de 1 februarie 2014, cu referire la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.

În baza art. 71 C. pen. 1969, s-a interzis inculpatului A. exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice) şi lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat) C. pen. 1969 pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 86 indice 1 alin. (1) C. pen. 1969, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 (trei) ani închisoare pe un termen de încercare de 6 (şase) ani, stabilit în condiţiile art. 862 alin. (1) C. pen. 1969, termen care se socoteşte de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, conform art. 862 alin. (2) C. pen. 1969 raportat la art. 82 alin. (3) C. pen. 1969.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen. 1969, inculpatul A. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Iaşi, la datele fixate de acest serviciu;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

Datele prevăzute la lit. b), c) şi d) se comunică Serviciului de Probaţiune Iaşi, conform art. 863 alin. (2) C. pen. 1969.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. 1969, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii s-a dispus a se suspenda şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului A. asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. 1969 privind revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul neîndeplinirii, cu rea-credinţă, a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege ori obligaţiilor stabilite de instanţă, asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. 1969 privind revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în cadrul termenului de încercare stabilit şi asupra dispoziţiilor art. 84 C. pen. 1969 privind revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul neexecutării obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când cel condamnat dovedeşte că nu a avut putinţa de a îndeplini acele obligaţii.

II. INCULPATUL B.

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B., prin rechizitoriul nr. x/2009 din 10 decembrie 2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi din infracţiunile de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni (iniţiere) prev. de art. 323 alin. (2) C. pen. 1969 cu referire la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969, înşelăciune, în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi referire la art. 13 alin. (12) din O.U.G. nr. 43/2002, spălare de bani, în formă continuată, prev. de art. 23 lit.

b) din Legea nr. 656/2002 cu referire la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectual, în formă continuată, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. 1969 cu trimitere la art. 289 C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, uz de fals, în formă continuată, prev. de art. 291 C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi instigare la infracţiunea de mărturie mincinoasă, în formă continuată, prev. de art. 25 C. pen. 1969 raportat la art. 260 alin. (1) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, toate cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen. 1969 în infracţiunile de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) noul C. pen. cu referire la art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen., înşelăciune, în formă continuată, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (8 acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen. (în privinţa faptelor descrise la pct. I, II, III, IV şi V act de sesizare), spălare de bani, în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit.

b) din Legea nr. 656/2002, forma în vigoare de la data de 1 februarie 2014, cu referire la art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (două acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen. (în privinţa faptelor descrise la pct. I şi II act de sesizare), participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectual, în formă continuată, prev. de art. 52 alin. (3) noul C. pen. cu referire la art. 321 alin. (1) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (două acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen., uz de fals, în formă continuată, prev. de art. 323 noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (două acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen. şi instigare la infracţiunea de mărturie mincinoasă, în formă continuată, prev. de art. 47 noul C. pen. raportat la art. 273 alin. (1) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (două acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) noul C. pen.

S-au respins, ca nefondate, cererile de schimbare a încadrării juridice contrare.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul B. pentru instigare la săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, în formă continuată, prev. de art. 47 noul C. pen. raportat la art. 273 alin. (1) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (două acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen., urmare a faptului că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale, în condiţiile art. 155 alin. (4) noul C. pen. raportat la art. 154 alin. (1) lit. d) şi 2 noul C. pen.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B. cetăţean român, fără antecedente penale, la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) noul C. pen. cu referire la art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.

În baza art. 67 alin. (2) noul C. pen., s-a aplicat inculpatului B. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pe o durată de 5 (cinci) ani.

În baza art. 65 alin. (1) noul C. pen., s-a aplicat inculpatului B. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat).

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B. la următoarele pedepse:

- 6 (şase) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, în formă continuată, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (opt acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen. (în privinţa faptelor descrise la pct. I, II, III, IV şi V act de sesizare);

- 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, forma în vigoare de la data de 1 februarie 2014, cu referire la art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (două acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen. (în privinţa faptelor descrise la pct. I şi II act de sesizare);

- 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare pentru participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, în formă continuată, prev. de art. 52 alin. (3) noul C. pen. cu referire la art. 321 alin. (1) Noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (două acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen.

- 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, în formă continuată, prev. de art. 323 noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (două acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) teza I noul C. pen. coroborat cu art. 39 alin. (1) lit. b) noul C. pen., s-au contopit pedepsele de 6 (şase) ani închisoare (o pedeapsă), 4 (patru) ani închisoare (două pedepse), 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare (două pedepse) în pedeapsa cea mai grea de 6 (şase) ani închisoare, la care adaugă un spor de 1/3 din pedepsele de 4 (patru) ani închisoare (două pedepse) şi 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare (două pedepse), respectiv 3 (trei) ani şi 8 (opt) luni închisoare, în final inculpatul B. urmând să execute pedeapsa de 9 (nouă) ani şi 8 (opt) luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (1) noul C. pen., s-a aplicat inculpatului B. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pe o durată de 5 (cinci) ani, care se va executa în condiţiile prev. de art. 68 alin. (1) lit. c) noul C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) noul C. pen. raportat la art. 45 alin. (1) noul C. pen., s-a aplicat inculpatului B. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat), care se va executa în condiţiile prev. de art. 65 alin. (3) noul C. pen.

III. INCULPATUL K.

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului K., prin rechizitoriul nr. x/2009 din 10 decembrie 2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi din infracţiunile de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni (aderare) prev. de art. 323 alin. (2) C. pen. 1969 cu referire la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969 şi tentativă la infracţiunea de înşelăciune, în formă continuată, prev. de art. 20 C. pen. 1969 raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. 1969 în infracţiunile de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) noul C. pen. cu referire la art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen. şi tentativă la infracţiunea de înşelăciune, în formă continuată, prev. de art. 32 alin. (1) noul C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (trei acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen. (în privinţa faptei descrisă la pct. V act de sesizare), ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) noul C. pen.

S-au respins, ca nefondate, cererile de schimbare a încadrării juridice contrare.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul K. cetăţean român, fără antecedente penale, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) noul C. pen. cu referire la art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.

În baza art. 67 alin. (2) noul C. pen., s-a aplicat inculpatului K. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pe o durată de 1 (un) an.

În baza art. 65 alin. (1) noul C. pen., s-a aplicat inculpatului K. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat).

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul K. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru tentativă la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, în formă continuată, prev. de art. 32 alin. (1) noul C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (trei acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen. (în privinţa faptei descrisă la pct. V act de sesizare).

În baza art. 38 alin. (1) teza I noul C. pen. coroborat cu art. 39 alin. (1) lit. b) noul C. pen., s-au contopit pedepsele de 1 (un) an închisoare (două pedepse), în pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din pedeapsa de 1 (un) an închisoare, respectiv 4 (patru) luni închisoare, în final inculpatul K. urmând să execute pedeapsa de 1 (un) an şi 4 (patru) luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (1) noul C. pen., s-a aplicat inculpatului K. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pe o durată de 1 (un) an, care se va executa în condiţiile prev. de art. 68 alin. (1) lit. b) noul C. pen., respectiv de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 45 alin. (5) noul C. pen. raportat la art. 45 alin. (1) noul C. pen., s-a aplicat inculpatului K. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat), care se va executa în condiţiile în care pedeapsa principală devine executabilă.

În baza art. 91 alin. (1) noul C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 (un) an şi 4 (patru) luni închisoare pe o durată de 2 (doi) ani ce constituie termen de supraveghere în condiţiile art. 92 alin. (1) noul C. pen., care se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, conform art. 92 alin. (2) noul C. pen.

În temeiul art. 93 alin. (1) noul C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul K. trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Braşov, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) noul C. pen., s-a impus inculpatului K. să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune Braşov sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) noul C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul K. va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 zile în cadrul Primăriei municipiului Braşov sau la Direcţia de Servicii Sociale Braşov, instituţia din comunitate urmând a fi aleasă de consilierul de probaţiune, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, inculpatul nu poate presta această muncă.

În baza art. 94 alin. (1) noul C. pen., datele prevăzute de art. 93 alin. (1) lit. c) - e) noul C. pen., mai sus menţionate, se vor comunica Serviciului de Probaţiune Braşov.

Potrivit art. 404 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 91 alin. (4) noul C. pen., a fost atenţionat inculpatul K. asupra dispoziţiilor art. 96 noul C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere şi executarea pedepsei în regim de detenţie în cazul nerespectării, cu rea-credinţă, pe parcursul termenului de supraveghere, a măsurilor de supraveghere sau a obligaţiilor impuse ori stabilite de lege, în cazul neîndeplinirii integrale a obligaţiilor civile stabilite prin hotărâre până la expirarea termenului de supraveghere, afară de cazul în care dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească, sau în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni pe parcursul termenului de supraveghere.

IV. INCULPATA L.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a III-a C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpata L. trimisă în judecată prin rechizitoriul nr. x/2009 din 10 decembrie 2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi pentru săvârşirea infracţiunilor de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni (aderare) prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen. 1969 cu referire la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969, înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969 şi fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. 1969, toate cu aplicarea art. 33 lit. "a" C. pen. 1969, ca urmare a decesului inculpatei.

V. INCULPATUL N.

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului N. prin rechizitoriul nr. x/2009 din 10 decembrie 2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi din infracţiunile de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni (aderare) prev. de art. 323 alin. (2) C. pen. 1969 cu referire la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969 şi înşelăciune, în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. 1969 în infracţiunile de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) noul C. pen. cu referire la art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen., şi înşelăciune, în formă continuată, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (patru acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen. (în privinţa faptelor descrise la pct. II, III şi IV act de sesizare), ambele aplicarea art. 38 alin. (1) noul C. pen.

S-au respins, ca nefondate, cererile de schimbare a încadrării juridice contrare.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul N. cetăţean român, fără antecedente penale, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) noul C. pen. cu referire la art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.

În baza art. 67 alin. (2) noul C. pen., s-a aplicat inculpatului N. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pe o durată de 1 (un) an.

În baza art. 65 alin. (1) noul C. pen., s-a aplicat inculpatului N. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat).

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul N. la pedeapsa de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, în formă continuată prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (patru acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen. (în privinţa faptelor descrise la pct. II, III şi IV act de sesizare).

În baza art. 38 alin. (1) teza I noul C. pen. coroborat cu art. 39 alin. (1) lit. b) noul C. pen., s-au contopit pedepsele de 2 (doi) ani închisoare (o pedeapsă) şi 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare (o pedeapsă), în pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din pedeapsa de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare, respectiv 6 (şase) luni închisoare, în final inculpatul N. urmând să execute pedeapsa de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (1) noul C. pen., s-a aplicat inculpatului N. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pe o durată de 1 (un) an, care se va executa în condiţiile prev. de art. 68 alin. (1) lit. b) noul C. pen., respectiv de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 45 alin. (5) noul C. pen. raportat la art. 45 alin. (1) noul C. pen., s-a aplicat inculpatului N. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat), care se va executa în condiţiile în care pedeapsa principală devine executabilă.

În baza art. 91 alin. (1) noul C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare pe o durată de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni ce constituie termen de supraveghere în condiţiile art. 92 alin. (1) C. pen., care se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, conform art. 92 alin. (2) noul C. pen.

În temeiul art. 93 alin. (1) noul C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul N. trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Iaşi, la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii şi documente de natură să permită controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) noul C. pen., s-a impus inculpatului N. să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune Iaşi sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) noul C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul N. va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 zile în cadrul Consiliului Local Iaşi - Direcţia de Administrare a Patrimoniului Public şi Privat sau Consiliului Local Iaşi - Direcţia de Asistenţă Comunitară, instituţia din comunitate urmând a fi aleasă de consilierul de probaţiune, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, inculpatul nu poate presta această muncă.

În baza art. 94 alin. (1) noul C. pen., datele prevăzute de art. 93 alin. (1) lit. c) - e) noul C. pen., mai sus menţionate, se vor comunica Serviciului de Probaţiune Iaşi.

Potrivit art. 404 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 91 alin. (4) noul C. pen., a fost atenţionat inculpatul N. asupra dispoziţiilor art. 96 noul C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere şi executarea pedepsei în regim de detenţie în cazul nerespectării, cu rea-credinţă, pe parcursul termenului de supraveghere, a măsurilor de supraveghere sau a obligaţiilor impuse ori stabilite de lege, în cazul neîndeplinirii integrale a obligaţiilor civile stabilite prin hotărâre până la expirarea termenului de supraveghere, afară de cazul în care dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească, sau în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni pe parcursul termenului de supraveghere.

VI. INCULPATUL H.

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului H., prin rechizitoriul nr. x/2009 din 10 decembrie 2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi din infracţiunile de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni (iniţiere) prev. de art. 323 alin. (2) C. pen. 1969 cu referire la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969, înşelăciune, în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, spălare de bani, în formă continuată, prev. de art. 23 lit.

b) din Legea nr. 656/2002 cu referire la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectual, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. 1969 cu trimitere la art. 289 C. pen. 1969 şi instigare la infracţiunea de mărturie mincinoasă, în formă continuată, prev. de art. 25 C. pen. 1969 raportat la art. 260 alin. (1) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, toate cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen. 1969 în infracţiunile de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) noul C. pen. cu referire la art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen., înşelăciune, în formă continuată, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (opt acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen. (în privinţa faptelor descrise la pct. I, II, III, IV şi V act de sesizare), spălare de bani, în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit.

b) din Legea nr. 656/2002, forma în vigoare de la data de 1 februarie 2014, cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (două acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen. (în privinţa faptelor descrise la pct. II şi III act de sesizare), participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectual, prev. de art. 52 alin. (3) noul C. pen. cu referire la art. 321 alin. (1) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen. şi instigare la infracţiunea de mărturie mincinoasă, în formă continuată, prev. de art. 47 noul C. pen. raportat la art. 273 alin. (1) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (două acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) noul C. pen.

S-au respins, ca nefondate, cererile de schimbare a încadrării juridice contrare.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul H. pentru instigare la săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, în formă continuată, prev. de art. 47 noul C. pen. raportat la art. 273 alin. (1) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (două acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen., urmare a faptului că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale, în condiţiile art. 155 alin. (4) noul C. pen. raportat la art. 154 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) noul C. pen.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul H. cetăţean român, fără antecedente penale, la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) noul C. pen. cu referire la art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.

În baza art. 67 alin. (2) noul C. pen., s-a aplicat inculpatului H. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pe o durată de 5 (cinci) ani.

În baza art. 65 alin. (1) noul C. pen., s-a aplicat inculpatului H. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat).

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul H. la următoarele pedepse:

- 6 (şase) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, în formă continuată, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (opt acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen. (în privinţa faptelor descrise la pct. I, II, III, IV şi V act de sesizare);

- 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, forma în vigoare de la data de 1 februarie 2014, cu referire la art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (două acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen. (în privinţa faptelor descrise la pct. II şi III act de sesizare);

- 1 (un) an închisoare pentru participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prev. de art. 52 alin. (3) noul C. pen. cu trimitere la art. 321 alin. (1) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) teza I noul C. pen. coroborat cu art. 39 alin. (1) lit. b) noul C. pen., s-au contopit pedepsele de 6 (şase) ani de închisoare (o pedeapsă), 4 (patru) ani închisoare (două pedepse) şi 1 (un) an închisoare (o pedeapsă) în pedeapsa cea mai grea de 6 (şase) ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din pedepsele de 4 (patru) ani închisoare (două pedepse) şi 1 (un) an închisoare (o pedeapsă), respectiv 3 (trei) ani închisoare, în final inculpatul H. urmând să execute pedeapsa de 9 (nouă) ani închisoare.

În baza art. 45 alin. (1) noul C. pen., s-a aplicat inculpatului H. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pe o durată de 5 (cinci) ani, care se va executa în condiţiile prev. de art. 68 alin. (1) lit. c) noul C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) noul C. pen. raportat la art. 45 alin. (1) noul C. pen., s-a aplicat inculpatului H. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat), care se va executa în condiţiile prev. de art. 65 alin. (3) noul C. pen.

VII. INCULPATUL R.

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului R. prin rechizitoriul nr. x/2009 din 10 decembrie 2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi din infracţiunile de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni (sprijinire) prev. de art. 323 alin. (2) C. pen. 1969 cu referire la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969, înşelăciune, în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi uz de fals, în formă continuată, prev. de art. 291 C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. 1969 în infracţiunile de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) noul C. pen. cu referire la art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen., înşelăciune, în formă continuată, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (trei acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen. (în privinţa faptelor descrise la pct. III şi IV act de sesizare) şi uz de fals, în formă continuată, prev. de art. 323 noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (nouă acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) noul C. pen.

S-au respins, ca nefondate, cererile de schimbare a încadrării juridice contrare.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul R. pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, în formă continuată, prev. de art. 323 noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (nouă acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen., urmare a faptului că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale, în condiţiile art. 155 alin. (4) noul C. pen. raportat la art. 154 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) noul C. pen.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul R. cetăţean român, fără antecedente penale, la pedeapsa de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) noul C. pen. cu referire la art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.

În baza art. 67 alin. (2) noul C. pen., s-a aplicat inculpatului R. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a exercita profesia de avocat) pe o durată de 2 (doi) ani.

În baza art. 65 alin. (1) noul C. pen., s-a aplicat inculpatului R. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a exercita profesia de avocat).

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul R. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, în formă continuată, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (trei acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen. (în privinţa faptelor descrise la pct. III şi IV act de sesizare).

În baza art. 38 alin. (1) teza I noul C. pen. coroborat cu art. 39 alin. (1) lit. b) noul C. pen., s-au contopit pedepsele de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare (o pedeapsă) şi 2 (doi) ani închisoare (o pedeapsă), în pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, respectiv 8 (opt) luni închisoare, în final inculpatul R. urmând să execute pedeapsa de 3 (trei) ani şi 2 (două) luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (1) noul C. pen., s-a aplicat inculpatului R. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a exercita profesia de avocat) pe o durată de 2 (doi) ani, care se va executa în condiţiile prev. de art. 68 alin. (1) lit. c) noul C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) noul C. pen. raportat la art. 45 alin. (1) noul C. pen., s-a aplicat inculpatului R. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a exercita profesia de avocat), care se va executa în condiţiile prev. de art. 65 alin. (3) noul C. pen.

VIII. INCULPATUL D.

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D., prin rechizitoriul nr. x/2009 din 10 decembrie 2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi din infracţiunile de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni (iniţiere) prev. de art. 323 alin. (2) C. pen. 1969 cu referire la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969, înşelăciune, în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, participaţie improprie la infracţiunea de spălare de bani, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. 1969 raportat la art. 23 lit.

b) din Legea nr. 656/2002 cu referire la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969, participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectual, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. 1969 cu trimitere la art. 289 C. pen. 1969, participaţie improprie la infracţiunea de uz de fals, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. 1969 cu trimitere la art. 291 C. pen. 1969, uz de fals, în formă continuată, prev. de art. 291 C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, instigare la infracţiunea de mărturie mincinoasă, în formă continuată, prev. de art. 25 C. pen. 1969 raportat la art. 260 alin. (1) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, instigare la infracţiunea de mărturie mincinoasă, prev. de art. 25 C. pen. 1969 raportat la art. 260 alin. (1) şi (4) C. pen. 1969, instigare la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 25 C. pen. 1969 raportat la art. 290 C. pen. 1969, toate cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen. 1969 în infracţiunile de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) noul C. pen. cu referire la art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen., înşelăciune, în formă continuată, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (şapte acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen. (în privinţa faptelor descrise la pct. I, II, III, V şi VI act de sesizare), participaţie improprie la infracţiunea de spălare de bani prev. de art. 52 alin. (3) noul C. pen. raportat la art. 29 alin. (1) lit.

b) din Legea nr. 656/2002, forma în vigoare de la data de 1 februarie 2014, cu referire la art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen., participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectual prev. de art. 52 alin. (3) noul C. pen. cu referire la art. 321 alin. (1) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen., participaţie improprie la infracţiunea de uz de fals, prev. de art. 52 alin. (3) noul C. pen. cu referire la art. 323 noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen., uz de fals, în formă continuată, prev. de art. 323 noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (zece acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen., instigare la infracţiunea de mărturie mincinoasă, în formă continuată, prev. de art. 47 noul C. pen. raportat la art. 273 alin. (1) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (două acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen., instigare la infracţiunea de mărturie mincinoasă, prev. de art. 47 noul C. pen. raportat la art. 273 alin. (1) şi (2) lit.

c) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen., instigare la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 47 noul C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) noul C. pen.

S-au respins, ca nefondate, cererile de schimbare a încadrării juridice contrare.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul D. pentru instigare la săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 47 noul C. pen. raportat la art. 273 alin. (1) şi (2) lit. c) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen., urmare a faptului că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale, în condiţiile art. 155 alin. (4) noul C. pen. raportat la art. 154 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) noul C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul D. pentru instigare la săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 47 noul C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen., urmare a faptului că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale, în condiţiile art. 155 alin. (4) noul C. pen. raportat la art. 154 alin. (1) lit. d) noul C. pen.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul D. cetăţean român, fără antecedente penale, la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) noul C. pen. cu referire la art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.

În baza art. 67 alin. (2) noul C. pen., s-a aplicat inculpatului D. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a exercita profesia de avocat) pe o durată de 5 (cinci) ani.

În baza art. 65 alin. (1) noul C. pen., s-a aplicat inculpatului D. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a exercita profesia de avocat).

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul D. la următoarele pedepse:

- 6 (şase) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, în formă continuată, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (şapte acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen. (în privinţa faptelor descrise la pct. I, II, III, V şi VI act de sesizare);

- 3 (trei) ani închisoare pentru participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, prev. de art. 52 alin. (3) noul C. pen. raportat la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, forma în vigoare de la data de 1 februarie 2014, cu referire la art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.

- 1 (un) an închisoare pentru participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prev. de art. 52 alin. (3) noul C. pen. cu trimitere la art. 321 alin. (1) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.

- 1 (un) an închisoare pentru participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de uz de fals, prev. de art. 52 alin. (3) noul C. pen. cu referire la art. 323 noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.

- 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, în formă continuată, prev. de art. 323 noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (zece acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen.

- 1 (un) an închisoare pentru instigare la săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, în formă continuată, prev. de art. 47 noul C. pen. raportat la art. 273 alin. (1) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (două acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) noul C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) teza I noul C. pen. coroborat cu art. 39 alin. (1) lit. b) noul C. pen., s-au contopit pedepsele de 6 (şase) ani închisoare (o pedeapsă), 4 (patru) ani închisoare (o pedeapsă), 3 (trei) ani închisoare (o pedeapsă), 2 (doi) ani de închisoare (o pedeapsă) şi 1 (un) an închisoare (trei pedepse) în pedeapsa cea mai grea de 6 (şase) ani închisoare, la care adaugă un spor de 1/3 din pedepsele de 4 (patru) ani închisoare (o pedeapsă), 3 (trei) ani închisoare (o pedeapsă), 2 (doi) ani de închisoare (o pedeapsă) şi 1 (un) an închisoare (trei pedepse), respectiv 4 (patru) ani închisoare, în final inculpatul D. urmând să execute pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare.

În baza art. 45 alin. (1) noul C. pen., s-a aplicat inculpatului D. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a exercita profesia de avocat) pe o durată de 5 (cinci) ani, care se va executa în condiţiile prev. de art. 68 alin. (1) lit. c) noul C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) noul C. pen. raportat la art. 45 alin. (1) noul C. pen., s-a aplicat inculpatului D. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a exercita profesia de avocat), care se va executa în condiţiile prev. de art. 65 alin. (3) noul C. pen.

IX.INCULPATA J.

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei J. prin rechizitoriul nr. x/2009 din 10 decembrie 2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi din infracţiunile de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni (sprijinire) prev. de art. 323 alin. (2) C. pen. 1969 cu referire la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969, complicitate la infracţiunea de înşelăciune, în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. 1969 raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi mărturie mincinoasă, în formă continuată, prev. de art. 260 alin. (1) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. 1969 în infracţiunile de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) noul C. pen. cu referire la art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen., complicitate la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, în formă continuată, prev. de art. 48 alin. (1) noul C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (trei acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen. (în privinţa faptelor descrise la pct. I, II şi III act de sesizare) şi mărturie mincinoasă, în formă continuată, prev. de art. 273 alin. (1) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (două acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) noul C. pen.

S-au respins, ca nefondate, cererile de schimbare a încadrării juridice contrare.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpata J. pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) noul C. pen. cu referire la art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen., urmare a faptului că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale, în condiţiile art. 155 alin. (4) noul C. pen. raportat la art. 154 alin. (1) lit. d) noul C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpata J. pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, în formă continuată, prev. de art. 273 alin. (1) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (două acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen., urmare a faptului că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale, în condiţiile art. 155 alin. (4) noul C. pen. raportat la art. 154 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) noul C. pen.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata J. cetăţean român, fără antecedente penale, la pedeapsa de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, în formă continuată, prev. de art. 48 alin. (1) noul C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (trei acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen. (în privinţa faptelor descrise la pct. I, II şi III act de sesizare).

În baza art. 91 alin. (1) noul C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare pe o durată de 2 (doi) ani ce constituie termen de supraveghere în condiţiile art. 92 alin. (1) C. pen., care se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, conform art. 92 alin. (2) noul C. pen.

În temeiul art. 93 alin. (1) noul C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpata J. trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Iaşi, la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii şi documente de natură să permită controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) noul C. pen., s-a impus inculpatei J. să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune Iaşi sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) noul C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata J. va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 zile în cadrul Consiliului Local Iaşi - Direcţia de Administrare a Patrimoniului Public şi Privat sau Consiliului Local Iaşi - Direcţia de Asistenţă Comunitară, instituţia din comunitate urmând a fi aleasă de consilierul de probaţiune, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, inculpatul nu poate presta această muncă.

În baza art. 94 alin. (1) noul C. pen., datele prevăzute de art. 93 alin. (1) lit. c) - e) noul C. pen., mai sus menţionate, s-au comunicat Serviciului de Probaţiune Iaşi.

Potrivit art. 404 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 91 alin. (4) noul C. pen., a fost atenţionată inculpata J. asupra dispoziţiilor art. 96 noul C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere şi executarea pedepsei în regim de detenţie în cazul nerespectării, cu rea-credinţă, pe parcursul termenului de supraveghere, a măsurilor de supraveghere sau a obligaţiilor impuse ori stabilite de lege, în cazul neîndeplinirii integrale a obligaţiilor civile stabilite prin hotărâre până la expirarea termenului de supraveghere, afară de cazul în care dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească, sau în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni pe parcursul termenului de supraveghere.

X. INCULPATA I.

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei I. prin rechizitoriul nr. x/2009 din 10 decembrie 2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi din infracţiunile de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni (iniţiere) prev. de art. 323 alin. (2) C. pen. 1969 cu referire la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969, înşelăciune, în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi instigare la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 25 C. pen. 1969 raportat la art. 290 C. pen. 1969, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. 1969 în infracţiunile de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) noul C. pen. cu referire la art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen., înşelăciune, în formă continuată, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (nouă acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen. (în privinţa faptelor descrise la pct. I, II, III, IV, V şi VI act de sesizare) şi instigare la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 47 noul C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) noul C. pen.

S-au respins, ca nefondate, cererile de schimbare a încadrării juridice contrare.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpata I. pentru instigare la săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 47 noul C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen., urmare a faptului că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale, în condiţiile art. 155 alin. (4) noul C. pen. raportat la art. 154 alin. (1) lit. d) noul C. pen.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata I., cetăţean român, fără antecedente penale, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) noul C. pen. cu referire la art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.

În baza art. 67 alin. (2) noul C. pen., s-a aplicat inculpatei I. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pe o durată de 2 (doi) ani.

În baza art. 65 alin. (1) noul C. pen., s-a aplicat inculpatei I. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat).

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata I. la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, în formă continuată, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (nouă acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen. (în privinţa faptelor descrise la pct. I, II, III, IV, V şi VI act de sesizare).

În baza art. 38 alin. (1) teza I noul C. pen. coroborat cu art. 39 alin. (1) lit. b) noul C. pen., s-au contopit pedepsele de 4 (patru) ani închisoare (o pedeapsă) şi 3 (trei) ani închisoare (o pedeapsă), în pedeapsa cea mai grea de 4 (patru) ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, respectiv 1 (un) an închisoare, în final inculpata I. urmând să execute pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare.

În baza art. 45 alin. (1) noul C. pen., s-a aplicat inculpatei I. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pe o durată de 2 (doi) ani, care se va executa în condiţiile prev. de art. 68 alin. (1) lit. c) noul C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) noul C. pen. raportat la art. 45 alin. (1) noul C. pen., s-a aplicat inculpatei I. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat), care se va executa în condiţiile prev. de art. 65 alin. (3) noul C. pen.

XI.INCULPATA S.C. O. S.R.L. IAŞI

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei S.C. O. S.R.L. Iaşi prin rechizitoriul nr. x/2009 din 10 decembrie 2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi din infracţiunea de spălare de bani, în formă continuată, prev. de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi cu referire la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969 în infracţiunea de spălare de bani prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, forma în vigoare anterior datei de 1 februarie 2014, cu referire la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.

S-au respins, ca nefondate, cererile de schimbare a încadrării juridice contrare.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata S.C. O. S.R.L. IAŞI, cu sediul social în municipiul Iaşi, strada x, nr. 6, judeţul Iaşi, înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Iaşi cu nr. de ordine în Registrul Comerţului x/2004, C.U.I. x, reprezentată în procesul penal prin mandatar desemnat SS., cu domiciliul în municipiul Iaşi, strada x, nr. 10, judeţ Iaşi la pedeapsa amenzii de 50.000 RON pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, forma în vigoare anterior datei de 1 februarie 2014, cu referire la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969 raportat la art. 71 indice 1 alin. (3) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 656/2002 şi art. 532 alin. (2) C. pen. 1969 raportat la art. 531 alin. (3) lit. b) C. pen. 1969 şi art. 713 alin. (1) C. pen. 1969, s-a aplicat inculpatei S.C. O. S.R.L. IAŞI pedeapsa complementară a suspendării activităţii pe o perioadă de 1 (un) an, această pedeapsă urmând a fi pusă în executare în conformitate cu dispoziţiile art. 499 C. proc. pen. şi art. 36 din Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

Judecătorul delegat cu executarea din cadrul Curţii de Apel Iaşi urmează a face comunicările prevăzute de art. 34 lit. a), g) şi h) din Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, respectiv către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, Banca Naţională a României, Autoritatea de Supraveghere Financiară şi Inspectoratul Judeţean de Poliţie Iaşi.

XII. INCULPATUL V.

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului V., prin rechizitoriul nr. x/2009 din 10.12.2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi din infracţiunile de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni (sprijinire) prev. de art. 323 alin. (2) C. pen. 1969 cu referire la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969, complicitate la tentativă la infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 26 C. pen. 1969 raportat la art. 20 C. pen. 1969 cu trimitere la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969 şi mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen. 1969, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. 1969 în infracţiunile de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) noul C. pen. cu referire la art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen., complicitate la tentativă la infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 48 alin. (1) noul C. pen. raportat la art. 32 alin. (1) noul C. pen. cu referire la art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen. şi mărturie mincinoasă prev. de art. 273 alin. (1) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) noul C. pen.

S-au respins, ca nefondate, cererile de schimbare a încadrării juridice contrare.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul V. pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) noul C. pen. cu referire la art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen., urmare a faptului că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale, în condiţiile art. 155 alin. (4) noul C. pen. raportat la art. 154 alin. (1) lit. d) noul C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul V. pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 273 alin. (1) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen., urmare a faptului că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale, în condiţiile art. 155 alin. (4) noul C. pen. raportat la art. 154 alin. (1) lit. d) noul C. pen.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul V., cetăţean român, fără antecedente penale, la pedeapsa de 9 (nouă) luni de închisoare pentru complicitate la tentativă la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 48 alin. (1) noul C. pen. raportat la art. 32 alin. (1) noul C. pen. cu referire la art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.

În baza art. 91 alin. (1) noul C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 9 (nouă) luni de închisoare pe o durată de 2 (doi) ani ce constituie termen de supraveghere în condiţiile art. 92 alin. (1) C. pen., care se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, conform art. 92 alin. (2) noul C. pen.

În temeiul art. 93 alin. (1) noul C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul V. trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Iaşi, la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii şi documente de natură să permită controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) noul C. pen., s-a impus inculpatului V. să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune Iaşi sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) noul C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul V. va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 zile în cadrul Consiliului Local Iaşi - Direcţia de Administrare a Patrimoniului Public şi Privat sau Consiliului Local Iaşi - Direcţia de Asistenţă Comunitară, instituţia din comunitate urmând a fi aleasă de consilierul de probaţiune, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, inculpatul nu poate presta această muncă.

În baza art. 94 alin. (1) noul C. pen., datele prevăzute de art. 93 alin. (1) lit. c) - e) noul C. pen., mai sus menţionate, au fost comunicate Serviciului de Probaţiune Iaşi.

Potrivit art. 404 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 91 alin. (4) noul C. pen., a fost atenţionat inculpatul V. asupra dispoziţiilor art. 96 noul C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere şi executarea pedepsei în regim de detenţie în cazul nerespectării, cu rea-credinţă, pe parcursul termenului de supraveghere, a măsurilor de supraveghere sau a obligaţiilor impuse ori stabilite de lege, în cazul neîndeplinirii integrale a obligaţiilor civile stabilite prin hotărâre până la expirarea termenului de supraveghere, afară de cazul în care dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească, sau în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni pe parcursul termenului de supraveghere.

În baza art. 112 alin. (1) lit. d) noul C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 3.000 EURO de la inculpatul D. şi a sumei de 500 RON de la inculpata I.

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) şi alin. (5) noul C. pen., s-a confiscat de la inculpatul H. autoturismul marca P., cu numărul de identificare x, de culoare alb, an fabricaţie 2007, număr carte de identitate a autovehiculului x, identificat în procesul-verbal de aplicare a sechestrului asigurător din 23 ianuarie 2012 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi.

În temeiul dispoziţiilor art. 33 alin. (1) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. 1969, s-a dispus confiscarea următoarelor bunuri de la inculpata S.C. O. S.R.L. Iaşi:

- autovehiculul marca P., tipul A8, cu număr de înmatriculare x, număr de identificare x, an fabricaţie 2006, culoare negru, proprietate a S.C. O. S.R.L. Iaşi (număr de înregistrare la Oficiul Registrului Comerţului x/2004, C.U.I. x, cu sediul în municipiul Iaşi, strada x, nr. 6, judeţul Iaşi);

- autovehiculul marca P., tipul A8, cu număr de înmatriculare x, număr de identificare x, an fabricaţie 2004, culoare - albastru nocturn, efect perlă, proprietate a S.C. O. S.R.L. IAŞI (număr de înregistrare la Oficiul Registrului Comerţului x/204, C.U.I. x, cu sediul în municipiul Iaşi, strada x, nr. 6, judeţul Iaşi).

În temeiul dispoziţiilor art. 33 alin. (1), (2) şi 4 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, cu modificările şi completările ulterioare (forma în vigoare anterior datei de 1 februarie 2014, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A.; forma în vigoare ulterior datei de 1 februarie 2014, în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii B., H. şi D.), raportat la art. 112 alin. (1) lit. e) şi alin. (5) noul C. pen. (în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii B., H. şi D.) art. 118 alin. (1) lit. e) şi alin. (4) C. pen. din 1969 (în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A.), s-a dispus confiscarea:

- de la inculpatul A.: cotei indivize dintr-un teren arabil în suprafaţă de 10.000 mp, situat în extravilanul comunei Miroslava, judeţul Iaşi, cu număr cadastral x, înscris în cartea funciară a U.A.T. Miroslava, judeţul Iaşi cu numărul x, aflat în proprietatea inculpatului A., pentru care s-a luat inscripţia ipotecară prin încheierea nr. x din 25 ianuarie 2012 a B.C.P.I. Iaşi; cotei indivize dintr-un teren în suprafaţă de 112 mp şi construcţie (casă), situate în intravilanul municipiului Iaşi, judeţul Iaşi, cu număr cadastral x şi 13371 - C1, înscris în cartea funciară a U.A.T. IAŞI cu numărul x, aflat în proprietatea inculpatului A., pentru care s-a luat inscripţia ipotecară prin încheierea nr. x din 25 ianuarie 2012 a B.C.P.I. IAŞI; sumei de 220.300 Euro;

- de la inculpatul B.: sumei de 328.462 Euro; cotei indivize de 7/10 dintr-un teren arabil în suprafaţă de 10.000 mp situat în extravilanul comunei Miroslava, judeţul Iaşi, cu număr cadastral x, înscris în cartea funciară a U.A.T. Miroslava cu numărul x, aflat în proprietatea inculpatului B., pentru care s-a luat inscripţia ipotecară prin încheierea nr. x din 25 ianuarie 2012 a B.C.P.I. Iaşi;

- sumei de 257.682 Euro de la inculpatul H.;

- sumei de 28.000 Euro de la inculpatul D.

În baza art. 397 alin. (5) C. proc. pen. raportat la dispoziţiile art. 25 alin. (5) C. proc. pen., s-au menţinut măsurile asiguratorii (sechestru asigurător şi poprire) instituite faţă de inculpata L. prin Ordonanţa nr. x/P/2009 din 9 februarie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi asupra imobilului identificat în procesul-verbal de aplicare a sechestrului asigurător din 9 februarie 2012 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi, respectiv cota indiviză de 67% din terenul în suprafaţă de 540 mp şi construcţia (casă), situate în intravilanul municipiului Iaşi, judeţul Iaşi, cu număr cadastral x şi y, înscrise în cartea funciară a U.A.T. Iaşi cu nr. x, pentru care s-a luat inscripţia ipotecară prin încheierea nr. x din 16 februarie 2012 a B.C.P.I. Iaşi, precum şi asupra conturilor identificate pe numele inculpatei L. la IIIIII. S.A., conform adresei nr. x din 16 februarie 2012, până la concurenţa sumei de 47.910 Euro.

În baza art. 19 C. proc. pen. raportat la art. 397 alin. (1) C. proc. pen. coroborat cu art. 1349 alin. (1) şi (2), art. 1357 şi urm. din C. civ., art. 1382 C. civ., s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă U.A.T. Miroslava şi au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii B., H., D., J. şi I. la plata sumei de 881.200 EURO, în echivalent RON la cursul B.N.R. din ziua plăţii (fapta descrisă la pct. I act de sesizare).

În baza art. 19 C. proc. pen. raportat la art. 397 alin. (1) C. proc. pen. coroborat cu art. 1349 alin. (1) şi (2), art. 1357 şi urm. din C. civ., art. 1382 C. civ., s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă Regia Naţională a Pădurilor Romsilva R.A. (prin Direcţia Silvică Iaşi) şi au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii B., N., H., D., J. şi I. la plata sumei de 392.564 EURO, în echivalent RON la cursul B.N.R. din ziua plăţii (fapta descrisă la pct. II act de sesizare).

S-a respins, ca nefondată, acţiunea civilă formulată de U.A.T. Municipiul Iaşi în ceea ce priveşte terenul din municipiul Iaşi, strada x, nr. 2, judeţul Iaşi (fapta descrisă la pct. II act de sesizare).

În baza art. 19 C. proc. pen. raportat la art. 397 alin. (1) C. proc. pen. coroborat cu art. 1349 alin. (1) şi (2), art. 1357 şi urm. din C. civ., art. 1382 C. civ., s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă U.A.T. Municipiul Iaşi şi au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii B., N., H., R., D., J. şi I. la plata sumei de 100.755 EURO, în echivalent RON la cursul B.N.R. din ziua plăţii (fapta descrisă la pct. III act de sesizare).

S-a respins, ca nefondată, acţiunea civilă formulată de U.A.T. Municipiul Iaşi în ceea ce priveşte terenul din municipiul Iaşi, strada x, nr. 3, judeţul Iaşi (fapta descrisă la pct. IV act de sesizare).

S-a respins, ca nefondată, acţiunea civilă formulată de U.A.T. Municipiul Iaşi în ceea ce priveşte terenul din municipiul Iaşi, strada x, nr. 3A, judeţul Iaşi (fapta descrisă la pct. V act de sesizare).

În baza art. 19 C. proc. pen. raportat la art. 397 alin. (1) C. proc. pen. coroborat cu art. 1349 alin. (1) şi (2), art. 1357 şi urm. din C. civ., art. 1382 C. civ., s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă Regia Naţională a Pădurilor Romsilva R.A. (prin Direcţia Silvică Iaşi) şi au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii D. şi I. la plata sumei de 47.910 EURO, în echivalent RON la cursul B.N.R. din ziua plăţii (fapta descrisă la pct. VI act de sesizare).

S-a respins, ca nefondată, acţiunea civilă formulată de U.A.T. Municipiul Iaşi în ceea ce priveşte terenul din municipiul Iaşi, strada x, nr. 86A, judeţul Iaşi (fapta descrisă la pct. VI act de sesizare).

În baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen., a fost lăsată nesoluţionată faţă de inculpata L. acţiunea civilă promovată în procesul penal de către partea civilă Regia Naţională a Pădurilor Romsilva R.A. (prin DIRECŢIA SILVICĂ IAŞI) (fapta descrisă la pct. VI act de sesizare).

În temeiul dispoziţiilor art. 25 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus desfiinţarea de înscrisuri, aflate, în copie, la dosarul cauzei.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, s-au exercitat apeluri de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, precum şi de inculpaţii A., B., K., N., H., R., D., J., I., S.C. "O." S.R.L. Iaşi - PRIN SS. şi V.

Prealabil dezbaterii apelurilor exercitate, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia Judiciară Penală, a formulat Cerere privind Schimbarea unor încadrări Juridice, după cum urmează:

A) în cazul inculpaţilor H. şi B.:

1) din infracţiunea de înşelăciune în formă continuată prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) din C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1969, astfel cum a fost reţinută în sarcina celor doi inculpaţi, în infracţiunea de participaţie improprie la abuz în serviciu în formă continuată prev. de art. 31 alin. (2) din C. pen. 1969 rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248, art. 2481 C. pen. 1969 şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1969.

În situaţia de fapt corespunzătoare infracţiunii de înşelăciune pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată s-a reţinut că în perioada 2006 - 2009, în scopul obţinerii unor foloase patrimoniale necuvenite, în conivenţă cu ceilalţi membri ai asocierii infracţionale şi prin folosirea de înscrisuri false şi declaraţii notariale cu un conţinut nereal, au determinat judecătorii învestiţi cu soluţionarea unor cereri de revendicare imobiliară, uzucapiune sau de pronunţare a unor hotărâri care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare a unor imobile, să pronunţe (induşi în eroare de conţinutul documentelor false) fie hotărâri în favoarea unor persoane neîndreptăţite, fie hotărâri în contradictoriu cu persoane fără calitate procesuală pasivă, cauzându-se în acest fel atât prejudicii adevăraţilor proprietari ai bunurilor (în situaţiile în care inculpaţii au obţinut titluri de proprietate favorabile, pe care le-au folosit ulterior pentru intabularea dreptului astfel obţinut în cărţile funciare ale imobilelor), cât şi o tulburare însemnată unităţilor publice proprietare/o vătămare a interesului legitim al acestora de a fi citate şi de a invoca în proces calitatea de proprietar al imobilelor (în situaţia cererilor având ca obiect imobilele din Iaşi, str. x şi din Iaşi, str. x, aflate în proprietatea U.A.T. Iaşi, cauze în care au fost pronunţate hotărâri în contradictoriu cu persoane care nu aveau, în realitate, calitate procesuală pasivă).

Situaţia de fapt relevă astfel elementele constitutive ale infracţiunii de participaţie improprie Ia abuz în serviciu în formă continuată, instanţele pronunţând, fără vinovăţie, hotărâri judecătoreşti fie în favoarea unor persoane neîndreptăţite, fie în contradictoriu cu persoane fără calitate procesuală pasivă, încălcând astfel:

- dispoziţiile art. 3, art. 8 alin. (1) şi (2), art. 9 alin. (1), art. 11 alin. (1) şi art. 14 alin. (1) din Legea nr. 18/1991 a fondului funciar (în cazul Sentinţei civile nr. x din 4 septembrie 2007 pronunţată în dosarul civil nr. x/2006 al Judecătoriei Iaşi având ca obiect imobilul în suprafaţă de 2 ha din extravilanul com. Miroslava, jud. Iaşi);

- dispoziţiile art. 1843, 1846 alin. (1), art. 1847, art. 1844 vechiul C. civ., art. 11 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi art. 5 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 a fondului funciar (în cazul sentinţei civile nr. x din 19 martie 2007 pronunţată în dosarul civil nr. x/2006 al Judecătoriei Iaşi având ca obiect constatarea uzucapiunii asupra imobilului identificat în Iaşi, str. x);

- dispoziţiile art. 5 alin. (2) din Titlul X al Legii nr. 247/2005 (în cazul Sentinţei civile nr. x din 13 aprilie 2007 pronunţată în dosarul civil nr. x/2006 al Judecătoriei Iaşi având ca obiect hotărâre care să ţină loc de contract în privinţa imobilului în suprafaţă de 3.212 m2 identificat în Iaşi, str. x/Fraţilor nr. 26);

- dispoziţiile art. 85 din vechiul C. proc. civ. şi ale art. 137 din vechiul C. proc. civ. cu referire la art. 5 alin. (2) din Titlul X al Legii nr. 247/2005 şi la art. 475, art. 480, art. 942 şi art. 1294 din vechiul C. civ. (norme care impuneau citarea adevăratului proprietar al imobilului şi luarea în discuţie a lipsei calităţii procesuale pasive a vânzătorului fictiv menţionat de inculpaţi în cele două cereri privind pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare în privinţa imobilului identificat în Iaşi, str. x, precum şi în prima cerere cu acelaşi obiect în privinţa imobilului identificat în Iaşi, str. x, cauze finalizate fie la data de 12 martie 2007 prin renunţare la judecată în contradictoriu cu vânzătorul fictiv NNNN. [dosar civil nr. x/2006 al Judecătoriei Iaşi] şi la data de 13 noiembrie 2008 prin perimare în contradictoriu cu acelaşi vânzător fictiv [dosar civil nr. x/2007 al Judecătoriei Iaşi], fie la data de 17 aprilie 2008 prin perimare în contradictoriu cu vânzătorul fictiv CCCCC. [dosar civil nr. x/2006 al Judecătoriei Iaşi]);

- dispoziţiile art. 85 din Vechiul C. proc. civ. şi ale art. 137 din vechiul C. proc. civ. cu referire la art. 1843, 1846 alin. (1) şi art. 1847 vechiul C. civ. (norme care impuneau citarea adevăratului proprietar al imobilului şi luarea în discuţie a lipsei calităţii procesuale pasive a proprietarului fictiv menţionat de inculpaţi în cele două cereri în constatarea uzucapiunii în privinţa imobilului identificat în Iaşi, str. x, cauze finalizate la data de 29 octombrie 2007, în contradictoriu cu un proprietar fictiv fără capacitate procesuală de folosinţă - CCCCC., considerată decedată [dosar civil nr. x/2007 al Judecătoriei Iaşi] şi la data de 9 aprilie 2009 prin renunţare la judecată în contradictoriu cu proprietarul fictiv CCCCC. [dosar civil nr. x/2007 al Judecătoriei Iaşi]).

Normele mai sus menţionate reprezintă cadrul normativ de referinţă care a guvernat cererile adresate instanţelor de către membrii asocierii infracţionale, astfel încât inculpaţii ale căror acuzaţii au fost încadrate ca înşelăciune prin rechizitoriu au avut reprezentarea că, prin folosirea de înscrisuri false ori cu un conţinut nereal, vor determina judecătorii învestiţi cu soluţionarea cererilor să încalce prevederile legale ce guvernau atât materia supusă judecăţii, cât şi procedura în faţa instanţei. în egală măsură, au avut reprezentarea că urmarea încălcării dispoziţiilor legale o reprezintă atât producerea unor prejudicii adevăraţilor proprietari ai bunurilor, cât şi tulburarea însemnată/vătămarea interesului legitim al unităţilor publice de a fi citate în proces în calitate de proprietari.

Întrucât prin activitatea infracţională au fost obţinute foloase patrimoniale necuvenite pentru membrii asocierii, în dauna U.A.T. Miroslava, Romsilva şi U.A.T. Iaşi, se apreciază că încadrarea corectă a faptelor menţionate este participaţia improprie la abuz în serviciu în formă continuată, cu referire la dispoziţiile art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi la art. 248, art. 2481 din C. pen. 1969.

2) din infracţiunile de spălare de bani în formă continuată şi participaţie improprie la fals intelectual, fapte prev. de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 (în forma anterioară republicării) cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1969 şi de art. 31 alin. (2) din C. pen. 1969 rap. la art. 289 din C. pen. 1969, astfel cum au fost reţinute în sarcina inculpatului H., într-o singură infracţiune de spălare de bani în formă continuată prev. de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 (în forma anterioară republicării) cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1969.

Se apreciază că situaţia de fapt corespunzătoare infracţiunii de participaţie improprie la fals intelectual, constând în aceea că la data de 29 mai 2008 inculpatul H. l-a determinat pe notarul public să insereze aspecte nereale în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 29 mai 2008, este corespunzătoare unuia dintre actele materiale ale infracţiunii complexe de spălare de bani, săvârşită pentru a ascunde sau disimula adevărata natură a dispoziţiei şi a proprietăţii asupra imobilului de 6.272 m2 identificat în Iaşi, str. x (bunul făcând parte din domeniul public al statului). întrucât spălarea de bani este o infracţiune complexă care include în elementele sale constitutive eventualele falsuri aferente acţiunilor de ascundere/disimulare, considerăm că intră în elementele constitutive ale infracţiunii de spălare de bani demersul inculpatului de a fi determinat întocmirea unui contract menit să ascundă şi să disimuleze adevărata natură a dispoziţiei (fiind vorba, nu de o vânzare, ci de un transfer gratuit către alt membru al asocierii infracţionale) şi proprietăţii asupra imobilului pe care, după dezmembrare în mai multe loturi, 1-a transferat parţial pe numele coinculpatului B.

3) din infracţiunile de spălare de bani în formă continuată, participaţie improprie la fals intelectual şi uz de fals, fapte prev. de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 (în forma anterioară republicării) cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1969, de art. 31 alin. (2) din C. pen. 1969 rap. la art. 289 din C. pen. 1969 şi de art. 291 C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1969, astfel cum au fost reţinute în sarcina inculpatului B., într-o singură infracţiune de spălare de bani în formă continuată prev. de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 (în forma anterioară republicării) cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1969.

Ca şi în cazul inculpatului H., se apreciază că acţiunile corespunzătoare infracţiunilor de participaţie improprie la fals intelectual şi uz de fals, astfel cum au fost reţinute în sarcina inculpatului B. (acţiuni care au avut ca scop ascunderea şi disimularea adevăratei naturi a dispoziţiei şi proprietăţii asupra imobilelor identificate în Iaşi, str. x şi în com. Miroslava, jud. Iaşi, obţinute ilegal de către membrii asocierii şi transferate în parte pe numele său, inclusiv cu înscrierea dreptului de proprietate al inculpatului în cărţile funciare), se încadrează în infracţiunea complexă de spălare de bani prev. de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 (în forma anterioară republicării) cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1969. Se consideră că în elementele constitutive ale acestei infracţiuni complexe intră toate demersurile inculpatului subsumate ascunderii şi disimulării adevăratei naturi a dispoziţiei, circulaţiei juridice şi proprietăţii asupra imobilelor menţionate.

B) În cazul inculpatei I., din infracţiunea de înşelăciune în formă continuată prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) din C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1969, în infracţiunea de participaţie improprie la abuz în serviciu în formă continuată prev. de art. 31 alin. (2) din C. pen. 1969 rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248, art. 2481 C. pen. 1969 şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1969.

În situaţia de fapt corespunzătoare infracţiunii de înşelăciune pentru care inculpata a fost trimisă în judecată s-a reţinut că în perioada 2006 - 2009, în scopul obţinerii unor foloase patrimoniale necuvenite pentru membrii asocierii infracţionale, în conivenţă cu ceilalţi membri ai asocierii şi prin folosirea de înscrisuri false şi declaraţii notariale cu un conţinut nereal, a determinat judecătorii învestiţi cu soluţionarea unor cereri de revendicare imobiliară, uzucapiune sau de pronunţare a unor hotărâri care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare a unor imobile, să pronunţe (induşi în eroare de conţinutul documentelor false) fie hotărâri în favoarea unor persoane neîndreptăţite, fie hotărâri în contradictoriu cu persoane fără calitate procesuală pasivă, cauzându-se în acest fel atât prejudicii adevăraţilor proprietari ai bunurilor (în situaţiile în care inculpaţii au obţinut titluri de proprietate favorabile, pe care le-au folosit ulterior pentru intabularea dreptului astfel obţinut în cărţile funciare ale imobilelor), cât şi tulburarea însemnată/vătămarea interesului legitim al unităţilor publice de a fi citate şi de a invoca în proces calitatea de proprietar al imobilelor (în situaţia cererilor având ca obiect imobilul din Iaşi, str. x, cauză în care au fost pronunţate hotărâri în contradictoriu cu persoane care nu aveau, în realitate, calitate procesuală pasivă).

Situaţia de fapt relevă elementele constitutive ale infracţiunii de participaţie improprie la abuz în serviciu în formă continuată, instanţele pronunţând, fără vinovăţie, hotărâri judecătoreşti fie în favoarea unor persoane neîndreptăţite, fie în contradictoriu cu persoane fără calitate procesuală pasivă, încălcând astfel:

- dispoziţiile art. 3, art. 8 alin. (1) şi (2), art. 9 alin. (1), art. 11 alin. (1) şi art. 14 alin. (1) din Legea nr. 18/1991 a fondului funciar (în cazul Sentinţei civile nr. x din 4 septembrie 2007 pronunţată în dosarul civil nr. x/2006 al Judecătoriei Iaşi având ca obiect imobilul în suprafaţă de 2 ha din extravilanul com. Miroslava, jud. Iaşi);

- dispoziţiile art. 1843, 1846 alin. (1), art. 1847, art. 1844 vechiul C. civ., art. 11 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi art. 5 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 a fondului funciar (în cazul sentinţei civile nr. x din 19 martie 2007 pronunţată în dosarul civil nr. x/2006 al Judecătoriei Iaşi având ca obiect constatarea uzucapiunii asupra imobilului identificat în Iaşi, str. x, precum şi în cazul sentinţei civile nr. x din 25 februarie 2008 pronunţată în dosarul civil nr. x/2007 al Judecătoriei Iaşi având ca obiect constatarea uzucapiunii asupra imobilului identificat în Iaşi, str. x);

- dispoziţiile art. 5 alin. (2) din Titlul X al Legii nr. 247/2005 (în cazul Sentinţei civile nr. x din 13 aprilie 2007 pronunţată în dosarul civil nr. x/2006 al Judecătoriei Iaşi având ca obiect hotărâre care să ţină loc de contract în privinţa imobilului în suprafaţă de 3.212 m2 identificat în Iaşi, str. x/Fraţilor nr. 26);

- dispoziţiile art. 85 din vechiul C. proc. civ. şi ale art. 137 din vechiul C. proc. civ. cu referire la art. 5 alin. (2) din Titlul X al Legii nr. 247/2005 şi la art. 475, art. 480, art. 942 şi art. 1294 din vechiul C. civ. (norme care impuneau citarea adevăratului proprietar al imobilului şi luarea în discuţie a lipsei calităţii procesuale pasive a vânzătorului fictiv menţionat de inculpaţi în prima cerere având ca obiect pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract în privinţa imobilului identificat în Iaşi, str. x A, cauză finalizată la data de 17 aprilie 2008 prin perimare în contradictoriu cu vânzătorul fictiv CCCCC. [dosar civil nr. x/2006 al Judecătoriei Iaşi]);

- dispoziţiile art. 85 din vechiul C. proc. civ. şi ale art. 137 din vechiul C. proc. civ. cu referire la art. 1843, 1846 alin. (1) şi art. 1847 vechiul C. civ. (norme care impuneau citarea adevăratului proprietar al imobilului şi luarea în discuţie a lipsei calităţii procesuale pasive a proprietarului fictiv menţionat de inculpaţi în cele două cereri în constatarea uzucapiunii în privinţa imobilului identificat în Iaşi, str. x, cauze finalizate la data de 29 octombrie 2007, în contradictoriu cu un proprietar fictiv fără capacitate procesuală de folosinţă - CCCCC., considerată decedată [dosar civil nr. x/2007 al Judecătoriei Iaşi] şi la data de 9 aprilie 2009 prin renunţare la judecată în contradictoriu cu proprietarul fictiv CCCCC. [dosar civil nr. x/2007 al Judecătoriei Iaşi]).

Normele mai sus menţionate reprezintă cadrul normativ de referinţă care a guvernat cererile adresate instanţelor de către membrii asocierii infracţionale, astfel încât inculpata a cărei acuzaţie a fost încadrată ca înşelăciune prin rechizitoriu au avut reprezentarea că, prin folosirea de înscrisuri false ori cu un conţinut nereal, va determina judecătorii învestiţi cu soluţionarea cererilor să încalce prevederile legale ce guvernau atât materia supusă judecăţii, cât şi procedura în faţa instanţei. În egală măsură, inculpata a avut reprezentarea că urmarea încălcării dispoziţiilor legale o reprezintă atât producerea unor prejudicii adevăraţilor proprietari ai bunurilor, cât şi tulburarea însemnată/vătămarea interesului legitim al unităţilor publice de a fi citate în proces în calitate de proprietari.

Întrucât prin activitatea infracţională au fost obţinute foloase patrimoniale necuvenite pentru membrii asocierii, în dauna U.A.T. Miroslava, Romsilva şi U.A.T. Iaşi, se apreciază că încadrarea corectă a faptei menţionate este participaţia improprie la abuz în serviciu în formă continuată, cu referire la dispoziţiile art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi la art. 248, art. 2481 din C. pen. 1969.

C) În cazul inculpatului D.:

1) din infracţiunea de înşelăciune în formă continuată prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) din C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1969, în infracţiunea de participaţie improprie la abuz în serviciu în formă continuată prev. de art. 31 alin. (2) din C. pen. 1969 rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248, art. 2481 C. pen. 1969 şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1969.

În situaţia de fapt corespunzătoare infracţiunii de înşelăciune pentru care inculpatul a fost trimis în judecată s-a reţinut că în perioada 2006 - 2009, în scopul obţinerii unor foloase patrimoniale necuvenite, în conivenţă cu ceilalţi membri ai asocierii infracţionale şi prin folosirea de înscrisuri false şi declaraţii notariale cu un conţinut nereal, a determinat judecătorii învestiţi cu soluţionarea unor cereri de revendicare imobiliară, uzucapiune sau de pronunţare a unor hotărâri care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare a unor imobile, să pronunţe (induşi în eroare de conţinutul documentelor false) fie hotărâri în favoarea unor persoane neîndreptăţite, fie hotărâri în contradictoriu cu persoane fără calitate procesuală pasivă, cauzându-se în acest fel atât prejudicii adevăraţilor proprietari ai bunurilor (în situaţiile în care inculpaţii au obţinut titluri de proprietate favorabile, pe care le-au folosit ulterior pentru intabularea dreptului astfel obţinut în cărţile funciare ale imobilelor), cât şi tulburarea înseninată/vătămarea interesului legitim al unităţilor publice de a fi citate şi de a invoca în proces calitatea de proprietar al imobilelor (în situaţia cererilor nr. x/2007 şi nr. y/2007 având ca obiect imobilul din Iaşi, str. x, precum şi în situaţia cererii nr. x/2008 având ca obiect imobilul din Iaşi, str. x/Fraţilor, cauze în care au fost pronunţate hotărâri în contradictoriu cu persoane care nu aveau, în realitate, calitate procesuală pasivă).

2) din infracţiunile de instigare la mărturie mincinoasă (în formă simplă) şi instigare la mărturie mincinoasă (în formă continuată, cu 2 acte materiale), prev. de art. 25 C. pen. 1969 rap. la art. 260 alin. (1) şi (4) din C. pen. 1969 şi de art. 25 C. pen. 1969 rap. la art. 260 alin. (1) din C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1969, într-o singură infracţiune continuată de instigare la mărturie mincinoasă (cu 3 acte materiale) prev. de art. 25 C. pen. 1969 rap. la art. 260 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1969.

În sarcina inculpatului D. s-a reţinut că, la data de 15 ianuarie 2007 1-a determinat pe expertul judiciar S. să facă menţiuni nereale în raportul de expertiză tehnică judiciară depus în dosarul civil nr. x/2006 al Judecătoriei Iaşi având ca obiect constatarea uzucapiunii asupra imobilului identificat în Iaşi, str. x. S-a mai reţinut că la data de 26 iunie 2007 a determinat-o pe martora U. să facă declaraţii mincinoase în dosarul civil nr. x/2007 al Judecătoriei Iaşi având ca obiect constatarea uzucapiunii asupra imobilului identificat în Iaşi, str. x, iar la data de 4 decembrie 2008 1-a determinat pe martorul T. să facă declaraţii mincinoase în dosarul civil nr. x/2007 al Judecătoriei Iaşi având ca obiect constatarea uzucapiunii asupra imobilului identificat în Iaşi, str. x. De fiecare dată inculpatul a urmărit protejarea intereselor ilicite ale membrilor asocierii infracţionale de a dobândi fără drept anumite imobile, identificate de către membrii asocierii înainte de formularea acţiunilor civile.

Rezultă aşadar că, în toate cele trei ocazii, inculpatul a acţionat în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în scopul atingerii aceluiaşi obiectiv de către membrii asocierii infracţionale, manifestând acelaşi mod de operare în cauze civile cu obiect asemănător (uzucapiune), rezoluţia infracţională fiind unică.

3) din infracţiunile de participaţie improprie la spălare de bani, participaţie improprie la fals intelectual şi participaţie improprie la uz de fals, fapte prev. de art. 31 alin. (2) din C. pen. 1969 rap. la art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002, de art. 31 alin. (2) din C. pen. 1969 rap. la art. 289 din C. pen. 1969 şi de art. 31 alin. (2) din C. pen. 1969 rap. la art. 291 din C. pen. 1969, astfel cum au fost reţinute în sarcina inculpatului D., într-o singură infracţiune de spălare de bani prev. de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 (forma anterioară republicării).

Practic, în sarcina inculpatului s-a reţinut în legătură cu aceste fapte că, ulterior obţinerii hotărârii judecătoreşti definitive în privinţa imobilului din com. Miroslava, jud. Iaşi (ca urmare a acţiunilor prin care a fost determinată instanţa civilă să pronunţe o hotărâre cu încălcarea normelor juridice), în baza înţelegerii anterioare cu ceilalţi membri ai asocierii infracţionale şi cunoscând că bunul provine din săvârşirea de infracţiuni, a încheiat prin interpusa lovită Elena un contract simulat (autentificat sub nr. x din 13 august 2008) menit să ascundă dobândirea de către el însuşi, în mod gratuit, a unei suprafeţe de 3.000 m2 din totalul suprafeţei de 20.000 m2 obţinută de către membrii asocierii infracţionale.

Se apreciază că simplul fapt al obţinerii acordului din partea persoanei interpuse de a încheia contractul în varianta agreată de către inculpat nu transpune în persoana interpusului calitatea de autor al infracţiunii de spălare de bani (astfel cum se deduce din actualele încadrări juridice). Calitatea de autor al infracţiunii o păstrează inculpatul D. întrucât acesta a acţionat nemijlocit pentru ascunderea şi disimularea adevăratei naturi a provenienţei, dispoziţiei şi proprietăţii asupra bunului, procurându-şi un interpus cu ocazia stabilirii cu ceilalţi membrii ai asocierii infracţionale a modalităţii de introducere în circuitul civil licit şi în patrimoniul său a unei părţi din imobilul obţinut prin săvârşirea infracţiunii.

De asemenea, se apreciază că însăşi încheierea contractului menit să ascundă într-un contract oneros şi să disimuleze circulaţia juridică, provenienţa şi dispoziţia asupra terenului primit gratuit de către inculpat în baza înţelegerii anterioare cu ceilalţi membri ai asocierii (împreună cu care obţinuse ilicit suprafaţa totală a imobilului), intră în conţinutul constitutiv al infracţiunii complexe de spălare de bani, săvârşită pentru a da o aparenţă licită împărţirii bunului între cei interesaţi. Fiind subsumată acţiunilor de ascundere şi disimulare a provenienţei, dispoziţiei şi proprietăţii bunului obţinut din săvârşirea infracţiunii predicat, considerăm că intabularea dreptului interpusului inculpatului în cartea funciară a imobilului intră în aceleaşi elemente constitutive ale infracţiunii complexe de spălare de bani, în forma autoratului.

D) în cazul inculpatului R., din infracţiunea de înşelăciune în formă continuată prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) din C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1969, în infracţiunea de participaţie improprie la abuz în serviciu în formă continuată prev. de art. 31 alin. (2) din C. pen. 1969 rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248, art. 2481 C. pen. 1969 şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1969.

În situaţia de fapt corespunzătoare infracţiunii de înşelăciune pentru care inculpatul a fost trimis în judecată s-a reţinut că în perioada 2006 - 2009, în scopul obţinerii unor foloase patrimoniale necuvenite pentru membrii asocierii infracţionale, în conivenţă cu ceilalţi membri ai asocierii şi prin folosirea de înscrisuri false şi declaraţii notariale cu un conţinut nereal, a determinat judecătorii învestiţi cu soluţionarea unor cereri de pronunţare a unor hotărâri care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare a unor imobile, să pronunţe (induşi în eroare de conţinutul documentelor false) fie hotărâri în favoarea unor persoane neîndreptăţite, fie hotărâri în contradictoriu cu persoane fără calitate procesuală pasivă, cauzându-se în acest fel atât un prejudiciu adevăratului proprietar al bunului (în cazul în care inculpaţii au obţinut titluri de proprietate favorabile, pe care le-au folosit ulterior pentru intabularea dreptului astfel obţinut în cărţile funciare ale imobilelor), cât şi tulburarea însemnată/vătămarea interesului legitim al unităţilor publice de a fi citate şi de a invoca în proces calitatea de proprietar al imobilelor (în situaţia cererilor nr. x/2006 şi ar. w/245/2007 având ca obiect imobilul din Iaşi, str. x, cauze în care au fost pronunţate hotărâri în contradictoriu cu persoane care nu aveau, în realitate, calitate procesuală pasivă).

E) în cazul inculpatului N. din infracţiunea de înşelăciune în formă continuată prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) din C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1969, în infracţiunea de participaţie improprie la abuz în serviciu în formă continuată prev. de art. 31 alin. (2) din C. pen. 1969 rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248, art. 2481 C. pen. 1969 şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1969.

În situaţia de fapt corespunzătoare infracţiunii de înşelăciune pentru care inculpatul au fost trimis în judecată s-a reţinut că în perioada 2006 - 2009, în scopul obţinerii unor foloase patrimoniale necuvenite, în conivenţă cu ceilalţi membri ai asocierii infracţionale şi prin folosirea de înscrisuri false şi declaraţii notariale cu un conţinut nereal, a determinat judecătorii învestiţi cu soluţionarea unor cereri de constatare uzucapiune sau de pronunţare a unor hotărâri care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare a unor imobile, să pronunţe (induşi în eroare de conţinutul documentelor false) fie hotărâri în favoarea unor persoane neîndreptăţite, fie hotărâri în contradictoriu cu persoane fără calitate procesuală pasivă, cauzându-se în acest fel atât prejudicii adevăraţilor proprietari ai bunurilor (în situaţiile în care inculpaţii au obţinut titluri de proprietate favorabile, pe care le-au folosit ulterior pentru intabularea dreptului astfel obţinut în cărţile funciare ale imobilelor), cât şi tulburarea însemnată/vătămarea interesului legitim al unităţilor publice de a fi citate şi de a invoca în proces calitatea de proprietar al imobilelor (în situaţia cererilor având ca obiect imobilul din Iaşi, str. x, precum şi în cea de-a doua cerere având ca obiect imobilul din Iaşi, str. x/Fraţilor, cauze în care au fost pronunţate hotărâri în contradictoriu cu persoane care nu aveau, în realitate, calitate procesuală pasivă).

F) În cazul inculpatului K., din infracţiunea de tentativă Ia înşelăciune în formă continuată prev. de art. 20 C. pen. 1969 rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) din C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1969, în infracţiunea de participaţie improprie la abuz în serviciu în formă continuată prev. de art. 31 alin. (2) din C. pen. 1969 rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 C. pen. 1969 şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1969.

G) în cazul inculpatei decedate L.. din infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) din C. pen. 1969, în infracţiunea de participaţie improprie la abuz în serviciu prev. de art. 31 alin. (2) din C. pen. 1969 rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248, art. 2481 C. pen. 1969.

H) în cazul inculpatului A., din infracţiunile de spălare de bani şi participaţie improprie la fals intelectual, prev. de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 şi de art. 31 alin. (2) din C. pen. 1969 rap. la art. 289 din C. pen. 1969, într-o singură infracţiune de spălare de bani prev. de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 (forma anterioară republicării).

Practic, în sarcina inculpatului A. s-a reţinut că, ulterior obţinerii de către asocierea infracţională a hotărârii judecătoreşti definitive în privinţa imobilului în suprafaţă totală de 20.000 m2 din com. Miroslava, jud. Iaşi, în baza înţelegerii cu ceilalţi membri ai asocierii infracţionale şi cunoscând că bunul provine din săvârşirea unei infracţiuni, a încheiat un contract simulat cu coinculpaţii B. şi D., menit să ascundă împărţirea între membrii asocierii infracţionale a imobilului obţinut ilicit.

În aceste condiţii, se apreciază că situaţia de fapt corespunzătoare infracţiunii de participaţie improprie la fals intelectual (constând în aceea că la data de 13 august 2008 inculpatul A. l-a determinat pe notarul public să insereze aspecte nereale în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 13 august 2008), este în realitate corespunzătoare elementului material al infracţiunii complexe de spălare de bani.

Încheierea contractului menit să ascundă într-un act juridic civil oneros şi să disimuleze circulaţia juridică, provenienţa şi dispoziţia asupra unor loturi de 7.000 m2 şi de 3.000 m2, transmise gratuit coinculpaţilor B. şi D. (prin interpusa lovită Elena) în baza înţelegerii anterioare dintre membrii asocierii infracţionale, intră în conţinutul constitutiv al infracţiunii unice complexe de spălare de bani, săvârşită pentru a da o aparenţă licită împărţirii bunului între cei interesaţi.

I) în cazul inculpatei J. (sora inculpatei I.). din infracţiunea de complicitate la înşelăciune în forma continuată, prev. de art. 26 C. pen. 1969 rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) din C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1969, în infracţiunea de participaţie improprie la abuz în serviciu în formă continuată, prev. de art. 31 alin. (2) din C. pen. 1969 rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248, art. 2481 C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen.

Potrivit dispoziţiilor art. 31 alin. (2) din C. pen. 1969, "determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intenţie, la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, de către o persoană care comite acea faptă fără vinovăţie, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune ".

În situaţia de fapt corespunzătoare infracţiunii de complicitate la înşelăciune pentru care inculpata a fost trimisă în judecată s-a reţinut că la diferite intervale de timp (în perioada ianuarie 2006 - aprilie 2007), în scopul obţinerii unor foloase patrimoniale necuvenite pentru membrii asocierii infracţionale, în conivenţă cu ceilalţi membri ai asocierii, a făcut o declaraţie notarială cu un conţinut nereal (la data de 16 ianuarie 2006) în scopul de a fi folosită în dosarul civil nr. x/2006 al Judecătoriei Iaşi pentru revendicarea ilegală a imobilului de 2 ha din com. Miroslava, jud. Iaşi, precum şi câte o declaraţie mincinoasă în calitate de martor în dosarele civile nr. x/2006 (la data de 22 ianuarie 2007) şi nr. y/245/2006 (la data de 13 aprilie 2007) ale Judecătoriei Iaşi pentru obţinerea ilegală a imobilelor din Iaşi, str. x şi din Iaşi, str. x/Fraţilor, ajutând în acest mod pe membrii asocierii infracţionale să determine judecătorii învestiţi cu soluţionarea cererilor de revendicare imobiliară, uzucapiune sau de pronunţare a unei hotărâri care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare, să pronunţe (induşi în eroare de conţinutul documentului fals şi de conţinutul mărturiilor mincinoase) fie hotărâri în favoarea unor persoane neîndreptăţite, fie hotărâri în contradictoriu cu persoane fără calitate procesuală pasivă, cauzându-se în acest fel atât prejudicii adevăraţilor proprietari ai bunurilor (în situaţiile în care inculpaţii au obţinut titluri de proprietate favorabile, pe care le-au folosit ulterior pentru intabularea dreptului astfel obţinut în cărţile funciare ale imobilelor), cât şi tulburarea însemnată a activităţii/vătămarea interesului legitim al unităţilor publice de a fi citate şi de a invoca în proces calitatea de proprietar al imobilelor.

J) în cazul inculpatului V.. din infracţiunea de complicitate la tentativă la înşelăciune prev. de art. 26 rap. la art. 20 C. pen. 1969 cu referire la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) din C. pen. 1969, în infracţiunea de participaţie improprie la abuz în serviciu prev. de art. 31 alin. (2) din C. pen. 1969 rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 C. pen. 1969.

Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat A., a arătat că, în opinia sa, se impune respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice formulată de Parchet, întrucât, în ceea ce priveşte infracţiunea de spălare de bani, în forma în care este redactată infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului, prevăzută de Legea nr. 656/2002, nu există şi o formă agravată, respectiv o infracţiune în conţinutul căreia, aşa cum s-a reţinut în doctrină şi în jurisprudenţă, să existe două sau mai multe infracţiuni distincte, incriminate separat. În concluzie, a considerat că cererea de schimbare a încadrării juridice solicitate de Parchet cu privire la infracţiunea de spălare de bani, se impune a fi respinsă şi menţinută încadrarea juridică dată în sentinţa penală pronunţată de instanţa de fond.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru apelantul intimat inculpat B., având cuvântul, a solicitat respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice formulată de Parchet, întrucât aceasta a modificat rechizitoriul emis în cauză, nemaiputând fi vorba despre infracţiunea de înşelăciune, de altfel însă, apărarea doreşte să solicite achitarea inculpatului pentru faptele reţinute în sarcina sa. Aşadar, a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, solicitând respingerea cererii formulate de Parchet.

Pentru apelantul intimat inculpat K., acelaşi apărător desemnat din oficiu, a arătat că formulează aceleaşi concluzii ca şi în cazul inculpatului B.

Apărătorul ales al apelanţilor intimaţi inculpaţi N. şi H., având cuvântul, a solicitat respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice formulate de Parchet în ceea ce îl priveşte pe inculpatul N., din infracţiunea de înşelăciune în formă continuată, în infracţiunea de participaţie improprie la abuz în serviciu în formă continuată.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul H., a solicitat, de asemenea, respingerea cererilor de schimbare a încadrării juridice formulate de Parchet, atât din infracţiunea de înşelăciune, în infracţiunea de participaţie improprie la abuz în serviciu, cât şi din infracţiunea de spălare de bani în formă continuată şi participaţie improprie la fals intelectual, într-o singură infracţiune de spălare de bani, ca fiind neîntemeiate.

În primul rând, a considerat că nu este admisibilă o astfel de cerere de schimbare de încadrare juridică, raportat atât la faptul că în rechizitoriu nu s-a făcut nicio menţiune despre existenţa acestor infracţiuni, cât şi la faptul că nu s-a făcut menţiune în acest sens nici în cadrul dosarului, respectiv stadiului de fond al prezentului dosar. În mod evident, în opinia apărării, se tinde la o schimbare a situaţiei faptice, chestiune care nu este posibilă nici măcar în cursul cercetării judecătoreşti, cu atât mai mult în stadiul de apel. A arătat că se tinde a se descrie o serie de fapte noi, pretinse a fi infracţiuni, dorindu-se, practic, a se repune în discuţie o serie de hotărâri judecătoreşti ce au caracter definitiv şi irevocabil. A considerat că acest demers nu este permis, întrucât se tinde la a se aduce atingere principiului securităţii actelor juridice, aşadar, în opinia apărării, nu subzistă propunerea de schimbare a încadrării juridice formulată de Parchet, nici factual şi nici în drept. Mai mult, astfel cum a arătat şi anterior, nu consideră a fi oportună o asemenea schimbare de încadrare juridică în stadiul de apel al cauzei, în mod evident, inculpaţii fiind prejudiciaţi în situaţia admiterii acestei cereri, fiind lipsiţi de o cale de atac. Totodată, cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de înşelăciune în cea de participaţie improprie la abuz în serviciu, a solicitat să se constate faptul că aceasta nu este detaliată în fapt, nu se menţionează modalităţile efective de săvârşire a presupusei fapte, ci se tinde doar la a se da o reinterpretare aceluiaşi material probatoriu, aceloraşi elemente materiale, solicitându-se a se constata faptul că acestea practic ar constitui latura obiectivă a infracţiunii de participaţie improprie la abuz în serviciu.

De asemenea, a solicitat să se constate că în ceea ce priveşte infracţiunea de abuz în serviciu nu sunt efectuate probatorii, iar pe de altă parte, în situaţia admiterii cererii de schimbare de încadrare juridică formulată de Parchet, a solicitat să se constate că magistraţii care ar fi soluţionat cererile cu care au fost învestiţi, nu au fost audiaţi în cauză, situaţie ce nu este posibilă la acest moment.

Totodată, a arătat că nu se descrie în clar modalitatea în care s-ar fi săvârşit infracţiunea descrisă, propunerea de schimbare a încadrării juridice având un caracter general, nefiind prezentate în concret motivele pentru care faptele imputate inculpatului H. s-ar circumscrie elementului material al participaţiei improprii la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu.

A mai arătat că nu subzistă nici solicitarea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de spălare de bani în formă continuată şi participaţie improprie la fals intelectual, întrucât se prezintă o serie de motive generale care, în opinia Parchetului, ar fi apte de a susţine propunerea formulată, însă nu se descrie în concret modalitatea în care a fost săvârşită această nouă infracţiune, rolul concret al inculpatului în săvârşirea acestei infracţiuni, calitatea acestuia, respectiv autor, coautor, complice sau instigator. În opinia apărării, astfel cum a arătat şi anterior, nu subzistă propunerea de schimbare a încadrării juridice formulată de Parchet, nefiind efectuate probatorii, astfel încât aceasta se impune a fi respinsă.

Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat R., având cuvântul, a solicitat respingerea cererii de schimbare de încadrare juridică formulată de Parchet, având în vedere faptul că aceasta contravine normelor procesual penale, întrucât conduce la reconfigurarea împrejurărilor faptice imputate după epuizarea momentului instituit de lege, ceea ce, în opinia apărării, ar însemna o nesocotire a principiului separării funcţiilor judiciare şi a dreptului la apărare, în condiţiile în care limitele şi obiectul judecăţii stabilite prin rechizitoriu sunt supuse controlului de legalitate. A arătat că, potrivit dispoziţiilor art. 371 din Noul C. proc. pen., judecata se mărgineşte la faptele şi persoanele menţionate în actul de sesizare şi că noul C. proc. pen. nu permite extinderea obiectului judecăţii după învestirea instanţei de fond, or, aceste aspecte trebuiau observate şi efectuate până la momentul la care instanţa de fond a fost învestită cu judecarea cauzei.

Pe de altă parte, a arătat că în cererea de schimbare a încadrării juridice sunt enumerate dispoziţiile art. 85 din vechiul C. proc. civ. Practic, în momentul în care instanţa civilă a fost învestită cu judecarea unei cauze civile, a fost format cadrul procesual, iar judecătorul era obligat să se limiteze la cadrul procesual care a fost stabilit prin cererea de chemare în judecată. Totodată, în cuprinsul cererii de schimbare a încadrării juridice, au fost invocate prevederile Legii nr. 247/2005, în contextul în care prin art. 230 lit. aa) din Legea nr. 71/2011, publicată în Monitorul Oficial nr. 409/2011, titlul X din Legea nr. 247/2005 a fost abrogat, aşadar, se face referire la o normă care a fost abrogată în momentul intrării în vigoare a noului C. civ. în octombrie 2011. A susţinut că inculpatul R. nu avea de unde să ştie că acele înscrisuri nu sunt adevărate.

Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat R. a arătat că, în primul rând, actele respective au fost puse la dispoziţia inculpatului de către clienţi, iar acesta, având în vedere calitatea de avocat, nu avea cum să cunoască dacă acestea ar fi reprezentat sau nu documente false. Pe de altă parte, instanţa, chiar şi în virtutea exigenţelor prevăzute de vechiul C. proc. civ., în situaţia în care ar fi considerat că un act nu este valabil, trebuia să solicite lămuriri părţilor, întrucât nu exista acea procedură de conformare cu originalul a înscrisurilor. Aşadar, inculpatul R., dacă ar fi făcut acest lucru, nu ar fi acţionat cu bună ştiinţă, întrucât nu avea cum să cunoască faptul că documentele nu sunt reale.

În ceea ce priveşte acele declaraţii notariale, a arătat că inculpatul nu a fost niciodată prezent la momentul la care acestea au fost redactate sau semnate de către părţi, ci i-au fost puse la dispoziţie, or, avocaţii nu deţin un control asupra actelor pentru a realiza dacă sunt reale sau nu. A mai arătat că, potrivit noului C. proc. civ., se impune conformarea cu originalul asupra tuturor înscrisurilor pe care avocatul sau părţile le depun la dosar, însă potrivit vechiul C. proc. civ., doar în situaţia în care instanţa era nelămurită, invoca anumite excepţii şi lua anumite măsuri în ceea ce priveşte respectivele documente, aşadar, judecătorul avea la dispoziţie excepţia lipsei calităţii procesuale pasive în ceea ce priveşte partea care era chemată în judecată, dar aceasta trebuia motivată.

În concluzie, a solicitat respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice formulată de Parchet.

Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat D., având cuvântul, a arătat că dispoziţiile art. 386 C. proc. pen. permit schimbarea încadrării juridice, neexistând o limită temporală din acest punct de vedere, însă, din punctul de vedere al apărării, se impun a fi făcute, în primul rând, câteva observaţii cu titlu general. A menţionat că, raliindu-se concluziilor expuse de antevorbitorii săi, solicită, de asemenea, respingerea ca neîntemeiată, a cererii de schimbare a încadrării juridice formulată de Parchet.

Astfel, o primă observaţie vizează împrejurarea că se pleacă de la o premisă falsă, cel puţin în privinţa inculpatului D.. A arătat că se solicită schimbarea de încadrare juridică din legea veche, în condiţiile în care inculpatul a fost condamnat în baza legii noi. De asemenea, se face abstracţie totală de hotărârea de condamnare, având în vedere că se solicită schimbarea încadrării juridice reţinute prin rechizitoriu, prin urmare, cererea formulată de Parchet nu acordă nicio semnificaţie hotărârii de condamnare.

În al doilea rând, prin cererea de schimbare a încadrării juridice se încalcă dispoziţiile art. 371 C. proc. pen., ceea ce semnifică o extindere şi în acelaşi timp o restrângere a acuzaţiilor care formează obiectul judecăţii.

În al treilea rând, prin cererea de schimbare a încadrării juridice se suplimentează motivele de apel, întrucât, în esenţă, în privinţa inculpatului D., motivele de apel formulate de Parchet vizau greşita individualizare a pedepselor stabilite, greşita indicare a temeiului de drept în ceea ce priveşte dispoziţia de contopire a pedepselor şi a numărului de acte materiale pentru infracţiunea de uz de fals în formă continuată. Prin cererea formulată, se solicită schimbarea încadrării juridice, în primul rând, din infracţiunea de înşelăciune în infracţiunea de participaţie improprie la abuz în serviciu, or, limitele de pedeapsă în cazul celor două infracţiuni sunt diferite. În atare situaţie, din punctul de vedere al apărării, se pune întrebarea cum se realizează compatibilitatea între motivele iniţiale de apel formulate de Parchet ce vizau individualizarea pedepselor şi noua încadrare juridică solicitată în cauză?.

În al patrulea rând, a considerat că, prin cererea formulată, se atacă soluţia de scoatere de sub urmărire penală dispusă prin rechizitoriu cu privire la numita C.. În acest sens, a arătat că, prin rechizitoriu, faţă de numita C. s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru infracţiunea de spălare de bani, în calitate de autor, în sarcina acesteia reţinându-se încadrarea juridică prevăzută de dispoziţiile art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002, or, se observă că în cazul inculpatului D., căruia i se impută prin cererea de schimbare a încadrării juridice autoratul la infracţiunea de spălare de bani, se reţin dispoziţiile art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002, ceea ce, în opinia apărării, era de natură să primească o explicaţie din partea Parchetului.

A solicitat să se observe, de asemenea, cu titlu general, că deşi în rechizitoriu şi în sentinţa pronunţată de prima instanţă, infracţiunea de grup infracţional organizat este raportat la infracţiunea de înşelăciune, prin cererea de schimbare a încadrării juridice nu se face nicio menţiune în legătură cu grupul infracţional organizat. Aşadar, se arată de către Parchet că, în ceea ce priveşte faptele imputate inculpatului D., nu mai este vorba despre infracţiunea de înşelăciune, însă nu se menţionează dacă mai este vorba despre infracţiunea de grup infracţional organizat, prin raportare la infracţiunea de abuz în serviciu. De asemenea, nu este precizată poziţia procesuală a Parchetului (în opinia apărării acesta fiind momentul oportun), cu privire la aplicarea legii mai favorabile, ci doar se menţionează prevederile legii vechi şi legii noi, urmând ca instanţa să aprecieze sub acest aspect.

A arătat că schimbarea încadrării juridice, potrivit dispoziţiilor art. 386 C. proc. pen., este necesară în anumite situaţii, respectiv când există o greşeală în ce priveşte încadrarea juridică, când apar elemente noi în cursul judecăţii, când se pune problema aplicării legii penale mai favorabile, însă prezenta cerere de schimbare a încadrării juridice tinde la modificarea acuzaţiilor penale şi la agravarea răspunderii penale, aşadar, este vorba despre o schimbare nu doar la nivel formal, ci pe fondul acuzaţiilor. De asemenea, faptul că nu se poate schimba încadrarea juridică în raport de conţinutul concret al cererii, rezultă din practica Înaltei Curţi, iar în concluziile scrise ce urmează a fi depuse la dosar, sunt menţionate hotărâri pronunţate de instanţa supremă, care lămuresc această chestiune.

În ceea ce priveşte solicitarea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de înşelăciune în infracţiunea de participaţie improprie la abuz în serviciu, a solicitat să se observe faptul că se renunţă de către Parchet la acuzaţia în legătură cu înşelarea membrilor Comisiilor Locale de Fond Funciar şi Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Iaşi. Aşadar, din acest punct de vedere, s-ar putea spune că este vorba despre o restrângere a acuzaţiilor. A mai arătat că nu se menţionează numărul de acte materiale prin raportare la infracţiunea de participaţie improprie la abuz în serviciu, câtă vreme, în ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune, se arată că se reţin 7 acte materiale. De asemenea, se invocă pentru prima dată producerea unei tulburări însemnate, respectiv vătămarea interesului legitim al unităţilor publice de a fi citate şi de a invoca în proces calitatea de proprietar al terenurilor, aspect nou care, în opinia apărării, lărgeşte baza factuală avută în vedere în actul de acuzare. Deopotrivă, se invocă pentru prima dată încălcarea unor dispoziţii legale de către membrii completelor de judecată, fiind indicate o serie de texte de lege, în care nu este stabilită nicio atribuţie în sarcina completelor de judecată, ci se vorbeşte despre reconstituirea dreptului de proprietate, despre terenurile aparţinând fostelor C.A.P. ş.a.m.d.

A solicitat să se observe că nu se poate schimba încadrarea juridică din infracţiunea de înşelăciune în infracţiunea de participaţie improprie la abuz în serviciu, întrucât, comparând conţinutul constitutiv al celor două infracţiuni, se constată că acestea sunt infracţiuni de naturi diferite. Astfel, infracţiunea de înşelăciune vizează patrimoniul, în timp ce infracţiunea de abuz în serviciu vizează o infracţiune de serviciu, aşadar, obiectul juridic al celor două infracţiuni este unul diferit, elementul material este diferit, iar sub aspectul laturii subiective, în cazul infracţiunii de înşelăciune, forma de vinovăţie este intenţia directă, iar în cazul infracţiunii de abuz în serviciu, este intenţia directă sau indirectă.

A mai solicitat să se observe că instanţele judecătoreşti, prin cererea de schimbare a încadrării juridice formulată în cauză, sunt transformate din subiecţi pasivi principali la infracţiunea de înşelăciune, în subiecţi activi la infracţiunea de abuz în serviciu, care ar fi acţionat fără vinovăţie. De asemenea, din punctul de vedere al apărării, trebuie reţinut faptul că hotărârea pronunţată într-o cauză este a instanţei de judecată şi nu a judecătorului, iar atribuţiile de serviciu sunt ale persoanelor. A mai arătat că, prin raportare la elementul material, nu se pune semnul egalităţii între acţiunea de inducere în eroare, amăgire şi acţiunea de determinare, pe care o presupune infracţiunea de participaţie improprie la abuz în serviciu, fiind acţiuni cu semnificaţie complet diferită. De asemenea, şi reprezentarea psihică este diferită prin raportare la cele două infracţiuni.

În ceea ce priveşte solicitarea de schimbare a încadrării juridice privind infracţiunea de instigare la mărturie mincinoasă, a arătat că se cere schimbarea încadrării juridice din infracţiunile de instigare la mărturie mincinoasă în formă simplă, reţinută în legătură cu expertul S. şi instigare la mărturie mincinoasă în formă continuată, reţinută în legătură cu numiţii U. şi T., în infracţiunea de instigare la mărturie mincinoasă, în formă continuată (cu 3 acte materiale), probabil în ideea deplasării momentului de la care ar curge termenul de prescripţie a răspunderii penale. A solicitat să se observe că pentru primul act material, reţinut în legătură cu expertul S., s-a dispus de către instanţa de fond încetarea procesului penal pentru infracţiunea prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 260 alin. (1) şi (4) C. pen. de la 1968. A arătat că, prin cererea de schimbare a încadrării juridice, Parchetul formulează un nou motiv de apel, prin care critică dispoziţia din sentinţă prin care s-a dispus încetarea procesului penal, susţinând că este vorba despre un act material ce intră în conţinutul infracţiunii continuate de instigare la mărturie mincinoasă. De asemenea, se solicită schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prev. de art. 25 C. pen. rap. la 260 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., nemaifiind, aşadar, menţionate dispoziţiile alin. (4) ale art. 260 C. pen., făcându-se abstracţie de calitatea de expert a numitului S., fără însă a se explica de ce se renunţă la reţinerea dispoziţiilor art. 260 alin. (4) C. pen. A mai arătat că, în ipoteza aplicării legii noi cu privire la această infracţiune, se apreciază de către Parchet că încadrarea juridică este cea prevăzută de art. 272 alin. (1) C. pen. (influenţarea declaraţiilor), cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (3 acte materiale), însă a solicitat să se observe faptul că inculpatul D. nu a fost condamnat pentru această infracţiune, ci pentru infracţiunea de instigare la mărturie mincinoasă prevăzută de art. 273 C. pen., aşadar, nu pentru infracţiunea de influenţarea declaraţiilor prevăzută de art. 272 C. pen.

În situaţia în care se aplică legea nouă, astfel cum se solicită de către Parchet, şi se reţine infracţiunea prevăzută de art. 272 alin. (1) C. pen., a arătat că această infracţiune are mai multe modalităţi normative, respectiv corupere, constrângere, altă faptă cu efect vădit intimidant, or, nu se arată ipoteza ce se are în vedere şi, de asemenea, nu există probe în sensul vizat de acest text de lege, astfel că, în mod evident, pe fond este vorba despre situaţii juridice diferite şi nu se justifică schimbarea încadrării juridice.

De asemenea, a arătat că se solicită schimbarea încadrării juridice din infracţiunile de participaţie improprie la spălare de bani, participaţie improprie la fals intelectual, participaţie improprie la uz de fals, în infracţiunea de spălare de bani, reţinându-se în sarcina inculpatului D. forma autoratului la comiterea acestei infracţiuni şi că acţiunile respective se integrează în conţinutul constitutiv al acestei infracţiuni. În mod aparent, ar fi vorba despre o cerere în favoarea inculpatului, în condiţiile în care din trei infracţiuni s-ar reţine o singură infracţiune, însă, în opinia apărării, nu se poate admite o asemenea cerere de schimbare a încadrării juridice, întrucât, aşa cum a arătat anterior, în rechizitoriu, care nu a fost contestat, se reţine calitatea de autor la infracţiunea de spălare de bani a numitei C.. A apreciat că, prin această cerere, ne aflăm în prezenţa unei plângeri mascate efectuate de procuror împotriva propriului rechizitoriu. De asemenea, a arătat că sunt indicate toate modalităţile normative ale infracţiunii de spălare de bani, este reprodus întregul conţinut al art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002, făcându-se vorbire atât despre acţiunea de ascundere, cât şi despre acţiunea de disimulare, deşi sunt elemente materiale cu semnificaţie diferită.

Pentru considerentele anterior expuse, a apreciat că nu poate fi primită cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de Parchet. A mai solicitat să se dea eficienţă Directivei Uniunii Europene nr. x din 22 mai 2012, la art. 6 alin. (3) arătându-se că "statele membre se asigură că, cel târziu la prezentarea fondului acuzării în instanţă, se oferă informaţii detaliate cu privire la acuzare, inclusiv natura şi încadrarea juridică a infracţiunii, precum şi forma de participare a persoanei acuzate".

Prin urmare, în opinia apărării, la acest moment, neintervenind elemente noi, cererea de schimbare a încadrării juridice nu are nicio justificare.

Apărătorul ales al apelantei intimate inculpate I., având cuvântul, a solicitat respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice formulată de reprezentantul Ministerului Public. În acest sens, a solicitat să se aibă în vedere, prin raportare la elementele constitutive atât ale infracţiunii de înşelăciune, cât şi ale infracţiunii de abuz în serviciu, faptul că schimbarea de încadrare juridică, în maniera şi la momentul la care a fost formulată de către Ministerul Public, nu este posibilă. Raportat la discuţiile anterioare, a arătat că este posibilă schimbarea încadrării juridice şi efectuarea de solicitări în acest sens în orice fază procesuală, însă, din perspectiva apărării, o schimbare a încadrării juridice trebuie să se realizeze numai dacă este posibilă această schimbare într-o nouă infracţiune doar prin raportare la obiectul, faptele şi persoanele care au fost deduse judecăţii până la acel moment, or, în situaţia de faţă, atât urmărirea penală, cu precădere, cât şi cercetarea judecătorească, s-au desfăşurat cu privire la infracţiunea de înşelăciune, referitor la anumite acte materiale ale unor anumite persoane.

În situaţia prezentă, în care se solicită schimbarea de încadrare juridică din infracţiunea de înşelăciune în infracţiunea de participaţie improprie la abuz în serviciu presupus a fi săvârşită de către magistraţii care au pronunţat hotărârile judecătoreşti din dosarele civile, a considerat că ne aflăm într-o situaţie paradoxală. Astfel, se precizează în cuprinsul cererii de schimbare a încadrării juridice faptul că magistraţii au săvârşit fapta fără vinovăţie, însă din punctul de vedere al apărării, ar fi fost necesar pentru stabilirea cadrului procesual şi a încadrării juridice a faptelor, să se efectueze o cercetare completă, inclusiv cu privire la presupuşii autori ai faptelor de abuz în serviciu, indiferent care era concluzia şi soluţia la care se ajungea de către procurorul de caz sau de către instanţă cu privire la modalitatea şi la forma de vinovăţie cu care au fost săvârşite sau nu presupusele fapte de abuz în serviciu.

A susţinut că la acest moment nu există în mod efectiv posibilitatea schimbării încadrării juridice, întrucât nu există niciun remediu procesual pentru a putea fi vorba despre o cercetare judecătorească şi pronunţarea unei hotărâri corecte, echitabile şi legale faţă de participanţii la proces, în situaţia în care s-ar dispune schimbarea încadrării juridice.

Pe de altă parte, prin cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de înşelăciune, în participaţie improprie la infracţiunea de abuz în serviciu, se reţine faptul că inculpata I. ar fi determinat pe magistraţii care au pronunţat hotărârile, să acţioneze în consecinţă prin actele pe care le-a întreprins aceasta. A susţinut că nu este posibilă această schimbare de încadrare juridică prin raportare la elementele constitutive ale infracţiunii. Astfel, determinarea, din punctul de vedere al apărării şi prin raportare la practica judiciară şi la doctrină, presupune o acţiune efectivă, o imixtionare şi un raport direct între persoana care instigă, care realizează cu intenţie acţiunea de determinare faţă de persoana care săvârşeşte fapta de abuz în serviciu chiar şi fără vinovăţie. A solicitat să se aibă în vedere că, prin raportare la elementele materiale şi la situaţia de fapt, aşa cum a fost aceasta expusă în rechizitoriu, nu se poate reţine faţă de inculpata I., faptul că ar fi imixtionat în mod direct sau ar fi făcut vreun demers ori s-ar fi prezentat vreodată în faţa instanţelor de judecată, pentru a se putea reţine această acţiune efectivă de determinare a magistraţilor să săvârşească faptele de abuz în serviciu.

De asemenea, a solicitat să se aibă în vedere practica judiciară şi chiar deciziile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care arată în mod clar faptul că judecătorii (magistraţii) nu pot fi consideraţi a fi săvârşit infracţiunea de abuz în serviciu prin pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti. Raportat la toate aceste aspecte, a solicitat să se constate că în cauză nu este oportună şi nu se poate dispune schimbarea de încadrare juridică.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru apelanţii intimaţi inculpaţi J. şi V., având cuvântul, a considerat că în ceea ce o priveşte pe inculpata J., se impune respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice, formulată de Parchet.

A solicitat să se aibă în vedere faptul că pentru infracţiunile de constituire a unui grup infracţional organizat şi mărturie mincinoasă, instanţa de fond a constatat intervenţia prescripţiei răspunderii penale, în sarcina inculpatei J. rămânând doar infracţiunea de complicitate la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune. Asemenea antevorbitorilor săi, a considerat, în primul rând prin prisma pedepsei stabilite de lege şi anume pentru infracţiunea de înşelăciune, art. 244 C. pen. prevede o pedeapsă de la 1 la 5 ani închisoare, iar pentru infracţiunea de participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, se prevede o pedeapsă mai mare, respectiv de la 2 la 7 ani închisoare, că nu este oportună schimbarea încadrării juridice pentru inculpata J.

În ceea ce îl priveşte pe apelantul intimat inculpat V., a învederat că în sarcina acestuia, în faza apelului, a rămas doar infracţiunea de complicitate la tentativă la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune. A arătat că formulează aceleaşi concluzii anterior expuse pentru inculpata J., respectiv că pedeapsa pentru infracţiunea de abuz în serviciu este mult mai mare decât pedeapsa pentru infracţiunea de complicitate la tentativă la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prin urmare, nu ar fi în avantajul acestuia schimbarea de încadrare juridică solicitată de Parchet.

Cu privire la apelanta intimată inculpată S.C. O. S.R.L., a arătat că aceasta este trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, iar în opinia apărării, nu se impune schimbarea încadrării juridice.

Privitor la motivele de apel concret invocate, sunt de precizat următoarele:

Ministerul Public a arătat că motivele de apel formulate vizează individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor.

Faţă de cererea Parchetului de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea de participaţie improprie la abuz în serviciu în cazul inculpatului H., a arătat că, dacă s-ar reţine legea nouă, astfel cum a procedat prima instanţă, pedeapsa pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat ar trebui stabilită în acord cu dispoziţiile art. 367 alin. (2) din C. pen., şi nu în raport cu alin. (1) al aceluiaşi articol, cum a făcut prima instanţă, de vreme ce pedeapsa pentru infracţiunea de participaţie improprie la abuz în serviciu, cu aplicarea art. 309 C. pen., ar fi mai mare de 10 ani. Prin urmare, a considerat că legea veche este mai favorabilă.

Cu privire la toţi inculpaţii a arătat că legea veche este legea mai favorabilă şi care ar trebui aplicată în cauză, acesta fiind şi motivul pentru care s-a raportat la încadrarea juridică din rechizitoriu. De asemenea, a arătat că se ţine cont şi de încadrarea juridică făcută de prima instanţă, însă prima instanţă nu a făcut altceva decât să schimbe încadrările juridice prevăzute de vechiul C. pen. cu încadrările juridice prevăzute de noul C. pen.

În cazul inculpatului H., a solicitat ca pentru infracţiunea de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni să se dispună majorarea pedepsei de la 4 ani închisoare la cel puţin 6 ani închisoare, ţinând cont de faptul că limitele speciale prevăzute de lege pentru această infracţiune sunt de la 3 la 15 ani închisoare, iar inculpatul a fost unul intre cei mai activi membri ai asocierii infracţionale, alături de inculpaţii B., D. şi I.

Pentru infracţiunea de participaţie improprie la abuz în serviciu în formă continuată, a solicitat să se aibă în vedere o pedeapsă de cel puţin 8 ani închisoare, în condiţiile în care limitele speciale sunt cuprinse între 5 şi 15 ani închisoare, având în vedere, de asemenea, intensitatea implicării inculpatului în acţiunile având ca scop obţinerea cu uşurinţă de titluri de proprietate asupra unor imobile aparţinând statului, care ulterior să fie vândute contra unor sume mari de bani. A apreciat că din materialul probator administrat în cauză rezultă că inculpatul nu a ţinut cont nici de faptul că prejudiciază statul, nici de faptul că poate prejudicia eventuali dobânditori ulteriori ai respectivelor imobile, printre care şi unele care erau imprescriptibile, insesizabile şi aparţineau domeniului public. A solicitat să se aibă în vedere şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din vechiul C. pen.

Pentru infracţiunea de spălare de bani, care include şi disimularea înţelegerii infracţionale cu inculpatul B. într-un contract de vânzare - cumpărare, în acord cu cererea de schimbare a încadrării juridice formulată în cauză, a solicitat, de asemenea, o pedeapsă de cel puţin 8 ani închisoare, limitele speciale fiind între 3 şi 12 ani închisoare, ţinând cont de valoarea imobilului din Iaşi, strada x, de faptul că inculpatul l-a dezmembrat pentru a fi vândut mai uşor, precum şi de situaţia juridică a acestui imobil, care, aşa cum a arătat anterior, făcea parte din domeniul public, fiind inalienabil, imprescriptibil prin lege.

A apreciat că pedeapsa rezultantă trebuie executată în regim de detenţie, urmând să se aibă în vedere şi eventuala necesitate a aplicării unui spor de pedeapsă, conform legii vechi.

În ceea ce priveşte infracţiunea de instigare la mărturie mincinoasă, a arătat că răspunderea penală pentru această faptă este într-adevăr prescrisă, atât potrivit legii vechi, cât şi potrivit legii noi.

În cazul inculpatului B., a arătat că susţine, de asemenea, cererea de schimbare a încadrării juridice pentru motivele arătate în scris. Şi în cazul acestui inculpat, a considerat că legea mai favorabilă este legea veche, având în vedere regimul concursului de infracţiuni şi faptul că legea prevede pedepse mari pentru faptele concurente.

Pentru infracţiunea de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, a solicitat o pedeapsă de cel puţin 6 ani închisoare, în condiţiile în care limitele speciale sunt între 3 şi 15 ani închisoare. A arătat că inculpatul B. a fost unul dintre cei care au constituit asocierea infracţională şi s-a implicat activ în realizarea scopului urmărit, primind, de asemenea, o parte importantă din câştigurile obţinute.

Ca şi în cazul inculpatului H., a solicitat o pedeapsă de cel puţin 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie la abuz în serviciu în formă continuată, precum şi aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din vechiul C. pen. Şi în cazul acestui inculpat, a apreciat că trebuie să se ţină cont de faptul că valoarea prejudiciului adus statului a fost de peste 1.300.000 de Euro.

În cazul infracţiunii de spălare de bani, a solicitat, de asemenea, o pedeapsă de cel puţin 8 ani închisoare, limitele speciale prevăzute de lege fiind de la 3 la 12 ani închisoare, având în vedere inclusiv premeditarea disimulării prin acte juridice civile a înţelegerilor ilicite dintre inculpaţi, în scopul obţinerii unor beneficii patrimoniale personale.

A solicitat ca pedeapsa rezultantă, la care (dacă se va aprecia necesar), se poate adăuga un spor, să fie executată în regim de detenţie.

Şi în cazul acestui inculpat, răspunderea penală pentru infracţiunea de instigare la mărturie mincinoasă, este prescrisă, atât potrivit legii noi, cât şi potrivit legii vechi.

În cazul inculpatei I., a arătat că, susţine, de asemenea, cererea de schimbare a încadrării juridice. Pentru infracţiunea de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni a solicitat aceeaşi pedeapsă ca pentru inculpaţii H. şi B., de 6 ani închisoare, în contextul în care limitele speciale sunt cuprinse între 3 şi 15 ani închisoare. A considerat că fără aportul inculpatei I., referent la biroul de cadastru din cadrul primăriei, inculpaţii nu ar fi avut informaţii cu privire la situaţia juridică a imobilelor şi nici cu privire la identitatea anumitor persoane, care deţinuseră cu titlu precar respectivele imobile, pe care, eventual să le cheme în judecată, în calitate de pârâte.

Pentru infracţiunea de participaţie improprie la abuz în serviciu, a solicitat o pedeapsă de 7 ani închisoare, precum şi pedepsele complementare prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din vechiul C. pen., urmând ca pedeapsa rezultantă să fie executată în regim de detenţie.

A apreciat că folosirea funcţiei publice în interes personal şi pentru membrii asocierii infracţionale, precum şi faptul că inculpata a profitat de persoane în vârstă, pe care le-a determinat cu uşurinţă să dea declaraţii mincinoase, fie în faţa instanţei, fie notariale, reprezintă aspecte care trebuie valorificate în mod corespunzător în pedeapsă.

În ceea ce priveşte infracţiunea de instigare la fals sub semnătură privată, a arătat că răspunderea penală pentru această infracţiune este prescrisă, atât potrivit legii noi, cât şi potrivit legii vechi.

În cazul inculpatului D., de asemenea, a arătat că susţine cererea de schimbare a încadrării juridice pentru motivele indicate în scris. A considerat că legea penală mai favorabilă este legea veche, cu atât mai mult cu cât infracţiunea de instigare la mărturie mincinoasă în formă continuată este prescrisă doar potrivit legii vechi, aşadar potrivit legii pe care o consideră mai favorabilă, nu şi potrivit legii noi.

Pentru infracţiunea de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, a solicitat aplicarea unei pedepse de 6 ani închisoare, în condiţiile în care inculpatul Moraru a fost unul dintre principalii artizani ai schemei infracţionale, acesta stabilind şi strategia ilicită în faţa instanţelor pentru obţinerea de titluri de proprietate în contradictoriu cu persoane inexistente şi în orice caz, fără calitate procesuală pasivă.

Pentru infracţiunea de participaţie improprie la abuz în serviciu, a solicitat o pedeapsă mai mare decât în cazul celorlalţi inculpaţi care au constituit grupul infracţional, având în vedere calitatea de avocat a acestuia, precum şi faptul că, în această calitate, a perfecţionat schema infracţională şi a avut curajul să se prezinte, în mod repetat, cu versiuni mincinoase şi cu acte false în faţa judecătorilor. A solicitat astfel o pedeapsă de cel puţin 10 ani închisoare, în condiţiile în care maximul special este de 15 ani închisoare.

În ceea ce priveşte infracţiunea de spălare de bani, a solicitat aplicarea unei pedepse de 8 ani închisoare, ca şi în cazul celorlalţi inculpaţi acuzaţi de săvârşirea acestei infracţiuni, urmând ca la pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare, să se aprecieze dacă este necesară şi aplicarea unui spor de pedeapsă, ţinând cont de numeroasele termene de judecată la care inculpatul s-a prezentat în calitate de membru al asocierii infracţionale mai degrabă decât în calitatea sa de avocat.

În ceea ce priveşte infracţiunea de uz de fals în formă continuată, pentru care inculpatul a fost condamnat în primă instanţă, a considerat că răspunderea penală pentru această faptă este prescrisă, impunându-se încetarea procesului penal sub aspectul acestei infracţiuni.

A arătat că tot o soluţie de încetare a procesului penal s-ar impune, în baza legii vechi şi în cazul infracţiunii continuate de instigare la mărturie mincinoasă cu trei acte materiale, aşa cum s-a solicitat prin schimbarea de încadrare juridică, termenul de prescripţie a răspunderii penale fiind împlinit în baza legii vechi.

A mai arătat că răspunderea penală pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, era, de asemenea, prescrisă încă de la judecata în primă instanţă, astfel încât soluţia de încetare a procesului penal sub aspectul acestei infracţiuni, este corectă.

În cazul inculpatului R., a arătat că susţine, de asemenea, cererea de schimbare a încadrării juridice. A apreciat că legea veche este mai favorabilă şi în cazul acestui inculpat, având în vedere regulile concursului de infracţiuni şi limitele de pedeapsă. A solicitat astfel o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, în condiţiile în care limitele speciale sunt cuprinse între 3 şi 15 ani închisoare.

În cazul infracţiunii de participaţie improprie la abuz în serviciu, a apreciat că se impune o pedeapsă de cel puţin 7 ani închisoare, întrucât inculpatul R., ca şi inculpatul Moraru, nu a ezitat să se prezinte în faţa instanţelor civile cu versiuni mincinoase, cunoscând caracterul fals al unor înscrisuri. A solicitat ca pedeapsa rezultantă să fie executată în detenţie efectivă, iar în ce priveşte răspunderea penală pentru infracţiunea de uz de fals, aceasta este prescrisă indiferent de legea care va fi considerată mai favorabilă.

În cazul inculpatei S.C. O. S.R.L., indiferent de legea pe care instanţa o va considera mai favorabilă, a solicitat majorarea amenzii penale, întrucât pedeapsa stabilită de prima instanţă reprezintă echivalentul a aproximativ 11.000 de Euro, or, în sarcina inculpatei se reţine că a spălat 61.400 de Euro, în conivenţă cu inculpaţii B. şi D., pentru ca inculpaţii menţionaţi să introducă în circuitul civil două autovehicule. Prin urmare, a apreciat că există o disproporţie între sancţiunea aplicată de prima instanţă şi gravitatea faptei săvârşită de către persoana juridică prin intermediul inculpatului H.

În cazul inculpatului N., a arătat că susţine, de asemenea, cererea de schimbare de încadrare juridică. A apreciat că legea mai favorabilă este legea veche din perspectiva regulilor concursului de infracţiuni şi ţinând cont că legea prevede pedepse mari pentru cele două infracţiuni reţinute în sarcina acestui inculpat. Pentru infracţiunea de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, a solicitat o pedeapsă de 6 ani închisoare, neputând fi ignorat rolul inculpatului în formularea a numeroase cereri adresate instanţelor, pe care le-a şi semnat personal şi care au servit scopului asocierii în funcţie de împrejurări. De asemenea, o pedeapsă de cel puţin 6 ani închisoare, a solicitat şi pentru infracţiunea de participaţie improprie la abuz în serviciu, urmând ca pedeapsa rezultantă să fie executată în regim de detenţie.

În cazul inculpatului K., a arătat că susţine, de asemenea, cererea de schimbare a încadrării juridice. A solicitat o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, iar în cazul infracţiunii de participaţie improprie la abuz în serviciu, a solicitat condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 4 ani închisoare. A apreciat că pedeapsa rezultantă trebuie să fie executată în regim de detenţie, considerând că nu se poate ignora insistenţa cu care inculpatul a formulat acţiunile şi diferite procuri care au fost folosite în faţa instanţelor civile pentru terenul din Iaşi, strada x 3A, acţiuni şi procuri semnate personal de către acesta.

În cazul inculpatei decedate L., a solicitat doar schimbarea de încadrare juridică din infracţiunea de înşelăciune în infracţiunea de participaţie improprie la abuz în serviciu. A considerat că legea veche este legea mai favorabilă, iar soluţia de încetare a procesului penal, ca urmare a decesului inculpatei, este corectă.

În cazul inculpatului A., a arătat că susţine, de asemenea, cererea de schimbare de încadrare juridică. A solicitat să se dispună condamnarea acestuia pentru infracţiunea unică de spălare de bani, la o pedeapsă de 4 ani închisoare. A considerat că îndreptarea conduitei inculpatului se poate realiza prin executarea efectivă a pedepsei, însă în cazul în care se va aprecia că scopul pedepsei poate fi realizat şi în modalitatea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, a solicitat să se aibă în vedere un termen de încercare apropiat de durata maximă permisă de lege.

În cazul inculpatei J. a arătat că susţine, de asemenea, cererea de schimbare a încadrării juridice. A precizat că s-a raportat numai la infracţiunea de înşelăciune când a formulat cererea de schimbare de încadrare juridică, nu şi la celelalte fapte iniţial reţinute în sarcina acesteia şi în raport cu care au fost dispuse soluţii de către prima instanţă. A considerat că legea mai favorabilă este legea în vigoare la data săvârşirii faptelor. În privinţa inculpatei J., a arătat că înţelege să completeze motivele de apel formulate de Parchet, cu o critică de nelegalitate, în sensul că în mod greşit s-a dispus de către prima instanţă încetarea procesului penal pentru infracţiunea de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni. Pe de o parte, a considerat că termenul de prescripţie pentru această infracţiune nu curge de la data ultimei declaraţii mincinoase făcută de către inculpată în faţa instanţelor, aşa cum a reţinut prima instanţă, de vreme ce cel puţin într-una dintre cauze, cea în care s-a trimis dosarul spre rejudecare, fiind vorba de imobilul din Iaşi, strada x, a intervenit perimarea abia la data de 14 iunie 2010, fără ca inculpata să-şi retragă mărturia mincinoasă făcută în cauza respectivă. Aşadar, în opinia reprezentantului Ministerului Public, rezoluţia infracţională a subzistat cel puţin până la perimarea dosarului respectiv. Întrucât există dovezi că inculpata şi-a păstrat, aşadar, rezoluţia infracţională în privinţa infracţiunii de asociere sau după caz, constituire de grup infracţional organizat, a considerat că nu se poate constata prescripţia răspunderii penale în privinţa acestei fapte. Pe de altă parte, ţinând seama de limitele de pedeapsă pentru participaţie improprie la abuz în serviciu, prin raportare la cererea Parchetului de schimbare de încadrare juridică şi la faptul că potrivit legii noi, limitele de pedeapsă pentru infracţiunea de constituire de grup infracţional se stabilesc în condiţiile alin. (2) al art. 367 din noul C. pen., nu s-ar putea constata prescripţia nici potrivit legii noi, cum a procedat prima instanţă, chiar dacă termenul de prescripţie ar curge de la data ultimei declaraţii dată de către această inculpată în faţa instanţei civile.

A solicitat ca în privinţa infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, să se stabilească o pedeapsă de cel puţin 5 ani închisoare, având în vedere implicarea activă a inculpatei ca martor de serviciu în cele trei cauze civile în care i-au fost folosite declaraţiile.

În privinţa infracţiunii de participaţie improprie la abuz în serviciu în formă continuată, a solicitat să se aibă în vedere tot o pedeapsă de cel puţin 5 ani închisoare, limitele speciale fiind între 5 şi 15 ani, aşadar, a solicitat minimul, urmând ca pedeapsa rezultantă să fie executată în detenţie efectivă. În privinţa infracţiunii de mărturie mincinoasă, a arătat că răspunderea penală este prescrisă, astfel încât soluţia de încetare a procesului penal este corectă.

În final, în cazul inculpatului V., a arătat că susţine, de asemenea, cererea de schimbare a încadrării juridice. Şi în cazul acestui inculpat, a considerat că prima instanţă a dispus în mod greşit încetarea procesului penal pentru infracţiunea de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, având în vedere aceleaşi considerente ca şi în cazul inculpatei J., şi acest inculpat, în opinia reprezentantului Ministerului Public, păstrându-şi rezoluţia infracţională.

A considerat că legea veche este legea mai favorabilă inculpatului din perspectiva regulilor concursului de infracţiuni, solicitând condamnarea acestuia pentru infracţiunea de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni la o pedeapsă de 3 ani închisoare, iar pentru infracţiunea de participaţie improprie la abuz în serviciu, la o pedeapsă de 3 ani închisoare, urmând ca în situaţia în care se va aprecia că îndreptarea conduitei inculpatului se poate realiza şi în condiţiile art. 861 din C. pen. vechi, termenul de încercare să fie stabilit către durata maximă permisă de lege.

În ceea ce priveşte infracţiunea de mărturie mincinoasă, a arătat că răspunderea penală este prescrisă, astfel încât soluţia de încetare a procesului penal este corectă.

Pentru motivele arătate, a solicitat desfiinţarea hotărârii primei instanţe şi stabilirea unor pedepse conform gravităţii faptelor şi, de asemenea, cu încadrările juridice propuse de Parchet în apel.

Inculpatul A. a solicitat admiterea apelului formulat împotriva Sentinţei penale nr. 71 din data de 8 august 2017 a Curţii de Apel Iaşi. Se solicită admiterea apelului şi în rejudecare, să se dispună achitarea inculpatului A. pentru infracţiunea de spălare de bani reţinută în sarcina sa. Nu a fost implicat direct în demersurile întreprinse de către tatăl său, numitul G., după intrarea în vigoare a Legii nr. 18/1991, până la decesul acestuia, în luna august 2003. Ulterior, aceste demersuri au fost continuate de mama acestuia, inculpatul a fost încadrat la Penitenciarul Iaşi şi nu locuia în acelaşi apartament cu tatăl său. A învederat că inculpatul ştia, în mare, că toţi locuitorii Comunei Horleşti încercau prin cererile depuse la Comisia de aplicare a legii fondului funciar, să redobândească terenurile predate anterior în campania de colectivizare a agriculturii cooperativelor agricole de producţie, aşadar, acelaşi lucru a făcut şi tatăl acestuia, respectiv inculpatul ştia că tatăl său face asemenea demersuri la Comisia de fond funciar, având în vedere că tatăl acestuia din urmă, numitul GGG. (bunicul inculpatului A.), predase terenul în campania de colectivizare a agriculturii.

Nu este întrunită cerinţa prevăzută de art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002, potrivit căruia inculpatul ar fi trebuit să cunoască modalitatea de provenire de terenurilor, respectiv a sumei de bani încasate pentru vânzarea unei porţiuni de teren. Prin urmare, în condiţiile în care această cerinţă esenţială nu este întrunită, a apreciat că în sarcina inculpatului nu poate fi reţinută infracţiunea de spălare de bani, solicitând, aşadar, admiterea apelului şi în rejudecare, să se dispună achitarea.

În subsidiar, a invocat prescripţia raportat la momentul septembrie 2008, data la care a rămas definitivă decizia Tribunalului Iaşi, precum şi la Decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2018.

Inculpaţii B. şi K., precum şi inculpata L. au solicitat admiterea apelurilor, aşa cum au fost formulate, desfiinţarea hotărârii atacate, rejudecarea cauzei şi pe fond, achitarea inculpaţilor pentru faptele de care sunt acuzaţi.

În ceea ce o priveşte pe inculpata L., s-a solicitat să se dispună încetarea procesului penal, ca urmare a decesului acesteia.

În cazul în care se va trece peste solicitările de achitare formulate în cauză, au solicitat să se aibă în vedere acordarea unei eficienţe sporite cauzelor atenuante şi personale ale apelanţilor inculpaţi B. şi K., redozarea în mod judicios a pedepselor aplicate şi orientarea către o pedeapsă aplicată sub aspectul modalităţii de executare, cu suspendarea executării acesteia. Au considerat că scopul pedepsei poate fi atins şi în această formă a suspendării executării pedepsei aplicate.

În ceea ce priveşte latura civilă, au solicitat respingerea despăgubirilor civile solicitate.

Inculpaţii N. şi H. au arătat că legea penală mai favorabilă este legea penală nouă, cel puţin din perspectiva limitelor de pedeapsă, precum şi raportat la concluziile formulate în cauză în sensul respingerii cererii de schimbare a încadrării juridice propusă de Parchet.

Cu privire la apelul formulat au solicitat să se constate faptul că sentinţa atacată este nefondată, în opinia apărării, instanţa de fond nefăcând o justă şi temeinică apreciere a materialului probatoriu dedus judecăţii şi, de asemenea, nefăcând aplicarea principiului "in dubio pro reo".

Astfel, în ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune, au solicitat să se constate că instanţa de fond s-a raportat numai la argumentele expuse în cuprinsul rechizitoriului şi oarecum în cuprinsul cercetării judecătoreşti doar la argumentele care erau apte să susţină o soluţie de condamnare, înlăturând fără nicio motivaţie elementele care susţineau veridicitatea acţiunilor în justiţie şi a demersurilor efectuate de către inculpat prin reprezentant. În acest sens, au arătat că, în considerentele sentinţei pronunţate în cauză, nu se menţionează de către judecătorul fondului de ce înţelege să înlăture o serie de mijloace probatorii care erau apte să susţină nevinovăţia inculpatului N., respectiv declaraţiile martorilor VV. sau ZZ., declaraţii ce vizau terenul situat în Iaşi, strada x şi atestau faptul că rudele numitului Z. au deţinut teren în acea zonă şi că autorul lor ar fi vândut terenul către N., aspect confirmat şi de martorul ZZ.. De asemenea, nu se menţionează de ce judecătorul fondului a înţeles să înlăture adresele emise de Arhivele Statului, care dovedeau atât faptul că persoanele ce aveau calitatea de vânzător în actele sub semnătură privată existau la momentul încheierii acelor acte, cât mai ales faptul că acestea aveau calitatea de proprietar al terenurilor în zonele în care au fost efectuate vânzările. Totodată, instanţa de fond a omis să precizeze de ce înlătură din probatoriu adresa emisă de Arhivele Statului referitoare la numitul MMMM., care deţinea teren în anii '50, '60 în Iaşi, în strada x/Fraţilor.

Au considerat că instanţa de fond a făcut o apreciere greşită a principiului "in dubio preo reo", de altfel, din punctul de vedere al apărării, şi maniera de redactare a hotărârii judecătoreşti este una definitorie pentru modul în care instanţa de fond a înţeles să instrumenteze prezentul dosar. În opinia apărării, s-a plecat de la premisa de vinovăţie, în mod total eronat şi astfel cum deja a arătat, cu încălcarea principiului "in dubio preo reo", practic instanţa de fond ulterior înţelegând doar să-şi motiveze soluţia de condamnare. De altfel, condamnarea inculpatului N. se bazează şi pe o serie de prezumţii, care nu sunt nici legale şi nici obiective, ci doar subiective, sub acest aspect făcând referire la faptul că instanţa de fond înţelege să constate că o serie de persoane ce au avut iniţial calitatea de suspect sau inculpat în dosar, au primit soluţii de renunţare la urmărirea penală, pe care acestea nu le-au contestat. Aşadar, concluzionează instanţa de fond că, necontestând aceste măsuri, persoanele respective şi-au recunoscut vinovăţia, ceea ce este fals, în opinia apărării, având în vedere că se solicită şi se condamnă o persoană doar pe baza unei poziţii subiective a unor terţe persoane care nu aveau calitate directă în acest dosar penal, soluţie cu care, în mod evident, apărarea nu poate fi de acord, întrucât fiecare persoană are temeiurile sale pentru a-şi manifesta într-un mod sau altul poziţia procesuală faţă de o soluţie.

Au solicitat să se constate că, în ceea ce priveşte existenţa infracţiunii de înşelăciune, nu s-a efectuat vreo expertiză şi s-a pronunţat vreo soluţie, care să ateste dacă zdelcile despre care s-a făcut vorbire existau sau nu în fapt şi dacă elementele lor erau apte să prezinte o serie de aspecte, care să ateste faptul că ar exista măcar un început de fals. Practic, înscrisul care stă la baza infracţiunii de înşelăciune nu este expertizat, inculpatul N. fiind condamnat doar pe prezumţia că acesta ar fi fals. De asemenea, au considerat că această modalitate de a soluţiona o cauză nu este una temeinică, solicitând, aşadar, achitarea.

Cu privire la săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat, de asemenea, au solicitat să se constate că sentinţa pronunţată este una care necesită o serie de discuţii şi, de asemenea, nu este fondată, întrucât instanţa de fond s-a mărginit să constate faptul că între părţi există o serie de raporturi de rudenie, asimilând aceste raporturi de rudenie elementelor materiale ale infracţiunii de aderare la un grup criminal organizat, chestiune cu care apărarea nu poate fi de acord. Practic, inculpatul N., din toată această construcţie juridică cunoaşte personal doar pe fiul său - inculpatul H., precum şi pe inculpatul G., astfel încât acesta nu a avut nicio altă legătură cu ceilalţi membri ai grupului, instanţa de fond omiţând să menţioneze în ce au constat raporturile inculpatului N. cu ceilalţi membri ai presupusului grup infracţional organizat.

În opinia apărării, această modalitate de a aprecia un material probatoriu este vădit prejudiciantă pentru apelant inculpat N., întrucât se pronunţă o soluţie de condamnare fără a avea o bază faptică. Mai mult, s-a considerat că nu subzistă nici acuzaţia de existenţă a unui grup criminal organizat, judecătorul fondului nemenţionând sau fiind într-o vădită eroare, întrucât acesta menţionează ca dată de formare a presupusului grup anii 2005 - 2006, însă se prezintă elemente din anul 1998, sub acest aspect apărătorul făcând referire la actele materiale efectuate în speţa E.

Având în vedere considerentele anterior expuse, s-a solicitat să se constate că vinovăţia inculpatului N. nu este dovedită, că nu s-a făcut aplicarea principiului in dubio pro reo şi că se pronunţă o soluţie de condamnare doar pe o serie de prezumţii, astfel încât soluţia care se impune în cauză, ar fi cea de achitare a inculpatului.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul H., de asemenea, ar fi aplicabilă legea penală nouă, cel puţin din perspectiva cuantumului pedepselor, precum şi a faptului că apărarea înţelege să solicite respingerea solicitării de schimbare a încadrării juridice formulată de Parchet.

A arătat, în primul rând, că sentinţa pronunţată de instanţa de fond este una criticabilă, inclusiv sub aspect procedural, existând o serie de încălcări vădite ale C. proc. pen., criticile apărării vizând faptul că încălcările respective au un caracter absolut şi conduc la premisa necesităţii trimiterii cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Iaşi. În acest sens, a arătat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 281 alin. (1) lit. c) din noul C. proc. pen., fiind încălcate dispoziţiile privind publicitatea şedinţei de judecată, având în vedere că sentinţa penală nu a fost pronunţată în şedinţă publică, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 352 C. proc. pen., existând o adresă emisă de Curtea de Apel Iaşi, care atestă faptul că pronunţarea s-a făcut "prin introducerea minutei în sistemul informatizat", fiind astfel încălcate dispoziţiile art. 405 C. proc. pen., hotărârea nefiind pronunţată în şedinţă publică.

Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat H. a arătat că, în opinia sa, se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Iaşi, pentru ca aceasta să efectueze procedura în mod corect.

A arătat că a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, fiind încălcat principiul consacrat de art. 127 din Constituţia României, care prevede faptul că şedinţele de judecată sunt publice, astfel încât modalitatea în care s-a efectuat pronunţarea sentinţei în prezentul dosar de către Curtea de Apel Iaşi nu constituie o excepţie de la articolul anterior menţionat.

A mai arătat că au fost încălcate de către instanţa de fond şi dispoziţiile privind nemijlocirea prevăzută de art. 351 C. proc. pen., întrucât în cauză au fost audiaţi 36 de martori, dintre care numai 8 martori au fost audiaţi în faţa instanţei care a pronunţat sentinţa pe fond, singura reaudiere în cauză fiind cea a numitei U.. Astfel, majoritatea probelor şi a depoziţiilor de martori au fost făcute în faţa unui alt magistrat decât cel care a pronunţat sentinţa pe fondul cauzei, din punctul de vedere al apărării procedura de transcriere sau de redare a declaraţiilor date de martori neputând înlocui necesitatea ca magistratul care pronunţă o sentinţă să ia legătura în mod nemijlocit cu probele pe care îşi întemeiază o soluţie de condamnare. De altfel, eventual şi acest motiv, în opinia apărării, stă la baza soluţiei netemeinice pronunţate de Curtea de Apel Iaşi.

De asemenea, a solicitat să se constate faptul că s-au încălcat şi dispoziţiile privind contradictorialitatea ce ar trebui să guverneze procesul penal, întrucât, în cauză, deşi s-a solicitat de către apărare emiterea unor adrese către autorităţile locale sau efectuarea unei expertize topo-cadastrale care ar fi trebui să ateste sau nu dacă terenul pe care s-a făcut reconstituirea în dosarul E. s-a aflat pe raza localităţii Miroslava sau a localităţii Leţcani ori a localităţii Valea Lupului, această probă a fost respinsă de instanţa de fond ca nefiind necesară, însă lecturând considerentele sentinţei, se observă că instanţa a înţeles să citeze în cauză o serie de lucrări (înscrisuri), respectiv Anuarul SOCEC al României Mari, 1924 - 1925, înscris care ar fi trebui să ateste dincolo de orice dubiu şi fără a fi pus în discuţia părţilor, că această suprafaţă de teren nu s-a aflat vreodată în componenţa administrativă a Comunei Miroslava. În mod evident, în opinia apărării, a fost încălcat principiul contradictorialităţii, încălcare ce a produs un prejudiciu evident inculpatului H. văzând soluţia de condamnare a acestuia pentru speţa E.

Totodată, a solicitat să se constate că, în cauză, au fost încălcate în mod flagrant dispoziţiile privind asistarea de către avocat a inculpaţilor K., B., R., J. şi L.. A arătat că la termenul din data de 19 iunie 2014, instanţa a audiat martorii EE. şi DD., însă aşa cum reiese din cuprinsul încheierii de şedinţă, asistenţa juridică a inculpatelor L. şi J. nefiind asigurată. De asemenea, la data de 6 noiembrie 2015, instanţa audiază martorii U., CCCC., YY., ZZ., în condiţiile în care inculpatul R. era lipsit de apărare. Aşadar, în opinia apărării, hotărârea atacată este lovită de nulitate absolută, impunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Iaşi.

A mai solicitat să se constate faptul că, în cauză, ar opera şi un caz de încetare a procesului penal, raportat la ultima modificare în materie penală, respectiv Decizia nr. 297 din 26 aprilie 2018 a Curţii Constituţionale, prin care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate ridicată de către PPPPPP. şi QQQQQQ., în dosarul nr. x/2014 al Curţii de Apel Oradea şi s-a constatat că soluţia legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză" din cuprinsul dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. este neconstituţională. A arătat că, în conformitate cu dispoziţiile art. 147 din Constituţia României "dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei". Întrucât a expirat acest termen de 45 de zile, iar legiuitorul primar - Parlamentul României şi nici cel secundar - Guvernul României, nu au înţeles să corecteze această lacună legislativă, rezultă că întreg textul art. 155 alin. (1) din C. pen. devine inaplicabil, în opinia apărării, în prezenta speţă termenele de prescripţie neputând fi considerate a fi întrerupte, operând a posteriori dispoziţiile art. 154 C. pen. Având în vedere faptul că s-au împlinit termenele de prescripţie pentru toate infracţiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, a considerat că soluţia ce se impune în cauză este cea de încetare a procesului penal.

Pe fondul cauzei, în ceea ce priveşte motivele de netemeinicie ale sentinţei apelate, a solicitat să se constate că desfăşurarea procesului penal, cel puţin în faza finală la Curtea de Apel Iaşi, a avut doar rolul de a concluziona faptul că inculpatul H. este vinovat, dincolo de orice dubiu, de săvârşirea faptelor de care este acuzat, instanţa omiţând să observe că în cauză există o serie de mijloace probatorii care atestă contrariul. Totodată, a solicitat să se constate că judecătorul fondului a înţeles să repete ideea reţinută de procuror prin rechizitoriu, ajungându-se chiar la existenţa în cuprinsul considerentelor instanţei de fond a unor greşeli gramaticale copiate prin "copy paste" din rechizitoriu, sens în care a arătat faptul că descrierea situaţiei de fapt temelie a inculpării numitului H. pentru infracţiunea de spălare de bani, care a fost relevată de procuror greşit şi în neconcordanţă cu textul normativ - pentru a ascunde adevărata natură a proprietăţii (adevăraţii proprietari asupra imobilelor în cauză) - alin. (3) fila x din rechizitoriu, se regăseşte copiat în cuprinsul hotărârii de condamnare la alineatul ultim fila x.

A susţinut că, deşi magistratul judecător chemat să soluţioneze o cauză, poate avea exact aceeaşi reprezentare juridică a faptelor deduse judecăţii, operaţiunea de judecare presupune faptul că ideile expuse de către procuror nu pot fi reluate ca şi fundament juridic al unei soluţii de condamnare. A arătat că în cuprinsul hotărârii pronunţate de instanţa de fond există o serie de dubii şi inadvertenţe, care nu au fost explicate în niciun mod de către magistratul fondului, regăsindu-se în considerentele sentinţei atacate o serie de expresii ca din considerente ce nu au putut fi clarificate - fila x, paragraf prim; deşi nu s-au putut stabili raporturile - pagina 74, paragraful ultim; în circumstanţe ce nu pot fi clarificate - pagina 80, paragraful 2. A arătat că aceste expresii atestă faptul că în cauză există o serie de dubii, care în mod firesc, ar fi trebuit să profite inculpaţilor, însă instanţa de fond a făcut aplicarea inversă a principiului in dubio pro reo, constatând că aceste dubii ar trebui să fie interpretate ca fiind în defavoarea inculpaţilor apelanţi.

Cu privire la infracţiunea de înşelăciune, a considerat că nu este admisibilă propunerea şi condamnarea pentru o asemenea infracţiune, întrucât s-a ajuns la concluzia că o instanţă poate constitui subiect pasiv al infracţiunii de înşelăciune, printr-o activitate de inducere în eroare. A arătat că chiar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat pe această temă, respectiv prin Decizia nr. 449/A din 8 decembrie 2015, constatând că instanţa de judecată nu poate constitui subiect pasiv al infracţiunii de înşelăciune. De asemenea, a arătat că în perioada 18 - 19 mai 2017, a avut loc la Curtea de Apel Iaşi, Întâlnirea preşedinţilor secţiilor penale ale Înaltei Curţi şi ale curţilor de apel, dedicată discutării aspectelor de practică neunitară în materia dreptului penal, unde la punctul 34, respectiv la problema de drept dacă subiect pasiv al infracţiunii de înşelăciune poate fi o instanţă de judecată, participanţii la întâlnire au apreciat în unanimitate, că instanţa de judecată nu poate fi subiect pasiv a infracţiunii de înşelăciune, însă, în prezenta cauză, Curtea de Apel Iaşi s-a pronunţat în mod vădit contrar şi vădit netemeinic.

Cu referire la actele materiale pentru care a fost inculpat şi condamnat numitul H., cu referire la actul material privind terenul E., a considerat că soluţia pronunţată este una vădit nefondată, neexistând niciun element material al infracţiunii de înşelăciune, cel puţin în ceea ce îl priveşte pe H.. A solicitat să se constate faptul că, în cauză, demersurile cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate s-au făcut din perioada anilor 1990, iar asupra acestor demersuri inculpatul H. nu a avut nicio influenţă, în cauză fiind audiaţi şi martorii W. şi X., care au arătat că chestiunea referitoare la stabilirea amplasamentului era una deja tranşată din anul 1998, astfel încât, în opinia apărării, faptul că în cursul anului 2005, 2006, inculpatul H. a fost mandatat de către moştenitorii numitului G., să efectueze o serie de demersuri referitoare la redobândirea dreptului de proprietate, nu îi poate fi imputată acestuia. Mai mult, modalitatea de acţiune a inculpatului a vizat o chestiune normală, procedurală, respectiv cea referitoare la introducerea unei acţiuni în instanţă, care să urgenteze şi să oblige Comisia locală de fond funciar Miroslava şi Comisia judeţeană pentru reconstituirea dreptului de proprietate, să elibereze un titlu de proprietate pe un amplasament ce deja fusese discutat, iar faptul că după anul 1998, această zonă a dobândit un interes economic, în mod evident, nu îi poate fi imputat inculpatului.

A susţinut că în cuprinsul hotărârii atacate, nu se arată care sunt elementele care ar trebui să susţină dincolo de orice dubiu faptul că inculpatul H. se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, întrucât acesta nu a făcut altceva decât să efectueze o serie de demersuri permise de lege. A solicitat să se constate că nu se poate discuta despre o culpă a inculpatului în modalitatea de soluţionare a litigiului ce privea reconstituirea dreptului de proprietate. A arătat că se încearcă inculparea lui H. pe o serie de supoziţii, respectiv pe faptul că acesta ar fi încercat să determine într-un mod sau altul, atât o serie de martori să dea declaraţii mincinoase, cât şi instanţele de judecată să pronunţe o soluţie, fără a fi expus în cauză vreun element obiectiv care să ateste acest aspect. Mai mult, chestiunea privind reconstituirea dreptului de proprietate a fost soluţionată de către instanţele de judecată, iar în prezenta cauză se propune ca şi modus operandi faptul că s-ar fi folosit o serie de martori care ar fi depus depoziţii mincinoase, însă se omite a se arăta că hotărârile pronunţate de către Judecătoria şi Tribunalul Iaşi s-au dat fără a fi audiat vreun martor în cauză, aspect de natură a arăta că reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut pe baze legale.

Cu privire la actul material referitor la terenul situat în Iaşi, strada x, de asemenea, astfel cum a arătat şi în cazul apelantului N., instanţa de judecată a trecut peste o serie de probatorii care arătau justeţea acţiunii introduse în faţa Judecătoriei Iaşi, respectiv declaraţia dată de moştenitorul vânzătorilor, VV., care arată faptul că autorul acestuia a deţinut teren în zona Caprelor. Totodată, nu se precizează de ce instanţa de judecată apreciază ca fiind temeinică declaraţia dată de martorul ZZ. în faza de urmărire penală (deşi s-au depus acte care indicau faptul că acesta suferea de o serie de afecţiuni cronice, fiind audiat la câteva ore după ce fusese externat din spital) şi de ce nu ar trebui să se aibă în vedere declaraţia dată de acesta în faţa instanţei de fond, în care martorul arăta justeţea cererii formulate de către N. prin H. cu privire la această suprafaţă de teren. Mai mult, a solicitat să se constate faptul că în cauză nu s-a efectuat o adresă către Romsilva, pentru a se preciza în mod clar, dincolo de orice dubiu, inventarul bunurilor imobile şi dacă acest teren se afla sau nu în proprietatea acesteia, precum şi modalitatea în care era administrat. Mai mult, în expertizele efectuate de expertul S. în cauză, acesta a arătat că această proprietate era îngrădită, în opinia acestuia această modalitate de îngrădire prezentând elementele unei uzucapiuni. Aşadar, deşi existau o serie de probe, care arătau faptul că inculpatul H. nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de înşelăciune pentru terenul situat în Iaşi, strada x sau care propuneau o serie de dubii cu privire la justeţea acuzaţiilor, instanţa de fond înţelege să pronunţe o soluţie de condamnare fără a explica în clar şi exact de ce înlătură elementele care anulau acuzaţia adusă inculpatului şi de ce se axează doar pe o serie de probe, modalitate care, în opinia apărării, nu poate fi primită.

Cu privire la actul material referitor terenul situat în Iaşi, strada x, se reţine de către instanţă că vinovăţia inculpatului este conturată doar de insistenţa cu care ar fi încercat să influenţeze declaraţiile date de martorele Z. şi RRRRRR., omiţându-se însă să se aibă în vedere faptul că a existat o persoană, MMMM., care a deţinut teren în această zonă în anii '60 şi că respectivul act de vânzare nu a fost niciodată expertizat pentru a se vedea dacă este real sau nu. Astfel, deşi existau o serie de dubii cu privire la justeţea acuzaţiei aduse inculpatului, magistratul fondului încălcând prezumţia de nevinovăţie, pronunţă o soluţie de condamnare şi pentru speţa privind terenul situat în Iaşi, strada x.

De asemenea, referitor la toate cele cinci acte materiale ale infracţiunii de înşelăciune, a arătat că instanţa de fond nu fixează temporal data la care s-ar fi săvârşit presupusa infracţiune, respectiv data la care părţile ar fi hotărât în conivenţă să ia această hotărâre.

Cu privire la speţele referitoare la terenul situat în Iaşi, strada x, cât şi la terenul situat în Iaşi, strada x, a solicitat să se constate faptul că, din probele administrate în cauză, nu se relevă implicarea inculpatului H. în săvârşirea acestor presupuse infracţiuni. Mai mult, în ceea ce priveşte cazul Spinţi, implicarea inculpatului H. ar fi cea doar referitoare la faptul că acesta ar fi fost coleg cu un martor audiat în cauză, chestiune care, în opinia apărării, nu poate constitui temei al pronunţării unei soluţii de condamnare.

Având în vedere considerentele anterior expuse, a solicitat să se aprecieze că în cauză nu există o certitudine cu privire la săvârşirea de către inculpatul H. a infracţiunii de înşelăciune, acuzaţiile aduse bazându-se doar pe o serie de supoziţii şi prezumţii, la fel cum din perspectiva apărării există o serie de probe care ar atesta faptul că inculpatul este nevinovat pentru săvârşirea acestei infracţiuni, solicitând, aşadar, să se pronunţe o soluţie de achitare.

În ceea ce priveşte infracţiunea de spălare de bani, a solicitat să se constate faptul că acuzaţia adusă inculpatului este nefondată, soluţia de condamnare, de asemenea, fiind una sumar motivată şi netemeinică, raţionamentele instanţei de fond fiind lipsite de orice suport. A arătat că instanţa de judecată a reţinut că în contul inculpatului ar fi intrat o sumă de bani, această sumă de bani fiind folosită imediat la achiziţionarea a două automobile, însă ceea ce omite instanţa de fond să menţioneze este faptul că inculpatul H. era acţionar la S.C. O. S.R.L. şi că această societate comercială deţinea veniturile necesare pentru a fi achiziţionate aceste două automobile. A mai arătat că nu se face nicio referire şi nu s-a făcut nicio verificare a balanţei contabile a S.C. O. S.R.L., pentru a se vedea dacă aceasta avea sau nu disponibil bănesc anterior cumpărării acestor automobile şi de asemenea, nu s-a făcut vreo verificare de către instanţa de fond, care să ateste faptul că această societate a mai fost creditată şi anterior, astfel încât, în opinia apărării, s-a ajuns ca operaţiunile circumscrise unor simple relaţii comerciale permise de lege, respectiv creditarea societăţii şi investirea unor sume de bani în automobile, să fie asimilate ca elemente materiale ale infracţiunii de spălare de bani, acest lucru nefiind permis. Mai mult, dacă considerăm că nu există infracţiunea de înşelăciune în maniera în care a fost descrisă în rechizitoriu şi de către instanţa de fond, în mod evident, în opinia apărării, nu ar exista nici infracţiunea de spălare de bani, între aceste două infracţiuni existând o legătură de tip cauză - efect.

A solicitat să se constate, sub aspectul manierei de interpretare a probelor, că se trece peste existenţa unor dubii şi se concluzionează în mod pripit cu privire la existenţa unor infracţiuni de spălare de bani în sarcina inculpatului H., instanţa de judecată omiţând să aibă în vedere faptul că sumele de bani ce ar fi fost folosite de către inculpat în operaţiunile pretins a fi de spălare de bani, ar fi putut proveni din alte surse, înfrângându-se astfel principiul penal conform căruia nu pot fi dovedite faptele negative decât prin dovedirea faptelor afirmative contrare.

Concluzionând, a arătat că inculpatul trebuie să beneficieze de prezumţia de nevinovăţie, iar vinovăţia acestuia trebuie să fie dovedită dincolo de orice dubiu şi nu prin prezumţii şi simple alegaţii ale instanţei de fond.

Cu privire la infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, a considerat că se impune a se pronunţa o soluţie de achitare a inculpatului H.. Astfel cum a arătat şi în cazul inculpatului N., s-a pretins că o serie de raporturi de familie ar constitui elementul material al acestei infracţiuni, însă, în opinia apărării, acuzarea şi instanţa de fond ar fi trebuit să arate modalitatea în care a fost constituit grupul infracţional organizat, precum şi data constituirii acestui grup, cu raportare şi la cele afirmate anterior, respectiv la faptul că în ceea ce priveşte terenul din zona E., au existat demersuri încă din anii '90, declaraţiile de martori ale numiţilor W. şi X. fiind date în anul 1998, magistratul fondului înţelegând totuşi să contureze ca element temporal anii 2005 - 2006. A considerat că este prejudiciantă pentru apelantul inculpat H. această manieră, întrucât acest grup ar fi trebuit să aibă o structură închegată şi, de asemenea, ar fi trebuit să aibă un lider, fiind necesar ca instanţa de fond să prezinte care sunt aceste persoane, care erau atribuţiile şi prin ce operaţiuni sau acte materiale şi-au exercitat aceste atribuţii, în opinia apărării, descrierea făcută de instanţa de fond conducând doar la ideea că între părţi ar fi existat o relaţie de familie sau prietenie şi nicidecum una de grup infracţional organizat.

Cu privire la infracţiunea de participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de fals intelectual pentru care a fost condamnat inculpatul, a solicitat, în principal, să se constate că în cauză ar trebui să opereze încetarea procesului penal, intervenind prescripţia răspunderii penale pentru această infracţiune.

În ipoteza în care se va trece peste aceste considerente, apărătorul a solicitat să se aprecieze că, în cauză, nu s-a făcut dovada modalităţii prin care a fost influenţat notarul public, instanţa axându-se pe o serie de prezumţii că s-ar fi încercat influenţarea notarului public, prezumţii care însă, în opinia apărării, nu pot constitui fundament al unei soluţii de condamnare.

Faţă de aceste considerente, a solicitat să se pronunţe o soluţie de achitare a inculpatului în situaţia în care se va trece peste excepţiile invocate în cauză.

Apelantul intimat inculpat R. a solicitat, în principal, admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate şi pronunţarea unei soluţii de achitare în ceea ce îl priveşte pe inculpat, în baza dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., raportat la prevederile art. 396 alin. (5) C. proc. pen., cu privire la toate acuzaţiile aduse inculpatului prin actul de învestire a instanţei.

De asemenea, a solicitat să se ia act de prevederile art. 396 alin. (6) C. proc. pen., cu privire la intervenirea prescripţiei răspunderii penale şi încetarea procesului penal, raportat la dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. şi art. 17 alin. (2) C. proc. pen., coroborat cu art. 155 alin. (4) C. pen. şi art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., pentru toate infracţiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, în condiţiile în care ultimul act material care i se impută acestuia, din perspectiva apărării, ar fi la data de 14 iunie 2007, aceasta fiind ultima dată la care inculpatul R. a luat legătura cu inculpatul H., având în vedere inclusiv declaraţia acestui coinculpat, că inculpatul R. nu îi răspundea la telefon şi nu era de găsit la birou pentru el, având în vedere problemele de ordin pecuniar existente.

A solicitat să se aibă în vedere şi prevederile Deciziei nr. 297/2018 a Curţii Constituţionale, prin care au fost declarate neconstituţionale prevederile art. 155 alin. (1) C. pen., în măsura în care instanţa va considera necesar.

În opinia apărării, instanţa de fond nu a descris în mod amănunţit şi nu a precizat în mod clar faptele imputate inculpatului, dar nici forma şi nici gradul de vinovăţie cu care au fost săvârşite, care să conducă la soluţia de condamnare, instanţa de fond limitându-se doar la a efectua aprecieri generale şi indicând temeiul de drept aplicabil, deşi avea obligaţia să analizeze în mod concret toate aspectele şi datele care conduceau la o soluţie de condamnare.

Astfel, în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii de constituire de grup infracţional organizat, a arătat că, din probele existente la dosarul cauzei, nu s-a probat direct, componenţa asocierii infracţionale. Faptul că inculpaţii se cunoşteau şi aveau raporturi de reprezentare sau asistenţă juridică cu apelantul inculpat R., nu echivalează cu atragerea răspunderii penale şi nu conduce din start la ideea existenţei unei structuri cu roluri precise, or, având în vedere această infracţiune, se punea problema unui lider al grupului, a unor paliere de organizare şi dacă la momentul respectiv era cunoscut scopul asocierii.

A apreciat că instanţa de fond, în mod greşit, a reţinut că există o asociere între cei patru inculpaţi, nefiind probat acest aspect, iar în opinia atât a Parchetului, cât şi a instanţei de fond, aceasta reprezenta o simplă alăturare de persoane care, la un moment dat, s-au intersectat.

Astfel cum deja a arătat, pentru existenţa infracţiunii, trebuiau stabilite structurile ierarhice şi toate elementele grupului, dar şi prestabilit rolul fiecărui membru în cadrul grupului, fiind necesar ca acesta să nu aibă un caracter ocazional.

A mai arătat că, în cauză, s-a dispus condamnarea inculpatului R. pentru infracţiunea de constituire de grup infracţional organizat, în baza declaraţiilor date în faţa instanţei de fond şi în cursul urmăririi penale de către martorul QQ., însă în faţa instanţei de apel, acesta a retractat declaraţia dată în faţa instanţei de fond, menţionând că nu este inculpatul cel pe care l-a văzut în perioada 2006 - 2007 în zona terenului situat în strada x, împreună cu coinculpatul M.

În acelaşi timp, martora TT., care declarase iniţial, în faţa organului de urmărire penală, că l-ar fi văzut în zona aceluiaşi teren, aproximativ în aceeaşi perioadă, atunci când a fost întrebată personal, în faţa instanţei de apel, aceasta nu l-a recunoscut pe apelantul inculpat R.

În ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune, a considerat că pentru realizarea condiţiilor de tipicitate ale acestei infracţiuni, acţiunea de inducere în eroare trebuie să se producă pe fondul constatării existenţei unor raporturi patrimoniale între autorul faptei şi persoana indusă în eroare, primul acţionând cu rea-credinţă creează victimei o falsă reprezentare a realităţii pentru a o determina pe aceasta să asigure, fie autorului, fie unei alte persoane, un folos material injust.

Contrar celor reţinute de către instanţă, a arătat că avocatul nu este obligat să identifice înscrisurile false ori presupuse false sau orice alte înscrisuri puse la dispoziţie de către client, mai ales având în vedere prevederile vechiul C. proc. civ. A menţionat că judecătorul poate cere justiţiabilului să prezinte originalul în faţa instanţei, lucru care, în cauză, nu s-a întâmplat.

Pe de altă parte, a arătat că libertatea şi independenţa profesiei de avocat sunt consfinţite de lege. Astfel, Legea nr. 51/1995 statuează faptul că profesia de avocat este liberă şi independentă, cu organizare şi funcţionare autonome, în condiţiile acestei legi şi ale statutului profesiei. Aceste prevederi se regăsesc şi în art. 39 din Legea nr. 51/1995, care menţionează că avocatul nu răspunde penal pentru susţinerile făcute oral sau în scris, în formă adecvată şi cu respectarea prevederilor alin. (6), în faţa instanţelor de judecată, a organelor de urmărire penală şi a celorlalte organe, dacă sunt făcute cu respectarea normelor de deontologie profesională. Potrivit aceluiaşi articol, alin. (8) (în forma în vigoare în perioada 10 februarie 2011 - 13 februarie 2011, care, în opinia apărării, este cea mai favorabilă apelantului inculpat), avocatul nu răspunde penal pentru recomandările şi opiniile profesionale pe care le comunică clientului său şi nici pentru actele juridice pe care le propune clientului său, urmate de săvârşirea de către client a unei fapte prevăzute de legea penală.

A învederat că înscrisurile au fost puse la dispoziţia inculpatului R. de către coinculpatul H., ulterior fiind depuse acele acţiuni civile, însă nu este datoria avocatului să desfăşoare cercetări cu privire la realitatea susţinerilor clientului, iar pe de altă parte, nici nu avea cum să desfăşoare astfel de cercetări. A arătat că inculpatul a văzut acel înscris, a văzut că era "îngălbenit" de o perioadă de vreme, i s-au prezentat copii xerox, astfel că efectiv nu avea cum să verifice dacă înscrisurile respective erau sau nu false. De asemenea, a arătat că inculpatului i-au fost puse la dispoziţie, i s-au prezentat înscrisurile în ceea ce priveşte declaraţiile martorilor, de altfel, date în faţa unui notar public, astfel că acesta nu avea cum să îl întrebe pe client referitor la veridicitatea acestora sau să aibă suspiciuni sub acest aspect.

Pe de altă parte, practica instanţei supreme, în ultimii ani, arată că instanţa de judecată nu poate fi subiect pasiv al infracţiunii de înşelăciune comise de către părţile în proces, or, în raport de aceste aspecte şi în ipoteza în care, în cauză, nu se va dispune schimbarea de încadrare juridică, în opinia apărării, judecătorului fondului nu avea cum să ajungă la o soluţie de condamnare.

În ceea ce priveşte infracţiunea de uz de fals, a arătat că instanţa de fond a dispus încetarea procesului penal, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale, pentru nouă acte materiale, situaţie referitor la care inculpatul, de altfel, a solicitat continuarea procesului penal. A apreciat ca fiind corectă soluţia de încetare a procesului penal faţă de inculpat, dispusă de instanţa de fond.

În ceea ce priveşte relaţia inculpatului R. cu cei patru iniţiatori, relaţie de natură, în opinia instanţei de fond, să atragă răspunderea penală a acestuia, a menţionat faptul că, coinculpatul H. era un client mai vechi, iar pe inculpatul D. (aşa cum a şi declarat atât inculpatul R., cât şi coinculpatul M. în faţa Înaltei Curţi), îl cunoştea din perioada anilor 2010 - 2011, fiind colegi de Barou, însă nu se afla nici măcar într-o relaţie de amiciţie cu acesta, mai ales în perioada în care se presupune că s-ar fi comis faptele.

A arătat că inculpatului i s-a reproşat o atitudine pe care ar fi trebuit să o abordeze şi lipsa unor cunoştinţe pe care ar fi trebuit să le aibă şi să cunoască faptul că actele prezentate de client sunt false sau să aibă dubii asupra lor, însă în momentul preluării unui dosar civil, avocatul nu pune sub semnul îndoielii cele susţinute de clientul său, iar cel care decide este judecătorul, or, nu a existat nicio probă care să conducă la o astfel de soluţie, astfel încât, în opinia apărării, nu se poate primi o astfel de abordare.

A considerat că se impune achitarea inculpatului pentru faptele reţinute în sarcina sa. A arătat că inclusiv procurorul de şedinţă în cadrul instanţei de fond, a susţinut că ultimul act material care i se impută inculpatului datează din 14 iunie 2007, situaţie în care s-a considerat că se poate invoca prescripţia răspunderii penale.

De asemenea, a arătat că un alt motiv pentru care se solicită desfiinţarea sentinţei atacate, este legat de imparţialitatea judecătorului fondului. A solicitat să se aibă în vedere prevederile art. 64 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., privind existenţa unor suspiciuni rezonabile faţă de imparţialitatea judecătorului fondului, în condiţiile în care aceasta ar fi fost afectată. În acest sens, a arătat că soţia judecătorului, respectiv numita SSSSSS., este procuror în cadrul DNA - Serviciul Teritorial Iaşi. În cauză este vorba despre un judecător incompatibil, căruia i-a fost afectată imparţialitatea, prin raportare în primul rând, nu la faptul că soţia acestuia ar fi fost procuror în cadrul D.N.A., ci la faptul că unchiul judecătorului, numitul TTTTTT., a fost apărat în cadrul dosarului nr. x/2015 de către avocatul inculpat R., iar pe de altă parte, judecătorul UUUUUU. a avut calitatea de consilier juridic, în perioada 2003 - 2004, la societatea VVVVVV. S.A., la care unchiul acestuia deţine acţiuni şi este posibil ca ancheta D.N.A. să vizeze perioada în care inclusiv judecătorul fondului a desfăşurat activitate la acea societate comercială.

Pentru aceste considerente, a apreciat că, în cauză, se pune problema unui judecător incompatibil, căruia i-ar fi fost afectată imparţialitatea datorită relaţiilor de rudenie.

Apelantul inculpat D. a solicitat instanţei de apel ca, rezumativ, judecând apelurile declarate în cauză împotriva Sentinţei penale nr. 71 din 8 august 2017 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi, respectiv, soluţionând cererea de schimbare a unor încadrări juridice formulată de Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia judiciară penală (DNA), având în vedere dispoziţiile art. 420 alin. (10) C. proc. pen . . . . . . . . . . coroborate cu dispoziţiile art. 417 C. proc. pen . . . . . . . . . ., dispoziţiile art. 420 alin. (11) din acelaşi cod, în raport de: materialul probator al cauzei, motivele de apel formulate în cauză de inculpatul D., concluziile orale susţinute prin apărătorii aleşi în cadrul dezbaterilor asupra apelurilor, precum şi în raport de prezentele concluzii scrise, să pronunţe următoarele:

"A. În principal, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., respectiv prin aplicarea art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţie, admiterea apelului inculpatului D., desfiinţarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

B. În subsidiar, în măsura în care instanţa de apel reţine cauza spre rejudecare în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a), în funcţie de soluţia ce urmează a fi pronunţată cu privire la cererea parchetului de schimbare a încadrării juridice, se solicită instanţei de apel să determine legea penală mai favorabilă ca fiind Noul C. pen. prin raportare la dispoziţiile referitoare la cursul prescripţiei răspunderii penale, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 297 din 26 aprilie 2018 şi, în consecinţă, să dispună:

1.în ipoteza în care instanţa de apel respinge cererea de schimbare a încadrării juridice:1.1. pronunţarea unei soluţii de încetare a procesului penal, în temeiul art. 396 alin. (6) rap. la art. 16. alin. (1) lit. f) teza II-a C. proc. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei generale a răspunderii penale prevăzute pentru toate cele nouă (9) infracţiuni ce fac obiectul acţiunii penale. 2. în ipoteza în care instanţa de apel admite cererea de schimbare a încadrării juridice: 2.1. pronunţarea unei soluţii de încetare a procesului penal, în temeiul art. 396 alin. (60 rap. la art. 16. alin. (1) lit. f) teza II-a C. proc. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei generale a răspunderii penale prevăzute pentru cinci (5) infracţiuni dintre cele şase (6) infracţiuni rămase în urma schimbării de încadrare juridică, respectiv: Constituire de grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) cu referire la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. Spălare de bani, prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002; Uz de fals în formă continuată, prev. de art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. Instigare la mărturie mincinoasă în formă continuată, prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 273 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. Instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 47 rap. la art. 322 alin. (1) C. pen. 2.2. pronunţarea unei soluţii de achitare pentru participaţie improprie la infracţiunea de abuz în serviciu, prev. de art. 52 alin. (3) C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 309 şi art. 35 alin. (1) C. pen., ori, dacă instanţa va reţine vinovăţia inculpatului, dispunerea unei soluţii cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, în condiţiile prev. de art. 91 şi urm. C. pen.

C. În subsidiar, în măsura în care instanţa de apel nu primeşte solicitările de la secţiunea A sau B şi reţine cauza spre rejudecare în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a), în funcţie de soluţia ce urmează a fi pronunţată cu privire la cererea parchetului de schimbare a încadrării juridice, a solicitat următoarele: 1. În ipoteza în care instanţa de apel respinge cererea de schimbare a încadrării juridice, se impune admiterea apelului inculpatului D., desfiinţarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, pronunţarea unei noi hotărâri, potrivit regulilor referitoare la soluţionarea acţiunii penale şi a acţiunii civile la judecata în fond, după cum urmează:

1.1. În principal, pronunţarea unei soluţii de achitare cu privire la infracţiunile de: Grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) C. pen. cu referire la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. Uz de fals în formă continuată, prev. de art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.: în principal, în temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit.

b) teza I C. proc. pen., iar în secundar, în temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit.

b) teza a II-a C. proc. pen. În subsidiar, cu privire la această infracţiune, se impune pronunţarea unei soluţii de încetare a procesului penal, în temeiul art. 396 alin. (6) rap. la art.

16. alin. (1) lit.

f) teza II C. proc. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale ulterior pronunţării sentinţei apelate (7 noiembrie 2017). Instigare la mărturie mincinoasă, prev. de art. 273 alin. (1) şi (2) lit.

c) C. pen. (în legătură cu numitul S.): în principal, în temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit.

a) C. proc. pen., iar în secundar, în temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit.

b) teza I C. proc. pen. În subsidiar, cu privire la această infracţiune, se impune pronunţarea unei soluţii de încetare a procesului penal, în temeiul art. 396 alin. (6) rap. la art. (6) alin. (1) lit.

f) teza II-a C. proc. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale. Instigare la mărturie mincinoasă în formă continuată, prev. de art. 47 rap. la art. 273 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (în legătură cu numiţii T. şi U.): în principal, în temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit.

a) C. proc. pen., iar în secundar, în temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit.

b) teza I C. proc. pen. Instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 47 rap. la art. 322 alin. (1) C. pen. (în legătură cu numita L.): în principal, în temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit.

a) C. proc. pen., iar în secundar, în temeiul art. 396 alin. (5) rap. Ia art. 16 alin. (1) lit.

b) teza I C. proc. pen . . . . . . . . . . . . În subsidiar, cu privire la această infracţiune, se impune pronunţarea unei soluţii de încetare a procesului penal, în temeiul art. 396 alin. (6) rap. la art.

16. alin. (1) lit.

f) teza II-a C. proc. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale. Participaţie improprie la fals intelectual, prev. de art. 52 alin. (3) rap. la art. 321 alin. (1) C. pen. (în legătură cu numita F.): în principal, în temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit.

a) C. proc. pen., iar în secundar, în temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit.

b) teza I C. proc. pen. Participaţie improprie la spălare de bani, prev. de art. de art. 52 alin. (3) rap. la art. 29 alin. (1) lit.

b) din Legea nr. 656/2002, cu referire la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. (în legătură cu numita lovită E.) în temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit.

b) teza I C. proc. pen. Participaţie improprie la uz de fals, prev. de art. 52 alin. (3) rap. la art. 323 C. pen. (în legătură cu numita lovită E.): în principal, în temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit.

a) C. proc. pen., iar în secundar, în temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit.

b) teza I C. proc. pen.

1.2. În măsura în care instanţa de apel se va orienta, în rejudecare, spre o soluţie de achitare pentru infracţiunea de înşelăciune, se solicită instanţei reanalizarea, în concret, a legii penale mai favorabile inculpatului în temeiul art. 5 Noul C. pen., cu consecinţa reţinerii vechiul C. pen. ca lege penală mai favorabilă inculpatului.

1.2.1. încetarea procesului penal pentru şase (6) dintre cele nouă (9) infracţiuni, urmare a intervenţiei prescripţiei speciale a răspunderii penale conform vechiul C. pen., în temeiul art. 396 alin. (6) rap. la art. 16. alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen.: Infracţiunea de uz de fals în formă continuată, prev. de art. 291 C. pen. 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1968; Instigare la mărturie mincinoasă, prev. de art. 25 rap. la art. 260 alin. (1) şi (4) C. pen. 1968 (în legătură cu numitul S.); Instigare la mărturie mincinoasă în formă continuată, prev. de art. 25 rap. la art. 260 alin. (1) C. pen. 1968 (în legătură cu numiţii T. şi U.); Instigare Ia fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 25 rap. la art. 290 C. pen. 1968 (în legătură cu numita L.); Participaţie improprie la fals intelectual, prev. de art. 31 alin. (2) rap. la art. 289 C. pen. 1968 (în legătură cu notarul F.); Participaţie improprie la uz de fals, prev. de art. 31 alin. (2) rap. la art. 291 C. pen. 1968 (în legătură cu numita lovită E.).

1.2.2. Achitare pentru infracţiunile de: Asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prev. de art. 323 alin. (2) C. pen. 1968 cu referire la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1968, fie în temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., fie în temeiul în temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. - înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), şi (5) C. pen. 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1968, în temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. - participaţie improprie la spălarea banilor, prev. de art. 31 alin. (2) rap. la art. 23 lit. b) Legea nr. 656/2002 cu referire la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1968, în temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

Sau

1.2.3. În măsura în care instanţa de apel va reţine, însă, vinovăţia inculpatului cu privire la una sau ambele infracţiuni de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni şi, respectiv, participaţie improprie la spălarea banilor, solicităm instanţei individualizarea pedepselor prin reţinerea circumstanţei atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. 1968 şi coborârea pedepselor sub minimul special şi, respectiv, stabilirea unei pedepse unice/rezultante (fără aplicarea vreunui spor în cazul reţinerii unui concurs de infracţiuni), care să permită executarea pedepsei cu suspendarea sub supraveghere sau chiar cu suspendarea condiţionată, în condiţiile prevăzute de C. pen. 1968.

2. În ipoteza în care instanţa de apel admite cererea de schimbare a încadrării juridice, solicităm următoarele:

2.1. În principal, pronunţarea unei soluţii de achitare, indiferent de legea penală aplicabilă, cu privire la infracţiunile de: - Asocierea în vederea săvârşirii de infracţiuni, în principal, în temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., iar în secundar, în temeiul art. 396 alin. (5) rap. Ia art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.-Participaţie improprie la abuz în serviciu în formă continuată (urmare a schimbării de încadrare juridică), în temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) b) teza I C. proc. pen. - Spălare de bani (urmare a schimbării de încadrare juridică), în temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. -Instigare la mărturie mincinoasă în formă continuată (trei acte materiale) (urmare a schimbării de încadrare juridică: în principal, în temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., iar în secundar, în temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

În subsidiar, cu privire la această infracţiune, în măsura în care se reţine vechiul C. pen. ca lege mai favorabilă, se impune pronunţarea unei soluţii de încetare a procesului penal, în temeiul art. 396 alin. (6) rap. la art. 16. alin. (1) lit. f) teza II C. proc. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale (în data de 4 iunie 2016). - Uz de fals în formă continuată, în principal, în temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., iar în secundar, în temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen.

În subsidiar, cu privire la această infracţiune, se impune pronunţarea unei soluţii de încetare a procesului penal, în temeiul art. 396 alin. (6) rap. la art. 16. alin. (1) lit. f) teza II C. proc. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale atât sub imperiul Noului C. pen. (în data de 7 noiembrie 2017), cât şi sub imperiul vechiul C. pen. (7 iunie 2015). - Instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, în principal, în temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., iar în secundar, în temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen . . . . . . . . . .În subsidiar, cu privire la această infracţiune, se impune pronunţarea unei soluţii de încetare a procesului penal, în temeiul art. 396 alin. (6) rap. la art. 16. alin. (1) lit. f) teza II-a C. proc. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale atât sub imperiul Noului C. pen. (în luna februarie 2017), cât şi sub imperiul vechiul C. pen. (în luna august 2014).

2.2. În măsura în care instanţa de apel va reţine, însă, vinovăţia inculpatului, solicităm instanţei ca, în cadrul analizei legii penale mai favorabile, în temeiul art. 5 C. pen., să determine legea penală mai favorabilă ca fiind vechiul C. pen. şi, prin urmare, să dispună:

2.2.1.încetarea procesului penal pentru trei (3) dintre cele şase (6) infracţiuni, urmare a prescripţiei speciale a răspunderii penale, în temeiul art. 396 alin. (6) rap. la art. 16. alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen.: - Uz de fals în formă continuată, prev. de art. 291 C. pen. 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2); - Instigare la mărturie mincinoasă în formă continuată (3 acte materiale), prev. de art. 25 rap. la art. 260 alin. (1) C. pen. 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2); - Instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 25 rap. la art. 290 C. pen. 1968.

2.2.2. În cazul infracţiunilor de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, participaţie improprie Ia abuz în serviciu şi spălare de bani, solicităm individualizarea pedepselor prin reţinerea circumstanţei atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. 1968 şi coborârea pedepselor sub minimul special şi, respectiv, stabilirea unei pedepse rezultante, fără aplicarea vreunui spor în cazul tratamentului sancţionator al concursului de infracţiuni, care să permită executarea pedepsei cu suspendarea sub supraveghere în condiţiile prevăzute de C. pen. 1968.

D. Soluţionarea Acţiunii Civile potrivit regulilor răspunderii civile delictuale şi dispoziţiilor C. proc. pen. în raport cu soluţiile pronunţate conform solicitărilor anterioare de la secţiunile B şi C:

În principal: lăsarea nesoluţionată a acţiunii civile, în temeiul art. 397 rap. la 25 alin. (5) C. proc. pen. raportat la solicitarea de achitare a inculpatului D. pentru infracţiunea de înşelăciune în formă continuată în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. ori, după caz, raportat la solicitarea de achitare a inculpatului pentru participaţie improprie la abuz în serviciu în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

În subsidiar: (i) respingerea ca nefondată a acţiunii civile având ca obiect repararea prin echivalent, în temeiul art. 397 alin. (3) raportat Ia art. 25 alin. (3) C. proc. pen. întrucât, în cauză, singura modalitate de rezolvare a laturii civile este aceea a desfiinţării înscrisurilor falsificate/mincinoase şi (ii) respingerea ca inadmisibilă a acţiunii civile având ca obiect restituirea în natură a terenurilor, ambele cu consecinţa ridicării măsurilor asigurătorii instituite asupra bunurilor inculpatului D.

E. În baza art. 404 alin. (4) lit. d) C. proc. pen., solicităm, înlăturarea măsurii confiscării speciale asupra sumelor de 3.000 Euro şi 28.000 Euro, urmând ca, în situaţia în care instanţa va pronunţa achitarea pe temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) pentru infracţiunile corespunzătoare, să se dispună şi ridicarea măsurilor asigurătorii luate în vederea confiscării speciale".

A solicitat instanţei să aibă în vedere următoarele motive:

"A. Referitor la soluţia pe care o solicităm a fi dispusă în principal la secţiunea A din prezentele concluzii, învederăm următoarele temeiuri de desfiinţare a sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare:

Încălcarea dreptului la un proces echitabil

Nesocotirea de către prima instanţă a principiilor contradictorialităţii şi al egalităţii armelor în cursul etapei dezbaterilor.

Critici concrete ale sentinţei şi încheierilor pronunţate de prima instanţă, referitoare la încălcarea garanţiilor dreptului la un proces echitabil în etapa dezbaterilor: În primul rând, semnalăm faptul că, anterior ultimului termen de judecată, au fost încălcate dispoziţiile art. 91 alin. (2) teza finală C. proc. pen. prin desemnarea anticipată a unui avocat din oficiu pentru inculpatul D., în condiţiile în care acesta avea avocat ales. În al doilea rând, contrar prevederilor art. 92 alin. (8) C. proc. pen., instanţa de fond a respins - fără nicio motivare (a se vedea fila x din încheierea de dezbateri) - cererea apărătorului din oficiu de amânare a cauzei pentru pregătirea apărării. În aceste condiţii, până la venirea în sala de judecată a apărătorului ales al apelantului-inculpat D., apărarea a avut un caracter pur formal, fiind asigurată de un avocat din oficiu, care nu studiase integral dosarul şi nu era pregătit să pună concluzii pe fond. În al treilea rând, încălcarea dreptului la apărare al inculpatului rezultă din respingerea cererii apărătorului ales de amânare a judecăţii datorită imposibilităţii obiective de prezentare (dovedită cu înscrisul depus la dosar). În al patrulea rând, refuzul nejustificat de stabilire a dezbaterilor Ia o dată când inculpatul D. putea fi prezent la instanţă semnifică încălcarea aceluiaşi drept fundamental, prin raportare la dispoziţiile art. 364 alin. (1) C. proc. pen . . . . . . . . . . În al cincilea rând, inculpatul a fost lipsit de posibilitatea de a avea ultimul cuvânt, contrar prevederilor art. 389 din acelaşi cod, aşa cum rezultă din încheierea de dezbateri.

Din perspectiva caracterului echitabil al procedurii, încheierea de dezbateri din şedinţa publică desfăşurată în data de 26 iunie 2017, relevă încă două deficienţe majore. Astfel, în primul rând, reprezentantul Ministerului Public, referindu-se la infracţiunile pentru care apelantul-inculpat D. a fost trimis în judecată, nu a făcut nicio referire la presupusa participaţie improprie la infracţiunea de spălare de bani şi nici la presupusa participaţie improprie Ia infracţiunea de uz de fals, menţionate în rechizitoriu. Prin urmare, cu toate că inculpatul a fost trimis în judecată pentru 9 infracţiuni, cu ocazia dezbaterilor procurorul de şedinţă a susţinut acuzarea doar cu privire la 7 dintre acestea, fără vreo menţiune în privinţa celorlalte două. Această omisiune are semnificaţie deosebită întrucât prezentarea acuzaţiilor cu ocazia dezbaterilor reprezintă modalitatea concretă de exercitare şi susţinere a acţiunii penale. în plus, în continuarea expunerii din cadrul dezbaterilor, procurorul de şedinţă a făcut referiri generice la probele administrate, din care ar rezulta necesitatea tragerii la răspundere penală a apelantului-inculpat D. pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa.

Faţă de împrejurarea că faptele au fost prezentate trunchiat şi incomplet de reprezentantul Ministerului Public, iar argumentele invocate sunt de ordin general, apărarea a fost lipsită de posibilitatea de a combate în mod efectiv poziţia acuzării expusă în şedinţa publică, pentru ca judecătorul fondului să aibă o perspectivă completă asupra obiectului judecăţii, fiind încălcat principiul contradictorialităţii şi, în strânsă legătură cu acesta, principiile oralităţii şi publicităţii.

În al doilea rând, concluziile reprezentantului parchetului au fost expuse în absenţa din sala de judecată, din motive obiective, a apărătorului ales al inculpatului D., care nu a avut posibilitatea să ia cunoştinţă despre cele susţinute oral şi să se exprime în condiţii de contradictorialitate.

Motivarea necorespunzătoare a hotărârii pronunţate în cauză

Din considerentele sentinţei apelate, deşi stufoase ca volum de pagini, s-a putut constata că instanţa de fond nu s-a conformat în întregime acestor exigenţe, motivând în mod necorespunzător hotărârea, ceea ce echivalează cu o soluţionare a cauzei fără a examina în mod real şi în întregime problematica esenţială şi complexă a dosarului.

Standardul asigurării dublului grad de jurisdicţie presupune o judecată devolutivă, atât în faţa instanţei de fond, cât şi în faţa instanţei de control judiciar; or, în condiţiile lipsei unei motivări adecvate, dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat a fi fost asigurat în mod efectiv. Din această perspectivă, hotărârea pronunţată în cel dintâi grad de jurisdicţie nu poate fi substituită de hotărârea instanţei de apel.

Incidenţa unor cazuri de nulitate absolută

Incompatibilitatea judecătorului fondului, reflectată în nelegala compunere a completului de judecată

Critici concrete referitoare la incompatibilitatea judecătorului fondului

Neîndeplinirea cerinţelor imparţialităţii de ordin personal. Elementele factuale din care rezultă incompatibilitatea domnului judecător UUUUUU. constau în aceea că: (I) începând cu anul 2016, soţia acestuia, doamna SSSSSS., este procuror în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi, însăşi structura care a efectuat urmărirea penală în prezenta cauză; (II) unchiul domnului judecător UUUUUU., dl TTTTTT., are calitatea de suspect în dosarul nr. x/2015 al D.N.A. - Serviciul Teritorial Iaşi, fiind apărat de dl avocat R., care este inculpat în prezentul dosar; totodată, din informaţiile disponibile pe site-ul Curţii de Apel Iaşi, rezultă că domnul judecător UUUUUU. a deţinut, în perioada de 01.10.2003-30.09.2004, funcţia de consilier juridic în cadrul S.C. WWWWWW. Vaslui S.A. (societate care are ca acţionar persoană juridică societatea S.C. VVVVVV. S.A., la care deţine un număr de 6.723 de acţiuni dl TTTTTT., conform informaţiilor ONRC), astfel încât este posibil ca, dosarul în care unchiul domnului judecător are calitatea de suspect, să vizeze şi activitatea societăţii în perioada în care acesta din urmă a activat în calitate de salariat.

Neîndeplinirea cerinţelor imparţialităţii funcţionale. În acest sens, în prezenta cauză, intervalul temporal al presupuselor activităţi infracţionale (cu referire la infracţiunea de înşelăciune în formă continuată), în cuprinsul actului de sesizare, este precizat la filele x ca fiind "perioada 2006 - 2009". Cu toate acestea, la fila x din sentinţă, instanţa de fond reţine "perioada 2006 - 2010" ca fiind perioada derulării activităţii infracţionale. În condiţiile în care "lămurirea obiectului şi limitelor judecăţii" nu se poate face prin considerentele/dispozitivul sentinţei penale apelate, rezultă că s-a încălcat dreptul la apărare al inculpatului, precum şi art. 6 par. 3 C.E.D.O. şi art. 3 C. proc. pen. - principiul separării funcţiilor judiciare, instanţa de fond asumându-şi, în mod nelegal, funcţia de acuzare, autosesizându-se cu aspecte factuale ce depăşesc cadrul procesual circumscris prin actul de sesizare a instanţei.

Necompetenţa materială a organului de urmărire penală

Direcţia Naţională Anticorupţie nu a avut competenţa materială să instrumenteze prezentul dosar, în faza de urmărire penală, întrucât abilitarea sa legală era atrasă doar în ipoteza săvârşirii vreunei infracţiuni dintre cele prevăzute de art. 13 din O.U.G. nr. 43/2002 (forma în vigoare în anul 2009). Raportat la situaţia din speţă, apreciem că, prin încheierea instanţei din 15 iunie 2013, a fost, în mod greşit, respinsă, excepţia nulităţii absolute a urmăririi penale ca urmare a necompetenţei organului de urmărire penală. Este adevărat că, printre aceste infracţiuni, se afla şi infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. de Ia 1968, dacă s-a cauzat o pagubă mai mare decât echivalentul în RON a sumei de 1.000.000 Euro. Cu toate acestea, precizăm că, raportat la natura faptelor şi valoarea prejudiciului ce se reţine a fi fost produs, competenţa revenea exclusiv Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi nu Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi.

B. Referitor la soluţia pe care o solicităm a fi dispusă ÎN SUBSIDIAR la secţiunea B din prezentele concluzii, învederăm următoarele:

Prin Decizia nr. 297 din 26 aprilie 2018, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate ridicată în dosarul nr. x/2014 al Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi a constatat că soluţia legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. în vigoare, este neconstituţională.

Pe cale de consecinţă, în prezent, dispoziţiile art. 155 alin. (1) C. pen. şi-au încetat efectele juridice, ştiut fiind că declararea unei norme ca neconstituţională este asemănătoare abrogării respectivei norme.

C. Referitor la soluţia pe care o solicităm a fi dispusă ÎN SUBSIDIAR la secţiunea C din prezentele concluzii, învederăm următoarele:

În ipoteza în care instanţa de apel RESPINGE cererea de schimbare a încadrării juridice, se impune admiterea apelului inculpatului D., desfiinţarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, pronunţarea unei noi hotărâri, potrivit regulilor referitoare la soluţionarea acţiunii penale şi a acţiunii civile la judecata în fond, după cum urmează:

În principal, pronunţarea unei soluţii de ACHITARE cu privire la infracţiunile reţinute de prima instanţă având în vedere următoarele considerente:Greşita condamnare a inculpatului pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat. Cu privire la această infracţiune, în sarcina apelantului-inculpat D., prima instanţă reţine, în esenţă, că în cursul anului 2006, a iniţiat/constituit împreună cu inculpaţii H., B. şi I. o asociere infracţională, în cadrul căreia fiecare avea roluri/sarcini determinate, în scopul obţinerii ilegale, prin folosirea de înscrisuri false şi/sau declaraţii mincinoase, de bunuri imobile având o valoare de piaţă ridicată, aflate în domeniul privat al Consiliilor locale Iaşi şi Miroslava, respectiv în domeniul public al statului şi administrarea Regiei Naţionale a Pădurilor Romsilva R.A., activitate infracţională în urma căreia au obţinut sau au încercat să obţină 6 bunuri imobile, în valoare totală de 1.701.910 Euro, prin inducerea şi menţinerea în eroare a membrilor comisiilor de fond funciar, a magistraţilor însărcinaţi cu soluţionarea cauzelor civile deduse de ei judecăţii şi/sau a reprezentanţilor Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Iaşi, ce au soluţionat cererile de intabulare formulate de aceştia.

Simpla existenţă a unor relaţii de prietenie, de rudenie sau de serviciu nu sunt elemente sau indicii care să caracterizeze constituirea unui grup infracţional organizat, infracţiunea existând atunci când sunt îndeplinite condiţiile de tipicitate referitoare la conţinutul constitutiv, latura subiectivă şi cea obiectivă, fără ca subiecţii activi să fie circumstanţiaţi. Greşita condamnare a inculpatului pentru infracţiunea de înşelăciune în formă continuată (7 acte materiale). Judecătorii nu pot fi subiecţi pasivi ai infracţiunii de înşelăciune deoarece în patrimoniul acestora nu se produce niciun prejudiciu.

Unul dintre viciile fundamentale ale hotărârii de condamnare îl reprezintă susţinerea calităţii de subiect pasiv al infracţiunii de înşelăciune, pe de o parte, a instanţelor de judecată, iar pe de altă parte, a comisiilor de fond funciar şi oficiului de cadastru şi publicitate imobiliară, în condiţiile în care nu se poate reţine cauzarea niciunui prejudiciu în dauna acestora. Mai mult, unele dintre aceste entităţi, cum ar fi judecătoriile, nu au personalitate juridică şi, deci, nici patrimonii proprii. Pe de altă parte, operaţiunea de intabulare nu este susceptibilă, nici măcar în abstract, de a cauza un prejudiciu material, întrucât singurul efect astfel produs este opozabilitatea faţă de terţi a unui drept preexistent, nefiind constitutivă de drepturi.

Referitor la pretinsa înşelare a membrilor completurilor de judecată, date fiind principiile ce guvernează organizarea şi funcţionarea instanţelor, precum şi a responsabilităţii ce incumbă judecătorilor în stabilirea faptelor şi împrejurărilor deduse judecăţii, concluzia ce se impune este aceea că formularea şi exercitarea în mod nejustificat a unei acţiuni judecătoreşti, personal sau prin apărător, inclusiv prin prezentarea unor situaţii contrare realităţii sau omisiunea depunerii unor acte care ar conduce la o altă soluţie, nu poate fi sancţionată din punct de vedere penal.

Analiza legalităţii şi temeiniciei cererii este atribuţia instanţei de judecată, care este obligată să administreze probele necesare pentru stabilirea adevărului, independent de susţinerile părţilor. Greşita condamnare a inculpatului pentru infracţiunea de uz de fals în formă continuată. După cum s-a arătat, inculpatul D. nu a cunoscut că înscrisurile puse la dispoziţie de clienţii săi sunt false şi nu a fost implicat în vreun fel în activitatea de falsificare. Reiterăm, totodată, că, deşi se reţine de către instanţă că inculpatul D. ar fi avut şi rolul de "falsificare a actelor de proprietate (zdelci)" în cadrul grupului/asocierii, nu există absolut nicio probă din care să rezulte că inculpatul ar fi fost implicat în activitatea de falsificare a zdelcilor.

Mai mult, instanţa nu precizează ce zdelci/alte înscrisuri ar fi fost falsificate de către inculpat. Greşita condamnare a inculpatului pentru participaţie improprie la infracţiunea de spălare de bani. În speţă nu a existat niciun scop al legalizării veniturilor ilicite, specific infracţiunii de spălarea banilor. Infracţiunea de spălarea banilor nu are individualitate proprie în raport de pretinsa infracţiune de înşelăciune, faptă care, în speţă, nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii, prin urmare, nici participaţia improprie la spălare de bani nu va avea individualitate proprie.

Infracţiunea predicat (principală) reţinută de către instanţă este înşelăciunea (cu titlu de exemplu, a se vedea fila x şi fila x sentinţă). Prin urmare, pronunţarea unei soluţii de achitare pentru infracţiunea de înşelăciune întrucât fapta nu este prevăzută de legea penala conduce Ia eliminarea situaţiei premise a spălării de bani (infracţiunea predicat). în mod corelativ, n» se realizează tipicitatea obiectivă nici a participaţiei improprii la infracţiunea de spălare de bani. Aşadar, simpla obţinere a unor sume de bani şi bunuri pe baza unui titlu valabil nu realizează elementul material al infracţiunii de spălare de bani.

în speţă, elementele constitutive ale spălării de bani sunt excluse, atât din punct vedere obiectiv, cât şi subiectiv, de ansamblul probatoriu administrat, care nu confirmă teza aşa-zisei "induceri în eroare a victimelor în scopul obţinerii de foloase materiale de către inculpat", cât şi "folosirea bunului - teren în suprafaţă de 3.000 mp, în scopul disimulării sursei sale ".. Greşita condamnare a inculpatului pentru participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de fals intelectual. Dispunând condamnarea în temeiul art. 52 alin. (3) C. pen. cu referire la art. 321 alin. (1) C. pen., instanţa de fond a reţinut că inculpatul D. a determinat-o (mediat - prin intermediul numitei lovită Elena, care a acţionat la cererea sa, în condiţiile erorii de fapt) pe numita F. să indice, în calitatea de notar public şi în condiţiile erorii de fapt, în cuprinsul contractului autentificat prin încheierea nr. 1.080 din 13 august 2009, faptul nereal că operaţiunea ar fi una de vânzare-cumpărare, deşi transferul dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 10.000 mp teren situat în extravilanul localităţii Miroslava (zona E.) s-a Jacul cu titlu gratuit (şi în scopul spălării) din patrimoniul inculpatului A.

şi al celorlalţi doi moştenitori ai defunctului G. în cel al inculpatului B. şi numitei C., iar preţul indicat (20.000 Euro) nu a fost plătit. În raport de aspectele precizate mai sus, susţinem că nu poate fi reţinută în sarcina inculpatului D. nici fapta de o fi determinat (mediat, prin intermediul numitei lovită E.) pe numita F. să indice, în cuprinsul contractului autentificat prin încheierea nr. 1080 din 13 august 2009, faptul nereal că operaţiunea ar fi una de vânzare-cumpărare, (...) întrucât nu ar fi fost plătit şi nici încasat preţul indicat (20.000 Euro).

Greşita condamnare a inculpatului pentru participaţie improprie la uz de fals. Nici acuzaţia adusă inculpatului D. de a o fi determinat pe numita lovită E. să folosească contractul autentificat prin încheierea nr. 1080 din 13 august 2009 pentru a-şi intabula în cartea funciară a localităţii Miroslava, judeţul Iaşi, dreptul de proprietate asupra unei suprafeţe de 3.000 mp din terenul dobândit, nu poate fi reţinută. Greşita reţinere în sarcina inculpatului a instigării la infracţiunea de mărturie mincinoasă (în legătură cu numitul S.).

Deşi instanţa de fond a dispus încetarea procesului penal cu privire la această faptă, pe motiv că ar fi intervenit prescripţia răspunderii penale, susţinem că, în pronunţarea soluţiei, aceasta a ignorat probatoriul administrat, omiţând a analiza eventuala incidenţă a cazurilor de achitare prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. a) - c) C. proc. pen . . . . . . . . . .Greşita condamnare a inculpatului pentru instigare la infracţiunea de mărturie mincinoasă, în formă continuată. Deşi instanţa trebuia să analizeze, pe lângă condiţiile necesar a fi îndeplinite pentru a fi în prezenţa unei "instigări", pe de o parte, probele cu privire la săvârşirea de către inculpat de acte materiale care îndeplinesc fiecare conţinutul aceleiaşi infracţiuni, iar pe de altă parte, rezoluţia unică, intervalele de timp distincte, aceasta s-a limitat la afirmaţia "nu se poate dispune achitarea pentru unul sau mai multe acte materiale".

De asemenea, nu este clar care sunt "acte materiale dovedite" şi care au fost acţiunile nedovedite şi excluse de instanţă din conţinutul infracţiunii. Greşita reţinere în sarcina inculpatului a instigării la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată. Deşi instanţa de fond a dispus încetarea procesului penal cu privire la această faptă, susţinem că în pronunţarea soluţiei instanţa a ignorat probatoriul administrat pe acest palier, omiţând a analiza eventuala incidenţă a cazurilor de achitare prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. a) - c) C. proc. pen.

În măsura în care instanţa de apel se va orienta, în rejudecare, spre o soluţie de ACHITARE pentru infracţiunea de ÎNŞELĂCIUNE, solicităm instanţei Reanalizarea, în Concret, a Legii Penale mai favorabile inculpatului în temeiul art. 5 Noul C. pen., cu consecinţa reţinerii vechiul C. pen. ca lege penală mai favorabilă inculpatului.

În măsura în care instanţa de apel va reţine vinovăţia inculpatului cu privire la una sau ambele infracţiuni de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni şi, respectiv, participaţie improprie la spălarea banilor, solicităm respectuos individualizarea pedepselor prin reţinerea circumstanţei atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. 1968 şi coborârea pedepselor spre minimul special şi, respectiv, stabilirea unei pedepse unice/rezultante (fără aplicarea vreunui spor în cazul concursului de infracţiuni), care să permită executarea pedepsei cu suspendarea sub supraveghere sau chiar cu suspendarea condiţionată, în condiţiile prevăzute de C. pen. 1968.

În măsura în care instanţa de apel va dispune schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de spălare de bani, aşa cum a fost solicitată de către parchet, apreciem că este încălcat în mod grav dreptul la informare al acuzatului, prevăzut inclusiv în Directiva nr. 2012/13/UE privind dreptul Ia informare al acuzatului în cadrul procedurilor penale, în art. 6 alin. (3), potrivit căruia "Statele membre se asigură că, cel târziu la prezentarea fondului acuzării în instanţă, se oferă informaţii detaliate cu privire la acuzare, inclusiv natura şi încadrarea juridică a infracţiunii, precum şi forma de participare a persoanei acuzate ".

Soluţionarea Acţiunii Civile potrivit regulilor răspunderii civile delictuale şi dispoziţiilor C. proc. pen. în raport cu soluţiile pronunţate conform solicitărilor de la secţiunile B şi C:

Greşita soluţionare a acţiunii civile de către prima instanţă

Având în vedere concluziile de achitare formulate de apărare cu privire la infracţiunea de înşelăciune/infracţiunea de participaţie improprie Ia abuz în serviciu, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., apreciem că, în principal, sunt incidente dispoziţiile art. 25 alin. (5) C. proc. pen., potrivit cărora în caz de achitare a inculpatului în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi, instanţa lasă nesoluţionată acţiunea civilă.

Cu titlu particular, în ceea ce priveşte prejudiciul de 100.755 Euro reţinut în dauna UAT Iaşi în legătură cu terenul din Str. x, reiterăm că inculpatul D. nu are nicio contribuţie la producerea acestui prejudiciu, aşa cum am arătat mai sus, prin urmare instanţa de apel se poate orienta, în acest caz, spre o soluţie de respingere ca nefondată a acţiunii civile având ca obiect repararea acestui prejudiciu.

Însă, şi în ipoteza în care s-ar pune în discuţie fondul acţiunilor civile exercitate de către părţile civile UAT Miroslava, Regia Naţională a Pădurilor Romsilva RA, UAT Municipiul Iaşi, Regia Naţională a Pădurilor Romsilva RA, solicităm respingerea acţiunilor civile ca neîntemeiate, pentru următoarele considerente suplimentare:

Singura probă reţinută de către prima instanţă a fost raportul de evaluare imobiliară întocmit în cursul urmăririi penale de către expert QQQ., din care ar rezulta că valoarea de piaţă a bunurilor imobile evaluate ar fi: 881.200 Euro (în legătură cu terenul situat în zona E.), 392.564 Euro (în legătură cu terenul situat în str. x), 100.755 Euro (în legătură cu terenul situat în str. x), 205.798 Euro (în legătură cu terenul situat în strada x), 47.910 Euro (în legătură cu terenul situat în strada x). Astfel, din concluziile rapoartelor de expertiză evaluatorie s-a reţinut că valoarea totală a presupusului prejudiciu s-ar ridica Ia suma de 1.628,227 Euro. Însă, pe lângă lipsa de fiabilitate a acestei probe, astfel cum am argumentat în paragrafele precedente, evidenţiem că în cursul cercetării judecătoreşti, s-a stabilit ca valoare a imobilelor în discuţie suma de 764.770 Euro (echivalentul a 2.709.564 RON) - potrivit celui de-al doilea Supliment la Raportul de expertiză evaluatorie solicitat de instanţă.

Soluţionarea laturii civile este greşită şi din perspectiva aplicării dispoziţiilor noului C. civ., deşi la epoca săvârşirii pretinselor infracţiuni era în vigoare C. civ. de la 1864.

Totodată, în rezolvarea acţiunii penale, instanţa de apel este rugată să aibă în vedere şi faptul că, atâta timp cât aceasta se va orienta spre o soluţie de achitare pentru infracţiunea de înşelăciune/participaţie improprie la abuz în serviciu, cât şi în situaţia în care, prin absurd, o asemenea soluţie nu va fi pronunţată, se impune, în subsidiar. (i) respingerea ca nefondată a acţiunii civile având ca obiect repararea prin echivalent, în temeiul art. 397 alin. (3) raportat la art. 25 alin. (3) C. proc. pen. întrucât în cauză singura modalitate de rezolvare a acţiunii civile este aceea a desfiinţării înscrisurilor falsificate/mincinoase şi (ii) respingerea ca inadmisibilă a acţiunii civile având ca obiect restituirea terenurilor în natură, ambele cu consecinţa ridicării măsurilor asigurătorii instituite asupra bunurilor inculpatului D.

Întrucât singura infracţiune aptă să producă prejudicii este cea de înşelăciune, problema modului de rezolvare a acţiunii civile ar trebui să se pună doar din perspectiva acesteia. Prin urmare, achitarea inculpatului pentru înşelăciune ar lipsi orice acţiune civilă exercitată în cauză de temeiul său de fapt. Chiar şi în ipoteza în care s-ar pronunţa, prin absurd, condamnarea pentru infracţiunile de uz de fals, tot nu s-ar îndeplini una dintre condiţiile exercitării acţiunii civile în procesul penal (săvârşirea unei infracţiuni apte să producă un prejudiciu material/moral). Infracţiunea de uz de fals este o infracţiune de pericol, nu este cauzatoare de prejudicii prin ea însăşi, astfel că o eventuală acţiune civilă întemeiată pe infracţiunea de uz de fals nu ar putea fi alăturată, în mod valabil, acţiunii penale.

În speţă, prejudiciul s-a produs teoretic la momentul rămânerii definitive a hotărârilor judecătoreşti civile prin care dreptul de proprietate a fost recunoscut altor persoane decât părţile civile (aspect recunoscut şi de prima instanţă), deci faptul direct al cauzării prejudiciului este admiterea cererilor de chemare în judecată de către instanţele civile, şi nu folosirea pretinselor înscrisuri false.

Prin urmare, singura formulă de rezolvare a acţiunii civile în cazul în care inculpatul ar fi condamnat pentru uz de fals este aceea a desfiinţării înscrisurilor falsificate pentru înlăturarea stării de pericol create. Aceasta deschide calea revizuirii hotărârilor judecătoreşti civile pronunţate în baza unor înscrisuri false, în condiţiile dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. Instanţa penală nu are competenţa de a desfiinţa hotărâri civile definitive, ceea ce înseamnă că nici restabilirea situaţiei anterioare prin restituirea în natură a terenurilor nu este posibilă la instanţa penală (readucerea terenurilor în proprietatea părţilor civile fiind posibilă în urma revizuirii hotărârilor civile întemeiate pe înscrisuri false, potrivit procedurii civile).

Astfel, desfiinţarea înscrisurilor falsificate de către instanţa penală şi dispunerea de către aceeaşi instanţă a reparării pagubei prin echivalent (cum a procedat prima instanţă) deschid calea unei duble despăgubiri a părţilor civile, atât prin reparaţia prin echivalent (dispusă în penal), cât şi prin reparaţia în natură (urmare a revizuirii în dosarele civile).

Dacă instanţa de apel va ignora toate apărările de mai sus şi va trece la soluţionarea acţiunii civile prin acordarea de despăgubiri, aceasta este rugată totuşi să cenzureze cuantumul prejudiciului total reţinut a fi produs în concret, având în vedere aspectele învederate cu privire la concludenta şi modalitatea în care a fost întocmit raportul de expertiza întocmită de expertul QQQ.

Procesul de reindividualizare a pedepselor se impune şi în cazul în care instanţa de apel face aplicarea vechiul C. pen., pronunţând achitarea inculpatului pentru infracţiunea de înşelăciune, însă cu reţinerea vinovăţiei cu privire la alte infracţiuni. Astfel, soluţiile anterior solicitate în baza legii vechi urmează a fi readaptate.

Totodată, instanţa de apel este rugată să aibă în vedere că, în prezent, inculpatul se ocupă de întreţinerea celor doi copii ai săi, fiul, XXXXXX., este elev de liceu în an terminal, iar fiica, YYYYYY., a promovat recent examenul de admitere la Facultatea de Medicină din Iaşi, având, în continuare, nevoie de sprijinul părinţilor săi pe parcursul acestor studii întrucât nu are mijloacele necesare să se întreţină singură. De asemenea, conform înscrisurilor depuse la dosar în circumstanţierea inculpatului, acesta se ocupă, împreună cu soţia sa, de întreţinerea unei femei în vârstă de 71 de ani.

În baza art. 404 alin. (4) lit. d) C. proc. pen., s-a solicitat înlăturarea măsurii confiscării speciale asupra sumelor de 3.000 Euro şi 28.000 Euro, urmând ca, în situaţia în care instanţa va pronunţa achitarea pe temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) pentru infracţiunile corespunzătoare, să se dispună şi ridicarea măsurilor asigurătorii luate în vederea confiscării speciale.

În mod eronat instanţa a confiscat în folosul statului de la inculpatul D. suma de 3.000 Euro.

Ca urmare a solicitării achitării pentru temeiul inexistenţei infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură, având în vedere că suma de 3.000 (Euro încasată de la L., nu a făcut obiectul, infracţiunii reţinute în sarcina apelantului - inculpat D., ci a reprezentat contravaloarea contractului de asistenţă juridică şi reprezentare nr. x din data de 11 iulie 2006, urmează a fi înlăturată şi măsura de siguranţă a confiscării speciale. Tot în mod eronat, invocându-se dispoziţiile art. 33 alin. (1), (2) şi 4 din Legea nr. 656/2002 (forma în vigoare ulterior datei de 1 februarie 2014) raportat la art. 112 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 28.000 Euro de la inculpatul D.

Ca urmare a solicitării achitării pentru temeiul inexistenţei participaţiei improprii la spălare de bani, având în vedere că suma de 28.000 Euro încasată cu titlu de împrumut de inculpatul D. de la numitul EE., nu a făcut obiectul infracţiunii reţinute în sarcina apelantului - inculpat D., urmează a fi înlăturată şi această măsură de siguranţă a confiscării speciale.

Pentru toate considerentele mai sus expuse, s-a solicitat instanţei de apel să admită apelul inculpatului D. şi să dispună soluţionarea acestuia conform celor solicitate".

Cu privire la inculpata J., s-a solicitat, în baza art. 421 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei atacate şi rejudecând, în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 lit. f) C. proc. pen., să se dispună încetarea procesului penal faţă de inculpată pentru infracţiunea de complicitate la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, urmare a faptului că a intervenit prescripţia răspunderii penale în baza dispoziţiilor art. 155 alin. (4) rap. la art. 154 alin. (1) lit. d) din noul C. pen., având în vedere că în ceea ce priveşte faptele reţinute în sarcina acesteia, ultima faptă a fost săvârşită la data de 13 aprilie 2007, când inculpata a fost martoră într-un dosar de uzucapiune în faţa Judecătoriei Iaşi, iar dispoziţiile art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. prevăd o pedeapsă de la 1 la 5 ani închisoare.

În subsidiar, a solicitat să se dispună redozarea pedepsei aplicate de instanţa de fond, aceea de 1 an şi 6 luni închisoare cu suspendarea executării sub supraveghere, arătând că pedeapsa stabilită de instanţa fondului este mult prea mare raportat, în primul rând, la probatoriul administrat în prezenta cauză şi la gradul de vinovăţie a inculpatei. A solicitat să se aibă în vedere că inculpata este doar victima unor împrejurări nedorite, aceasta a avut încredere în spusele celorlalţi inculpaţi, a considerat că la momentul când a dat acele declaraţii atât în faţa notarilor publici, cât şi în faţa instanţelor de judecată, ele corespund realităţii, nu a verificat niciodată valoarea de adevăr a depoziţiilor date în calitate de martor în dosarele civile. A solicitat să se aibă în vedere şi dispoziţiile art. 72 C. pen. şi, de asemenea, să se aibă în vedere circumstanţele săvârşirii faptei, cât şi circumstanţele personale ale inculpatei, acesta având vârsta de 72 de ani şi numeroase probleme de sănătate.

În ceea ce priveşte latura civilă, a solicitat respingerea pretenţiilor civile formulate în prezenta cauză, având în vedere că inculpata nu a avut niciun beneficiu material în urma săvârşirii infracţiunii, precum şi faptul că aceasta are o pensie mai mică de 1500 de RON, pensia fiind singura sursă de venit.

Apelanta intimată inculpată S.C. O. S.R.L., în baza dispoziţiilor art. 421 C. proc. pen., a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei atacate şi, în principal, achitarea inculpatei în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 lit. c) C. proc. pen . . . . . . . . . .A considerat că probele administrate în cauză nu au relevat niciun element care să susţină o presupusă conexiune directă sau indirectă între societatea S.C. O. S.R.L. şi restul grupului presupus infracţional, iar singura legătură între această societate şi ansamblul faptelor prezentate în rechizitoriu este legată de creditarea societăţii de către inculpatul H., în urma căreia au fost achiziţionate două autoturisme, însă această creditare nu a fost făcută în scopul spălării de bani, unul din cele două autoturisme a fost utilizat chiar de către inculpatul H., iar celălalt autoturism a fost vândut către inculpatul D.. A arătat că autoturismele au existat în patrimoniul S.C. O. S.R.L. până la nivelul anului 2011, iar unul dintre autoturisme încă există, astfel încât, pentru toate considerentele anterior expuse, a apreciat că se impune admiterea apelului şi, în principal, achitarea inculpatei.

În cazul în care se va considera că nu se impune achitarea în prezenta cauză pentru inculpata S.C. O. S.R.L., a solicitat să se aibă în vedere intervenirea prescripţiei răspunderii penale, de asemenea, în baza dispoziţiilor menţionate anterior, însă în acest caz, cât priveşte legea penală mai favorabilă, a considerat ca şi reprezentantul Parchetului, ca fiind legea penală veche (C. pen. de la 1969) şi în atare situaţie, a solicitat să se constate intervenirea prescripţiei în baza dispoziţiilor art. 17 alin. (2) rap. la art. 16 lit. f) C. proc. pen., cu referire la dispoziţiile art. 122 alin. (1) lit. b) şi art. 124 alin. (1) C. pen. vechi.

Sub aspectul laturii civile, a solicitat respingerea pretenţiilor civile la care a fost obligată societatea comercială O. S.R.L.

Cu privire la apelantul intimat inculpat V., s-a considerat legea penală mai favorabilă ca fiind legea nouă. Sub aspectul laturii penale, a solicitat să se aibă în vedere că a intervenit prescripţia răspunderii penale, raportat la faptul că în sarcina inculpatului s-a reţinut fapta de mărturie mincinoasă dată cu ocazia audierii sale în calitate de martor în dosarul civil nr. x/2007 al Judecătoriei Iaşi, cu privire la terenul din Iaşi, strada x, declaraţie dată la data de 4 iunie 2007.

Inculpatul a formulat şi concluzii scrise, prin care solicită achitarea sa, iar în subsidiar constatarea prescripţiei răspunderii penale, soluţia de achitare fiind solicitată în baza dispoziţiilor art. 17 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. b) teza a II-a şi lit. c) C. proc. pen., motivat de faptul că nu există probe care să dovedească vinovăţia inculpatului, cercetarea judecătorească efectuată nu a relevat niciun indiciu că acesta ar fi cunoscut vreun detaliu legat de modalitatea în care ar fi acţionat presupusa grupare infracţională, inculpatul neavând niciun beneficiu de pe urma acestor acţiuni, iar probele administrate în cauză nu au relevat niciun element care să susţină o presupusă conexitate directă sau indirectă între inculpat şi restul grupului infracţional. De asemenea, a solicitat să se aibă în vedere că declaraţia dată în faţa instanţei civile de către inculpat nu a produs niciun efect juridic, instanţa civilă luând act de renunţarea la judecată, întrucât reclamantul K. a formulat cerere de renunţare la judecată, aşadar, infracţiunea nu s-a consumat.

În concluzie, în principal, a solicitat achitarea, iar în subsidiar, să se constate că a intervenit prescripţia pentru fapta reţinută în sarcina acestuia, aceea de complicitate la tentativă la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune. În cazul în care se va trece peste aceste susţineri, a solicitat redozarea pedepsei aplicate inculpatului de instanţa de fond, de 9 luni închisoare, sens în care a solicitat să se aibă în vedere circumstanţele personale ale inculpatului, gradul de contribuţie la săvârşirea infracţiunii, faptul că acesta nu a beneficiat de nicio sumă de bani de pe urma săvârşirii acestei infracţiuni şi nu a avut niciun beneficiu prin săvârşirea presupusei infracţiuni.

Inculpata I. a solicitat, pe fondul cauzei, admiterea apelului, însă a considerat că în debutul concluziilor cu referire la motivele de apel şi situaţia existentă în prezent din punct de vedere legislativ, se impune a solicita instanţei de judecată, în primul rând, să dispună, în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. f) C. proc. pen., încetarea procesului penal, sens în care a arătat că înţelege să invoce, în primul rând, prin raportare la dispoziţiile Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297 din data de 26 aprilie 2018, împlinirea termenului de prescripţie generală faţă de faptele reţinute în sarcina inculpatei I.. Astfel, raportat la aspectele reţinute în cuprinsul hotărârii atacate, respectiv la fila x din hotărârea instanţei de fond - primul alineat, a solicitat să se aibă în vedere faptul că, în mod greşit s-a reţinut că momentul epuizării activităţii infracţionale ar fi situat la data de 21 iunie 2010, cu referire la inculpata I., dată la care s-a constatat perimată o cerere de chemare în judecată formulată de inculpatul N.

A învederat că în cuprinsul aceleaşi hotărâri, la fila x, se arată în mod clar circumstanţele şi situaţiile în care se consideră ca fiind epuizată şi finalizată infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, inclusiv însăşi judecătorul fondului citează din Decizia nr. 387/A din 12 octombrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală şi arată faptul că printre altele, momentul la care se epuizează activitatea infracţională de constituire a grupului infracţional organizat poate fi şi cel al descoperirii existenţei grupului de către autorităţi, or, raportat la acest aspect, a solicitat să se aibă în vedere faptul că presupusa descoperire a existenţei acestui grup nu se situează la nivelul anului 2010, ci începutul anului 2009, mai exact ianuarie 2009, când s-a formulat sesizarea - plângerea sau denunţul către organele de urmărire penală.

Pe de altă parte, a considerat că, în ceea ce o priveşte pe inculpata I., ca şi moment al epuizării celor două infracţiuni reţinute în sarcina sa (constituire de grup infracţional organizat şi înşelăciune), trebuie avut în vedere momentul ianuarie 2007, moment la care se presupune că inculpata i-ar fi remis inculpatei L. un model de zdelcă, la solicitarea acesteia. Având în vedere faptul că se reţine prin însăşi hotărârea atacată, la fila x, că ultimul act material reţinut în sarcina inculpatei I. a fost săvârşit în intervalul ianuarie - februarie 2007 (în opinia apărării cel mai târziu 7 februarie 2007, momentul la care a fost promovată acţiunea în instanţă), însă pe de altă parte, se arată că fapta a fost săvârşită la o dată la care nu a putut fi stabilită cu exactitate, din punctul de vedere al apărării ultimul act material de la care se poate calcula orice termen de prescripţie, trebuie plasat în luna ianuarie 2007, respectiv începutul lunii ianuarie 2007.

Raportat la aceste precizări, a solicitat să se aibă în vedere faptul că, din ianuarie 2007 şi de altfel, parcursul anului 2006 pentru momentul efectiv al constituirii grupului, aceasta fiind o infracţiune continuă, dar cu consumare imediată şi până la momentul 22 ianuarie 2012, dată la care inculpata I. a fost ridicată de organele de urmărire penală din biroul său din cadrul Primăriei, a trecut o perioadă de 5 ani de zile sau mai mult de 5 ani de zile. A arătat că pe tot parcursul acestei perioade, astfel cum rezultă din actele de la dosarul cauzei, inculpatei nu i-a fost comunicat niciun act de procedură penală şi niciun act de urmărire penală şi, de asemenea, nu i s-a adus în nicio manieră la cunoştinţă de către procurorul de caz împotriva sa s-ar desfăşura o anchetă şi anumite acte specifice de urmărire penală. Pe cale de consecinţă, prin raportare la conţinutul şi motivarea ce se regăseşte în Decizia nr. 297 din 26 aprilie 2018 a Curţii Constituţionale, instanţa poate să constate la acest moment că, nesurvenind pe parcursul celor 5 ani, nicio întrerupere în cursul prescripţiei, aceasta a devenit operantă, urmând ca, în baza deciziei Curţii Constituţionale anterior menţionate, să constate încetarea procesului penal.

Pe de altă parte, a solicitat, în subsidiar, să se constate că faţă de inculpata I., prin raportare la momentul epuizării infracţiunilor reţinute în sarcina sa, s-a împlinit termenul special de prescripţie de 10 ani, acesta urmând să curgă, aşa cum a precizat anterior, tot de la momentul ianuarie 2007, dată a ultimului act material reţinut în sarcina acesteia.

A considerat, având în vedere şi aspectele referitoare la prescripţie invocate în cauză, că legea penală mai favorabilă inculpatei I. este noul C. pen., în special şi prin raportare la limitele de pedeapsă. A solicitat să se aibă în vedere că la fila x din încheierea prin care s-au susţinut dezbaterile pe fondul cauzei, însuşi procurorul de caz a arătat că, în cazul aplicării legii penale noi mai favorabilă, este prescrisă pentru inculpata I. răspunderea penală pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat. Astfel, raportat şi la acest al doilea aspect, urmează ca instanţa de judecată, în situaţia în care va trece peste primul aspect invocat, referitor la împlinirea termenului general de prescripţie, să constate că s-a împlinit termenul special de prescripţie, dispunând încetarea procesului penal în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. f) C. proc. pen.

Raportat la situaţia de fapt dedusă judecăţii, a solicitat admiterea motivelor de apel, aşa cum au fost formulate. În primul rând, a solicitat să se dispună desfiinţarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Iaşi, în temeiul dispoziţiilor art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 5 şi art. 6 paragraful 1 şi 3 din CEDO şi art. 2 din Protocolul nr. 7 la CEDO, întrucât sentinţa penală pronunţată de instanţa de fond nu este motivată cu privire la infracţiunea de constituire şi iniţiere a grupului infracţional organizat. A menţionat că în cuprinsul motivelor de apel sunt prezentate pe larg considerentele în acest sens, solicitând să se aibă în vedere că, în hotărârea instanţei de fond, cu privire la această infracţiune sunt prezentate doar anumite aspecte preluate în mod expres din cuprinsul rechizitoriului, iar aspectele care au fost precizate de către judecătorul fondului referitor la această infracţiune, nu pot echivala cu o acţiune a magistratului de cântărire, analiză şi motivare concretă a acestei infracţiuni. Pe cale de consecinţă, în cauză s-a produs o încălcare a dreptului la un proces echitabil, singurul remediu care poate fi dispus fiind acela de trimitere a cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Iaşi.

Pe de altă parte, raportat la situaţia de fapt, a solicitat să se constate că se impune achitarea, în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. a) C. proc. pen., pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, pe motiv că fapta nu există. A arătat că nu există o veritabilă probaţiune la dosarul cauzei, care să dovedească existenţa acestui grup infracţional organizat şi nu există probe la dosarul cauzei care să susţină ideea că inculpata I. ar fi constituit acest grup împreună cu alţi trei coinculpaţi în scopul săvârşirii de infracţiuni. A solicitat să se aibă în vedere faptul că marea majoritate a referirilor care sunt făcute cu privire la inculpata I. din perspectiva infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, sunt absolut abstracte, aceasta fiind de multe ori precizată cu titlu declarativ, cu titlu informativ la începutul fiecărui act material doar pentru a se crea ideea existenţei acestui presupus grup bine constituit şi organizat încă de la început.

Pe de altă parte, a arătat că trimiterea în judecată s-a făcut pentru infracţiunea de asociere în vedere săvârşirii de infracţiuni, astfel că dacă organul de urmărire penală ar fi avut convingerea că în această cauză s-a constituit şi iniţiat un grup infracţional organizat şi structurat conform cerinţelor legale, nimic nu l-ar fi putut împiedica să dispună trimiterea în judecată la momentul respectiv pentru această infracţiune, aşa cum se regăsea ea în Legea nr. 39/2003. A susţinut că modalitatea în care s-a făcut trimiterea în judecată este de natură să ridice semne de întrebare pertinente cu privire la existenţa şi constituirea, precum şi desfăşurarea efectivă a presupusei activităţi din cadrul acestui grup.

De asemenea, a solicitat să se aibă în vedere faptul că, aşa cum s-a susţinut în declaraţii şi în memorii, membrii grupării nu se cunoşteau între ei, astfel că nu se poate pune în discuţie o conduită preventivă din partea acestora cu scopul de a nu fi deconspiraţi în condiţiile în care, în mod evident, nu se cunoşteau. Pe de altă parte, a se reţine de către instanţa de judecată şi implicit de către organul de urmărire penală, că existenţa grupului este dovedită de existenţa relaţiei vechi de prietenie dintre inculpaţii H. şi B., precum şi de faptul că inculpata I. a lucrat în aceeaşi instituţie cu inculpatul D. şi că inculpatul D. este semnatarul unor adrese oficiale de altfel în calitate de jurist din cadrul Primăriei către soţul inculpatei I. care formulase o cerere legală de retrocedare a unei suprafeţe de 1 ha de teren, este inadmisibil, în condiţiile în care, din perspectiva apărării, nu se poate considera că un grup infracţional organizat se poate înfiinţa în mod tacit sau că s-a înfiinţat prin legături de rudenie ori legături de prietenie, aşa cum a precizat instanţa de fond. A mai arătat că, la nivelul Parchetelor şi structurilor speciale din cadrul Curţii de Apel Iaşi şi din cadrul Serviciilor Teritoriale Iaşi, s-au mai făcut trimiteri în judecată pentru infracţiuni de constituire de grup infracţional organizat în aceeaşi manieră, pe aceleaşi temeiuri, în final pronunţându-se soluţii de achitare a inculpaţilor pentru aceste infracţiuni. A indicat în acest sens dosarul nr. x/2013, hotărâre rămasă definitivă la Curtea de Apel Iaşi şi dosarul nr. x/2010 al Tribunalului Maramureş, aflat în prezent în apel pe rolul Curţii de Apel Cluj.

În ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune, a solicitat să se dispună achitarea, în baza dispoziţiilor art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen . . . . . . . . . .A solicitat să se analizeze aspectele prezentate în cuprinsul motivelor de apel şi să se aibă în vedere criticile formulate cu privire la modalitatea de furnizare a anumitor declaraţii de către numiţii ZZ., J. sau L., precum şi cu privire la declaraţia şi situaţia specială a martorelor Z. şi FF., în condiţiile în care, s-a dovedit cu prisosinţă (deşi martora prezentă personal în faţa instanţei de judecată, nu a recunoscut acest aspect) existenţa situaţiei conflictuale dintre inculpata I. şi în special martora Z.. Pe cale de consecinţă, cu privire la acest aspect, se pune întrebarea retorică în condiţiile în care situaţia era conflictuală, în condiţiile în care Z. a formulat la nivelul anului 2006 plângere penală împotriva numitei I., în condiţiile în care în mod clar au existat nemulţumiri, în ce situaţie Z. ar fi putut să dea curs unei solicitări din partea inculpatei I. de a da în fals presupusele declaraţii notariale?, astfel că, din punctul de vedere al apărării, acest lucru nu este posibil. De asemenea, a solicitat să se aibă în vedere că inculpata I., la nivelul anului 2006, 2007 se afla în curs de cercetare penală de către organele de urmărire penală pentru infracţiunea de abuz în serviciu şi pentru infracţiuni de fals, ca urmare a plângerii formulate de numita Z.. Pe cale de consecinţă, în opinia apărării, orice acţiune contrară dispoziţiilor legale, nu a putut fi reţinută în sarcina inculpatei I.. A solicitat să se mai aibă în vedere şi un alt aspect despre care s-a mai făcut vorbire, respectiv că nu sunt îndeplinite condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de înşelăciune, întrucât nu poate fi vorba despre o infracţiune de înşelăciune în maniera în care este aceasta definită şi prevăzută de dispoziţiile legale, în situaţia în care inclusiv practica Înaltei Curţi arată faptul că trebuie să existe un raport patrimonial direct între persoana păgubită şi persoana care săvârşeşte această faptă.

Raportat la toate aceste aspecte, a solicitat să se dispună achitarea.

În subsidiar, în situaţia în care se va trece peste toate susţinerile apărării, a fost formulată o solicitare de reindividualizare a pedepsei aplicate şi de reţinere a circumstanţelor atenuante. În acest sens, a solicitat să se aibă în vedere situaţia de fapt efectivă a inculpatei I., precum şi faptul că inclusiv în cuprinsul hotărârii instanţei de fond se arată că inculpata a avut o contribuţie diminuată, aşadar, nici măcar nu se poate spune că a existat o contribuţie practică a acesteia. A solicitat să se aprecieze, prin raportare la starea de sănătate precară a inculpatei, precum şi la vârsta înaintată a acesteia, aceea de 63 de ani, că în cauză s-ar impune o redozare, mai exact o diminuare a pedepselor aplicate, cu posibilitatea aplicării unei pedepse care să nu fie executată în regim penitenciar, ci cu suspendarea executării sub supraveghere şi stabilirea termenului de încercare aferent. A considerat că plasarea în penitenciar a unei femei în vârstă de 63 de ani, care a fost până la urmă o simplă funcţionară la Primărie, nu aduce niciun aport şi nu ajută nici Parchetul şi nici Statul român şi cu atât mai mult, în opinia apărării, pedeapsa în integralitatea ei nu îşi poate atinge niciunul dintre cele trei roluri stabilite de dispoziţiile legale.

PROCEDURA ÎN FAŢA ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

Pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dosarul a fost înregistrat sub nr. x/2012*, la data de 5 octombrie 2017, cu prim termen fixat aleatoriu la data de 17 noiembrie 2017.

La termenul de judecată din data de 2 martie 2018 s-a dispus începerea cercetării judecătoreşti în prezenta cauză, în apel, şi au fost audiaţi inculpaţii D., A. şi R.

La termenul de judecată din data de 16 martie 2018 au fost discutate toate cererile în probaţiune formulate în cauză.

Ministerul Public a arătat că cererea de probe formulată vizează ca, în cadrul cercetării judecătoreşti în apel, să fie reaudiaţi o parte dintre martorii care au fost ascultaţi în faţa primei instanţe şi în faza de urmărire penală.

Astfel, în ceea ce priveşte demersurile inculpaţilor pentru a dobândi ilicit imobilul din zona E., a solicitat audierea martorilor KK., W., X., RR. şi EE.

În ceea ce priveşte demersurile inculpaţilor de a dobândi imobilul din Iaşi, str. x, a solicitat reaudierea martorilor Z., BB., TT., QQ., YY. şi PP.

În legătură cu demersurile inculpaţilor pentru dobândirea imobilului din Iaşi, str. x, a solicitat audierea martorelor Z. şi FF.

În ceea ce priveşte demersurile de dobândire a imobilului din Iaşi, str. x, a solicitat audierea martorilor ZZ., OO., CCCC., VV., S. şi EE.

În legătură cu imobilul din Iaşi, str. x, a solicitat reaudierea martorilor T., LL., S., AA. şi audierea martorei CCC., iar în ceea ce priveşte demersurile pentru dobândirea imobilului din Iaşi, str. x, a solicitat reaudierea martorilor U., M., Y. şi S.

A arătat, că în esenţă, prin cererile de reaudiere a martorilor anterior menţionaţi, se urmăreşte lămurirea unor aspecte suplimentare faţă de cele care au fost stabilite în faţa primei instanţe.

Apelantul intimat inculpat D. a arătat că, în esenţă, solicită readministrarea unor probe şi administrarea de probe noi. Astfel, în privinţa readministrării unor probe, a solicitat reaudierea a 31 de martori, parte dintre aceştia foşti învinuiţi în prezenta cauză, iar administrarea de probe noi vizează proba testimonială constând în audierea unui număr de 11 martori, proba cu înscrisuri (fie solicitare de relaţii, fie depunere de documente), depunerea unui memory stick şi efectuarea a trei expertize despre care va face vorbire cel de-al doilea apărător ales al inculpatului D.

A arătat că solicitarea de probe formulată este determinată de necesitatea lămuririi complete a faptelor şi împrejurărilor, asigurarea dreptului la un proces echitabil şi a dreptului la apărare, imperativul perceperii directe de către instanţa de apel în virtutea caracterului devolutiv al căii de atac a elementelor probatorii, precum şi de împrejurarea că unele declaraţii sunt incomplete sau există contradicţii, fie între declaraţiile date de persoane diferite, fie chiar în conţinutul declaraţiilor date în decursul timpului de către aceeaşi persoană.

Astfel, în ceea ce priveşte reaudierea martorilor, a solicitat audierea martorilor S., T., U., X., W., KK., RR., HH., UU., DD., VV., ZZ., CCCC., OO., TT., FF., Z., BB., QQ., YY., PP., LL., NN., JJ., CCC., ZZZZZZ., DDD., MM., II., C., EE.. Teza probatorie, în esenţă, vizează demonstrarea faptului că activităţile ce i se impută inculpatului D. nu au caracter ilicit, s-au circumscris prevederilor Legii nr. 51/1995 şi a Statutului privind profesia de avocat, iar solicitările formulate sunt grupate pe natura acuzaţiilor care i se aduc inculpatului vizând terenurile în litigiu.

În privinţa administrării de probe noi, a solicitat încuviinţarea audierii unui număr de 11 martori, respectiv OOO., AAAAAAA., BBBB., BBBBBBB., F., CCCCCCC., DDDDDDD., EEEEEEE., FFFFFFF., SSS. şi QQQ., tezele probatorii vin să completeze aspecte ce nu au fost lămurite de către instanţa de fond.

Cu privire la proba cu înscrisuri, a solicitat dispunerea efectuării următoarelor adrese:

- adresă către Primăria Municipiului Iaşi prin care să se comunice dacă experta QQQ. a avut încheiate contracte de prestări servicii cu primăria în cursul anului 2012, iar în caz afirmativ, să se precizeze obiectul şi durata acestora, din punctul de vedere al apărării fiind îndoielnică temeinicia şi chiar legalitatea raportului de expertiză întocmit de aceasta, fiind prezentate în scris argumentele în acest sens;

- adresă către Primăria Comunei Miroslava pentru a se înainta la dosarul cauzei procesele-verbale ale şedinţelor Comisiei Locale de Fond Funciar Miroslava, vizând terenul dobândit de numitul G., precum şi o Hotărâre a Consiliului Local din anul 2009, teza probatorie fiind indicată în scris;

- adresă către Primăria Comunei Rediu, Judeţul Iaşi, pentru a se înainta la dosar procesul-verbal prin care a fost analizată cererea numitului G., care a stat la baza referatului nr. x din 12 mai 1999;

- adresă către Primăria Comunei Miroslava, Judeţul Iaşi, fiind indicate în scris aspectele ce se solicită a fi obţinute de la această entitate;

- adresă către Primăria Comunei Horleşti, Judeţul Iaşi, în vederea comunicării unei copii a adresei transmise de către Cabinetul de Avocat D., acesta aflându-se la dosar, însă nu are menţiunea că ar fi fost înregistrată la primăria respectivă, pentru a se proba demersurile licite făcute pentru lămurirea situaţiei juridice a unora dintre imobilele în litigiu;

- adresă către Primăria Comunei Leţcani şi către Arhivele Statului Iaşi cu privire la situaţia Satului Brătuleni, respectiv demersurile efectuate de numitul VVV. şi momentul când a intrat în posesia terenului respectiv.

De asemenea, a solicitat să se aprecieze asupra utilităţii depunerii la dosar a unor plângeri penale formulate de D. şi a actelor subsecvente acestor plângeri, care îi vizează pe experţii QQQ. şi SSS., precum şi organele de urmărire penală, acuzaţi de săvârşirea unor infracţiuni în legătură cu faptele din prezenta cauză.

A mai solicitat să depună la dosar Anexa nr. 2 la Hotărârea de Guvern nr. 1115/2010.

Totodată, a solicitat să depună la dosar un Convocator din anul 2010 al Consiliului de Administraţie al S.C. WWWWWW. S.A. Vaslui, un certificat eliberat de Oficiul Registrului Comerţului Iaşi, precum şi un extras de pe site-ul Curţii de Apel Iaşi, în susţinerea motivului de apel ce vizează incompatibilitatea judecătorului fondului.

S-a solicitat efectuarea a trei expertize, prima dintre acestea fiind expertiza agricolă evaluatorie cu referire la toate cele cinci terenuri.

A doua expertiză solicitată este cea topo-cadastrală, în principal, solicitând efectuarea unei noi expertize topo-cadastrale şi în subsidiar, efectuarea unui supliment la raportul de expertiză deja efectuat în cauză.

De asemenea, a treia expertiză solicitată este cea medico-legală, pe bază de acte medicale, privind pe inculpata L., în prezent fiind decedată.

În ceea ce priveşte expertiza agricolă evaluatorie, a arătat că aceasta se referă la toate cele cinci terenuri, respectiv cele din Miroslava şi Iaşi - Str. x, Str. x, str. x şi str. x.

A arătat că obiectul acestei expertize îl constituie dovedirea valorii reale a terenurilor ce fac obiectul prezentei cauze, având destinaţia specială de teren agricol sau forestier, la momentul producerii presupusului prejudiciu, susţinând că destinaţia terenurilor nu a fost luată în calcul prin expertiza efectuată la instanţa de fond. A solicitat să se constate că rapoartele de evaluare imobiliară întocmite în cauză au fost contestate, atât sub aspectul legalităţii, cât şi sub aspectul temeiniciei, nu au caracter complet, iar concluziile acestora au fost denaturate, nefiind respectate dispoziţiile în vigoare la momentul la care au fost întocmite. Deşi instanţa de fond a admis (după abţinerea primului expert desemnat de la efectuarea expertizei, numitul GGGGGGG.) că sunt necesare cunoştinţele unui specialist în ceea ce priveşte caracteristicile terenurilor, expertul desemnat ulterior, BBB., nu deţinea aceste calificări, respectiv nu a deţinut cunoştinţele necesare pentru a efectua raportul de expertiză agricolă, neţinând cont de componentele agrotehnice ale acestor terenuri, care nu sunt altceva decât păşuni, fâneţe sau terenuri cu vegetaţie forestieră. Aşadar, nu s-a ţinut cont nici de categoria de folosinţă a terenului, nici de clasa de calitate şi nici de restricţiile de folosire a planului de amenajare.

Apelantul intimat inculpat A. a precizat că nu are cereri în probaţiune de formulat.

Apelanţii intimaţi inculpaţi B., H., K. şi N. au solicitat emiterea unei adrese către Primăria Comunei Leţcani şi către Arhivele Statului Iaşi pentru a se stabili dacă Satul Brătuleni a fost sat component al Comunei Cucuteni în anul 1921. În ceea ce priveşte terenul din zona E., inculpaţii au fost acuzaţi şi condamnaţi nu pentru că nu ar fi avut dreptul cu privire la acel teren, ci doar că amplasamentul pentru care li s-a emis titlul de proprietate ar fi fost altul decât cel pentru care ar fi avut dreptul. Aceasta fiind situaţia premisă pentru actul material care priveşte terenul din zona E., au considerat că este necesară clarificarea împrejurării privind amplasamentul terenului, având în vedere faptul că la prima instanţă acest aspect nu a fost lămurit, mai mult, a fost respinsă cererea de probe formulată de inculpatul M. în ceea ce priveşte acest aspect.

Totodată, cu privire la terenul din Comuna Miroslava, în temeiul dispoziţiilor art. 172 alin. (1) C. proc. pen., au solicitat efectuarea unei expertize topo-cadastrale pentru a se stabili unde se află terenul şi dacă numitul Bartic şi moştenitorii săi aveau dreptul la teren pe raza Comunei Miroslava sau nu. A arătat că este vorba de aceeaşi teză probatorie anterior învederată, respectiv clarificarea împrejurării privind locul unde se află terenul în cauză.

Au mai solicitat efectuarea unei expertize criminalistice a vocii şi vorbirii cu privire la convorbirea telefonică între H. şi EE. din data de 11 iulie 2011, ora 10:31:59, precum şi audierea în şedinţă publică a acestei convorbiri. A arătat că în întreg transcriptul respectivei convorbiri la iniţialele inculpatului H. nu este vocea acestuia, motiv pentru care au solicitat efectuarea acestei expertize.

Totodată, au solicitat efectuarea unei expertize şi pentru convorbirea dintre B. şi H. din data de 13 iulie 2011, ora 14:57:51, având practic aceleaşi obiective, respectiv dacă înregistrarea a fost efectuată simultan cu evenimentele acustice pe care le conţine; dacă înregistrarea conţine adăugiri, ştersături sau alte intervenţii; dacă înregistrarea a fost efectuată cu echipamentul tehnic şi prin metoda indicată de cel care a efectuat-o; dacă înregistrarea este autentică. În ceea ce priveşte înregistrarea dintre B. şi H., au solicitat, de asemenea, audierea acesteia în şedinţă publică, având în vedere faptul că inculpatul B. a cerut la ultimul termen de judecată, prin apărător desemnat din oficiu, să i se pună la dispoziţie înregistrarea pentru a o audia, solicitarea fiind respinsă de completul de judecată de la prima instanţă.

De asemenea, au solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri (parte din acestea fiind depuse la dosar), constând în adresa emisă de Curtea de Apel Iaşi în ceea ce priveşte împrejurarea dacă şedinţa de judecată a fost înregistrată şi dacă s-a desfăşurat în şedinţă publică, respectiv atât şedinţa din data de 8 august 2017, cât şi şedinţele de judecată anterioare prin care s-a dispus amânarea pronunţării în cauză.

H. a solicitat şi efectuarea unei expertize contabile, având ca obiectiv să se stabilească dacă în perioada noiembrie 2004 - decembrie 2006, societatea S.C. O. S.R.L. a fost creditată de asociatul unic şi administratorul H., cu ce sume şi dacă societatea a restituit sumele primite cu titlu de împrumut, având în vedere că inculpatului i se reţine, atât prin rechizitoriu, cât şi prin hotărârea primei instanţe în ceea ce priveşte infracţiunea de spălare de bani, că prin creditarea societăţii ar fi vrut de fapt să spele o parte din sumele de bani obţinute în mod ilegal.

Apelanţii au mai solicitat reaudierea tuturor martorilor în faţa instanţei de apel, având în vedere faptul că instanţa de fond nu a audiat în mod nemijlocit decât 8 martori, în cauză fiind vorba de un număr mult mai mare de martori. Pentru a fi asigurat principiul nemijlocirii, au considerat că este necesar ca toţi martorii din prezenta cauză să fie reaudiaţi de o instanţă în sensul art. 6 CEDO, în vederea respectării principiului nemijlocirii, fiind, de altfel, prima dată când martorii ar fi audiaţi de acelaşi complet de judecată.

Apelantul intimat inculpat R. a învederat faptul că prin cererea de probe formulată în scris a solicitat readministrarea întregului probatoriu administrat în faţa instanţei de fond şi reaudierea inculpaţilor şi a martorilor.

De asemenea, a solicitat să se dispună admiterea probei cu înscrisuri în circumstanţiere.

Apelanta intimată inculpată I., avocat HHHHHHH., având cuvântul, a solicitat admiterea probei cu înscrisuri, a arătat că aceasta este utilă pentru a se dovedi orice împrejurări care sunt necesare pentru rezolvarea acţiunii penale.

A mai solicitat readministrarea probatoriului constând în reaudierea martorilor.

Apelanta intimată inculpată J. a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, la dosarul cauzei fiind depus un talon de pensie.

Apelanţii intimaţi inculpaţi S.C. O. S.R.L. şi V. au solicitat încuviinţarea probei cu expertiză financiar - contabilă, având ca obiective verificarea creditărilor făcute de către asociatul H. de la înfiinţarea societăţii şi evaluarea activităţii societăţii pentru a verifica dacă această societate a fost activă din punct de vedere economic anterior presupuselor infracţiuni, având în vedere că instanţa de fond a constatat că în anul 2007 societatea nu avea activitate pentru ca ulterior să revină şi să menţioneze că avea un angajat, respectiv numita RRRR.. De asemenea, un alt obiectiv al expertizei solicitate este acela de a se verifica dacă au existat şi alte creditări către societate făcute de inculpatul H.

Deliberând asupra cererilor în probaţiune astfel cum au fost formulate de Reprezentantul Ministerului Public şi de apelanţii intimaţi inculpaţi D., R., H., N., B., K., I., J., S.C. O. S.R.L. şi V., Înalta Curte a constatat următoarele:

Prin cererile în probaţiune formulate în prezenta cauză, s-a solicitat Înaltei Curţi administrarea de probatorii pe mai multe paliere.

Analizând cererile de probe, Înalta Curte apreciază că acestea se impun a fi analizate din perspectiva a trei paliere:

Proba testimonială

Proba cu înscrisuri

Proba ştiinţifică, ce vizează solicitarea de efectuare a unor expertize

Examinând cererile în probaţiune astfel cum au fost formulate de Reprezentantul Ministerului Public şi de apelanţii intimaţi inculpaţi D., R., H., N., B., K., I., J., S.C. O. S.R.L. şi V., Înalta Curte constată următoarele:Cu titlu preparator, Înalta Curte apreciază că se impun a fi făcute scurte consideraţiuni cu privire la instituţia probelor în cursul unui proces penal.

Astfel probele, mijloacele de probă şi procedeele probatorii în procesul penal sunt prevăzute în mod expres şi unitar de C. proc. pen. în Partea generală, Titlul IV, Articolele 97 - 201, iar legea procesual penală delimitează conceptual cele trei noţiuni.

Potrivit art. 97 alin. (1) C. proc. pen. "Constituie probă orice element de fapt care serveşte la constatarea existenţei sau inexistenţei unei infracţiuni, la identificarea persoanei care a săvârşit-o şi la cunoaşterea împrejurărilor necesare pentru justa soluţionare a cauzei şi care contribuie la aflarea adevărului în procesul penal."

Această definiţie a probei surprinde esenţa procesului penal, finalitatea urmărită prin desfăşurarea acestuia.

Astfel, probele sunt elemente de fapt, în timp ce mijloacele de probă sunt modalităţi legale folosite pentru dovedirea elementelor de fapt.

Potrivit art. 97 alin. (2) C. proc. pen. "Proba se obţine în procesul penal prin următoarele mijloace:

a) declaraţiile suspectului sau ale inculpatului;

b) declaraţiile persoanei vătămate;

c) declaraţiile părţii civile sau ale părţii responsabile civilmente;

d) declaraţiile martorilor;

e) înscrisuri, rapoarte de expertiză sau constatare, procese-verbale, fotografii, mijloace materiale de probă;

f) orice alt mijloc de probă care nu este interzis prin lege.

Între probe şi mijloacele de probă există o legătură indisolubilă, întrucât probele pot fi folosite numai dacă sunt obţinute prin mijloacele de probă prevăzute de lege, astfel că acesta este contextul procesual de la care trebuie pornit în analiza probelor.

Mai mult decât atât, cunoaşterea obiectului probaţiunii are o deosebită importanţă pentru soluţionarea legală şi temeinică a cauzelor penale, deoarece ne indică tot ce trebuie dovedit, îndrumând autorităţile judiciare să lămurească, prin probe, toate aspectele care interesează cauza, dar, totodată, împiedicându-le să irosească timp şi mijloace cu dovedirea unor fapte şi împrejurări care nu prezintă niciun interes pentru cauză.

Din prevederile art. 98 C. proc. pen. rezultă că în obiectul probaţiunii se cuprind deci, pe de o parte, fapte sau împrejurări care au relevanţă asupra fondului cauzei, aflate în legătură cu latura sa penală şi, după caz, cu latura civilă, iar pe de altă parte, fapte sau împrejurări de fapt referitoare la desfăşurarea procesului penal, iar în acest din urmă caz este vorba despre situaţiile în care legea procesual penală condiţionează o activitate procesuală de o anumită împrejurare de fapt care trebuie astfel dovedită.

În ceea ce priveşte clasificarea probelor în procesul penal, în literatura de specialitate sunt avute în vedere, în principal, trei criterii după care aceasta are loc, respectiv natura sau caracterul lor, sursa sau izvorul lor şi raportul în care se află cu obiectul probaţiunii.

Astfel:

În funcţie de natura sau caracterul probelor (funcţia procesuală pentru care intervin), acestea se împart în probe în favoarea suspectului sau a inculpatului (în apărarea acestuia faţă de acuzaţiile care i se aduc) şi probe în defavoarea acestuia (în sprijinul acuzării suspectului sau inculpatului). Organele judiciare sunt obligate în acelaşi timp atât să identifice cât şi să administreze aceste tipuri de probe.

În funcţie de sursa sau izvorul din care provin, probele se împart în imediate (nemijlocite, primare) şi mediate (mijlocite, derivate).

Probele imediate sunt cele care provin de la surse direct legate de comiterea faptei penale.

Probele mediate sunt probele care provin de la surse indirecte, din planul secund al comiterii infracţiuni.

În funcţie de raportul în care se află cu obiectul probaţiunii, probele se împart în directe şi indirecte.

Probele directe sunt cele care se află în legătură directă cu fapta prevăzută de legea penală şi persoana care a săvârşit-o, adică cu obiectul probaţiunii. Acestea sunt fapte principale (res probanda) ce trebuie în mod obligatoriu dovedite în cadrul procesului penal.

Probele indirecte sunt cele care nu se află în legătură directă cu obiectul probaţiunii. Prin intermediul acestora se constată faptele probatorii (res probantes), adică acele fapte sau împrejurări care conduc în mod indirect la stabilirea faptei prevăzute de legea penală şi a persoanei care a săvârşit-o.

Administrarea probelor reprezintă activitatea prin care sunt strânse sau aduse în faţa organului judiciar probele legale, relevante şi utile pentru stabilirea faptelor sau împrejurărilor a căror existenţă sau inexistenţă trebuie constatată în vederea aflării adevărului în cauză.

Cu titlu de particularitate, în cursul judecăţii în apel, instanţa poate readministra probele administrate la prima instanţă, dar poate administra şi probe noi, din oficiu sau la cererea procurorului, a părţilor sau a persoanei vătămate, în condiţiile în care acestea sunt legale, concludente şi utile cauzei şi există posibilitatea materială de administrare.

În urma evaluării probelor administrate, instanţa de apel poate da acestora o altă interpretare, putând ajunge la concluzii total opuse celor la care a ajuns prima instanţă de judecată, însă în toate cazurile, cererea privitoare la administrarea unor probe se admite ori se respinge motivat, ţinând seama de legalitatea, relevanţa, utilitatea şi posibilitatea materială de administrare a probei.

Potrivit art. 100 alin. (4) C. proc. pen. "Organele judiciare pot respinge o cerere privitoare la administrarea unor probe atunci când: a) proba nu este relevantă în raport cu obiectul probaţiunii din cauză; "Organele judiciare resping administrarea unei probe pentru faptul că nu este relevantă în raport cu obiectul probaţiunii, atunci când în mod obiectiv aceasta nu este aptă să aibă vreo influenţă asupra faptelor ce trebuie dovedite în procesul penal. b) se apreciază că pentru dovedirea elementului de fapt care constituie obiectul probei au fost administrate suficiente mijloace de probă;" Atunci când din probatoriul administrat în cauză rezultă suficiente probe cu privire la elementele ce compun obiectul probaţiunii, propunerea de administrare a unei alte probe va fi respinsă ca fiind inutilă. În acest fel organele judiciare asigură şi respectarea principiului rezolvării cauzelor într-un termen rezonabil. c) proba nu este necesară, întrucât faptul este notoriu;" Faptele notorii sunt fapte ce nu trebuie dovedite în procesul penal, pentru care există dispensă de probă. Este vorba despre fapte evidente, cunoştinţe generale ale oamenilor despre anumite stări, situaţii sau împrejurări. "d) proba este imposibil de obţinut;" În contextul în care se constată că în mod obiectiv o probă nu poate fi administrată vor respinge cererea de administrare a acesteia. Imposibilitatea poate fi evidentă sau poate rezulta în urma administrării altor probe. "e) cererea a fost formulată de o persoană neîndreptăţită;" "f) administrarea probei este contrară legii."

În cazul în care se propune ca o probă să fie administrată prin mijloace care încălcă dispoziţii legale, aceasta va fi respinsă ca nelegală.

C. proc. pen. nu instituie o ierarhie a probelor care pot fi administrate în cursul procesului penal. Valoarea acestora nu este stabilită de lege, ci este supusă liberei aprecieri a organelor judiciare, după evaluarea de către acestea a tuturor probelor administrate. Acest proces este unul sistematic şi continuu, plecând din faza urmăririi penale, când procurorul verifică şi apreciază probatoriul administrat de către organele de cercetare penală, continuând în faza judecăţii, când instanţa, readministrând probele administrate de către organele de urmărire penală sau administrând probe noi, poate da o apreciere proprie probatoriului, terminându-se în faţa instanţei de apel, care, după ce controlează modul de stabilire a faptelor de către prima instanţă pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, putând readministra probele administrate la prima instanţă sau putând administra probe noi, poate da motivat o nouă apreciere probelor.

Pornind de la aceste scurte consideraţiuni şi în raport de criteriile arătate precum şi în raport de natura probelor solicitate în cauză, Înalta Curte a analizat solicitările formulate în cauză după cum urmează:

Astfel, prin prisma primului palier, instanţa apreciază că se impune analiza probei testimoniale prin raportare la tezele probatorii invocate şi natura acuzaţiilor aduse inculpaţilor, iar în raport de cel de-al doilea palier, a analiza importanţa şi relevanţa probelor solicitate, faţă de înscrisurile invocate în susţinerea poziţiei procesuale a inculpaţilor şi nu în ultimul rând, prin raportare la necesitatea efectuării, în cauză a unor expertize, după cum urmează:

I. În cadrul probei testimoniale

Premergător analizei tezelor probatorii în susţinerea reaudierii tuturor martorilor din cauză, Înalta Curte constată că martorii solicitaţi în ceea ce priveşte modul de dobândire a imobilelor ce fac obiectul cauzei se regăsesc în cuprinsul cererilor în probaţiune formulate atât de către Ministerul Public, cât şi de apelanţii intimaţi inculpaţi D., R., H., N., B., K., şi I., motiv pentru care analiza oportunităţii reaudierii martorilor din prezenta cauză poartă asupra fiecărui imobil ce face obiectul cauzei, astfel:

1. Cu privire la modalitatea de dobândire a imobilului situat în comuna Miroslava, Jud. Iaşi, zona E., Înalta Curte, în temeiul art. 420 alin. (5) raportat la art. 100 alin. (2) C. proc. pen., a încuviinţat reaudierea martorilor W., X., KK. şi UU.. Referitor la modul de dobândire a imobilului de mai sus, se constată că, în cauză, s-a solicitat administrarea probei testimoniale constând în reaudierea martorilor ascultaţi în cauză atât de către Reprezentantul Ministerului Public cât şi de apelanţii intimaţi inculpaţi D., H., N., B. şi K., iar parte din martorii solicitaţi a fi reaudiaţi sunt comuni, sens în care se apreciază că această probă este relevantă în dovedirea elementelor constitutive ale presupuselor infracţiuni reţinute în sarcina inculpaţilor, depoziţiile acestor martori fiind de natură a furniza date şi informaţii relevante a forma convingerea instanţei asupra unei situaţii de fapt şi de drept corespunzătoare realităţii faptice ce vizează situaţia juridică din cauză, iar depoziţiile acestora vor fi valorificate pentru toţi inculpaţii.

2. Cu privire la modalitatea de dobândire a imobilului situat în Municipiul Iaşi, Str. x, jud. Iaşi, Înalta Curte, în temeiul art. 420 alin. (5) raportat la art. 100 alin. (2) C. proc. pen., a încuviinţat proba testimonială formulată de Reprezentantul Ministerului Public şi de apelanţii intimaţi inculpaţi D., H., N., B., K. şi I., constând în reaudierea martorilor S., KK., ZZ. şi OO.

Audierea acestor martori se consideră a fi utilă pentru cunoaşterea împrejurărilor necesare justei soluţionări a cauzei, în raport de tezele probatorii invocate de procuror şi de apelanţii intimaţi inculpaţi prin cererile în probaţiune formulate.

3. Cu privire la modalitatea de dobândire a imobilului situat în Municipiul Iaşi, Str. x, jud. Iaşi, Înalta Curte apreciază că reaudierea martorilor Z., FF. şi QQ. solicitată de Reprezentantul Ministerului Public şi de apelanţii intimaţi inculpaţi D. şi R., este necesară în cauză, în raport de tezele probatorii invocate pentru clarificarea circumstanţelor cauzei şi aflării adevărului, motive pentru care în baza aceluiaşi temei juridic a fost încuviinţată această probă.

4. Cu privire la modalitatea de dobândire a imobilului situat în Municipiul Iaşi, Str. x, jud. Iaşi, deopotrivă, Înalta Curte apreciază necesară ascultarea martorilor Z. şi FF., depoziţiile acestora fiind considerate relevante în raport de tezele probatorii invocate atât de Reprezentantul Ministerului Public, cât şi de apelanţii intimaţi inculpaţi D., H., N., B., K. şi R.

5. Cu privire la modalitatea de dobândire a imobilului situat în Municipiul Iaşi, Str. x, jud. Iaşi, Înalta Curte apreciază ca fiind utilă pentru cunoaşterea împrejurărilor necesare justei soluţionări a cauzei reaudierea martorilor T., AA. şi JJ., motiv pentru care, în temeiul art. 420 alin. (5) raportat la art. 100 alin. (2) C. proc. pen., a încuviinţat proba testimonială formulată de Reprezentantul Ministerului Public şi de apelantul intimat inculpat D., constând în reaudierea martorilor T., AA. şi JJ.

6. Cu privire la modalitatea de dobândire a imobilului situat în Municipiul Iaşi, Str. x, jud. Iaşi, Înalta Curte, în raport de tezele probatorii invocate, dar şi pentru clarificarea circumstanţelor cauzei şi aflării adevărului, a încuviinţat proba testimonială formulată de Reprezentantul Ministerului Public şi de apelantul intimat inculpat D., constând în reaudierea martorilor M., Y. şi U.

În continuare, în ceea ce priveşte solicitarea formulată de Reprezentantul Ministerului Public constând în reaudierea martorilor RR., EE., BB., TT., YY., PP., CCCC., VV., EE., CCC. şi LL., martori care vizează modul de dobândire a tuturor imobilelor ce fac obiectul cauzei, Înalta Curte, în temeiul art. 100 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., a respins ascultarea acestor martori, apreciind ca nerelevante depoziţiile acestora din punctul de vedere al informaţiilor pe care le-ar putea furniza, nefiind justificată apariţia unor elemente de noutate şi actualitate.

Deopotrivă, Înalta Curte, în baza aceluiaşi temei juridic, a respins proba testimonială formulată de apelantul intimat inculpat D. constând în reaudierea martorilor RR., HH., DD., VV., CCCC., TT., BB., YY., CCC., ZZZZZZ., PP., LL., NN., DDD., MM., II., C., EE., prin raportare la tezele probatorii invocate, apreciindu-se că nu prezintă relevanţă în raport de acuzaţiile aduse inculpatului şi nici în raport cu obiectul probaţiunii, având în vedere totodată, că aceştia au fost audiaţi în faţa instanţei de fond în condiţii de contradictorialitate, asigurându-se astfel posibilitatea apărării să le adreseze întrebări. De asemenea, se are în vedere că apărarea nu a adus elemente noi care să justifice reaudierea acestor martori.

În ceea ce priveşte proba testimonială solicitată de către acelaşi apelant intimat inculpat constând în audierea unor martori noi, respectiv numiţii OOO., AAAAAAA., BBBB., BBBBBBB., F., CCCCCCC., DDDDDDD., IIIIIII., EEEEEEE., FFFFFFF., Înalta Curte a respins solicitarea de audiere a acestora, având în vedere faptul că, pe de o parte, se tinde la dovedirea unor aspecte care nu au legătură cu obiectul probaţiunii în cauză, iar pe de altă parte, se solicită în dovedirea situaţiei de fapt, valorificarea unor opinii subiective şi personale ale unor persoane care nu au legătură cu obiectul acuzaţiilor şi care nu pot fi valorificate în soluţionarea prezentei cauze.

În privinţa audierii celor doi experţi, respectiv SSS. şi QQQ., Înalta Curte a respins şi această solicitare, în raport de tezele probatorii invocate.

În ceea ce priveşte cererea în probaţiune formulată de apelanţii intimaţi inculpaţi H., N., B. şi K., Înalta Curte constată că, în cadrul probei testimoniale, s-a solicitat reaudierea aceloraşi martori propuşi atât de către Reprezentantul Ministerului Public, cât şi de apelantul intimat inculpat D., respectiv reaudierea martorilor S., ZZ., VV., KK., Z. şi PP.

II. În cadrul analizei probei cu înscrisuri, Înalta Curte constată că administrarea acestei probe a fost solicitată de către apelanţii intimaţi inculpaţi D., H., N., B., K., I., J. şi R. (proba cu înscrisuri în circumstanţiere), probă ce a fost cenzurată astfel cum se va arăta în continuare.

Înalta Curte, în temeiul art. 420 alin. (5) raportat la art. 100 alin. (2) C. proc. pen., a încuviinţat solicitarea formulată de apelantul intimat inculpat D. privind emiterea unei adrese către Primăria comunei Leţcani, jud. Iaşi şi către Arhivele Statului Iaşi pentru a se comunica dacă Satul Brătuleni a fost sat component al comunei Cucuţeni în anul 1921, apreciind ca fiind de natură a contribui la lămurirea împrejurărilor cauzei, dispunând, totodată efectuarea acesteia.

Deopotrivă, în baza aceluiaşi temei juridic, instanţa de apel a încuviinţat proba cu înscrisuri formulată de acelaşi apelant intimat inculpat privind depunerea la dosarul cauzei doar a Convocatorului nr. 2253 din 25 iunie 2010 al Consiliului de Administraţie al S.C. WWWWWW. S.A. Vaslui.

Totodată, instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri constând în depunerea la dosarul cauzei a înscrisurilor din care să rezulte existenţa presupusului acord între organele de cercetare penală şi expertul judiciar cu privire la stabilirea variantei finale a raportului de expertiză privind valoarea imobilelor şi a prorogat pronunţarea asupra solicitării formulate de apelantul intimat inculpat D. constând în vizualizarea în şedinţă publică a unui memory stick ce conţine corespondenţă electronică între organele de cercetare penală şi expertul contabil.

În ceea ce priveşte proba cu înscrisuri formulată de apelanţii intimaţi inculpaţi H., N., B. şi K., Înalta Curte a încuviinţat solicitarea privind administrarea probei cu înscrisuri din care rezultă că activitatea de creditare a S.C. O. S.R.L. nu se circumscrie activităţii infracţionale descrisă în actul de sesizare a instanţei şi reţinută prin hotărârea primei instanţe.

Deopotrivă, faţă de considerentele anterior expuse, instanţa de apel apreciază ca fiind utilă solicitarea aceloraşi apelanţi intimaţi inculpaţi privind emiterea unei adrese către Primăria comunei Leţcani, jud. Iaşi şi către Arhivele Statului Iaşi pentru a se comunica dacă Satul Brătuleni a fost sat component al comunei Cucuţeni în anul 1921.

Evaluând cererea în probaţiune formulată de apelanta intimată inculpată I., Înalta Curte a încuviinţat proba cu înscrisuri solicitată.

Analizând cererea de probe formulată de apelanta intimată inculpată J., Înalta Curte a încuviinţat proba cu înscrisuri solicitată, în vederea respectării dreptului la apărare al acesteia.

În respectarea dreptului la apărare, Înalta Curte a încuviinţat proba cu înscrisuri în circumstanţiere formulată de apelantul intimat inculpat R.

În ceea ce priveşte cererea în probaţiune formulată de apelantul intimat inculpat D. constând în emiterea unor adrese către Primăria Municipiului Iaşi; Comisia Locală de Fond Funciar Miroslava, jud. Iaşi; Comisia Locală de Fond Funciar Rediu, jud. Iaşi; Primăria Comunei Miroslava, Jud. Iaşi; Primăria Comunei Horleşti, Jud. Iaşi, instanţa de apel apreciază că înscrisurile aflate la dosarul cauzei sunt în măsură să creeze convingerea cu privire la circumstanţele cauzei, iar înscrisurile solicitate în probaţiune nu pot oferi informaţii suplimentare, sau să releve situaţii ce nu au fost acoperite prin actele depuse la dosarul cauzei.

În privinţa depunerii la dosarul cauzei a unor plângeri penale formulate de apelant intimat inculpat împotriva celor doi experţi, SSS. şi QQQ. şi Anexa 2 la H.G. nr. 1115/2010, precum şi extras de pe site-ul Curţii de Apel Iaşi, din care rezultă că domnul judecător UUUUUU. a deţinut, în perioada de 1 octombrie 2003 - 30 septembrie 2004, funcţia de consilier juridic în cadrul S.C. WWWWWW. Vaslui S.A., Înalta Curte a respins această solicitare întrucât dispoziţiile C. proc. pen. reglementează expres situaţia şi mijlocul procedural aplicabil în situaţiile în care se dovedeşte că persoanele indicate de către apelantul intimat inculpat D. au săvârşit infracţiunile de mărturie mincinoasă şi abuz în serviciu. Depunerea acestor înscrisuri la acest moment procesual şi sub forma unor plângeri, nu poate fi valorificată în niciun mod.

În privinţa solicitării formulate de apelanţii intimaţi inculpaţi H., N., B. şi K., de administrare a probei cu înscrisuri constând în minuta întâlnirii preşedinţilor secţiilor penale ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi curţilor de apel din 18 - 19 mai 2017; adresa emisă de Curtea de Apel Iaşi în data de 1 noiembrie 2017 şi nota compartimentului de Informatică Juridică din aceeaşi dată, din care reiese că şedinţa din 8 august 2017 nu a fost publică şi nici înregistrată, în raport de tezele probatorii invocate, instanţa de apel a respins cererea cu privire la aceste înscrisuri, apreciind că nu este relevantă faţă de obiectul probaţiunii în cauză.

Cu privire la solicitarea formulată de apelanta intimată inculpată I. de emitere a unei adrese către Primăria Municipiului Iaşi pentru a se comunica la dosarul cauzei dacă în evidentele instituţiei există înscrisuri care atestă efectuarea unor plăţi în perioada 2006 - 2007 la casieria unităţii de către numita L., pentru întocmirea actelor, schiţelor, proiectelor, planurilor de amplasament referitoare la suprafaţa de teren de 500 m.p situata în mun. Iasi, strada x, nr. 84 - 86 sau la alte suprafeţe de teren de pe raza Municipiului Iaşi, Înalta Curte a respins această solicitare, întrucât aspectele învederate vizează chestiuni ce ţin de aprecierea probatoriului în cauză şi critici ale sentinţei apelate, şi nu o veritabilă probă ce s-ar impune a fi administrată în cauză.

III. În analiza solicitării de administrare a unor probe ştiinţifice, Înalta Curte constată:

Referitor la cererea în probaţiune constând în efectuarea unei expertize agricole evaluatorie, a unei noi expertize topo-cadastrală sau a unei supliment de expertiză topo-cadastrală, instanţa de apel a respins aceste solicitări, întrucât se apreciază că tezele probatorii invocate de apelantul intimat inculpat D. reprezintă aprecieri personale prin prisma interpretării date de instanţă şi nu constituie veritabile solicitări care să determine instanţa să încuviinţeze efectuarea expertizelor solicitate în cauză.

Privitor la solicitarea de efectuare a unei expertize medico-legale pe baza actelor medicale privind pe inculpata L., în prezent decedată, Înalta Curte are în vedere că vinovăţia sau nevinovăţia inculpaţilor din prezenta cauză nu poate avea la bază doar declaraţiile inculpatei L., ci se impune a fi analizată întru-un amplu context probator, astfel încât aceasta nu poate fi apreciată ca fiind determinantă sub aspectul invocat.

Referitor la efectuarea în cauză a unei expertize financiar contabile, probă solicitată de către apelantul intimat inculpat H., Înalta Curte apreciază că obiectivele stabilite vizează aspecte ce nu pot constitui obiectul unei expertize contabile, acestea putând fi lămurite prin depunerea de înscrisuri suplimentare la dosarul cauzei, înscrisuri solicitate de altfel prin cererea în probaţiune formulată şi încuviinţate de către instanţa de apel.

În ceea ce priveşte solicitarea apelanţilor intimaţi inculpaţi B. şi H. referitor la efectuarea unei expertize criminalistice a vocii şi vorbirii pentru conversaţia înregistrată în data de 13 iulie 2011 ora 14:57:51 între B. şi H., Înalta Curte are în vedere faptul că expertizarea vocii şi vorbirii asupra fragmentului de conversaţie din înregistrarea la care s-a făcut referire vizează o înregistrare de tip digital şi nu unul de tip analog pentru care se aplică standarde internaţionale AES cu rol determinant în stabilirea simultaneităţii înregistrării cu desfăşurarea evenimentelor audio-video înregistrate şi care apare doar în cazul casetelor cu benzi magnetice.

Or, în cazul înregistrărilor de tip digital, cum sunt cele în cauza pendinte, simultaneitatea nu există, întrucât fişierul audio video se descarcă ulterior din memoria aparatului pe suport optic, fişierul fiind unul identic cu cel înregistrat în memoria aparatului. Deci, momentul înregistrării fişierului pe suport optic nu este niciodată simultan cu momentul efectuării înregistrărilor efective, acestea fiind stocate iniţial pe memoriile interne ale aparatelor utilizate, iar apoi descărcate de fiecare dată pe suport optic, după care memoria aparatelor este ştearsă ireversibil pentru a putea fi folosite ulterior în alte speţe. Tocmai de aceea, nici procedeul de a expertiza aparatele cu care s-a efectuat înregistrarea de tip digital nu are niciun fel de eficacitate, întrucât acestea se comportă la fel pe tot parcursul utilizării lor.

Prin urmare, în materie digitală, o copie în forma originalului este o copie care este identică în toate privinţele, dar produsă mai târziu, iar proba iniţială, originală digitală se află stocată pe memoria internă a echipamentului cu care a fost captat evenimentul acustic interceptat şi apoi înregistrat, fiind irelevantă succesiunea copierilor efectuate, câtă vreme copiile în forma originalului sunt identice între ele.

La termenele de judecată fixate ulterior s-a procedat la audierea martorilor încuviinţaţi: W., X., KK., UU., S., KK., ZZ., OO., martorii Z., FF., AA., JJ., M., Y. şi U.

Instanţa a luat act de renunţarea în audierea martorului T.

ANALIZA ASPECTELOR DE PRETINSĂ NELEGALITATE

Apelanţii inculpaţi au arătat, prioritar, că sentinţa pronunţată de instanţa de fond este una criticabilă, inclusiv sub aspecte procedurale, existând o serie de încălcări vădite ale C. proc. pen.

În acest sens, au arătat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 281 alin. (1) lit. c) din noul C. proc. pen., fiind încălcate dispoziţiile privind publicitatea şedinţei de judecată, având în vedere că sentinţa penală nu a fost pronunţată în şedinţă publică, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 352 C. proc. pen., existând o adresă emisă de Curtea de Apel Iaşi care atestă faptul că pronunţarea s-a făcut "prin introducerea minutei în sistemul informatizat", fiind astfel încălcate dispoziţiile art. 405 C. proc. pen., hotărârea nefiind pronunţată în şedinţă publică. Au arătat că a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, fiind încălcat principiul consacrat de art. 127 din Constituţia României, care prevede faptul că şedinţele de judecată sunt publice, astfel încât modalitatea în care s-a efectuat pronunţarea sentinţei în prezentul dosar de către Curtea de Apel Iaşi nu constituie o excepţie de la articolul anterior menţionat.

Au mai arătat că au fost încălcate de către instanţa de fond şi dispoziţiile privind nemijlocirea prevăzută de art. 351 C. proc. pen., întrucât în cauză au fost audiaţi 36 de martori, dintre care numai 8 martori au fost audiaţi în faţa instanţei care a pronunţat sentinţa pe fond, singura reaudiere în cauză fiind cea a numitei U.. Astfel, majoritatea probelor şi a depoziţiilor de martori au fost făcute în faţa unui alt magistrat decât cel care a pronunţat sentinţa pe fondul cauzei, din punctul de vedere al apărării procedura de transcriere sau de redare a declaraţiilor date de martori neputând înlocui necesitatea ca magistratul care pronunţă o sentinţă să ia legătura în mod nemijlocit cu probele pe care îşi întemeiază o soluţie de condamnare.

De asemenea, au solicitat să se constate faptul că s-au încălcat şi dispoziţiile privind contradictorialitatea ce ar trebui să guverneze procesul penal, întrucât, în cauză, deşi s-a solicitat de către apărare emiterea unor adrese către autorităţile locale sau efectuarea unei expertize topo-cadastrale care ar fi trebui să ateste sau nu dacă terenul pe care s-a făcut reconstituirea în dosarul E. s-a aflat pe raza localităţii Miroslava sau a localităţii Leţcani ori a localităţii Valea Lupului, această probă a fost respinsă de instanţa de fond ca nefiind necesară, însă lecturând considerentele sentinţei, se observă că instanţa a înţeles să citeze în cauză o serie de lucrări (înscrisuri), respectiv Anuarul SOCEC al României Mari, 1924 - 1925, înscris care ar fi trebui să ateste dincolo de orice dubiu şi fără a fi pus în discuţia părţilor, că această suprafaţă de teren nu s-a aflat vreodată în componenţa administrativă a Comunei Miroslava.

Totodată, au solicitat să se constate că, în cauză, au fost încălcate în mod flagrant dispoziţiile privind asistarea de către avocat a inculpaţilor K., B., R., J. şi L.. Au arătat că la termenul din data de 19 iunie 2014 instanţa a audiat martorii EE. şi DD., însă aşa cum reiese din cuprinsul încheierii de şedinţă, asistenţa juridică a inculpatelor L. şi J. nefiind asigurată. De asemenea, la data de 6 noiembrie 2015, instanţa audiază martorii U., CCCC., YY., ZZ., în condiţiile în care inculpatul R. era lipsit de apărare. Aşadar, în opinia apărării, hotărârea atacată este lovită de nulitate absolută.

În aceeaşi linie, s-a susţinut că, în cauză, a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, motivul în acest sens constituindu-l încălcarea principiilor contradictorialităţii şi al egalităţii armelor în etapa dezbaterilor care au avut loc la Curtea de Apel Iaşi. S-a solicitat să se observe că la termenul anterior dezbaterilor asupra fondului cauzei, prima instanţă a încălcat dispoziţiile art. 91 alin. (2) teza finală din C. proc. pen., prin desemnarea anticipată a unui avocat din oficiu pentru inculpatul D., deşi acesta avea avocat ales. În al doilea rând, instanţa de fond, contrar dispoziţiilor art. 92 alin. (8) C. proc. pen., a respins fără nicio motivare, cererea apărătorului din oficiu de amânare a cauzei pentru pregătirea apărării. În al treilea rând, încălcarea dreptului la apărare al inculpatului rezultă şi din respingerea cererii apărătorului ales de amânare a judecăţii datorită imposibilităţii obiective de a participa la acea dezbatere, dovedită cu acte şi, de asemenea, a existat un refuz nejustificat de stabilire a dezbaterilor la o dată când putea fi prezent şi inculpatul D. care, lipsind, nu a avut posibilitatea să i se acorde ultimul cuvânt. S-a mai arătat că, deşi inculpatul a fost trimis în judecată pentru 9 infracţiuni, cu ocazia dezbaterilor procurorul de şedinţă a susţinut acuzarea doar cu privire la 7 dintre acestea.

De asemenea, un alt motiv privind încălcarea dreptului la un proces echitabil îl constituie motivarea necorespunzătoare a hotărârii, cu încălcarea dispoziţiilor art. 403 din C. proc. pen. şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În opinia apărării, instanţa de fond nu a descris în mod amănunţit şi nu a precizat în mod clar faptele imputate, dar nici forma şi nici gradul de vinovăţie cu care au fost săvârşite, care să conducă la soluţia de condamnare, instanţa de fond limitându-se doar la a efectua aprecieri generale şi indicând temeiul de drept aplicabil, deşi avea obligaţia să analizeze în mod concret toate aspectele şi datele care conduceau la o soluţie de condamnare.

Totodată, s-a arătat că alt motiv privind încălcarea dreptului la un proces echitabil, îl constituie greşita respingere de către prima instanţă a excepţiilor de nelegalitate cu privire la actul de sesizare a instanţei, la efectuarea actelor de urmărire penală şi la administrarea probelor, ce atrage incidenţa nulităţii relative.

De asemenea, s-a arătat că un alt motiv pentru care se solicită desfiinţarea sentinţei atacate este legat de imparţialitatea judecătorului fondului. Au solicitat să se aibă în vedere prevederile art. 64 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., privind existenţa unor suspiciuni rezonabile faţă de imparţialitatea judecătorului fondului, în condiţiile în care aceasta ar fi fost afectată. În acest sens, s-a arătat că soţia judecătorului, respectiv numita SSSSSS., este procuror în cadrul DNA - Serviciul Teritorial Iaşi. În cauză este vorba despre un judecător incompatibil, căruia i-a fost afectată imparţialitatea. De asemenea, unchiul judecătorului, numitul TTTTTT., a fost apărat în cadrul dosarului nr. x/2015 de către avocatul inculpat R., iar pe de altă parte, judecătorul UUUUUU. a avut calitatea de consilier juridic, în perioada 2003 - 2004, la societatea VVVVVV. S.A., la care unchiul acestuia deţine acţiuni şi este posibil ca ancheta D.N.A. să vizeze perioada în care inclusiv judecătorul fondului a desfăşurat activitate la acea societate comercială. Pentru aceste considerente s-a apreciat că, în cauză, se pune problema unui judecător incompatibil, căruia i-ar fi fost afectată imparţialitatea.

Iar în final, un alt caz de nulitate absolută incident în cauză îl constituie necompetenţa materială a D.N.A. în instrumentarea prezentului dosar în faza de urmărire penală.

Raportat la criticile de nelegalitate invocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Art. 281 C. proc. pen. reglementează nulităţile absolute. Astfel, determină întotdeauna aplicarea nulităţii încălcarea dispoziţiilor privind: compunerea completului de judecată; competenţa materială şi competenţa personală a instanţelor judecătoreşti, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente (prin Decizia nr. 302 din 4 mai 2007 pronunţată de Curtea Constituţională publicată în Monitorul Oficial nr. 566 din 17 iulie 2017 a României, s-a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în dispoziţiile art. 281 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., care nu reglementează în categoria nulităţilor absolute încălcarea dispoziţiilor referitoare la competenţa materială şi după calitatea persoanei a organului de urmărire penală este neconstituţională); publicitatea şedinţei de judecată; participarea procurorului, atunci când participarea sa este obligatorie potrivit legii; prezenţa suspectului sau a inculpatului, atunci când participarea sa este obligatorie potrivit legii; asistarea de către avocat a suspectului sau a inculpatului, precum şi a celorlalte părţi, atunci când asistenţa este obligatorie.

Nulitatea absolută se constată din oficiu sau la cerere. Încălcarea dispoziţiilor legale prevăzute la alin. (1) lit. a) - d) poate fi invocată în orice stare a procesului.

Încălcarea dispoziţiilor legale prevăzute la alin. (1) lit. e) şi f) trebuie invocată:

a) până la încheierea procedurii în camera preliminară, dacă încălcarea a intervenit în cursul urmăririi penale sau în procedura camerei preliminare;

b) în orice stare a procesului, dacă încălcarea a intervenit în cursul judecăţii;

c) în orice stare a procesului, indiferent de momentul la care a intervenit încălcarea, când instanţa a fost sesizată cu un acord de recunoaştere a vinovăţiei.

Art. 282 C. proc. pen. reglementează nulităţile relative. Încălcarea oricăror dispoziţii legale în afara celor prevăzute la art. 281 determină nulitatea actului, atunci când prin nerespectarea cerinţei legale s-a adus o vătămare drepturilor părţilor ori ale subiecţilor procesuali principali, care nu poate fi înlăturată altfel decât prin desfiinţarea actului.

Nulitatea relativă poate fi invocată de procuror, suspect, inculpat, celelalte părţi sau persoana vătămată, atunci când există un interes procesual propriu în respectarea dispoziţiei legale încălcate.

Nulitatea relativă se invocă în cursul sau imediat după efectuarea actului ori cel mai târziu în termenele prevăzute la alin. (4), respectiv:

a) până la închiderea procedurii de cameră preliminară, dacă încălcarea a intervenit în cursul urmăririi penale sau în această procedură;

b) până la primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, dacă încălcarea a intervenit în cursul urmăririi penale, când instanţa a fost sesizată cu un acord de recunoaştere a vinovăţiei;

c) până la următorul termen de judecată cu procedura completă, dacă încălcarea a intervenit în cursul judecăţii.

Nulitatea relativă se acoperă atunci când: persoana interesată nu a invocat-o în termenul prevăzut de lege; persoana interesată a renunţat în mod expres la invocarea nulităţii.

Conform art. 197 alin. (1) C. proc. pen. anterior, încălcările dispoziţiilor legale care reglementează desfăşurarea procesului penal atrag nulitatea actului, numai atunci când s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act.

Dispoziţiile relative la competenţa după materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea instanţei, la compunerea acesteia şi la publicitatea şedinţei de judecată sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

Sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii şi dispoziţiile relative la participarea procurorului, prezenţa învinuitului sau a inculpatului şi asistarea acestora de către apărător, când sunt obligatorii, potrivit legii, precum şi la efectuarea referatului de evaluare în cauzele cu infractori minori (al. 2). Nulitatea prevăzută în alin. (2) nu poate fi înlăturată în nici un mod. Ea poate fi invocată în orice stare a procesului şi se ia în considerare chiar din oficiu (al. 3).

Încălcarea oricărei alte dispoziţii legale decât cele prevăzute în alin. (2) atrage nulitatea actului în condiţiile alin. (1), numai dacă a fost invocată în cursul efectuării actului când partea este prezentă sau la primul termen de judecată cu procedura completă când partea a lipsit la efectuarea actului. Instanţa ia în considerare din oficiu încălcările, în orice stare a procesului, dacă anularea actului este necesară pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei (alin. (4)).

În situaţiile prevăzute în alin. (1) şi (4), în cazul în care refacerea actului anulabil se poate face în faţa instanţei care a constatat, prin încheiere, încălcarea dispoziţiilor legale, aceasta acordă un termen scurt pentru refacerea imediată a actului.

Aparte de cadrul legal în care ne regăsim, astfel prezentat, ce se impune însă a fi coroborat şi cu recentele decizii ale Curţii Constituţionale ce imprimă un anumit caracter de nulitate absolută încălcării dispoziţiilor legale vizând anumite instituţii juridice "cheie" în derularea efectivă a unui proces echitabil, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie arată, în primul rând, că, procedural, prin încheierea din 5 iunie 2013, în baza art. 300 C. proc. pen. anterior, a fost constatată regularitatea actului de sesizare a instanţei, respectiv rechizitoriul emis la data de 12 decembrie 2012 în dosarul numărul x/2009 al Parchetului de pe Lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi şi au fost respinse cererile privind restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii actului de sesizare şi a urmăririi penale.

O astfel de învederare din partea instanţei nu are darul de a "obtura" posibilitatea procesuală a inculpaţilor de a invoca, fie şi în apel, anumite neregularităţi ce formal ar fi avut un alt cadru propice de abordare, însă, în substanţa lor majoritatea criticilor concret invocate au fost pe deplin şi corect tranşate anterior.

Astfel, au fost analizate criticile formulate de către inculpatul D. privind modalitatea de descriere a faptelor imputate (au fost formulate critici de inculpat cu privire la modalitatea de descriere a infracţiunilor prev. de: art. 323 C. pen. 1969 - se arată, în actul de sesizare, doar că inculpatul D. ar fi acţionat în conivenţă cu ceilalţi inculpaţi ai asocierii, fără a se descrie momentul concret de acţiune, făcându-se, totodată, referire, cu caracter general, la anul 2006; art. 290 C. pen. 1969 - nu se arată cu privire la înscrisul presupus falsificat, probabil în septembrie 2006, care sunt inculpaţii care l-ar fi falsificat, contribuţia concretă a acestora, locul în care s-ar fi realizat falsul şi dacă inculpatul D. ar fi fost implicat în falsificarea acestuia; art. 215 C. pen. 1969 - nu s-ar fi indicat, în concret, cine sunt persoanele induse în eroare, persoanele faţă de care ar fi fost efectuate actele dolosive), apreciindu-se că încadrarea juridică este completă, iar descrierea faptelor s-a realizat într-un mod susceptibil de a produce consecinţe juridice şi anume de învesti instanţa de judecată.

Reluarea aceleiaşi critici a nedescrierii faptelor imputate (pentru care s-au şi pronunţat preponderent soluţii de condamnare), mai ales în contextul în care se aduce în discuţie modalitatea practică de utilizare de către prima instanţă a metodei "copy-paste" în procedura de motivare a hotărâre, apare astfel neavenită.

Este real că aspectul motivării hotărârilor judecătoreşti (aspect adus în discuţie de mai mulţi apelanţi inculpaţi) reprezintă un corolar important al derulării unui proces echitabil, însă tot la fel de adevărat este aspectul că tehnica şi conţinutul considerentelor utilizate de către prima instanţă sunt complete, descrierea faptelor şi a tuturor consecinţelor juridice ce decurg din acestea nu sunt susceptibile, pe palierul caracterului lor inteligibil, de critici.

În planul criticilor vizând încălcarea dreptului la apărare este de reţinut că inculpaţii au fost informaţi permanent, pe parcursul urmăririi penale, cu privire la natura acuzaţiilor aduse şi la calificarea juridică a faptelor. Inculpaţilor le-a fost prezentat materialul de urmărire penală, fără a formula obiecţiuni, iar pe parcursul cercetării judecătoreşti au avut posibilitatea de a face precizările pe care le-au considerat necesare, cu privire la încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.

Raportat la respectarea acestui drept la apărare în faza judecăţii în primă instanţă sunt de făcut trimiteri substanţiale la modul de desfăşurare al judecăţii, deja prezentat anterior pe larg, din care rezultă cu prisosinţă lipsa de susţinere concretă a vreunor critici în materie.

Astfel: la termenul de judecată din data de 15 ianuarie 2013 a fost amânată judecarea cauzei în vederea angajării unui apărător de către inculpaţii B., K., H., N., D. şi S.C O. S.R.L.

La termenul de judecată din data de 13 martie 2013, faţă de neasigurarea asistenţei juridice obligatorii a inculpatului R., a fost amânată judecarea cauzei.

S-a admis cererea formulată de inculpatul R. privind desemnarea unui alt avocat din oficiu care să îi acorde asistenţă juridică, raportat la susţinerile inculpatului privind existenţa unei incompatibilităţi între el şi apărătorul desemnat din oficiu, precum şi la starea conflictuală invocată, decurgând din existenţa unor opinii diferite cu privire la modalitatea de structurare a apărării.

La termenul de judecată din data de 19 iunie 2013, faţă de lipsa de asistenţă juridică obligatorie a inculpatei I., a fost amânată judecarea cauzei.

La termenul de judecată din data de 18 septembrie 2013, pentru a se prezenta titularul contractului de asistenţă juridică încheiat cu inculpata I., s-a amânat judecarea cauzei.

La termenul de judecată din 11 decembrie 2013 a fost amânată judecarea cauzei faţă de lipsa de asistenţă juridică a inculpaţilor H., N., V. şi S.C. O.

Potrivit procesului-verbal din 3 februarie 2014, dosarul nr. x/45/2012* a fost repartizată ciclic la completul F.1., ca urmare a desfiinţării completului F.3, în urma eliberării din funcţie a preşedintelui completului de judecată F.3.

La termenul de judecată din data de 24 aprilie 2014, în vederea respectării principului continuităţii completului de judecată şi pentru a fi prezent apărătorul ales al inculpatului D., a fost amânată judecarea cauzei.

La termenul de judecată din data de 19 iunie 2014, au fost audiaţi martorii CC., DD., EE., cu respectarea dreptului de apărare a inculpaţilor.

La termenul de judecată din data de 16 iulie 2014, a fost admisă a doua solicitare formulată de inculpatul R. de desemnare a unui alt avocat din oficiu, fiind învederată existenţa unor divergenţe cu privire la strategia de apărare.

La termenul de judecată din data de 7 mai 2015, s-a procedat la amânarea cauzei urmare a lipsei de asistenţă juridică a inculpaţilor B. şi K., punându-li-se în vedere martorilor prezenţi să se prezinte la următorul termen de judecată în vederea audierii lor.

La termenul de judecată din data de 4 iunie 2015, s-a procedat la audierea martorilor U., TT., UU. . Având în vedere dispoziţiile art. 383 C. proc. pen., faţă de precizările inculpatului B., personal şi prin apărător, de renunţare la audierea martorului JJJJJJJ., Curtea a luat act de renunţarea la probă.

Având în vedere modificarea componenţei completului de judecată, s-a pus în vedere apărătorilor inculpaţilor să precizeze dacă inculpaţii audiaţi până la acest moment doresc să fie reaudiaţi. S-a pus în vedere apărătorilor inculpaţilor să precizeze în scris care sunt martorii din lucrări, audiaţi în faţa instanţei până la modificarea componenţei completului de judecată, propuşi spre reaudiere.

Inculpatul D. a depus cerere, prin care a solicitat reaudierea sa şi a martorilor deja audiaţi, în vederea respectării principiului nemijlocirii, în privinţa martorilor precizându-şi ulterior cererea, în sensul că solicită doar reaudierea martorei U.

Ca urmare a modificării componenţei completului de judecată, raportat la jurisprudenţa europeană, Curtea de Apel a pus în discuţie readministrarea unor probe, deja administrate în faţa instanţei de fond.

Avocat KKKKKKK. a precizat că inculpaţii pe care îi reprezintă (N., H., V. şi S.C. O. S.R.L.) nu au dat declaraţii până la acest moment, însă îşi rezervă acest drept, după ce va fi depus la dosarul cauzei raportul de expertiză. Nu solicită reaudierea niciunui martor.

Avocat LLLLLLL. a arătat că inculpatul R. doreşte să dea declaraţii şi va expune solicitarea sa în faţa completului de judecată atât cu privire la reaudierea sa, cât şi cu privire la reaudierea martorilor, ulterior, la acest termen de judecată fiind în imposibilitate de a se prezenta.

Avocat MMMMMMM. precizează că inculpatul B. va da declaraţii la un termen ulterior, în prezenţa apărătorului ales, avocat FFF.. Cu privire la inculpatul K., acesta se află în Braşov, are probleme de sănătate şi este posibil să fie şi el prezent. La acest moment nu solicită reaudierea martorilor, însă, dacă va fi cazul, se va solicita reaudierea martorilor.

Avocat NNNNNNN., a indicat că, la acest moment, inculpatul A. nu doreşte să dea declaraţii, însă îşi rezervă acest drept pentru după depunerea raportului de expertiză. Nu solicită reaudierea martorilor.

Avocat OOOOOOO. precizează că, la acest moment procesual, nu sunt alte cereri de formulat cu privire la probatoriul administrat în ceea ce o priveşte pe inculpata I.

Avocat EEE. a precizat că nu mai sunt alte cereri pentru inculpatele J. şi L.

S-a încuviinţat cererea formulată de apărătorul ales al inculpatului D. de reaudiere a martorei U.

Faţă de schimbarea componenţei completului de judecată şi întrucât până la acest moment procesual nu a propus probe, la interpelarea instanţei de judecată, inculpatul R. a arătat că nu solicită reaudierea vreunui martor, motivat de faptul că martorii nu privesc situaţia sa.

La termenul de judecată din data de 6 noiembrie 2015, a fost desemnat domnul avocat PPPPPPP. pentru a asigura asistenţa juridică obligatorie a inculpatului R., solicitând acordarea unui termen de judecată pentru a studia dosarul şi a pregăti apărarea.

Întrucât dintre martorii prezenţi la termenul de judecată din data de 6 noiembrie 2015, niciunul nu a dat, în faza de urmărire penală, declaraţii cu incidenţă asupra faptelor care i se impută inculpatului R., Curtea a procedat la audierea martorilor YY., U., ZZ., AAA., cu respectarea dreptului la apărare a inculpaţilor.

La data de 22 aprilie 2016, I.P.J. IAŞI - POLIŢIA MUNICIPIULUI IAŞI, secţia IV POLIŢIE a înaintat declaraţia dată de U., în calitate de suspectă, în dosarul nr. x/2016, având ca obiect săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, precum şi procesul-verbal de aducere la cunoştinţă a calităţii de suspect.

La termenul de judecată din data de 4 mai 2016, faţă de lipsa de asistenţă juridică obligatorie a inculpatului R. şi a inculpaţilor K. şi B., s-a dispus amendarea apărătorilor PPPPPPP. şi MMMMMMM. şi emiterea unei adrese către Baroul Iaşi pentru desemnarea unui apărător din oficiu inculpaţilor B. şi K.

S-a pus, din nou, în vedere părţilor, personal sau prin apărător, precum şi procurorului, să formuleze precizări cu privire la martorii audiaţi de către alţi membri ai prezentului complet, cu privire la care s-ar dori reaudierea în faţa prezentului complet.

Inculpatul D. a depus o solicitare de suplimentare a probatoriului.

La termenul de judecată din data de 18 mai 2016, s-a procedat la audierea inculpatului D.

Curtea de Apel, raportat la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (Beraru contra României, Cutean contra României), a pus din nou în vedere apărătorilor inculpaţilor să precizeze dacă, la acest moment procesual, există martori dintre cei audiaţi de prezentul complet într-o altă componenţă, a căror reaudiere se solicită, exceptând pe martora U., care a fost reaudiată.

Inculpaţii, prin apărător, precum şi partea civilă U.A.T. Miroslava au arătat că nu solicită reaudierea martorilor deja audiaţi.

Inculpatul D. a solicitat suplimentarea probatoriului în sensul de a i se încuviinţa audierea, în calitate de martor, a numitelor ZZZZZZ., QQQQQQQ., DDD. şi CCC.

Avocat PPPPPPP. pentru inculpatul R., a precizat că a discutat cu inculpatul, şi, după finalizarea definitivă a raportului de expertiză, va depune la dosar nota de probe, în scris, pentru a indica şi teza probatorie.

La termenul de judecată din data de 2 iunie 2016, s-a dispus amânarea cauzei în vederea continuării audierii inculpatului D. şi aplicarea amenzii judiciare apărătorului desemnat din oficiu inculpatului R., pentru neasigurarea asistenţei juridice.

La termenul de judecată din data de 29 iunie 2016, după respingerea cererii de amânare a cauzei formulată de inculpatul D., s-au pus în discuţie contradictorie obiecţiunile la raportul de expertiză tehnică judiciară imobiliară, pronunţarea având loc la data de 30 iunie 2017, când, au fost admise, în parte, obiecţiunile la raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză de expert BBB., obiecţiuni formulate de Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi, inculpatul D. şi partea civilă U.A.T. Miroslava.

Prin încheierea din data de 15 septembrie 2016, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea de şedinţă din data de 19 septembrie 2016, a fost admisă proba solicitată de inculpatul D. privind audierea, în calitate de martor, a numiţilor ZZZZZZ., CCC. şi DDD.

S-a dat curs la audierea în continuare a inculpatului D.

Întrucât la schimbarea completului de judecată şi, ulterior, s-a adus la cunoştinţa inculpaţilor, în mod repetat, dreptul de a da declaraţii în faţa noului complet de judecată şi de a solicita readministrarea probelor deja administrate, Curtea a atras atenţia inculpaţilor, personal şi prin apărători, că, din acest moment, nu se vor mai aduce la cunoştinţa inculpaţilor aceste drepturi, ci, inculpaţii care apreciază că doresc a da din nou declaraţii, a propune probe, a solicita readministrarea probatoriului, au această posibilitate, instanţa îndeplinindu-şi rolul activ în acest sens, astfel cum reiese din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

La termenul de judecată din data de 2 noiembrie 2016, inculpatul D. a formulat rectificări, precizări, completări cu privire la declaraţia dată la termenul de judecată anterior.

La termenul de judecată din data de 9 ianuarie 2017, în vederea respectării dreptului la apărare al inculpatului R., a fost amânată judecarea cauzei.

La termenul de judecată din data de 18 ianuarie 2017, având în vedere susţinerile inculpatului R., dar şi ale apărătorului desemnat din oficiu privind existenţa unor divergenţe privind strategia de apărare, în vederea asigurării caracterului efectiv al dreptului la apărare, Curtea a încuviinţat cererea de înlocuire a apărătorului desemnat din oficiu şi a dispus emiterea unei adrese către Baroul Iaşi în vederea înlocuirii apărătorului desemnat din oficiu (a fost a treia cerere de înlocuire formulată şi admisă pentru desemnarea unui apărător din oficiu inculpatului anterior menţionat).

La termenul de judecată din data de 26 aprilie 2017, pentru lipsă nejustificată de la termenul de judecată şi fără a-şi asigura substituirea, a fost aplicată amenda judiciară în cuantum de 3.000 RON domnului avocat RRRRRRR., apărător desemnat din oficiu al inculpatului R.

La data de 24 mai 2017, av. SSSSSSS., apărător ales al inculpatului R. a adus la cunoştinţa instanţei de judecată încetarea contractului de asistenţă juridică, urmare a faptului că inculpatul nu şi-a îndeplinit anumite obligaţii contractuale.

La termenul de judecată din data de 24 mai 2017, faţă de lipsa de asistenţă juridică a inculpatului R., s-a dispus amânarea cauzei, desemnarea unui apărător din oficiu care să îi asigure asistenţă juridică inculpatului şi s-au efectuat doar acte de procedură care nu privesc situaţia juridică a inculpatului R.

La termenul stabilit pentru pronunţare la data de 29 mai 2017, în baza art. 100 alin. (3) şi alin. (4) lit. a) şi b) C. proc. pen., Curtea a respins solicitările formulate de inculpatul D. privind: emiterea unei adrese către Primăria comunei Miroslava pentru a comunica "dacă, la data de 27 februarie 2009, terenul identificat în T12, parcela x, era inventariat în domeniul privat al comunei Miroslava, conform Legii nr. 213/1998" (punctul 1 nota de probe); emiterea unei adrese către Primăria comunei Leţcani sau către Arhivele Statului Iaşi pentru a preciza dacă "satul Brătuleni a fost sat component al comunei Cucuteni, în anul 1921" (punctul 2 nota de probe); efectuarea unui supliment la raportul de expertiză topo-cadastrală, având ca obiectiv "identificarea terenului în suprafaţă de 5 ha, cu care a fost împroprietărit VVV.

şi să se precizeze dacă este posibil să fi fost împroprietărit pe raza satului Brătuleni sau pe raza comunei Miroslava" (punctul 2 nota de probe); emiterea unei adrese către Comisia Locală de Fond Funciar Miroslava pentru a se înainta "procesul-verbal de şedinţă, în baza căreia s-a întocmit referatul cu propunere de validare în anexa 50, conform Legii nr. 1/2000, validat prin H.C.J. nr. 181 din 29 octombrie 2000" şi procesul-verbal al şedinţei, în cadrul căreia "s-a analizat cererea formulată de LLL., în baza Legii nr. 247/2005 şi înaintată, spre competentă soluţionare, la Comisia Locală de Fond Funciar Rediu (punctul 3 nota de probe); emiterea unei adrese către Comisia Locală de Fond Funciar Rediu, pentru a se înainta "procesul-verbal de şedinţă, în care a fost analizată cererea nr. x din 30 iunie 1998 formulată de G., care a stat la baza emiterii referatului nr. x din 12 mai 1999" (punctul 3 nota de probe); emiterea unei adrese către Primăria comunei Miroslava pentru a se înainta Hotărârea Consiliului Local nr. 62 din 30 aprilie 2009, planşa terenului şi legenda unde se defineşte fiecare teren pe categorii de utilizare (punctul 4 nota de probe); efectuarea unui supliment la raportul de expertiză evaluatorie, care să aibă ca obiectiv "să determine valoarea terenului reconstruit, prin metoda comparaţiilor de piaţă şi care este diferenţa de valoare dintre suprafaţa reconstituită lui G.

în tarlaua x din comuna Miroslava şi suprafaţa de teren pusă în posesie în tarlaua x din aceeaşi comună şi dacă aceasta este semnificativă" (punctul 5 nota de probe); efectuarea unei expertize evaluatorie "care să aibă în vedere destinaţia de teren agricol sau forestier, ţinând cont de Decizia nr. 12/2015 pronunţată de Curtea Constituţională a României, publicată în Monitorul Oficial nr. 152 din 3 februarie 2015, dar şi de Decizia nr. 380 din 26 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial nr. 527 din 15 iulie 2015" (punctul 6 nota de probe).

În baza art. 100 alin. (3) şi art. 100 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., a respins solicitarea formulată de inculpatul H. de efectuare a unei expertize judiciare contabile, având ca obiectiv "dacă de la momentul înfiinţării societăţii comerciale S.C. O. S.R.L., până la momentul în care s-a creditat această societate, au mai fost asemenea acte de creditare din partea asociatului administrator H.".

A fost amânată judecarea cauzei la data de 7 iunie 2017, pentru: a se pune în discuţie proba cu înscrisuri solicitată de inculpatul D.; a se preciza de către procuror dacă, faţă de împrejurările învederate de inculpatul R. în cuprinsul declaraţiei de inculpat, formulează vreo cerere raportat la prezentul complet de judecată, cu referire la judecătorul cauzei; a se audia inculpaţii B. şi K., dacă aceştia vor dori să dea declaraţii.

S-a stabilit ca, în ipoteza în care se va epuiza probatoriul, nu vor fi alte cereri formulate la termenul de judecată din data de 7 iunie 2017 şi cauza ar fi în stare de dezbateri, se va fixa un alt termen pentru dezbateri.

La termenul de judecată din data de 7 iunie 2017, Curtea a respins solicitarea formulată de avocat FFF., pentru inculpaţii B. şi K., de a interpela procurorul dacă a efectuat verificări cu privire la preşedintele completului de judecată şi care este rezultatul acestora, cu motivarea că a învederat, la termenul de judecată anterior, a pus în vedere reprezentantului Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi să efectueze verificări cu privire la aspectele învederate de inculpatul R.. A precizat, în cuprinsul încheierii de şedinţă, că se va preciza de către reprezentantul Ministerului Public dacă, faţă de împrejurările învederate de inculpatul R. în cuprinsul declaraţiei, formulează vreo cerere raportat la prezentul complet de judecată, cu referire la judecătorul cauzei, şi că, în cursul şedinţei de astăzi, procurorul a arătat că nu are cereri de formulat.

A încuviinţat proba cu înscrisuri solicitată de inculpatul D.

Având în vedere că, la interpelarea expresă a Curţii, dacă mai sunt cereri de formulat în cauză, nu au fost formulate astfel de cereri (av. FFF., pentru inculpaţii B. şi K., precum şi inculpatul R. arătând că urmează a formula cereri de recuzare în privinţa preşedintelui completului de judecată), Curtea a constatat încheiată cercetarea judecătorească în fond.

Luând în considerare că, la termenul de judecată din 31 mai 2017, Curtea a stabilit că, pentru ipoteza în care cauza va fi stare de dezbateri la prezentul termen de judecată, dezbaterile vor avea loc la o dată ulterioară, a fost stabilit termen de dezbateri pentru data de 14 iunie 2017.

La termenul de judecată din data de 14 iunie 2017, Curtea a respins solicitarea inculpatului B. de reluare a cercetării judecătoreşti pentru a da declaraţie. S-a avut în vedere, în primul rând, că la termenul de judecată anterior s-a constatat încheiată cercetarea judecătorească şi s-a acordat termen pentru efectuarea dezbaterilor în prezenta cauză, precum şi dispoziţiile art. 395 alin. (1) C. proc. pen.

De asemenea, s-a constatat că, la termenul de judecată din 10 mai 2017, s-a amânat cauza pentru data de 24 mai 2017, în vederea audierii inculpaţilor B. şi R.. La data de 24 mai 2017, când a fost interpelat, inculpatul B. a arătat că nu doreşte a da declaraţie la acel termen de judecată. Termenul din 31 mai 2017 s-a acordat fără o menţiune expresă în sensul celei din data de 10 mai 2017. La termenul de judecată anterior (7 iunie 2017), au fost examinate înscrisurile medicale existente la acel moment şi a fost respinsă solicitarea de prezenţă a inculpatului B., personal, în vedere audierii, pentru considerentele care se regăsesc în încheierea de şedinţă din data de 7 iunie 2017.

Inculpaţii B. şi K., prin apărător ales, au formulat cereri de recuzare a preşedintelui de complet, în temeiul dispoziţiilor art. 64 alin. (1) lit. f) C. proc. pen . . . . . . . . . .Inculpatul R. a arătat că renunţă la formularea cererii de recuzare a preşedintelui completului de judecată.

Inculpatul B., în şedinţă publică, a indicat că a reziliat, de comun acord, contractul de asistenţă juridică cu av. FFF.

Având în vedere lipsa de asistenţă juridică a inculpatului B., Curtea a amânat judecarea cauzei la data de 26 iunie 2017.

La data de 15 iunie 2017, au fost respinse cererile de recuzare formulate de inculpaţii B. şi K. împotriva preşedintelui completului de judecată.

La data de 16 iunie 2017, a fost întocmită notă telefonică cu apărătorii aleşi, precum şi cu apărătorii desemnaţi din oficiu, pentru a se prezenta la termenul de judecată din data de 26 iunie 2017, termen stabilit pentru dezbateri, cu obligaţia de a studia dosarul, de a se prezenta la termen, respectiv de a asigura substituirea în cazul imposibilităţii de prezentare, cu menţiunea că lipsa şi neasigurarea substituirii la termenul de judecată fixat conduc la imposibilitatea efectuării dezbaterilor.

La termenul de judecată fixat la data de 26 iunie 2017, Curtea a respins cererea de amânare formulată de apărătorul ales al inculpatului D., avocat GGGGGG., precum şi cererea de amânare formulată de inculpatul D. faţă de argumentele expuse în încheierea de şedinţă.

A fost respinsă solicitarea formulată de către avocat TTTTTTT., apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul B., de acordare a unui termen de judecată în vederea pregătirii apărării, apreciindu-se că apărătorul a avut timp suficient pentru pregătirea apărării în prezenta cauză, respectiv un termen de 12 zile din momentul desemnării, în condiţiile în care, C. proc. pen. prevede un termen de minim 3 zile, iar pentru cercetarea judecătorească nici nu este prevăzut un astfel de termen.

S-a avut în vedere şi faptul că avocat TTTTTTT. a asigurat asistenţă juridică în prezenta cauză în faza de urmărire penală, în calitate de apărător ales, pentru inculpatul V., şi, de asemenea, a asigurat şi substituirea avocat FFF., chiar pentru inculpatul B. (la prezentarea materialului de urmărire penală).

Totodată, pe parcursul cercetării judecătoreşti, în faţa instanţei de fond, avocat TTTTTTT. a asigurat substituirea avocat FFF. la un număr ridicat de termene de judecată, respectiv: 13 martie 2013, 17 aprilie 2013, 22 mai 2013, 30 mai 2013, 5 iunie 2013, 19 iunie 2013, 18 septembrie 2013, 16 octombrie 2013, 21 mai 2014, 19 iunie 2014, 16 iulie 2014, 4 decembrie 2014 şi 15 ianuarie 2015, astfel încât cunoştea dosarul cauzei.

A fost respinsă solicitarea formulată de către avocat TTTTTTT. de înaintare a unor copii de pe suporţii optici, apărătorul cunoscând dosarul încă din faza de urmărire penală şi, de asemenea, avea posibilitatea de formula o astfel de cerere încă de la momentul la care a fost desemnată apărător din oficiu în prezenta cauză.

A fost stabilită pronunţarea la data de 11 iulie 2017, la solicitarea apărătorilor inculpaţilor, pentru a depune concluzii scrise şi în vederea publicării în Monitorul Oficial al României a Deciziei Curţii Constituţionale a României din 30 mai 2017 prin care s-a constatat că sintagma "şi împotriva aceluiaşi subiect pasiv" din cuprinsul dispoziţiilor art. 35 alin. (1) din C. pen. este neconstituţională.

Au fost depuse concluzii scrise pentru inculpaţii I., B., N., H., V., S.C. O. S.R.L., R., D., A., precum şi de către DIRECŢIA NAŢIONALĂ ANTICORUPŢIE - SERVICIUL TERITORIAL IAŞI.

Inculpaţii D. şi A. au depus memorii.

La data de 21 iulie 2017, a fost respinsă cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de inculpatul B. şi a fost amânată pronunţarea pentru 8 august 2017, când au fost respinse cererile de repunere pe rol a cauzei formulate de inculpaţii B. şi R.

În rândurile anterioare a fost antamată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie inclusiv critica că ar fi fost încălcate de către instanţa de fond şi dispoziţiile privind nemijlocirea prevăzută de art. 351 C. proc. pen. - "întrucât în cauză au fost audiaţi 36 de martori, dintre care numai 8 martori au fost audiaţi în faţa instanţei care a pronunţat sentinţa pe fond, singura reaudiere în cauză fiind cea a numitei U.. Astfel, majoritatea probelor şi a depoziţiilor de martori au fost făcute în faţa unui alt magistrat decât cel care a pronunţat sentinţa pe fondul cauzei, din punctul de vedere al apărării procedura de transcriere sau de redare a declaraţiilor date de martori neputând înlocui necesitatea ca magistratul care pronunţă o sentinţă să ia legătura în mod nemijlocit cu probele pe care îşi întemeiază o soluţie de condamnare. De altfel, eventual şi acest motiv, în opinia apărării, stă la baza soluţiei de netemeinicie pronunţată de Curtea de Apel Iaşi".

Problematica schimbării completului de judecată şi, aspectul că ulterior s-a adus la cunoştinţa inculpaţilor, în mod repetat, toate drepturile procesuale de care pot beneficia, fiecare dintre ei bucurându-se şi de asistenţă calificată, a fost pe larg dezvoltată în expunerea sentinţei atacate, cu trimiteri în acest sens şi la actele şi lucrările dosarului, respectarea principiului nemijlocirii fiind la adăpost de orice critici în cauză.

În aceeaşi linie fiind, a pretinsei încălcări a dreptului la un proces echitabil, este de reţinut că acesta a fost abordat şi prin prisma lipsei egalităţii armelor, a faptului că s-ar fi încălcat şi dispoziţiile privind contradictorialitatea ce ar trebui să guverneze procesul penal, întrucât, în cauză, "deşi s-a solicitat de către apărare emiterea unor adrese către autorităţile locale sau efectuarea unei expertize topo-cadastrale care ar fi trebui să ateste sau nu dacă terenul pe care s-a făcut reconstituirea în dosarul E. s-a aflat pe raza localităţii Miroslava sau a localităţii Leţcani ori a localităţii Valea Lupului, această probă a fost respinsă de instanţa de fond ca nefiind necesară, însă lecturând considerentele sentinţei, se observă că instanţa a înţeles să citeze în cauză o serie de lucrări (înscrisuri), respectiv Anuarul SOCEC al României Mari, 1924 - 1925, înscris care ar fi trebui să ateste dincolo de orice dubiu şi fără a fi pus în discuţia părţilor, că această suprafaţă de teren nu s-a aflat vreodată în componenţa administrativă a Comunei Miroslava. În mod evident, în opinia apărării, a fost încălcat principiul contradictorialităţii, încălcare ce a produs un prejudiciu evident inculpatului H. văzând soluţia de condamnare a acestuia pentru speţa E.".

Or, tocmai că astfel de critici au fost subsumate spaţiului juridic vizând tratarea cererilor în probaţiune formulate în ciclul procesual al apelului, când s-a subliniat că, "referitor la cererea în probaţiune constând în efectuarea unei expertize agricole evaluatorie, a unei noi expertize topo-cadastrală sau a unei supliment de expertiză topo-cadastrală, instanţa de apel va respinge aceste solicitări, întrucât se apreciază că tezele probatorii invocate reprezintă aprecieri personale prin prisma interpretării date de instanţa de fond şi nu constituie veritabile solicitări care să determine instanţa să încuviinţeze efectuarea expertizelor solicitate în cauză. Mai mult decât atât, în procesul de deliberare, instanţa de apel va analiza şi va lua în considerare susţinerile expuse, urmând să aprecieze pe fondul materialului probator administrat în cauză, pertinenţa obiecţiunilor formulate".

Pe de altă parte, cu titlu general (în raport de criticile invocate de apelanţi în aceleaşi circumstanţe), în doctrina judiciară s-a arătat că respingerea de către procuror sau instanţa de judecată a probelor solicitate în cursul urmăririi penale nu echivalează cu nesocotirea vreunui drept, ci reprezintă aprecierea organului de urmărire penală sau a instanţei asupra necesităţii şi relevanţei probei (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, încheierea nr. 20/2014 citată de M. Udroiu în Procedură Penală. Partea Specială. Noul C. proc. pen., Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2014, pagina 117).

Nu în ultimul rând, orice fel de neajunsuri în materie s-au acoperit prin readministrarea de către instanţa de fond a tuturor probelor în acuzare, cât şi a celor în apărare cerute de către inculpaţi, iar în apel prin readministrarea probelor esenţiale, cu respectarea principiilor oralităţii, nemijlocirii şi contradictorialităţii prevăzute de art. 351 C. proc. pen. (la fond s-a administrat inclusiv proba constând în efectuarea unor expertize, părţile având posibilitatea de a îşi prezenta punctul de vedere cu privire la obiectivele acestora, precum şi de a formula obiecţiuni cu privire la concluziile experţilor).

Cu privire la aprecierile inculpaţilor apelanţi vizând concluziile procurorul de şedinţă din fond, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie arată că legea procesual penală nu instituie limitări legale ce să se raporteze la aceste susţineri orale în ceea ce priveşte verificarea sentinţei, sub aspectul legalităţii şi al temeiniciei sale, aflându-ne de altfel într-un cadru integral devolutiv.

Raportat la eventuala necompetenţă a organului de urmărire penală, Curtea de Apel a arătat că, raportat la valoarea cumulată a celor 6 (şase) imobile, situată peste pragul valoric de 1.000.000 euro, astfel cum a fost stabilită prin expertizele efectuate în cursul urmăririi penale, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi a fost organ de urmărire penală competent. Stabilirea şi reţinerea unei alte valori, urmare a expertizelor efectuate în cursul cercetării judecătoreşti, nu este de natură a infima concluzia menţionată, neavând valenţă de producere a unor efecte cu caracter retroactiv.

Nici celelalte critici de pretinsă nelegalitate nu pot fi primite, respectiv că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 281 alin. (1) lit. c) din noul C. proc. pen., fiind încălcate dispoziţiile privind publicitatea şedinţei de judecată, având în vedere că sentinţa penală nu a fost pronunţată în şedinţă publică, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 352 C. proc. pen . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .Specularea apărării în acest sens a unei simple adrese emisă de Curtea de Apel Iaşi, care ar atesta faptul că pronunţarea s-a făcut "prin introducerea minutei în sistemul informatizat", fiind astfel încălcate dispoziţiile art. 405 C. proc. pen., hotărârea nefiind pronunţată în şedinţă publică, nu certifică un astfel de aspect ci, strict formal, doar că "s-a introdus minuta în sistemul informatizat".

De asemenea, un alt motiv pentru care se solicită desfiinţarea sentinţei atacate, este legat de imparţialitatea judecătorului fondului. S-a solicitat astfel că, pe baza unor simple aprecieri subiective, trebuie să se aibă în vedere prevederile art. 64 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., privind existenţa unor suspiciuni rezonabile faţă de imparţialitatea judecătorului fondului, în condiţiile în care aceasta ar fi fost afectată. În acest sens, s-a arătat că soţia judecătorului, respectiv numita SSSSSS., este procuror în cadrul DNA - Serviciul Teritorial Iaşi. Planul de subiectivism s-a extins şi la faptul că unchiul judecătorului, numitul TTTTTT., a fost apărat în cadrul dosarului nr. x/2015 de către avocatul inculpat R., iar pe de altă parte, judecătorul UUUUUU. a avut calitatea de consilier juridic, în perioada 2003 - 2004, la societatea VVVVVV. S.A., la care unchiul acestuia deţine acţiuni şi este posibil ca ancheta D.N.A. să vizeze perioada în care inclusiv judecătorul fondului a desfăşurat activitate la acea societate comercială. Cu evidenţă, toate aceste împrejurări nu au cum să conducă la o concluzie de imparţialitate din partea judecătorului fondului.

PRESCRIPŢIA RĂSPUNDERII PENALE

Ca element central de pretinsă nelegalitate, apelanţii inculpaţi au solicitat să se constate faptul că, în cauză, ar opera un caz de încetare a procesului penal, raportat la ultima modificare pronunţată în materie, respectiv Decizia nr. 297 din 26 aprilie 2018 a Curţii Constituţionale, prin care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate ridicată de către PPPPPP. şi QQQQQQ., în dosarul nr. x/2014 al Curţii de Apel Oradea şi s-a constatat că soluţia legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză" din cuprinsul dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. este neconstituţională. Au arătat că, în conformitate cu dispoziţiile art. 147 din Constituţia României "dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei". Întrucât a expirat acest termen de 45 de zile, iar legiuitorul primar - Parlamentul României şi nici cel secundar - Guvernul României, nu au înţeles să corecteze această lacună legislativă, rezultă că întreg textul art. 155 alin. (1) din C. pen. devine inaplicabil, în opinia apărării, în prezenta speţă termenele de prescripţie neputând fi considerate a fi întrerupte, operând a posteriori dispoziţiile art. 154 C. pen. Având în vedere faptul că s-au împlinit termenele de prescripţie generale pentru toate infracţiunile pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, au considerat că soluţia ce se impune în cauză este cea de încetare a procesului penal.

Problematica de drept ce fac obiectul criticii trebuie, în opinia instanţei de apel, soluţionată astfel:

1. În interpretarea art. 155 alin. (1) din C. pen., cauza de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale constând în îndeplinirea unor acte de procedură în cauză îşi produce efectele numai în cazul actelor de procedură care, potrivit legii, trebuie comunicate suspectului sau inculpatului în desfăşurarea procesului penal.

2. Actele de procedură îndeplinite anterior publicării în Monitorul Oficial al României a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 a Curţii Constituţionale au condus la întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale în cauzele aflate pe rol numai în măsura în care erau dintre cele care, potrivit legii, trebuiau comunicate suspectului sau inculpatului.

În soluţionarea problemei de drept trebuie pornit de la calificarea Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 a Curţii Constituţionale. În mod tradiţional, deciziile Curţii Constituţionale prin care se admitea o excepţie făceau obiectul unei clasificări bipartite, care distingea între deciziile de neconstituţionalitate propriu-zise (prin care se constata neconstituţionalitatea totală sau parţială a unui text de lege) şi deciziile interpretative (prin care se atribuia unei noţiuni utilizate de legiuitor un înţeles menit să păstreze textul de lege examinat în limitele constituţionalităţii). De dată mai recentă, jurisprudenţa Curţii pare să consacre şi o a treia categorie de decizii - cele prin care se constată neconstituţionalitatea unei soluţii legislative.

Deciziile analizate nu pot fi calificate ca decizii propriu-zise de neconstituţionalitate, dat fiind că în acest caz dispozitivul nu face referire la neconstituţionalitatea unui articol de lege sau a unei sintagme.

Prin urmare, efectele ataşate, potrivit art. 147 alin. (1) din Constituţie, unei decizii de constatare a neconstituţionalităţii unei dispoziţii legale nu pot fi ataşate unei astfel de decizii. Un argument suplimentar în acest sens este dat tocmai de raţiunea recurgerii la o decizie de constatare a neconstituţionalităţii soluţiei legislative şi nu a textului de lege. Prin acest procedeu, Curtea vrea să evite tocmai efectele prevăzute de art. 147 alin. (1) din Constituţie, a căror intervenţie ar fi contrară scopului urmărit prin decizie.

Sunt de exemplificat sub acest aspect Decizia nr. 224/2017, potrivit căreia Curtea a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în art. 335 alin. (1) din C. pen. care nu incriminează fapta de conducere pe drumurile publice a unui tractor agricol sau forestier, fără permis de conducere, este neconstituţională (a recunoaşte acestei decizii efectele prevăzute de art. 147 alin. (1) din Constituţie ar conduce la dezincriminarea faptei de a conduce fără permis şi alte categorii de vehicule, soluţie ce ar contraveni însăşi raţiunii ce a stat la baza deciziei Curţii întrucât ar lipsi şi mai mult de protecţie valori importante protejate constituţional) şi Decizia nr. 67/2015 prin care Curtea a constatat că soluţia legislativă reglementată de art. 19 din Legea nr. 682/2002 care exclude de la beneficiul reducerii la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege persoana care are calitatea de martor în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 şi care nu a comis o infracţiune gravă este neconstituţională (efectul acestei decizii nu a fost în niciun caz cel prevăzut de art. 147 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia ar fi urmat ca dispoziţia din art. 19 din Legea nr. 682/2002 să îşi înceteze aplicabilitatea - cu consecinţa pierderii pentru viitor a beneficiului reducerii la jumătate a limitelor pedepsei aplicabile martorului ce a comis o infracţiune gravă. Dimpotrivă, aşa cum arată chiar Curtea în considerentele deciziei evocate, neconstituţionalitatea discriminării astfel constatate are ca rezultat acordarea beneficiului reducerii la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege şi martorilor care au săvârşit infracţiuni ce excedează definiţiei din art. 2 lit. b) din Legea nr. 682/2002).

S-a concluzionat astfel că deciziile de constatare a neconstituţionalităţii unei soluţii legislative se înscriu în categoria denumită în doctrină a deciziilor manipulative, care determină o reformulare a conţinutului normei, în scopul de a-l face compatibil cu prevederile constituţionale.

Cu referire la maniera în care această categorie de decizii a fost receptată în practica instanţelor judecătoreşti, examenul de jurisprudenţă indică că în marea majoritate a situaţiilor, instanţele şi parchetele au recurs de îndată la interpretarea şi aplicarea textului vizat prin prisma deciziei Curţii, chiar dacă acest lucru a însemnat de facto o modificare implicită a normei în cauză. Doar prin excepţie, deciziilor din această categorie li s-a refuzat "efectul direct" în practica judiciară, în special atunci când completarea cerută de Curte ar fi condus la agravarea în planul dreptului substanţial a situaţiei persoanei în cauză, ca efect al extinderii sferei de incidenţă a textului de incriminare.

Cum decizia adusă în discuţie în viziunea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie operează în favoarea persoanelor care au comis infracţiuni - declarând neconstituţională soluţia legislativă care optase pentru extinderea sferei actelor de procedură susceptibile să întrerupă cursul prescripţiei - instanţele sunt ţinute să aplice de îndată soluţia identificată de Curte ca fiind constituţională şi care rezultă fără echivoc din paragr. 34 din decizie. Cu alte cuvinte, soluţia pe care instanţele trebuie să o promoveze este cea potrivit căreia cursul prescripţiei răspunderii penale se întrerupe doar prin îndeplinirea unui act care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului.

Instanţa de apel de faţă va reţine ca acte care au întrerupt cursul prescripţiei doar actele care, potrivit legii, se comunică suspectului sau inculpatului, indiferent de data la care au fost efectuate.

Or, din analiza lucrărilor dosarului rezultă că există acte care au întrerupt cursul prescripţiei în cauză, acte care, potrivit legii, s-au comunicat suspectului sau inculpatului. Varianta juridică simplistă promovată de inculpaţi că, la momentul actual, în interpretarea art. 155 alin. (1) din C. pen. prin prisma Deciziei nr. 297/2018 a Curţii Constituţionale, în condiţiile în care legiuitorul nu a intervenit activ în termenul de 45 de zile de la publicarea acesteia în Monitorul Oficial pentru a pune de acord dispoziţiile legale în cauză cu soluţia statuată de instanţa de contencios constituţional, cauza de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii, întregul text al art. 155 alin. (1) din C. pen. devine inaplicabil, este de neacceptat.

În concluzie, chestiunea de drept pusă în discuţie de inculpaţi porneşte de la o premisă falsă şi anume aceea că de lege lata dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. nu mai sunt în vigoare, că expresia "prin orice act de procedură efectuat în cauză" ar fi ieşit din fondul activ al legislaţiei penale fără ca în locul acesteia legiuitorul să introducă o altă expresie. Sau, că astfel, deciziile Curţii Constituţionale prin care este declarată neconstituţionalitatea unor dispoziţii legale (deşi formal acest lucru nici nu s-a realizat) echivalează cu legile de abrogare. Practic, în viziunea apelanţilor inculpaţi, în prezent sunt aplicabile doar termenele generale de prescripţie a răspunderii penale, a căror întrerupere nu mai este posibilă potrivit art. 155 alin. (1) din C. pen. în raport de împrejurarea că legiuitorul a rămas în pasivitate, contrar art. 147 din Constituţie.

ANALIZA ASPECTELOR DE TEMEINICIE

În esenţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie consideră că hotărârea primei instanţe analizează temeinic şi amplu probatoriul administrat, în faza de cercetare judecătorească, cât şi probatoriul administrat în faza de urmărire penală. În consecinţă, o reluare in integrum a stării de fapt expuse de către prima instanţă apare inoportună, urmând a ne concentra pe problema legăturii juridice a stării de fapt reţinute cu soluţia dată de prima instanţă în drept, pretinsa corespondenţă juridică, cu reţinerea de încadrări juridice corecte şi un regim sancţionator adecvat.

I. Inculpatul A. a manifestat o atitudine procesuală nesinceră în sensul că a susţinut că nu a fost implicat direct în demersurile întreprinse de către tatăl său, numitul G., după intrarea în vigoare a Legii nr. 18/1991, până la decesul acestuia, în luna august 2003. Ulterior, aceste demersuri au fost continuate de mama acestuia, inculpatul a fost încadrat la Penitenciarul Iaşi şi nu locuia în acelaşi apartament cu tatăl său. A învederat că ştia, în mare, că toţi locuitorii Comunei Horleşti încercau prin cererile depuse la Comisia de aplicare a legii fondului funciar să redobândească terenurile predate anterior în campania de colectivizare a agriculturii cooperativelor agricole de producţie, aşadar, acelaşi lucru a făcut şi tatăl acestuia, respectiv ştia că tatăl său face asemenea demersuri la Comisia de fond funciar, având în vedere că tatăl acestuia din urmă, numitul GGG. (bunicul inculpatului A.), predase terenul în campania de colectivizare a agriculturii.

În opinia apărării, în cazul inculpatului A. nu este întrunită cerinţa prevăzută de art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002, potrivit căruia inculpatul ar fi trebuit să cunoască modalitatea de provenire de terenurilor, respectiv a sumei de bani încasate pentru vânzarea unei porţiuni de teren. Prin urmare, în condiţiile în care această cerinţă esenţială nu este întrunită, s-a apreciat că în sarcina inculpatului nu poate fi reţinută infracţiunea de spălare de bani, solicitând, aşadar, admiterea apelului şi în rejudecare, să se dispună achitarea.

Inculpatul a încercat să explice diferenţa între declaraţii referitoare la suprafaţa de teren, prin faptul că nu era la curent cu situaţia terenurilor; a omis însă referirea la faptul că a declarat, în cursul urmăririi penale, că a văzut înscrisul obţinut de tatăl său de la Arhivele Naţionale; Primăria Horleşti i-a eliberat tatălui său (G.) o adeverinţă prin care se recunoştea acestuia dreptul de proprietate doar asupra unei suprafeţe de 5.23 hectare de teren, pentru diferenţă tatăl său fiind îndrumat să se adreseze la o altă primărie, pe care inculpatul a indicat-o ca fiind Primăria Miroslava, respectiv Primăria Leţcani.

În esenţă, declaraţiile inculpatului A. conţin o serie de neconcordanţe.

Este cert că inculpatul A. era la curent cu demersurile făcute de tatăl său, în calitate de moştenitor al lui GGG., pentru a dobândi în proprietate o suprafaţă de 2 (două) hectare teren şi cunoştea documentele în baza cărora acesta solicita reconstituirea dreptului de proprietate - documente pe care le-a pus la dispoziţie inculpatului H., mandatându-l să se ocupe de formalităţile pentru obţinerea în proprietate a imobilului pe administrativul comunei Miroslava, în condiţiile în care din cuprinsul acestora rezulta, în mod explicit, faptul că GGG. a deţinut terenuri exclusiv pe administrativul comunei Horleşti (IS).

Inculpatul A. a cunoscut, de asemenea, că tatăl său a dat demersurilor sale de a obţine terenul în cauza (exclusiv pentru sine, deşi nu era unic moştenitor al defunctului GGG.) un traiect haotic şi duplicitar, în condiţiile în care, iniţial, lui şi celorlalţi moştenitori li s-a stabilit pe raza comunei Horleşti (IS) dreptul de proprietate asupra unei suprafeţe de 5,23 ha teren (conform registrului agricol). A solicitat apoi reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 3,77 hectare teren pe administrativul comunei Rediu (IS) şi, în final, s-a "mulţumit" cu doar 2 (două) hectare pe administrativul comunei Miroslava (IS), în condiţiile în care niciunul din documentele justificative anexate solicitărilor sale nu conţineau vreo referire la astfel de amplasamente.

Reiese din probele administrate, indubitabil, faptul că tatăl inculpatului şi membrii asocierii infracţionale au acţionat cu rea-credinţă, folosindu-se de declaraţii notariale mincinoase, pentru a induce în eroare pe reprezentanţii Comisiei Locale de Fond Funciar Miroslava (IS) cu privire la vechiul amplasament al terenului deţinut de GGG. - demersuri în care, conform probelor administrate, inculpatul A. nu a fost implicat, dar pe care, în mod cert, le-a cunoscut în condiţiile în care: (a) cu ocazia împuternicirii date lui H., s-a înţeles ca în momentul obţinerii imobilului în proprietate şi a vânzării acestuia, să-l recompenseze cu o sumă de bani (fără a stabili un cuantum) pentru demersurile întreprinse de acesta din urmă; ulterior, nu i-a dat nicio sumă de bani şi nici nu au stabilit altă modalitate de plată; (b) - a acceptat să cedeze cu titlu gratuit în favoarea membrilor asocierii infracţionale jumătate din terenul, în valoare de peste 800.000 EURO, obţinut de aceştia în apropierea Complexului Comercial E.

Sub aspectul corespondenţei în drept, este însă de reţinut, în apel, că în cazul inculpatului A. se impune schimbarea de încadrare juridică din infracţiunile de spălare de bani şi participaţie improprie la fals intelectual, prev. de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 şi de art. 31 alin. (2) din C. pen. 1969 rap. la art. 289 din C. pen. 1969, într-o singură infracţiune de spălare de bani prev. de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 (forma anterioară republicării). O astfel de solicitare juridică s-a iniţiat de către Parchet în acest cadru, al ciclului procesual al apelului (solicitare, de altfel, incidentă faţă de mai mulţi inculpaţi apelanţi).

Practic, în sarcina inculpatului A. s-a reţinut că, ulterior obţinerii de către asocierea infracţională a hotărârii judecătoreşti definitive în privinţa imobilului în suprafaţă totală de 20.000 m2 din com. Miroslava, jud. Iaşi, în baza înţelegerii cu ceilalţi membri ai asocierii infracţionale şi cunoscând că bunul provine din săvârşirea de infracţiuni, a încheiat un contract simulat cu coinculpaţii B. şi D., menit să ascundă împărţirea între membrii asocierii infracţionale a imobilului obţinut ilicit.

În aceste condiţii, este de apreciat că situaţia de fapt corespunzătoare infracţiunii de participaţie improprie la fals intelectual (constând în aceea că la data de 13 august 2008 inculpatul A. l-a determinat pe notarul public să insereze aspecte nereale în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 13 august 2008), este în realitate corespunzătoare elementului material al infracţiunii complexe de spălare de bani.

Încheierea contractului menit să ascundă într-un act juridic civil oneros şi să disimuleze circulaţia juridică, provenienţa şi dispoziţia asupra unor loturi de 7.000 m2 şi de 3.000 m2, transmise gratuit coinculpaţilor B. şi D. (prin interpusa lovită E.) în baza înţelegerii anterioare dintre membrii asocierii infracţionale, intră în conţinutul constitutiv al infracţiunii unice complexe de spălare de bani, săvârşită pentru a da o aparenţă licită împărţirii bunului între cei interesaţi.

Aşadar, în baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen. se va dispune schimbarea de încadrare juridică a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., prin rechizitoriul nr. x/2009 din 10 decembrie 2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi după cum urmează: din infracţiunile de spălare de bani prevăzută de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 şi de participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. 1969 cu referire la art. 289 alin. (1) C. pen. 1969 în infracţiunea de spălare de bani prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. urmează a fi condamnat inculpatul A. cetăţean român, fără antecedente penale, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.

În baza art. 67 alin. (2) noul C. pen., aplică inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pe o durată de 3 (trei) ani, care se va executa în condiţiile prev. de art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) noul C. pen., aplică inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat).

Sub aspectul regimului de executare, incidente fiind dispoziţiile mai favorabile ale noului C. pen. şi nefiind de acceptat varianta juridică propusă în apel de Parchet care, în cazul inculpatului A., a solicitat să se dispună condamnarea acestuia pentru infracţiunea unică de spălare de bani la o pedeapsă de 4 ani închisoare şi a considerat că îndreptarea conduitei inculpatului se poate realiza prin executarea efectivă a pedepsei, în baza art. 91 alin. (1) noul C. pen. se va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare pe o durată de 3 (trei) ani ce constituie termen de supraveghere în condiţiile art. 92 alin. (1) C. pen., care se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, conform art. 92 alin. (2) noul C. pen.

II. Cu privire la inculpatul B., acesta a solicitat admiterea apelului aşa cum a fost formulat, desfiinţarea hotărârii atacate, rejudecarea cauzei şi pe fond, achitarea pentru faptele de care este acuzat. În cazul în care se va trece peste solicitările de achitare formulate în cauză, a solicitat să se aibă în vedere acordarea unei eficienţe sporite cauzelor atenuante şi personale, redozarea în mod judicios a pedepselor aplicate şi orientarea către o pedeapsă aplicată sub aspectul modalităţii de executare cu suspendarea executării acesteia. A considerat că scopul pedepsei poate fi atins şi în această formă a suspendării executării pedepsei aplicate. În ceea ce priveşte latura civilă, s-a solicitat respingerea despăgubirilor civile solicitate.

Pe parcursul procesului penal inculpatul B. a susţinut, în esenţă, următoarele: în legătură cu suprafaţa de 7.000 m.p. de teren (pct. I act de sesizare a instanţei - teren zona E.), achiziţionată de la inculpatul A., că a văzut oferta de vânzare, pe o pancartă, şi a oferit suma de 14.000 EURO; în această tranzacţie nu a fost implicat inculpatul H.; în vara anului 2009, a aflat din ziare, despre vânzarea unei suprafeţe de teren în zona Sărăriei din municipiul Iaşi (pct. II act de sesizare a instanţei - terenul din strada x, nr. 2); a cumpărat, pentru suma de 690.000 RON, suprafaţa de 4.500 m.p. de la numiţii N. şi FFFF., părinţii lui H., inculpat pe care îl cunoştea din vedere şi cu care s-a mai întâlnit, ocazional, ulterior tranzacţiei; îl cunoaşte pe martorul EE., despre care ştie că este patronul unei case de amanet, căruia i-a propus să vândă suprafaţa de teren din zona E., fiind încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare; a încheiat cu EE. un antecontract de vânzare-cumpărare şi pentru suprafaţa de 1400 m.p. de teren din terenul situat în zona Caprelor, primind suma de 33.000 EURO, până la momentul declaraţiei; sumele de bani pentru achiziţionarea terenurilor provin din vânzarea unor apartamente în Braşov, în perioada 2004 - 2010.

Or, rolul inculpaţilor B., H. şi D. în cadrul asocierii infracţionale (de iniţiatori - lideri), implicarea în întocmirea documentelor false şi obţinerea declaraţiilor mincinoase, în baza cărora gruparea a obţinut sau a încercat să obţină în proprietate imobile situate în municipiul Iaşi [strada Caprelor numărul 2, teren în suprafaţă de 6.272 mp, aflat în domeniul public al statului şi administrarea Regiei Naţionale a Pădurilor (Romsilva) - Direcţia Silvică Iaşi; strada x, teren în suprafaţă de 3.212 mp, aflat în domeniul privat al U.A.T. Iaşi; strada x nr. 3, teren în suprafaţă de 1.788 mp, aflat în domeniul privat al U.A.T. IAŞI; strada x, nr. 3A, teren în suprafaţă de 720 mp, aflată în domeniul privat al U.A.T. Iaşi; strada x numărul 86A, teren în suprafaţă de 539,896 mp, aflat în domeniul public al statului şi administrarea Regiei Naţionale a Pădurilor (Romsilva) - Direcţia Silvică Iaşi] şi U.A.T. Miroslava (extravilanul localităţii Miroslava (IS) - zona E., teren în suprafaţă de 20.000 mp, aflat în domeniul privat al U.A.T. Miroslava), rezultă, dincolo de orice dubiu, din amplul material probator administrat, astfel cum deja a fost analizat de către prima instanţă.

Extrăgând doar anumite elemente din ansamblul probatoriu în acest sens, vizând în special situaţia inculpatului B., subliniem:

Întreg probatoriul administrat dovedeşte că inculpaţii H. şi B. o cunoşteau pe inculpata I., precum şi implicarea activă a sa, împreună cu inculpatul D., în procedurile privind dobândirea în mod fraudulos a dreptului de proprietate asupra unor suprafeţe de teren situate în municipiul Iaşi şi în administrativul U.A.T. Miroslava; este atestată prezenţa celor patru inculpaţi la suprafeţele de teren, în legătură cu care s-a reţinut activitatea infracţională.

Inculpata J. a indicat, în mod expres, că a fost contactată pentru a depune mărturie în faţa notarului public/instanţelor de judecată de către inculpaţii B. şi H., martora a devoalat activitatea infracţională nu doar a inculpaţilor B. (inclusiv cu privire la terenul indicat la pct. I din actul de sesizare) şi H., dar şi a inculpatului D. şi a confirmat prezenţa personală a inculpaţilor la procedurile judiciare derulate în faţa instanţelor de judecată.

Inculpatul B. susţine că la momentul achiziţiei terenului din strada x îl cunoştea pe inculpatul H. doar din vedere, întâlnindu-se ocazional, în timp ce inculpatul H. a declarat că se cunosc din anul 2000, de când i-a închiriat inculpatului B. un imobil pe strada x, din municipiul Iaşi. În declaraţiile sale, inculpatul D. a indicat că l-a cunoscut pe inculpatul B. ulterior introducerii, la data de 8 mai 2008, a acţiunii în revendicare imobiliară de către Romsilva r.a. - Direcţia Silvică Iaşi cu privire la terenul din strada x, nr. 2, municipiul Iaşi (dosar nr. x/2008) aserţiune în vădită contradicţie cu restul materialului probator administrat în cauză (spre exemplu, acţiunile cu privire la trenul din municipiul Iaşi, strada x, nr. 3A au fost introduse la datele de 26 martie 2007 - dosar nr. x/2007 Judecătoria Iaşi, respectiv la data de 7 noiembrie 2007 - dosar nr. x/2007 Judecătoria Iaşi).

Subliniem existenţa unui anumit tipar de acţiune - inculpatul B. fiind prezentat, ca frate al inculpatului H. în relaţia cu diferite persoane.

Este lipsit de relevanţă că inculpaţii D., B. şi H. nu s-au aflat, în acelaşi timp, la sediul cabinetului de avocatură al inculpatului D.; prin actul de sesizare nu s-a reţinut că inculpaţii s-ar fi întâlnit exclusiv la sediul cabinetului de avocatură, întrunirile comune şi discutarea aspectelor de interes pentru asocierea infracţională fiind posibile în orice altă ocazie şi locaţie.

A. a afirmat că a discutat direct cu C. şi B. vânzarea terenului, în condiţiile în care D. a indicat că martora C. a fost o persoană interpusă de el, în condiţiile în care avea probleme de natură fiscală. Presupunând că afirmaţiile inculpaţilor privind plata sumei de 20.0000 EURO ar fi reale, nu se justifică în niciun fel, de către inculpaţi, raţiunile pentru care inculpatul B. ar fi plătit suma de 2 EURO/mp (14.000 EURO pentru 7.000 mp), în timp ce inculpatul D. ar fi plătit suma de 3,66 EURO/mp, prin intermediul numitei C. (5.000 EURO în contul presupusului onorariu de succes şi diferenţa de 6.000 EURO presupus a fi plătită efectiv pentru suprafaţa de 3.000 mp); în cealaltă variantă (înaintată de inculpaţii A. şi H.), care exclude existenţa onorariului de succes al inculpatului D., s-ar ajunge la un presupus preţ de 2 EURO/m.p. pentru ambii cumpărători; se remarcă oricum că sumele invocate de inculpaţi a fi plătite pe m.p. sunt cu mult sub valoarea reală a suprafeţei de teren în discuţie.

Chitanţa nr. x din 16 ianuarie 2006 emisă de S.C. UUUUUUU. S.R.L. nu atestă împrejurarea că inculpatul B. a plătit, personal, suma de 42 RON reprezentând contravaloarea facturii, cât timp nu există nicio menţiune privind prezenţa personală a acestuia, indicarea datelor de identificare şi semnătura acestuia; se indică doar că a fost plătită suma în discuţie pe numele inculpatului; situaţia este diferită în cazul procesului-verbal de punere în funcţiune nr. x din 28 septembrie 2005, în cuprinsul căruia reprezentanţii S.C. UUUUUUU. S.R.L. atestă prezenţa inculpatului K., care a şi semnat procesul-verbal anterior menţionat.

Martorul ZZ. infirmă aserţiunea inculpatului D. că s-a prezentat pentru prima dată la terenul din strada x, nr. 2, în august 2008, indicând că i-a văzut pe inculpaţii B., H. şi D. la teren, în august 2006.

Martorul YY. a arătat că a fost contactat, pentru a întocmi documentaţia cadastrală, în legătură cu terenul din strada x, de inculpaţii B. şi H., infirmând susţinerile acestuia din urmă că ar fi făcut singur o astfel de solicitare.

Martorul T. a indicat, în mod expres, faptul că îi cunoaşte pe inculpaţii H., B. şi D., detaliind condiţiile în care i-a cunoscut şi modalitatea în care au interacţionat (cu referire la terenul din strada x, fapta descrisă la punctul V din actul de sesizare a instanţei); de asemenea, martorul S. a făcut referire la implicarea inculpatului B., indicând că i-a pus la dispoziţie o schiţă.

Implicarea efectivă a inculpatului B. în demersurile judiciare referitoare la obţinerea terenului anterior indicat rezultă şi din plata diferenţei de 750 RON reprezentând onorariu pentru realizarea expertizei topometrice.

Aşadar, probatoriul administrat în cauză a demonstrat că, în ideea unei îmbogăţi facile, în cursul anului 2006, inculpaţii B. şi H. s-au asociat cu inculpaţii D. şi I. pentru a obţine, pe bază de documente false şi/sau declaraţii mincinoase, terenuri cu valoare de piaţă ridicată, rolul lor în cadrul grupării fiind acela de întocmire a documentelor false şi de racolare a persoanelor ce urmau să solicite recunoaşterea dreptului de proprietate asupra imobilelor în cauză ori să dea declaraţii notariale/judiciare false/mincinoase.

În consecinţă, este de consemnat în mod deplin că, fapta inculpatului B. de a fi iniţiat/constituit împreună cu inculpaţii H., D. şi I. o asociere infracţională, în cadrul căreia fiecare avea roluri/sarcini determinate [identificarea persoanelor cu vocaţie de a li se reconstitui dreptul de proprietate: C. civ., H..; falsificarea actelor de proprietate (zdelci): C. civ., H.., P.E., M.R.-D.; obţinerea de declaraţii mincinoase (notariale sau în instanţă) de la persoanele ce au acceptat să sprijine în acest mod asocierea: C. civ., H.., P.E.; obţinerea de hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile în baza înscrisurilor false şi/sau a declaraţiilor mincinoase: M.R.-D.; identificarea unor suprafeţe de teren aflate în domeniul privat al unităţilor administrativ teritoriale, ce nu au făcut obiectul (re)constituirii dreptului de proprietate sau care nu erau revendicate: P.E., etc.] în scopul obţinerii ilegale, prin folosirea de înscrisuri false şi/sau declaraţii mincinoase, de bunuri imobile, având o valoare de piaţă ridicată, aflate în domeniul privat al U.AT. Municipiul Iaşi, U.A.T. Miroslava, respectiv Regiei Naţionale a Pădurilor (Romsilva) R.A. - activitate infracţională urmare căreia au obţinut sau au încercat să obţină un număr total de 6 (şase) imobile, în valoare totală de 1.701.910 EURO, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.

Într-un alt plan, teoretic, este de consemnat şi că fapta inculpatului B. de a fi indus şi menţinut în eroare, în perioada 2006 - 2010, prin folosirea de înscrisuri false şi declaraţii mincinoase:

- declaraţii notariale autentificate prin încheierea nr. 836 din 10 martie 1999; declaraţie notarială autentificată prin încheierea nr. 43 din 13 ianuarie 2006; declaraţie notarială autentificată prin încheierea nr. 46 din 16 ianuarie 2006; declaraţiile olografe ale numiţilor MMM. şi NNN.; rapoartele de expertiză întocmite de experţii MM. şi PPP. pe membrii Comisiilor de Fond Funciar, pe magistraţii învestiţi cu soluţionarea dosarelor nr. x/2006 (fond şi recurs; Sentinţa civilă nr. 9012 din 4 septembrie 2007 pronunţată de Judecătoria Iaşi a rămas definitivă şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1694 din 19 septembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Iaşi) şi pe reprezentanţii Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Iaşi, ce au soluţionat cererile de intabulare a dreptului de proprietate, fiind astfel dobândită/intabulată ilegal de membrii asocierii pe numele numitului G. suprafaţa de 20.000 mp teren, situat în extravilanul localităţii Miroslava (Iaşi), aflată în domeniul privat al U.AT. Miroslava, şi cauzându-se astfel un prejudiciu de 881.200 EURO în patrimoniul părţii civile U.AT. Miroslava;

- înscris sub semnătură privată denumit ACT DE VEŞNICĂ VÂNZARE; declaraţie notarială autentificată prin încheierea nr. 4699 din 12 august 2006; declaraţie dată în calitate de martor, la data de 22 ianuarie 2007, de inculpata J.; raport de expertiză întocmit de S. pe magistraţii învestiţi cu soluţionarea dosarului nr. x/2006 (Sentinţa civilă nr. 2918 din 19 martie 2007 pronunţată de Judecătoria Iaşi a rămas definitivă şi irevocabilă la data de 7 iunie 2007) şi pe reprezentanţii Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Iaşi, ce au soluţionat cererile de intabulare a dreptului de proprietate, fiind astfel dobândită/intabulată ilegal de membrii asocierii pe numele inculpatului N. suprafaţa de 6272 mp teren, situat în intravilanul municipiului Iaşi, strada x, nr. 2, judeţul Iaşi, aflată în domeniul public al statului şi în administrarea părţii civile Regia Naţională a Pădurilor (Romsilva) R.A. - Direcţia Silvică Iaşi, şi cauzându-se astfel un prejudiciu de 392.564 EURO în patrimoniul părţii civile;

- înscris sub semnătură privată denumit ACT DE VEŞNICĂ VÂNZARE; declaraţii notariale autentificate prin încheierile nr. x din 10 noiembrie 2006 şi nr. y din 25 septembrie 2006; declaraţie dată în calitate de martor, la data de 13 aprilie 2007, de inculpata J.; raport de expertiză întocmit de II. pe magistraţii învestiţi cu soluţionarea dosarului nr. x/2006 (Sentinţa civilă nr. 3932 din 13 aprilie 2007 pronunţată de Judecătoria Iaşi a fost desfiinţată prin Decizia civilă nr. 1838 din 7 octombrie 2008 pronunţată de Tribunalul Iaşi; în rejudecare, prin Sentinţa civilă nr. 9497 din 14 iunie 2010 pronunţată de Judecătoria Iaşi, irevocabilă la 21 iunie 2010, s-a constatat perimarea cererii) şi pe reprezentanţii Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Iaşi, ce au soluţionat cererile de intabulare a dreptului de proprietate, fiind astfel dobândită ilegal de membrii asocierii pe numele inculpatului N. suprafaţa de 3.212 m.p. teren (din care a fost intabulată suprafaţa de 1577 mp teren), situat în intravilanul municipiului Iaşi, strada x, judeţul Iaşi, aflată în domeniul privat al U.A.T. Municipiul Iaşi şi cauzându-se astfel un prejudiciu de 100.755 EURO în patrimoniul părţii civile U.AT. Municipiul Iaşi;

- înscris sub semnătură privată denumit CONTRACT DE VEŞNICĂ VÂNZARE; declaraţii notariale autentificate prin încheierile nr. x din 10 noiembrie 2006 şi nr. y din 25 septembrie 2006 pe magistraţii învestiţi cu soluţionarea dosarelor nr. x/2006 şi y/2007 (s-a constatat perimarea prin Sentinţa civilă nr. 13514 din 13 noiembrie 2008 pronunţată de Judecătoria Iaşi, irevocabilă la 19 noiembrie 2008), membrii asocierii infracţionale încercând să obţină pe numele inculpatului N. suprafaţa de 1.788 mp teren situat în intravilanul municipiului Iaşi, strada x, nr. 3, judeţul Iaşi, în valoare de 73.683 EURO, aflată în domeniul privat al U.A.T. Municipiul Iaşi, activitate infracţională întreruptă, pe de o parte, urmare a demersurilor făcute de Z. de a aduce la cunoştinţa instanţei situaţia reală a imobilului, iar, pe de altă parte, urmare a refuzului inculpatei J. de a depune în instanţă mărturie mincinoasă cu privire la respectivul teren;

- înscris sub semnătură privată denumit "CONTRACT DE VÂNZARE CUMPĂRARE (DONARE)" declaraţie dată în calitate de martor, la data de 4 iunie 2007, de inculpatul V., în dosarul nr. x/2007 Judecătoria Iaşi; declaraţie dată în calitate de martor, la data de 4 decembrie 2008, de T., în dosarul nr. x/2007 Judecătoria Iaşi pe magistraţii învestiţi cu soluţionarea dosarelor nr. x/2006 (Sentinţa civilă nr. 4836 din 17 aprilie 2008, irevocabilă la 23 aprilie 2008), x/245/2007 (Sentinţa civilă nr. 12358 din 29 octombrie 2007, irevocabilă la 14 ianuarie 2008) şi x/245/2007 (Încheiere de renunţare la judecată din 9 aprilie 2009, irevocabilă la 11 mai 2009), membrii asocierii infracţionale încercând să obţină pe numele inculpatului K. suprafaţa de 720 mp teren situat în intravilanul municipiului Iaşi, strada x, nr. 3A, judeţul Iaşi, în valoare de 205.798 EURO, aflată în domeniul privat al U.A.T. Municipiul Iaşi, activitate infracţională întreruptă, pe de o parte, urmare a rolului activ al magistraţilor care au judecat cele trei cereri depuse de membrii asocierii infracţionale pentru constatarea uzucapiunii şi obţinerea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act autentic, iar, pe de altă parte, documentelor depuse de pârâţi, probelor administrate la solicitarea acestora şi, respectiv, intervenţiei în proces a persoanelor ce aveau în posesie, legală, imobilul în cauză;

ar întruni elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, în formă continuată.

Fapta inculpatului B. de a fi fost implicat, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în operaţiunile de transfer al dreptului de proprietate (în tot sau în parte) asupra unora din imobilele obţinute de membrii asocierii infracţionale prin folosirea de înscrisuri false şi/sau declaraţii mincinoase, în scopul de a se ascunde adevărata natură a proprietăţii (adevăraţii proprietari) asupra imobilelor în cauză, respectiv:

- suprafaţa de 20.000 mp teren situat în extravilanul localităţii Miroslava (zona E.), aflată în domeniul privat al U.A.T. Miroslava, suprafaţă ce a transferată în scopul spălării, parţial (7.000 mp), în proprietatea sa, prin contractul autentificat prin încheierea nr. x din 13 august 2009;

- suprafaţa de 6.272 mp teren situat în intravilanul municipiului Iaşi, strada x, nr. 2, judeţul Iaşi, aflată în domeniul public al statului şi în administrarea Regiei Naţionale a Pădurilor (Romsilva), prin Direcţia Silvică Iaşi, suprafaţă ce a transferată în scopul spălării, parţial (4.705,12 mp şi cota indiviză aferentă acesteia), în proprietatea sa, prin contractul autentificat prin încheierea nr. x din 29 mai 2008, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălare de bani, în formă continuată.

Fapta inculpatului B. de a-i fi determinat, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, pe notarii publici implicaţi în întocmirea actelor notariale, în baza cărora au transferat, în scopul spălării, dreptul de proprietate (în tot sau în parte) asupra unora din imobilele obţinute de membrii asocierii infracţionale, prin folosirea de înscrisuri false şi/sau declaraţii mincinoase, să facă în cuprinsul acestor înscrisuri, fără vinovăţie, menţiuni nereale referitoare la natura reală a operaţiunilor şi plata preţului, respectiv:

- contractul autentificat prin încheierea numărul x din 29 mai 2008, întocmit în condiţiile erorii de fapt de către notarul public Q. şi în care acesta a indicat nereal faptul că operaţiunea ar fi una de vânzare-cumpărare, deşi transferul dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 4705,12 mp teren situat în intravilanul municipiului Iaşi, strada x, nr. 2, judeţul Iaşi (zona SĂRĂRIEI) şi cota indiviză aferentă acestuia, s-a făcut cu titlu gratuit din patrimoniul inculpatului N. în cel al inculpatului B., iar preţul indicat (690.700 RON) nu a fost plătit/încasat;

- contractul autentificat prin încheierea nr. x din 13 august 2009, întocmit în condiţiile erorii de fapt de către notarul public F. şi în care aceasta a indicat nereal faptul că operaţiunea ar fi una de vânzare-cumpărare, deşi transferul dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 10.000 mp teren situat în extravilanul localităţii Miroslava (zona E.) s-a făcut cu titlu gratuit din patrimoniul numitului G. în cel al inculpatului B. (7.000 mp) şi al numitei C. (3.000 mp), iar preţul indicat (20.000 EURO) nu a fost plătit/încasat întruneşte elementele constitutive ale participaţiei improprie la săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, în formă continuată.

Fapta inculpatului B. de a fi folosit pentru a îşi intabula dreptul de proprietate, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, contractele notariale în baza cărora s-au transferat pe numele său, în scopul spălării, a unora din imobilele obţinute de membrii asocierii infracţionale, prin folosirea de înscrisuri false şi/sau declaraţii mincinoase, respectiv:

- contractul autentificat prin încheierea numărul x din 29 mai 2008, întocmit în condiţiile erorii de fapt de către notarul public Q. şi în care acesta a indicat nereal faptul că operaţiunea ar fi una de vânzare-cumpărare, deşi transferul dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 4705,12 mp teren situat în intravilanul municipiului Iaşi, strada x, nr. 2, judeţul Iaşi şi cota indiviză aferentă acestuia, s-a făcut cu titlu gratuit din patrimoniul inculpatului N. în cel al inculpatului B., iar preţul indicat (690.700 RON) nu a fost plătit/încasat;

- contractul autentificat prin încheierea nr. x din 13 august 2009, întocmit în condiţiile erorii de fapt de către notarul public F. şi în care aceasta a indicat nereal faptul că operaţiunea ar fi una de vânzare-cumpărare, deşi transferul dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 10.000 mp teren situat în extravilanul localităţii Miroslava (zona E.) s-a făcut cu titlu gratuit din patrimoniul numitului G. în cel al inculpatului B. (7.000 mp) şi al numitei C. (3.000 mp), iar preţul indicat (20.000 EURO) nu a fost plătit/încasat întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals, în formă continuată.

Fapta inculpatului B. de a o fi determinat, împreună cu inculpatul H., la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, pe inculpata J. să facă declaraţii mincinoase, cu ocazia audieri sale, în calitate de martor, în cauzele civile ale Judecătoriei Iaşi numerele x/245/2006 (la data de 22 ianuarie 2007) şi y/245/2006 (la data de 13 aprilie 2007), cauze iniţiate/susţinute de membrii asocierii infracţionale întruneşte elementele constitutive ale instigării la săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, în formă continuată.

Prealabil, în funcţie de cele anterior redate (cu trimiteri şi la anumite solicitări de schimbare de încadrare juridică propuse de Parchet), procesual, instanţa de apel, în baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., urmează a schimba încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B., prin rechizitoriul nr. x/2009 din 10 decembrie 2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi, mai sus individualizate, în prevederile exprese ale noului C. pen., legea penală ce se dovedeşte a fi mai favorabilă în cauză, după cum urmează:

- din infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni (iniţiere) prev. de art. 323 alin. (2) C. pen. 1969 cu referire la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969 în infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) noul C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.

- din infracţiunea de înşelăciune, în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi referire la art. 13 alin. (12) din O.U.G. nr. 43/2002, în infracţiunea de înşelăciune, în formă continuată, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. şi art. 5 alin. (1) noul C. pen. (în privinţa faptelor descrise la pct. I, II, III, IV şi V act de sesizare);

- din infracţiunile de spălare de bani, în formă continuată, prev. de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002m cu referire la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectual, în formă continuată, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. 1969 cu trimitere la art. 289 C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, uz de fals, în formă continuată, prev. de art. 291 C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 în infracţiunea de spălare de bani, în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen. (motivaţia propusă în sensul operării unei astfel de schimbări de încadrare juridică având o deplină justificare);

- din infracţiunea de instigare la infracţiunea de mărturie mincinoasă, în formă continuată, prev. de art. 25 C. pen. 1969 raportat la art. 260 alin. (1) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 în infracţiunea de instigare la infracţiunea de mărturie mincinoasă, în formă continuată, prev. de art. 47 noul C. pen. raportat la art. 273 alin. (1) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (două acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) noul C. pen.

Tot ca soluţie procesuală ce se impune a fi tratată cu prioritate, este de consemnat că, în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen., urmează a se dispune încetarea procesului penal faţă de inculpatul B. pentru instigare la săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, în formă continuată, prev. de art. 47 noul C. pen. raportat la art. 273 alin. (1) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (două acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen., urmare a faptului că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale, în condiţiile art. 155 alin. (4) noul C. pen. raportat la art. 154 alin. (1) lit. d) şi 2 noul C. pen. O astfel de soluţie se impune prin compararea datelor de comitere a faptelor (cu trimiteri generale la vastele considerente ale sentinţei raportat la aceste aspecte), anterior individualizate, şi momentul actual.

Pe de altă parte, în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. b) teza a I-a C. proc. pen. urmează a se dispune achitarea inculpatului B. pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune, în formă continuată, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. şi art. 5 alin. (1) noul C. pen. (în privinţa faptelor descrise la pct. I, II, III, IV şi V act de sesizare).

Într-o notă rezumativă, cu privire la infracţiunea de înşelăciune, completul de judecată de faţă se pliază pe jurisprudenţa relativ constantă ce consideră că nu este admisibilă propunerea şi condamnarea pentru o asemenea infracţiune mergând pe concluzia că o instanţă poate constitui subiect pasiv al infracţiunii de înşelăciune, printr-o activitate de inducere în eroare. De altfel, chiar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este promotoarea unei astfel de interpretări juridice, s-a mai pronunţat pe această temă, de exemplu prin Decizia nr. 449/A din 8 decembrie 2015, constatând la modul ferm că instanţa de judecată nu poate constitui subiect pasiv al infracţiunii de înşelăciune.

Ca şi context de discuţie juridică, în perioada 18 - 19 mai 2017 a avut loc la Curtea de Apel Iaşi întâlnirea preşedinţilor secţiilor penale ale Înaltei Curţi şi ale curţilor de apel, dedicată discutării aspectelor de practică neunitară în materia dreptului penal, unde la punctul 34, respectiv la problema de drept dacă subiect pasiv al infracţiunii de înşelăciune poate fi o instanţă de judecată, participanţii la întâlnire au apreciat în unanimitate, că instanţa de judecată nu poate fi subiect pasiv a infracţiunii de înşelăciune.

În aceeaşi linie de analiză fiind, într-o examinare în substanţă, pe fond, a solicitărilor de schimbare de încadrare juridică propuse de Parchet, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că nu se poate schimba încadrarea juridică din infracţiunea de înşelăciune în infracţiunea de participaţie improprie la abuz în serviciu, întrucât, comparând conţinutul constitutiv al celor două infracţiuni, se constată că acestea sunt infracţiuni de naturi diferite. Astfel, infracţiunea de înşelăciune vizează patrimoniul, în timp ce infracţiunea de abuz în serviciu vizează o infracţiune de serviciu, aşadar, obiectul juridic al celor două infracţiuni este unul diferit, elementul material este diferit, iar sub aspectul laturii subiective, în cazul infracţiunii de înşelăciune, forma de vinovăţie este intenţia directă, iar în cazul infracţiunii de abuz în serviciu, este intenţia directă sau indirectă.

Într-o imagine ipotetică, instanţele judecătoreşti, prin cererea de schimbare a încadrării juridice formulată în cauză, sunt transformate din pretinşi subiecţi pasivi principali la infracţiunea de înşelăciune, în subiecţi activi la infracţiunea de abuz în serviciu, ce doar cât ar fi acţionat fără vinovăţie.

Prin raportare la elementul material, nu se pune semnul egalităţii între acţiunea de inducere în eroare şi acţiunea de determinare, pe care o presupune infracţiunea de participaţie improprie la abuz în serviciu, fiind acţiuni cu semnificaţie complet diferită. De asemenea, şi reprezentarea psihică este diferită prin raportare la cele două infracţiuni.

În schimb, în baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. urmează a fi condamnat inculpatul B. cetăţean român, fără antecedente penale, la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.

În baza art. 67 alin. (2) noul C. pen., aplică inculpatului B. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pe o durată de 5 (cinci) ani.

În baza art. 65 alin. (1) noul C. pen., aplică inculpatului B. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat).

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin Decizia nr. 12 din 2014 din 2 iunie 2014 (dosar nr. x/2014), publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 507 din 8 iulie 2014, a stabilit că faptele prevăzute de art. 323 din C. pen. anterior şi art. 8 din Legea nr. 39/2003, în reglementarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., se regăsesc în incriminarea din art. 367 din C. pen., nefiind dezincriminate (în privinţa inculpatului, faţă de argumentele care au fost expuse, s-au reţinut ca fiind mai favorabile dispoziţiile noului C. pen. şi ale legislaţiei penale ulterioare datei de 1 februarie 2014).

În ceea ce priveşte elementele constitutive ale infracţiunii, se reţine că potrivit art. 367 alin. (6) C. pen. prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii unei sau mai multor infracţiuni.

Prin urmare, un grup infracţional poate avea ca bază o înţelegere prealabilă clară şi fermă între membrii iniţiatori şi constituenţi, în care se stabilesc atribuţiile fiecăruia ori rolul deţinut în cadrul grupului, dar poate lua naştere şi tacit, pe baza relaţiilor de rudenie, de prietenie sau de serviciu dintre mai multe persoane, cu aceleaşi preocupări infracţionale sau pe baza unor interese infracţionale economice comune, cum este situaţia în cauza de faţă, în care inculpaţii B., H., D. şi I. [primii doi inculpaţi se aflau în relaţie de prietenie; ultimii doi inculpaţi au lucrat la Primăria Municipiului Iaşi, inculpatul D. asigurând anterior asistenţa juridică a fiicei inculpatei I.], în cursul anului 2006, au iniţiat şi constituit un grup infracţional organizat, urmărind obţinerea, în mod ilegal, de bunuri imobile, având o valoare de piaţă ridicată.

Prima instanţă a indicat rolurile fiecăruia dintre inculpaţi în cadrului grupului infracţional organizat (iniţiere/constituire, aderare, sprijinire), precum şi atribuţiile concrete ale acestora: identificarea persoanelor cu vocaţie de a li se reconstitui dreptul de proprietate - inculpaţii H. şi/sau B.; identificarea unor suprafeţe de teren aflate în domeniul privat al unităţilor administrativ teritoriale ce nu a făcut obiectul (re)constituirii dreptului de proprietate sau care nu erau revendicate: inculpata I.; falsificarea actelor de proprietate (zdelci): inculpaţii H., B., D. şi/sau I.; obţinerea de declaraţii mincinoase (notariale sau în faţa instanţelor învestite cu soluţionarea cauzelor civile) de la persoanele ce au acceptat să sprijine în acest mod asocierea: inculpaţii H., B. şi/sau I.; obţinerea de hotărâri judecătoreşti, definitive şi irevocabile, în baza înscrisurilor false şi/sau declaraţiilor mincinoase: inculpatul D.

În acelaşi timp, Curtea de Apel a apreciat că inculpaţii au avut şi reprezentarea apartenenţei la această reţea prin contribuţia comună la săvârşirea faptelor, precum şi prin voinţa comună în realizarea scopului infracţional, această reţea neputând exista şi funcţiona în lipsa acestora.

Existenţa unei înţelegeri între inculpaţi, în sensul incriminat în dispoziţiile art. 367 noul C. pen., rezultă din perioada de timp în care au fost derulate activităţile infracţionale (2006 - 2010), dar şi din repetitivitatea actelor materiale săvârşite de inculpaţi, coroborate cu modalitatea de comitere a acestora, aspecte de fapt care exclud posibilitatea reţinerii organizării inculpaţilor sub forma unei pluralităţi ocazionale.

Aşadar, probatoriul administrat, astfel cum a fost analizat corect de către prima instanţă, evidenţiază existenţa elementelor definitorii ale unui grup infracţional organizat, pluralitatea de infractori nefiind una ocazională, ci constituită, în contextul în care conlucrarea inculpaţilor s-a realizat pe baza unei înţelegeri de a derula activităţi infracţionale o perioadă semnificativă de timp, conform unui plan, fiind evidentă existenţa unor paliere infracţionale, cât şi a sarcinilor ce reveneau fiecăruia dintre membrii grupului.

Prin urmare, se poate reţine că toate aspectele expuse dovedesc faptul că inculpaţii au acţionat coordonat, în cadrul unui grup infracţional organizat, în care rolurile erau cunoscute de fiecare dintre ei.

Caracterul organizat al grupului rezultă şi din complexitatea activităţilor desfăşurate prin implicarea mai multor persoane pe paliere diferite, toate activităţile desfăşurându-se în vederea obţinerii terenurilor. Au fost indicate, în mod extrem de clar, momentul iniţierii/constituirii asocierii infracţionale (anul 2006), scopul asocierii infracţionale (obţinerea de terenuri cu o valoare de piaţă ridicată), şi, în mod detaliat, acţiunile întreprinse în vederea realizării acestuia.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., urmează a fi condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. şi art. 5 alin. (1) noul C. pen. (în privinţa faptelor descrise la pct. I şi II act de sesizare).

Art. 29 alin. (1) din Legea nr. 656/2002, republicată, pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism, prevede că este infracţiune de spălare a banilor:

a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârşirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri ori în scopul de a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei;

b) ascunderea ori disimularea adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni;

c) dobândirea, deţinerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni.

Tentativa se pedepseşte (alin. (2)).

Dacă fapta a fost săvârşită de o persoană juridică, pe lângă pedeapsa amenzii, instanţa aplică, după caz, una sau mai multe dintre pedepsele complementare prevăzute la art. 136 alin. (3) lit. a) - c) din C. pen. (alin. (3).

Cunoaşterea provenienţei bunurilor sau scopul urmărit poate fi dedusă/dedus din circumstanţele faptice obiective (alin. (4).

Dispoziţiile alin. (1) - (4) se aplică indiferent dacă infracţiunea din care provine bunul a fost comisă pe teritoriul României sau în străinătate (alin. (5).

În dreptul comunitar, actul normativ aplicabil este Convenţia Europeană privind spălarea, descoperirea, sechestrarea şi confiscarea produselor infracţiunii, încheiată la Strasbourg, la 8 noiembrie 1990, ratificată prin Legea nr. 263 din 15 mai 2002 şi care, în art. 6, prevede că fiecare parte adoptă măsurile legislative şi măsurile care se dovedesc necesare pentru a conferi caracterul de infracţiuni, conform dreptului său intern, următoarele fapte, atunci când sunt comise cu intenţie:

- transformarea sau transferul bunurilor de către o persoană care cunoaşte că aceste bunuri constituie produse, în scopul de a disimula originea ilicită a acestor bunuri ori a ajuta orice persoană care este implicată în comiterea infracţiunii principale să se sustragă de la consecinţele juridice ale faptelor sale;

- disimularea sau ascunderea naturii, originii, amplasării, dispunerii, mişcării ori a proprietăţii reale a bunurilor sau a drepturilor relative la acestea, despre care autorul ştie că aceste bunuri constituie produse;

- achiziţionarea, deţinerea sau folosirea bunurilor despre care cel care le achiziţionează, le deţine sau le foloseşte ştie, în momentul dobândirii lor, că acestea constituie produse;

- participarea la una dintre infracţiunile stabilite conform prezentului articol sau la orice formă de asociere, înţelegere, orice tentativă ori complicitate prin oferirea unei asistenţe, unui ajutor sau sfaturi în vederea comiterii sale.

Fiecare parte, mai statuează art. 6 din Convenţie, poate să adopte măsurile pe care consideră necesar pentru a conferi, în baza dreptului său intern, caracterul de infracţiune tuturor sau unei părţi din faptele prevăzute mai sus, în unul sau în toate cazurile, când autorul:

- trebuie să prezume că bunul constituie un produs al infracţiunii;

- a acţionat în scop lucrativ (profitabil);

- a acţionat pentru a facilita continuarea unei activităţi infracţionale;

Infracţiunea de spălare a banilor este o infracţiune aflată în conexiune cu o "infracţiune principală", în sensul art. 1 lit. "e" din Convenţie, adică orice infracţiune în urma căreia produsele sunt rezultate şi susceptibile de a deveni obiectul unei infracţiuni de spălare a banilor.

Prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016 pronunţată în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia Penală, în dosarul nr. x/2013 privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarelor chestiuni de drept şi a stabilit că:

1. Acţiunile enumerate în cuprinsul art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, respectiv schimbarea sau transferul, ascunderea ori disimularea, dobândirea, deţinerea sau folosirea sunt modalităţi alternative ale elementului material al infracţiunii unice de spălare a banilor.

2. Subiectul activ al infracţiunii de spălare a banilor poate fi şi subiect activ al infracţiunii din care provin bunurile.

3. Infracţiunea de spălare a banilor este o infracţiune autonomă, nefiind condiţionată de existenţa unei soluţii de condamnare pentru infracţiunea din care provin bunurile.

Sintagma "cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni" trebuie a fi interpretată în legătură cu poziţia psihică a autorului infracţiunii principale, însemnând că se impune ca acesta să nu se afle în eroare asupra caracterului penal al faptei săvârşite.

Sintagma "cunoscând că provin din săvârşirea de infracţiuni", comună celor trei variante normative ale textului incriminator, semnifică faptul că nu este necesar ca făptuitorul (când nu este el însuşi autorul faptei principale) să cunoască cu exactitate infracţiunea principală din care provin fondurile supuse spălării şi cine este autorul acesteia sau dacă acesta răspunde penal sau nu pentru infracţiunea săvârşită, fiind suficient ca în momentul operaţiunii de spălarea banilor să aibă reprezentarea că bunul provine din săvârşirea unei infracţiuni.

Elementul subiectiv poate fi demonstrat prin orice mijloc de probă şi chiar din prezumţiile deduse din circumstanţele faptice poate fi stabilită împrejurarea că autorul faptelor de spălare a banilor nu putea să nu cunoască originea frauduloasă a fondurilor.

Este de esenţa acestei infracţiuni crearea unei aparenţe de legalitate a unor operaţiuni, de regulă comercială, prin care bunurile sunt schimbate sau transformate, deoarece doar în această modalitate s-ar putea vorbi de disimulare.

Infracţiunea de spălare de bani are ca obiect juridic special, în primul rând, relaţiile sociale patrimoniale, a căror normală desfăşurare este afectată de disimularea originii ilegale a bunurilor provenite din infracţiuni în scopul de a face imposibilă identificarea adevăratei surse a acestora şi de a le introduce în circuitul economico-financiar legal, astfel încât infractorii să deţină controlul asupra beneficiilor ilicite. Astfel, sunt afectate interesele patrimoniale.

În subsidiar, sunt vătămate şi relaţiile sociale care se nasc şi se dezvoltă în legătură cu înfăptuirea justiţiei, prin disimularea şi ascunderea adevăratei naturi a bunurilor fiind împiedicată aflarea adevărului în legătură cu faptele de spălare a banilor.

De asemenea, prin activităţile infracţionale specifice acestei infracţiuni se aduce atingere desfăşurării normale a activităţii organelor judiciare, deoarece prin ascunderea, disimularea, schimbarea, transformarea sursei ilicite a bunurilor, dându-le o aparenţă de legalitate şi de provenienţă licită, este îngreunată activitatea organelor judiciare de investigare a infracţiunii de spălare a banilor, dar şi a identificării făptuitorilor faptei din care provin banii supuşi procesului de spălare (a se vedea, în acest sens, ZZZZZ. - Spălarea banilor. Perspectiva clujeană. Aspecte juridico-penale, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2013, pagina 247).

Obiectul material al infracţiunii de spălare de bani îl reprezintă bunurile provenite din săvârşirea infracţiunii principale, care sunt supuse operaţiunilor de spălare - bunuri corporale sau necorporale, mobile sau imobile, precum şi actele juridice sau documentele care atestă un titlu ori un drept cu privire la acestea. Noţiunea de bunuri se referă la documentele şi instrumentele de plată care sunt recunoscute pe piaţa financiară, bancară, de investiţii şi asigurări, care atestă proprietatea sau drepturi relative la proprietate. În varianta prevăzută de art. 29 lit. b), obiectul material al spălării banilor îl constituie bunurile care provin din infracţiunea predicat şi a căror provenienţă, situare, dispoziţie, circulaţie, proprietate sau drepturi sunt ascunse sau disimulate de către spălătorul de bani, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni.

Latura obiectivă a modalităţii prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, republicată, prezintă două modalităţi - ascunderea adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni sau disimularea adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni.

Elementul material îl constituie activitatea de ascundere sau de disimulare a adevăratei naturi a bunurilor incorporale. Atât ascunderea, cât şi disimularea vizează natura juridică a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei ori a drepturilor asupra acestora.

Ascunderea dreptului presupune introducerea ilegală a dreptului produs al infracţiunii principale într-un alt drept cu aspect legal, "spălându-se" astfel primul drept de caracterul său ilicit. Disimularea dreptului produs al infracţiunii presupune înlocuirea trăsăturilor ilegale ale acestuia cu altele care să îi confere un aspect legal. Prin provenienţa dreptului în cauză trebuie înţeles locul, ca sistem de relaţii şi raporturi juridice din care vine sau provine acesta.

O altă formă a modalităţii prevăzute de art. 29 pct. 1 lit. b) se referă la ascunderea sau disimularea adevăratei naturi a dispoziţiei cu privire la dreptul respectiv. În ceea ce priveşte conceptul de "circulaţie" a bunurilor incorporale, aceasta se referă la trecerea scriptică, sub formă juridică, a "dreptului în cauză" de la o persoană la alta. "Trecerile" sunt fie cu folosirea unor persoane cu identităţi false, ca apoi să fie una-două treceri (vânzări-cumpărări) reale până la făptuitor, ori unul sau mai mulţi intermediari ai acestuia.

Prin aceste treceri succesive care pot fi acte juridice încheiate sub formă autentică sau acte sub semnătură privată (cumpărări-vânzări, cesionări, împrumut cu garanţie în condiţiile nerestituirii garanţiei, antecontract cu arvună) se înlătură acele trăsături ale "dreptului în cauză" (apartenenţă, preţ neplătit, modalitate de obţinere) care ţin de modul ilegal de dobândire a acestuia şi înlocuirea cu alte "trăsături" care să creeze aparenţa de origine şi/sau dobândire licită.

S-a subliniat în doctrina judiciară că, este de reţinut infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în sarcina unor persoane care, pentru a ascunde comiterea altor infracţiuni (luare de mită, trafic de influenţă, evaziune fiscală, spălare de bani), întocmeau înscrisuri prin care se realiza aparenţa unor operaţiuni juridice menite să creeze, la rândul lor, aparenţa că foloasele obţinute în urma comiterii acestor infracţiuni aveau, de fapt, o provenienţă licită.

Jurisprudenţa instanţelor naţionale este constantă în acest sens.

În cazul contractelor de vânzare-cumpărare autentificate prin încheierile nr. x din 13 august 2009 [fapta descrisă la pct. I act de sesizare, contract încheiat între inculpatul A., în calitate de vânzător, şi B. şi C. (persoană interpusă de inculpatul D.), în calitate de cumpărători], respectiv nr. x din 29 mai 2008 [fapta descrisă la pct. II act sesizare, contract încheiat între H., în calitate de vânzător (aparent în calitate de procurist al tatălui său N.) şi inculpatul B., în calitate de cumpărător], nu s-a făcut nicio dovadă a plăţii sumelor de 20.000 EURO, respectiv 690.700 RON (în privinţa acestei ultime sume, inculpatul B. doar a invocat că ar proveni din operaţiuni de vânzare ale unor apartamente pe raza municipiului Braşov, într-o perioadă anterioară achiziţiei, fără a explica de unde a retras suma respectivă în perioada tranzacţiei - era păstrată în numerar/era depusă la o unitate bancară).

Referitor la veniturile obţinute de inculpaţii B. şi K. din închirierea unor imobile pe raza municipiului Braşov, în perioada 2001 - 2007, sumele în discuţie (aproximativ 45.000 EURO) nu sunt semnificative raportat la perioada de timp, nu există dovada unor activităţi de economisire a acestora [existând şi posibilitatea unei alte destinaţii, de exemplu satisfacerea nevoilor de trai, achiziţionarea de imobile; astfel, în perioada 2001 - 2002, au fost cumpărate cinci imobile la preţul total de aproximativ 31.500 EURO (curs mediu RON/EURO pentru perioada 2001 - 2002 - 2,86): apartament situat în municipiul Braşov, strada x, nr. 1, judeţul Braşov pentru suma de 190.000.000 RON; apartament situat în municipiul Braşov, strada x, nr. 35, judeţul Braşov pentru suma de 160.000.000 RON; apartament situat în municipiul Braşov, judeţul Braşov pentru suma de 200.000.000 RON; apartament situat în municipiul Braşov, Calea x, judeţul Braşov pentru suma de 200.000.000 ROL; apartament situat în municipiul Braşov, judeţul Braşov pentru suma de 150.000.000 RON) şi nu pot justifica existenţa sumei de 690.700 RON (aproximativ 188.000 EURO) la data de 29 mai 2008 la dispoziţia inculpatului B., nici măcar prin adiţionarea sumelor de bani obţinute din activitatea de vânzare a unor apartamente în municipiul Braşov, în perioada 2006 - 2007 (45.000 EURO pentru apartamentul situat în municipiul Braşov, strada x, nr. 1, judeţul Braşov; 36.000 EURO pentru apartamentul situat în municipiul Braşov, strada x, nr. 35, judeţul Braşov; 46.000 EURO pentru apartamentul situat în municipiul Braşov, judeţul Braşov).

În aceste condiţii, inculpaţii au transferat dreptul de proprietate asupra imobilelor dobândite în mod fraudulos doar pentru a ascunde adevărata natură a proprietăţii (adevăraţii proprietari) asupra imobilului în cauză. Ulterior, suprafeţele de teren dobândite au fost folosite de inculpaţii B., H. şi D. pentru a garanta obţinerea unor sume de bani de la EE.

În final, sub aspect sancţionator, instanţa de apel consemnează că, în baza art. 38 alin. (1) teza I noul C. pen. coroborat cu art. 39 alin. (1) lit. b) noul C. pen., aplică inculpatului B. pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare la care se adaugă un spor de 1/3 din cealaltă pedeapsă de 4 ani închisoare respectiv 1 (un) an şi 4 (patru) luni închisoare, în final inculpatul B. urmând să execute pedeapsa de 5 (cinci) ani şi 4 (patru) luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (1) noul C. pen., aplică inculpatului B. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pe o durată de 5 (cinci) ani, care se va executa în condiţiile prev. de art. 68 alin. (1) lit. c) noul C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) noul C. pen. raportat la art. 45 alin. (1) noul C. pen., aplică inculpatului B. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat), care se va executa în condiţiile prev. de art. 65 alin. (3) noul C. pen.

În concluzie, soluţiile de încetare a procesului penal şi cea de achitare incidente în apel, nu au cum să nu se repercuteze asupra regimului sancţionator de ansamblu aplicabil inculpatului, dându-se eficienţă sporită cauzelor atenuante şi personale, cu redozarea în mod judicios a pedepselor aplicate (fără a putea fi primite sub aceste aspecte motivele de apel ale Parchetului), cu orientarea însă către o pedeapsă rezultantă finală de aplicat, cu evidenţă, în formula modalităţii de executare, cu detenţie efectivă.

III.Cu privire la inculpatul K. s-a solicitat, de asemenea, admiterea apelului aşa cum a fost formulat, desfiinţarea hotărârii atacate, rejudecarea cauzei şi pe fond, achitarea pentru faptele de care este acuzat. În cazul în care se va trece peste solicitările de achitare formulate în cauză, a solicitat să se aibă în vedere acordarea unei eficienţe sporite cauzelor atenuante şi personale, redozarea în mod judicios a pedepselor aplicate şi orientarea către o pedeapsă aplicată sub aspectul modalităţii de executare cu suspendarea executării acesteia. A considerat că scopul pedepsei poate fi atins şi în această formă a suspendării executării pedepsei aplicate. În ceea ce priveşte latura civilă, s-a solicitat respingerea despăgubirilor civile solicitate.

Singurul element invocat în plus faţă de situaţia apelantului B., fiul său, este o împrejurare de circumstanţiere, că apelantul inculpat K. este grav bolnav, fiind depuse la dosar acte medicale în acest sens, acesta urmând să fie supus unei intervenţii chirurgicale pe cord la Târgu Mureş.

Vinovăţia sa a fost însă probată de amplul material probator administrat în cauză, astfel cum a fost deja analizat, inclusiv în cadrul rubricii alocate inculpatului B. fiind analizată tangenţial şi situaţia acestui apelant (de altfel considerentele valide pentru inculpatul B. sunt general incidente faţă de mai toţi inculpaţii apelanţi în cauză).

În esenţă, inculpaţii K. şi N. au aderat la asocierea infracţională urmare a relaţiei de rudenie cu inculpaţii B. şi H. (tată-fiu) şi a rolului extrem de important jucat de ultimii doi inculpaţi în cadrul asocierii infracţionale. Pe cale de consecinţă, au participat la demersurile frauduloase efectuate în vederea terenurilor situate în Municipiul Iaşi pe strada x, nr. 3A, respectiv pe strada x, nr. 2, strada x, nr. 3 de către asocierea infracţională.

Argumentele juridice pe larg expuse anterior reclamă ca, procesual, în prealabil, instanţa de apel, în baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., să schimbe încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului K., prin rechizitoriul nr. x/2009 din 10 decembrie 2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi după cum urmează:

- din infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni (aderare) prev. de art. 323 alin. (2) C. pen. 1969 cu referire la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969 în infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.

- din infracţiunea de tentativă la infracţiunea de înşelăciune, în formă continuată, prev. de art. 20 C. pen. 1969 raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 în infracţiunea de tentativă la infracţiunea de înşelăciune, în formă continuată, prev. de art. 32 alin. (1) noul C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (trei acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen. (în privinţa faptei descrisă la pct. V act de sesizare), ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) noul C. pen. cu respingerea, ca nefondate, a cererilor de schimbare a încadrării juridice contrare - În cazul inculpatului K., Parchetul a susţinut, de asemenea, cererea de schimbare a încadrării juridice. A solicitat o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, iar în cazul infracţiunii de participaţie improprie la abuz în serviciu, a solicitat condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 4 ani închisoare. A apreciat că pedeapsa rezultantă trebuie să fie executată în regim de detenţie, considerând că nu se poate ignora insistenţa cu care inculpatul a formulat acţiunile şi diferite procuri care au fost folosite în faţa instanţelor civile pentru terenul din Iaşi, strada x 3A, acţiuni şi procuri semnate personal de către acesta.

Argumente însă de natură strict juridică impun ca, în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. b) teza a I-a C. proc. pen. să se dispună achitarea inculpatului K. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la înşelăciune, în formă continuată, prev. de art. 32 alin. (1) noul C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (trei acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen. (în privinţa faptei descrisă la pct. V act de sesizare).

În schimb, în baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., urmează a condamna inculpatul K. cetăţean român, fără antecedente penale, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) noul C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen., pedeapsa urmând a fi executată în regim de detenţie, neputându-se ignora insistenţa cu care inculpatul a formulat acţiunile şi diferite procuri care au fost folosite în faţa instanţelor civile şi integrarea sa deplină în cadrul grupului infracţional.

În baza art. 67 alin. (2) noul C. pen., aplică inculpatului K. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pe o durată de 1 (un) an.

În baza art. 65 alin. (1) noul C. pen., aplică inculpatului K. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat).

IV. Cu privire la inculpata L.:

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei L. după cum urmează:

- din infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni (aderare) prev. de art. 323 alin. (2) C. pen. 1969 cu referire la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969 în infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.

- din infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969 în infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.

- din infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. 1969 în infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a III-a C. proc. pen., dispune încetarea procesului penal faţă de inculpata L. pentru toate infracţiunile menţionate anterior, ca urmare a decesului inculpatei.

V. Cu privire la inculpatul N. s-a solicitat admiterea apelului având în vedere motivele de apel expuse pe larg. A solicitat să se constate faptul că sentinţa atacată este nefondată, instanţa de fond nefăcând o justă şi temeinică apreciere a materialului probatoriu dedus judecăţii şi, de asemenea, nefăcând aplicarea principiului "in dubio pro reo".

Astfel, în ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune, a solicitat să se constate că instanţa de fond s-a raportat numai la argumentele expuse în cuprinsul rechizitoriului şi oarecum în cuprinsul cercetării judecătoreşti, doar la argumentele care erau apte să susţină o soluţie de condamnare, înlăturând fără nicio motivaţie elementele care susţineau veridicitatea acţiunilor în justiţie şi a demersurilor efectuate de către inculpat prin reprezentant. În acest sens, a arătat că, în considerentele sentinţei pronunţate în cauză, nu se menţionează de către judecătorul fondului de ce înţelege să înlăture o serie de mijloace probatorii care erau apte să susţină nevinovăţia inculpatului N., respectiv declaraţiile martorilor VV. sau ZZ., declaraţii ce vizau terenul situat în Iaşi, strada x şi atestau faptul că rudele numitului Z. au deţinut teren în acea zonă şi că autorul lor ar fi vândut terenul către N., aspect confirmat şi de martorul ZZ.. De asemenea, nu se menţionează de ce judecătorul fondului a înţeles să înlăture adresele emise de Arhivele Statului, care dovedeau atât faptul că persoanele ce aveau calitatea de vânzător în actele sub semnătură privată existau la momentul încheierii acelor acte, cât mai ales faptul că acestea aveau calitatea de proprietar al terenurilor în zonele în care au fost efectuate vânzările. Totodată, instanţa de fond a omis să precizeze de ce înlătură din probatoriu adresa emisă de Arhivele Statului referitoare la numitul MMMM., care deţinea teren în anii '50, '60 în Iaşi, în strada x/Fraţilor.

A considerat că instanţa de fond a făcut o apreciere greşită a principiului "in dubio preo reo". În opinia apărării, s-a plecat de la premisa de vinovăţie, în mod total eronat şi astfel cum deja a arătat, cu încălcarea principiului "in dubio preo reo", practic instanţa de fond ulterior înţelegând doar să-şi motiveze soluţia de condamnare. De altfel, condamnarea inculpatului N. se bazează şi pe o serie de prezumţii, care nu sunt nici legale şi nici obiective, ci doar subiective, sub acest aspect făcând referire la faptul că instanţa de fond înţelege să constate că o serie de persoane ce au avut iniţial calitatea de suspect sau inculpat în dosar, au primit soluţii de renunţare la urmărirea penală, pe care acestea nu le-au contestat. Aşadar, concluzionează instanţa de fond că, necontestând aceste măsuri, persoanele respective şi-au recunoscut vinovăţia, ceea ce este fals, în opinia apărării, având în vedere că se solicită şi se condamnă o persoană doar pe baza unei poziţii subiective a unor terţe persoane care nu aveau calitate directă în acest dosar penal, soluţie cu care, în mod evident, apărarea nu poate fi de acord, întrucât fiecare persoană are temeiurile sale pentru a-şi manifesta într-un mod sau altul poziţia procesuală faţă de o soluţie.

A solicitat să se constate că, în ceea ce priveşte existenţa infracţiunii de înşelăciune, nu s-a efectuat vreo expertiză şi s-a pronunţat vreo soluţie, care să ateste dacă zdelcile despre care s-a făcut vorbire existau sau nu în fapt şi dacă elementele lor erau apte să prezinte o serie de aspecte, care să ateste faptul că ar exista măcar un început de fals. Practic, înscrisul care stă la baza infracţiunii de înşelăciune nu este expertizat, inculpatul N. fiind condamnat doar pe prezumţia că acesta ar fi fals. De asemenea, a considerat că această modalitate de a soluţiona o cauză nu este una temeinică, solicitând, aşadar, achitarea.

Cu privire la săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat, de asemenea, a solicitat să se constate că sentinţa pronunţată este una care necesită o serie de discuţii şi, de asemenea, nu este fondată, întrucât instanţa de fond s-a mărginit să constate faptul că între părţi există o serie de raporturi de rudenie, asimilând aceste raporturi de rudenie elementelor materiale ale infracţiunii de aderare la un grup criminal organizat, chestiune cu care apărarea nu poate fi de acord. Practic, inculpatul N., din toată această construcţie juridică cunoaşte personal doar pe fiul său - inculpatul H., precum şi pe inculpatul G., astfel încât acesta nu a avut nicio altă legătură cu ceilalţi membri ai grupului, instanţa de fond omiţând să menţioneze în ce au constat raporturile inculpatului N. cu ceilalţi membri ai presupusului grup infracţional organizat.

În opinia apărării, această modalitate de a aprecia un material probatoriu este vădit prejudiciantă pentru apelant inculpat N., întrucât se pronunţă o soluţie de condamnare fără a avea o bază faptică.

Având în vedere considerentele anterior expuse, a solicitat să se constate că vinovăţia inculpatului N. nu este dovedită, că nu s-a făcut aplicarea principiului in dubio pro reo şi că se pronunţă o soluţie de condamnare doar pe o serie de prezumţii, astfel încât soluţia care se impune în cauză ar fi cea de achitare.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că vinovăţia sa a fost însă probată de amplul material probator administrat, astfel cum a fost deja analizat.

După cum s-a subliniat expres, în plan concret, inculpaţii K. şi N. au aderat la asocierea infracţională urmare a relaţiei de rudenie cu inculpaţii B. şi H. (tată-fiu) şi a rolului extrem de important jucat de ultimii doi inculpaţi în cadrul asocierii infracţionale. Pe cale de consecinţă, au participat la demersurile frauduloase efectuate în vederea obţinerii terenurilor situate în Municipiul Iaşi pe strada x, nr. 3A, respectiv pe strada x, nr. 2, strada x, nr. 3 de către asocierea infracţională.

În aceste condiţii, prealabil, în baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., pentru motivele deja arătate, instanţa de apel schimbă încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului N. prin rechizitoriul nr. x/2009 din 10 decembrie 2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi, după cum urmează:

- din infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni (aderare) prev. de art. 323 alin. (2) C. pen. 1969 cu referire la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969 în infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) noul C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen., şi

- din infracţiunea de înşelăciune, în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 în infracţiunea de înşelăciune, în formă continuată, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (patru acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen. (în privinţa faptelor descrise la pct. II, III şi IV act de sesizare cu respingerea, ca nefondate, a cererilor de schimbare a încadrării juridice contrare - În cazul inculpatului N. Parchetul susţine, de asemenea, în aceeaşi formulă juridică,cererea de schimbare de încadrare juridică. A apreciat că legea mai favorabilă este legea veche din perspectiva regulilor concursului de infracţiuni şi ţinând cont că legea prevede pedepse mari pentru cele două infracţiuni reţinute în sarcina acestui inculpat. Pentru infracţiunea de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, a solicitat o pedeapsă de 6 ani închisoare, neputând fi ignorat rolul inculpatului în formularea a numeroase cereri adresate instanţelor, pe care le-a şi semnat personal şi care au servit scopului asocierii în funcţie de împrejurări. De asemenea, o pedeapsă de cel puţin 6 ani închisoare a solicitat şi pentru infracţiunea de participaţie improprie la abuz în serviciu, urmând ca pedeapsa rezultantă să fie executată în regim de detenţie.

Pentru argumentele juridice deja expuse, în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. b) teza a I-a C. proc. pen. se va dispune achitarea inculpatului N. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, în formă continuată prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (patru acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen. (în privinţa faptelor descrise la pct. II, III şi IV act de sesizare).

Însă, în baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., condamnă pe inculpatul N. cetăţean român, fără antecedente penale, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) noul C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen., pedeapsa urmând a fi executată în regim de detenţie, pentru argumente similare invocate în cazul inculpatului K., anterior examinat.

În baza art. 67 alin. (2) noul C. pen., aplică inculpatului N. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pe o durată de 1 (un) an.

În baza art. 65 alin. (1) noul C. pen., aplică inculpatului N. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat).

VI. Cu privire la inculpatul H., tratând în acest capitol apărările pe fondul cauzei (aspectele de pretinsă nelegalitate ale sentinţei atacate fiind examinate în cadrul unui fragment distinct), este de reţinut că s-a solicitat să se constate că desfăşurarea procesului penal, cel puţin în faza finală la Curtea de Apel Iaşi, a avut doar rolul de a concluziona faptul că inculpatul H. este vinovat, dincolo de orice dubiu, de săvârşirea faptelor de care este acuzat, instanţa omiţând să observe că în cauză există o serie de mijloace probatorii care atestă contrariul.

Cu privire la infracţiunea de înşelăciune, a considerat că nu este admisibilă propunerea şi condamnarea pentru o asemenea infracţiune, întrucât s-a ajuns la concluzia că o instanţă nu poate constitui subiect pasiv al infracţiunii de înşelăciune, printr-o activitate de inducere în eroare.

Cu referire la actele materiale pentru care a fost inculpat şi condamnat, cu referire la actul material privind terenul E., a considerat că soluţia pronunţată este una vădit nefondată, neexistând niciun element material al infracţiunii de înşelăciune. A solicitat să se constate faptul că, în cauză, demersurile cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate s-au făcut din perioada anilor 1990, iar asupra acestor demersuri inculpatul H. nu a avut nicio influenţă, în cauză fiind audiaţi şi martorii W. şi X., care au arătat că chestiunea referitoare la stabilirea amplasamentului era una deja tranşată din anul 1998, astfel încât, în opinia apărării, faptul că în cursul anului 2005, 2006, inculpatul H. a fost mandatat de către moştenitorii numitului G. să efectueze o serie de demersuri referitoare la redobândirea dreptului de proprietate, nu îi poate fi imputată acestuia. Mai mult, modalitatea de acţiune a inculpatului a vizat o chestiune normală, procedurală, respectiv cea referitoare la introducerea unei acţiuni în instanţă, care să urgenteze şi să oblige Comisia locală de fond funciar Miroslava şi Comisia judeţeană pentru reconstituirea dreptului de proprietate să elibereze un titlu de proprietate pe un amplasament ce deja fusese discutat, iar faptul că după anul 1998 această zonă a dobândit un interes economic, în mod evident, nu îi poate fi imputat.

A susţinut că, în cuprinsul hotărârii atacate nu se arată care sunt elementele care ar trebui să susţină dincolo de orice dubiu faptul că inculpatul H. se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, întrucât acesta nu a făcut altceva decât să efectueze o serie de demersuri permise de lege. A solicitat să se constate că nu se poate discuta despre o culpă a inculpatului în modalitatea de soluţionare a litigiului ce privea reconstituirea dreptului de proprietate. A arătat că se încearcă inculparea sa pe o serie de supoziţii, respectiv pe faptul că acesta ar fi încercat să determine într-un mod sau altul atât o serie de martori să dea declaraţii mincinoase, cât şi instanţele de judecată să pronunţe o soluţie, fără a fi expus în cauză vreun element obiectiv care să ateste acest aspect. Mai mult, chestiunea privind reconstituirea dreptului de proprietate a fost soluţionată de către instanţele de judecată, iar în prezenta cauză se propune ca şi modus operandi faptul că s-ar fi folosit o serie de martori care ar fi depus depoziţii mincinoase, însă se omite a se arăta că hotărârile pronunţate de către Judecătoria şi Tribunalul Iaşi s-au dat fără a fi audiat vreun martor în cauză, aspect de natură a arăta că reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut pe baze legale.

Cu privire la actul material referitor la terenul situat în Iaşi, strada x, de asemenea, instanţa de judecată a trecut peste o serie de probatorii care arătau justeţea acţiunii introduse în faţa Judecătoriei Iaşi, respectiv declaraţia dată de moştenitorul vânzătorilor, VV., care arată faptul că autorul acestuia a deţinut teren în zona Caprelor. Totodată, nu se precizează de ce instanţa de judecată apreciază ca fiind temeinică declaraţia dată de martorul ZZ. în faza de urmărire penală (deşi s-au depus acte care indicau faptul că acesta suferea de o serie de afecţiuni cronice, fiind audiat la câteva ore după ce fusese externat din spital) şi de ce nu ar trebui să se aibă în vedere declaraţia dată de acesta în faţa instanţei de fond, în care martorul arăta justeţea cererii formulate de către N. prin H. cu privire la această suprafaţă de teren. Mai mult, a solicitat să se constate faptul că în cauză nu s-a efectuat o adresă către Romsilva, pentru a se preciza în mod clar, dincolo de orice dubiu, inventarul bunurilor imobile şi dacă acest teren se afla sau nu în proprietatea acesteia, precum şi modalitatea în care era administrat. Mai mult, în expertizele efectuate de expertul S. în cauză acesta a arătat că această proprietate era îngrădită, în opinia acestuia această modalitate de îngrădire prezentând elementele unei uzucapiuni. Aşadar, deşi existau o serie de probe care arătau faptul că inculpatul H. nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de înşelăciune pentru terenul situat în Iaşi, strada x sau care propuneau o serie de dubii cu privire la justeţea acuzaţiilor, instanţa de fond înţelege să pronunţe o soluţie de condamnare fără a explica în clar şi exact de ce înlătură elementele care anulau acuzaţia adusă inculpatului şi de ce se axează doar pe o serie de probe, modalitate care, în opinia apărării, nu poate fi primită.

Cu privire la actul material referitor terenul situat în Iaşi, strada x, se reţine de către instanţă că vinovăţia inculpatului este conturată doar de insistenţa cu care ar fi încercat să influenţeze declaraţiile date de martorele Z. şi RRRRRR., omiţându-se însă să se aibă în vedere faptul că a existat o persoană, MMMM., care a deţinut teren în această zonă în anii '60 şi că respectivul act de vânzare nu a fost niciodată expertizat pentru a se vedea dacă este real sau nu. Astfel, deşi existau o serie de dubii cu privire la justeţea acuzaţiei aduse inculpatului, magistratul fondului încălcând prezumţia de nevinovăţie, pronunţă o soluţie de condamnare şi pentru speţa privind terenul situat în Iaşi, strada x.

Cu privire la terenul situat în Iaşi, strada x, cât şi la terenul situat în Iaşi, strada x, a solicitat să se constate faptul că, din probele administrate în cauză, nu se relevă implicarea inculpatului H. în săvârşirea acestor presupuse infracţiuni. Mai mult, în ceea ce priveşte cazul Spinţi, implicarea inculpatului H. ar fi cea doar referitoare la faptul că acesta ar fi fost coleg cu un martor audiat în cauză, chestiune care, în opinia apărării, nu poate constitui temei al pronunţării unei soluţii de condamnare.

Având în vedere considerentele anterior expuse, a solicitat să se aprecieze că în cauză nu există o certitudine cu privire la săvârşirea de către inculpat a infracţiunii de înşelăciune, acuzaţiile aduse bazându-se doar pe o serie de supoziţii şi prezumţii, la fel cum din perspectiva apărării există o serie de probe care ar atesta faptul că inculpatul este nevinovat pentru săvârşirea acestei infracţiuni, solicitând, aşadar, să se pronunţe o soluţie de achitare.

În ceea ce priveşte infracţiunea de spălare de bani, a solicitat să se constate faptul că acuzaţia adusă inculpatului este nefondată, soluţia de condamnare, de asemenea, fiind una sumar motivată şi netemeinică, raţionamentele instanţei de fond fiind lipsite de orice suport. A arătat că instanţa de judecată a reţinut că în contul inculpatului ar fi intrat o sumă de bani, această sumă de bani fiind folosită imediat la achiziţionarea a două automobile, însă ceea ce omite instanţa de fond să menţioneze este faptul că inculpatul H. era acţionar la S.C. O. S.R.L. şi că această societate comercială deţinea veniturile necesare pentru a fi achiziţionate aceste două automobile. A mai arătat că nu se face nicio referire şi nu s-a făcut nicio verificare a balanţei contabile a S.C. O. S.R.L., pentru a se vedea dacă aceasta avea sau nu disponibil bănesc anterior cumpărării acestor automobile şi de asemenea, nu s-a făcut vreo verificare de către instanţa de fond care să ateste faptul că această societate a mai fost creditată şi anterior, astfel încât, în opinia apărării, s-a ajuns ca operaţiunile circumscrise unor simple relaţii comerciale permise de lege, respectiv creditarea societăţii şi investirea unor sume de bani în automobile, să fie asimilate ca elemente materiale ale infracţiunii de spălare de bani, acest lucru nefiind permis.

Mai mult, dacă considerăm că nu există infracţiunea de înşelăciune, în mod evident, în opinia apărării, nu ar exista nici infracţiunea de spălare de bani, între aceste două infracţiuni existând o legătură de tip cauză - efect.

A solicitat să se constate, sub aspectul manierei de interpretare a probelor, că se trece peste existenţa unor dubii şi se concluzionează în mod pripit cu privire la existenţa unor infracţiuni de spălare de bani în sarcina inculpatului H., instanţa de judecată omiţând să aibă în vedere faptul că sumele de bani ce ar fi fost folosite de către inculpat în operaţiunile pretins a fi de spălare de bani, ar fi putut proveni din alte surse, înfrângându-se astfel principiul penal conform căruia nu pot fi dovedite faptele negative decât prin dovedirea faptelor afirmative contrare.

Concluzionând, a arătat că trebuie să beneficieze de prezumţia de nevinovăţie, iar vinovăţia acestuia trebuie să fie dovedită dincolo de orice dubiu şi nu prin prezumţii şi simple alegaţii ale instanţei de fond.

Cu privire la infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, a considerat că se impune a se pronunţa o soluţie de achitare. S-a pretins că o serie de raporturi de familie ar constitui elementul material al acestei infracţiuni, însă, în opinia apărării, acuzarea şi instanţa de fond ar fi trebuit să arate modalitatea în care a fost constituit grupul infracţional organizat, precum şi data constituirii acestui grup, cu raportare şi la cele afirmate anterior, respectiv la faptul că în ceea ce priveşte terenul din zona E. au existat demersuri încă din anii '90. A considerat că este prejudiciantă pentru apelantul inculpat H. această manieră, întrucât acest grup ar fi trebuit să aibă o structură închegată şi, de asemenea, ar fi trebuit să aibă un lider, fiind necesar ca instanţa de fond să prezinte care sunt aceste persoane, care erau atribuţiile şi prin ce operaţiuni sau acte materiale şi-au exercitat aceste atribuţii, în opinia apărării, descrierea făcută de instanţa de fond conducând doar la ideea că între părţi ar fi existat o relaţie de familie sau prietenie şi nicidecum una de grup infracţional organizat.

Cu privire la infracţiunea de participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de fals intelectual pentru care a fost condamnat, a solicitat, în principal, să se constate că în cauză ar trebui să opereze încetarea procesului penal, intervenind prescripţia răspunderii penale pentru această infracţiune.

În ipoteza în care se va trece peste aceste considerente, a solicitat să se aprecieze că, în cauză, nu s-a făcut dovada modalităţii prin care a fost influenţat notarul public, instanţa axându-se pe o serie de prezumţii că s-ar fi încercat influenţarea notarului public, prezumţii care însă, în opinia apărării, nu pot constitui fundament al unei soluţii de condamnare.

Faţă de aceste considerente, a solicitat să se pronunţe o soluţie de achitare.

Motivele de apel grefate pe aspecte de temeinicie din partea inculpatului H. nu diferă substanţial de cele ale inculpatului N., însă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine şi de această dată că probatoriul administrat în cauză a demonstrat că, după cum s-a explicitat în cadrul reţinerilor în fapt în ceea ce priveşte ceilalţi inculpaţi, în ideea unei îmbogăţi facile, în cursul anului 2006, inculpaţii B. şi H. s-au asociat cu inculpaţii D. şi I. pentru a obţine, pe bază de documente false şi/sau declaraţii mincinoase, terenuri cu valoare de piaţă ridicată (activitate infracţională în care şi-au implicat şi taţii, pe numele cărora membrii asocierii au încercat să obţină patru imobile în municipiul Iaşi, situate pe strada x, nr. 2, str. x, str. x, str. x), rolul lor în cadrul grupării fiind acela de întocmire a documentelor false şi de racolare a persoanelor ce urmau să solicite recunoaşterea dreptului de proprietate asupra imobilelor în cauză ori să dea declaraţii notariale/judiciare false/mincinoase.

Rolul inculpaţilor B., H. şi D. în cadrul asocierii infracţionale (de iniţiatori - lideri), implicarea în întocmirea documentelor false şi obţinerea declaraţiilor mincinoase, în baza cărora gruparea a obţinut sau a încercat să obţină în proprietate imobile situate în municipiul IAŞI [strada Caprelor numărul 2, teren în suprafaţă de 6.272 mp, aflat în domeniul public al statului şi administrarea Regiei Naţionale a Pădurilor (Romsilva) - Direcţia Silvică Iaşi; strada x, teren în suprafaţă de 3.212 mp, aflat în domeniul privat al U.A.T. Iaşi; strada x nr. 3, teren în suprafaţă de 1.788 mp, aflat în domeniul privat al U.A.T. Iaşi; strada x, nr. 3A, teren în suprafaţă de 720 mp, aflată în domeniul privat al U.A.T. Iaşi; strada x numărul 86A, teren în suprafaţă de 539,896 mp, aflat în domeniul public al statului şi administrarea Regiei Naţionale a Pădurilor (Romsilva) - Direcţia Silvică Iaşi] şi U.A.T. Miroslava (extravilanul localităţii Miroslava (IS) - zona E., teren în suprafaţă de 20.000 mp, aflat în domeniul privat al U.A.T. Miroslava), rezultă, dincolo de orice dubiu, din amplul material probator administrat, astfel cum deja a fost analizat.

Suplimentar aspectelor deja prezentate la momentul reţinerii situaţiei juridice specifică fiecărui inculpat, care conturează în mod indubitabil vinovăţia şi a inculpatului H., specificăm:

- întreg probatoriul administrat dovedeşte că inculpaţii H. şi B. o cunoşteau pe inculpata I., precum şi implicarea activă a sa, împreună cu inculpatul D., în procedurile privind dobândirea în mod fraudulos a dreptului de proprietate asupra unor suprafeţe de teren situate în municipiul IAŞI şi în administrativul U.A.T. Miroslava; este atestată prezenţa celor patru inculpaţi la suprafeţele de teren, în legătură cu care s-a reţinut activitatea infracţională;

- inculpata J. a indicat, în mod expres, că a fost contactată pentru a depune mărturie în faţa notarului public/instanţelor de judecată de către inculpaţii B. şi H., infirmând aserţiunile inculpatului H. referitor la faptul că numele acesteia i-a fost comunicat, pentru a fi audiată în calitate de martor, de către N.; martora a devoalat activitatea infracţională a inculpaţilor B. şi H., şi a confirmat prezenţa personală a inculpaţilor la procedurile judiciare derulate în faţa instanţelor de judecată;

- nu prezintă relevanţă, din punctul de vedere al existenţei infracţiunilor, împrejurarea că martorul KK. a indicat că a dat declaraţia notarială în aceeaşi împrejurare cu inculpata VVVVVVV., deşi declaraţiile sunt din 13 ianuarie 2016 şi 16 ianuarie 2016, cât timp ambele persoane au făcut referire expresă la prezenţa inculpaţilor I., H. şi B.;

- inculpatul B. susţine că la momentul achiziţiei terenului din strada x îl cunoştea pe inculpatul H. doar din vedere, întâlnindu-se ocazional, în timp ce inculpatul H. a declarat că se cunosc din anul 2000, de când i-a închiriat inculpatului B. un imobil pe strada x, din municipiul Iaşi;

- inculpatul H. a arătat că membrii familiei B. nu au avansat nicio sumă de bani pentru derularea procesului civil, în timp ce inculpatul A. afirmă că o parte din cheltuielile judiciare au fost suportate de familia sa;

- inculpatul H. nu face referire la faptul că ar fi urmat să fie plătită suma de 5.000 EURO cu titlu de onorariu de succes şi nici cu privire la faptul că ar fi discutat existenţa şi cuantumul onorariului cu LLL., indicând că aceasta a achiesat doar la plata unui onorariu fix în cuantum de 5.000 EURO;

- inculpatul H. a susţinut că nu a fost implicat în nicio modalitate în operaţiunile de înstrăinare a terenului din zona E., în timp ce inculpatul D. a susţinut că inculpatul H. i-a propus suprafaţa de 3.000 m.p din terenul dobândit, în contul onorariului de succes, urmând a mai fi achitată o diferenţă de 6.000 EURO.

- nici A. şi nici H. nu fac referire la existenţa onorariului de succes care se impunea a fi plătit inculpatului D.. Totodată, A. nu arată că ar fi discutat cu H. despre transferului suprafeţei de 3.000 mp, în contul onorariului de succes şi a sumei de 6.000 EURO.

- martorul MM. a indicat că inculpatul D. l-a însoţit pe inculpatul H. la efectuarea măsurătorilor în teren a suprafeţei situată în extravilanul U.A.T. Miroslava, aspect confirmat de însuşi inculpatul D.;

- inculpatul H. nu vorbeşte despre vreo modalitate de remunerare stabilită cu JJJ. pentru activitatea desfăşurată (astfel cum a susţinut inculpatul A.), indicând că a avansat onorariul pentru plata apărătorului ales, sumă pe care a recuperat-o din cheltuielile judiciare la plata cărora a fost obligată Primăria Miroslava.

- inculpatul H. s-a implicat în operaţiunile de "vânzare" ale suprafeţei de teren din extravilanul comunei Miroslava, astfel cum reiese din conţinutul convorbirilor telefonice, interceptate autorizat;

- prin actul de sesizare a instanţei nu s-a imputat inculpatului H. obţinerea unor sume de bani cu titlu de împrumut de la EE., împreună cu inculpatul D.. Inculpaţii B. şi H. au obţinut, împreună, sume de bani de la martorul EE., garantând cu suprafaţa de 7.000 mp de teren situată în extravilanul comunei Miroslava (zona E.), respectiv cu o parte din suprafaţa de teren de 4.705,12 mp situată pe strada x, nr. 2, ambele suprafeţe de teren fiind dobândite în mod fraudulos de membrii asocierii infracţionale;

- inculpatul H. a justificat faptul că nu a apelat la D. pentru a îi acorda asistenţă juridică tatălui său cu privire la terenurile din strada x şi strada x, prin faptul că este posibil să fi fost aglomerat, apelând la inculpatul R.; cu toate acestea, din actele dosarului, reiese că între momentul introducerii acţiunilor de R. cu privire la cele două terenuri (29 septembrie 2006, respectiv 10 octombrie 2006), inculpatul D. a introdus acţiunea privind terenul situat în strada x, nr. 2, care a făcut obiectul dosarului civil nr. x/2006 al Judecătoriei Iaşi (2 octombrie 2006);

- martorul YY. a arătat că a fost contactat, pentru a întocmi documentaţia cadastrală, în legătură cu terenul din strada x, de inculpaţii B. şi H., infirmând susţinerile acestuia din urmă că ar fi făcut singur o astfel de solicitare;

- deşi afirmă că nu a fost implicat în procedurile de vânzare de către tatăl său a terenului din strada x, inculpatul H. susţine că l-a însoţit pe tatăl său la notariat şi că lui i s-ar fi dat banii de inculpatul B., bani predaţi ulterior lui N.; cu toate acestea, nu ştie ce s-a întâmplat cu banii, o astfel de informaţie nefiind de altfel posibil a fi deţinută de inculpat, cât timp preţul stipulat în contractul de vânzare-cumpărare nu a fost plătit în realitate;

- martorul T. a indicat, în mod expres, faptul că îi cunoaşte pe inculpaţii H., B. şi D., detaliind condiţiile în care i-a cunoscut şi modalitatea în care au interacţionat (cu referire la terenul din strada x, fapta descrisă la punctul V din actul de sesizare a instanţei).

În aceste condiţii, în chip identic, în baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., instanţa de apel schimbă încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului prin rechizitoriul nr. x/2009 din 10 decembrie 2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi, după cum urmează:

- din infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni (iniţiere) prev. de art. 323 alin. (2) C. pen. 1969 cu referire la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969 în infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) noul C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.

- din infracţiunea de înşelăciune, în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi referire la art. 13 alin. (12) din O.U.G. nr. 43/2002, în infracţiunea de înşelăciune, în formă continuată, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. şi art. 5 alin. (1) noul C. pen.

- din infracţiunile de spălare de bani, în formă continuată, prev. de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu referire la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectual, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. 1969 cu trimitere la art. 289 C. pen. 1969, în infracţiunea de spălare de bani, în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen.

- din infracţiunea de instigare la infracţiunea de mărturie mincinoasă, în formă continuată, prev. de art. 25 C. pen. 1969 raportat la art. 260 alin. (1) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 în infracţiunea de instigare la infracţiunea de mărturie mincinoasă, în formă continuată, prev. de art. 47 noul C. pen. raportat la art. 273 alin. (1) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (două acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) noul C. pen.

cu respingerea, ca nefondate, a cererilor de schimbare a încadrării juridice contrare - (În cazul inculpatul H., s-a solicitat, de asemenea, schimbarea încadrării juridice, cerere formulată de Parchet, din infracţiunea de înşelăciune în infracţiunea de participaţie improprie la abuz în serviciu).

În cazul inculpatului H., Parchetul a solicitat ca pentru infracţiunea de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni să se dispună majorarea pedepsei de la 4 ani închisoare la cel puţin 6 ani închisoare, ţinând cont de faptul că limitele speciale prevăzute de lege pentru această infracţiune sunt de la 3 la 15 ani închisoare, iar inculpatul a fost unul intre cei mai activi membri ai asocierii infracţionale, alături de inculpaţii B., D. şi I.

Apelantul Parchet a solicitat ca, pentru infracţiunea de participaţie improprie la abuz în serviciu în formă continuată, să se aibă în vedere o pedeapsă de cel puţin 8 ani închisoare, în condiţiile în care limitele speciale sunt cuprinse între 5 şi 15 ani închisoare, având în vedere, de asemenea, intensitatea implicării inculpatului în acţiunile având ca scop obţinerea cu uşurinţă de titluri de proprietate asupra unor imobile aparţinând statului, care ulterior să fie vândute contra unor sume mari de bani. A apreciat că din materialul probator administrat în cauză rezultă că inculpatul nu a ţinut cont nici de faptul că prejudiciază statul, nici de faptul că poate prejudicia eventuali dobânditori ulteriori ai respectivelor imobile, printre care şi unele imobile care erau imprescriptibile, insesizabile şi aparţineau domeniului public. A solicitat să se aibă în vedere şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din vechiul C. pen. Pentru infracţiunea de spălare de bani, care include şi disimularea înţelegerii infracţionale cu inculpatul B. într-un contract de vânzare-cumpărare, în acord cu cererea de schimbare a încadrării juridice formulată în cauză, a solicitat, de asemenea, o pedeapsă de cel puţin 8 ani închisoare, limitele speciale fiind între 3 şi 12 ani închisoare, ţinând cont de valoarea imobilului din Iaşi, strada x, de faptul că inculpatul l-a dezmembrat pentru a fi vândut mai uşor, precum şi de situaţia juridică a acestui imobil, care, aşa cum a arătat anterior, făcea parte din domeniul public, fiind inalienabil, imprescriptibil prin lege. A apreciat că pedeapsa rezultantă trebuie executată în regim de detenţie, urmând să se aibă în vedere şi eventuala necesitate a aplicării unui spor de pedeapsă.

Instanţa de apel însă, în prealabil, procedural, în ceea ce priveşte infracţiunea de instigare la mărturie mincinoasă, constată că răspunderea penală pentru această faptă este prescrisă, atât potrivit legii vechi, cât şi potrivit legii noi.

Argumente de natură strict juridică, explicitate, impun ca, în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. b) teza a I-a C. proc. pen. să se dispună achitarea inculpatului H. pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune, în formă continuată, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. şi art. 5 alin. (1) noul C. pen. (în privinţa faptelor descrise la pct. I, II, III, IV şi V act de sesizare).

În schimb, în baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., condamnă pe inculpatul H. cetăţean român, fără antecedente penale, la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) noul C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.

În baza art. 67 alin. (2) noul C. pen., aplică inculpatului H. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pe o durată de 5 (cinci) ani.

În baza art. 65 alin. (1) noul C. pen., aplică inculpatului H. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat).

Rolul inculpaţilor B., H. şi D. în cadrul asocierii infracţionale (de iniţiatori - lideri), implicarea în întocmirea documentelor false şi obţinerea declaraţiilor mincinoase, în baza cărora gruparea a obţinut sau a încercat să obţină în proprietate, imobile situate în municipiul IAŞI [strada Caprelor numărul 2, teren în suprafaţă de 6.272 mp, aflat în domeniul public al statului şi administrarea Regiei Naţionale a Pădurilor (Romsilva) - Direcţia Silvică Iaşi; strada x, teren în suprafaţă de 3.212 mp, aflat în domeniul privat al U.A.T. Iaşi; strada x nr. 3, teren în suprafaţă de 1.788 mp, aflat în domeniul privat al U.A.T. Iaşi; strada x, nr. 3A, teren în suprafaţă de 720 mp, aflată în domeniul privat al U.A.T. IAŞI; strada x numărul 86A, teren în suprafaţă de 539,896 mp, aflat în domeniul public al statului şi administrarea Regiei Naţionale a Pădurilor (Romsilva) - Direcţia Silvică Iaşi] şi U.A.T. Miroslava (extravilanul localităţii Miroslava (IS) - zona E., teren în suprafaţă de 20.000 mp, aflat în domeniul privat al U.A.T. Miroslava), rezultă, dincolo de orice dubiu, din amplul material probator administrat, astfel cum deja a fost analizat.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., condamnă pe inculpatul H. la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare şi pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, forma în vigoare de la data de 1 februarie 2014, cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (două acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen. (în privinţa faptelor descrise la pct. II şi III act de sesizare).

Inculpatul H. a folosit în activitatea sa infracţională o societate comercială pe care o controla în drept şi în fapt (S.C. O. S.R.L. IAŞI), societatea dobândind, la rândul ei, calitatea de inculpat în ceea ce priveşte infracţiunea de spălare de bani.

H., în calitate de administrator al O. S.R.L. Iaşi, după intrarea în contul bancar al societăţii a sumei de 61.400 Euro, plătită de PP., sumă care provenea din vânzarea unei părţi a suprafeţei de teren situată pe str. x, teren dobândit prin manopere frauduloase (fapta descrisă la pct. III act de sesizare), a săvârşit acte de dispoziţie asupra acesteia.

Suma de bani a fost folosită pentru achiziţionarea a două autoturisme marca P. [suma de 36.400 EURO (conform chitanţelor din 12 octombrie 2007, 15 octombrie 2007, 16 octombrie 2007 şi 17 octombrie 2007, în valoare de 9.100 EURO fiecare) pentru plata autoturismului marca P., cu număr de înmatriculare x, achiziţionat de la QQQQ. Germania (conform contractului şi facturii nr. x din 17 octombrie 2007), autoturism pe care l-a dat spre folosinţă inculpatului B., în fapt proprietar real al autovehiculului; suma de 25.000 EURO (conform chitanţelor din 13 octombrie 2007 - 5.630 EURO, 18 octombrie 2007 - 9.470 EURO şi 19 octombrie 2007, în valoare de 9.900 EURO) pentru plata autoturismului marca P., cu număr de înmatriculare x, achiziţionat de la QQQQ. Germania (conform contractului şi facturii nr. x din 17 octombrie 2007), autoturism pe care l-a dat spre folosinţă inculpatului D., în fapt proprietar real al autovehiculului].

Deşi inculpatul H. a încercat a acredita ideea că sursa achiziţiei o reprezentau creditări anterioare ale societăţii, bani care îi fuseseră restituiţi, susţinerea nu poate fi primită. Virarea sume de 61.400 EURO în conturile societăţii s-a făcut la 2 (două) zile - 7 octombrie 2007, respectiv 3 (trei) zile - 8 octombrie 2007, de la încasarea sumei de 372.290 RON (în echivalent 110.000 EURO) de la numitul PP., urmare a încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr. x din 5 octombrie 2007, prin care a fost înstrăinată de membrii asocierii infracţionale suprafaţa de 1.577 mp din terenul situat în municipiul Iaşi, str. x, dobândit în mod fraudulos în baza Sentinţei civile nr. 3932 din 13 aprilie 2007 pronunţată de Judecătoria Iaşi.

Situaţia indicată şi detaliată de către prima instanţă probează faptul că inculpatul H. a acţionat în interes propriu, tatăl său, inculpatul N., nefiind beneficiarul real al niciuneia dintre suprafeţele de teren urmărite de membrii asocierii infracţionale, prin invocarea sa ca şi cumpărător (faptele descrise la pct. II - IV act de sesizare). În al doilea rând, dovedeşte că actul de vânzare-cumpărare încheiat în privinţa terenului din strada x (fapta descrisă la pct. III act de sesizare) este un act real (fiind încheiat cu persoane din afara asocierii infracţionale sau necontrolate de aceasta), preţul fiind plătit (dovada fiind folosirea sumei de bani achitată de cumpărător).

În cazul contractelor de vânzare-cumpărare autentificate prin încheierile nr. x din 13 august 2009 [fapta descrisă la pct. I act de sesizare, contract încheiat între inculpatul A., în calitate de vânzător, şi B. şi C. (persoană interpusă de inculpatul D.), în calitate de cumpărători], respectiv nr. 2564 din 29 mai 2008 [fapta descrisă la pct. II act sesizare, contract încheiat între H., în calitate de vânzător (aparent în calitate de procurist al tatălui său N.) şi inculpatul B., în calitate de cumpărător], nu s-a făcut nicio dovadă a plăţii sumelor de 20.000 EURO, respectiv 690.700 RON (în privinţa acestei ultime sume, inculpatul B. doar a invocat că ar proveni din operaţiuni de vânzare ale unor apartamente pe raza municipiului Braşov, într-o perioadă anterioară achiziţiei, fără a explica de unde a retras suma respectivă în perioada tranzacţiei - era păstrată în numerar/era depusă la o unitate bancară).

Totodată, nu s-a făcut nicio dovadă a intrării sumelor respective în patrimoniul cumpărătorilor A. şi N., mai ales în condiţiile în care suma presupus a fi plătită acestui inculpat era semnificativă 690.700 RON.

Inculpaţii au transferat dreptul de proprietate asupra imobilelor dobândite în mod fraudulos, doar pentru a ascunde adevărata natură a proprietăţii (adevăraţii proprietari) asupra imobilului în cauză. Ulterior, suprafeţele de teren dobândite au fost folosite de inculpaţii B., H. şi D. pentru a garanta obţinerea unor sume de bani de la EE.

În final, în baza art. 38 alin. (1) teza I noul C. pen. coroborat cu art. 39 alin. (1) lit. b) noul C. pen., aplică inculpatului H. pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare la care se adaugă un spor de 1/3 din cealaltă pedeapsă de 4 ani închisoare respectiv 1 (un) an şi 4 (patru) luni închisoare, în final inculpatul H. urmând să execute pedeapsa de 5 (cinci) ani şi 4 (patru) luni închisoare (sancţiune apreciată de către instanţa de apel ca fiind corespunzătoare întreg ansamblului infracţional săvârşit şi persoanei inculpatului).

În baza art. 45 alin. (1) noul C. pen., aplică inculpatului H. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pe o durată de 5 (cinci) ani, care se va executa în condiţiile prev. de art. 68 alin. (1) lit. c) noul C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) noul C. pen. raportat la art. 45 alin. (1) noul C. pen., aplică inculpatului H. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat), care se va executa în condiţiile prev. de art. 65 alin. (3) noul C. pen.

VII.O situaţie specială funcţionează faţă de inculpatul R.

Rezumativ, apelantul intimat inculpat R. a solicitat, în principal, admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate şi pronunţarea unei soluţii de achitare, în baza dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., raportat la prevederile art. 396 alin. (5) C. proc. pen., cu privire la toate acuzaţiile aduse prin actul de învestire a instanţei.

De asemenea, a solicitat să se ia act de prevederile art. 396 alin. (6) C. proc. pen., cu privire la intervenirea prescripţiei răspunderii penale şi încetarea procesului penal, raportat la dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. şi art. 17 alin. (2) C. proc. pen., coroborat cu art. 155 alin. (4) C. pen. şi art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., pentru toate infracţiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, în condiţiile în care ultimul act material care i se impută acestuia, din perspectiva apărării, ar fi la data de 14 iunie 2007, aceasta fiind ultima dată la care inculpatul R. a luat legătura cu inculpatul H., având în vedere inclusiv declaraţia acestui coinculpat, că inculpatul R. nu îi răspundea la telefon şi nu era de găsit la birou pentru el, având în vedere problemele de ordin pecuniar existente.

Prealabil, ca şi în cazul celorlalţi inculpaţi, instanţa de apel, în baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului R. prin rechizitoriul nr. x/2009 din 10 decembrie 2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi, după cum urmează:

- din infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni (sprijinire) prev. de art. 323 alin. (2) C. pen. 1969 cu referire la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969, în infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) noul C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.

- din infracţiunea de înşelăciune, în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 în infracţiunea de înşelăciune, în formă continuată, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (trei acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen. (în privinţa faptelor descrise la pct. III şi IV act de sesizare) şi

- din infracţiunea de uz de fals, în formă continuată, prev. de art. 291 C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, în infracţiunea de uz de fals, în formă continuată, prev. de art. 323 noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. şi art. 5 alin. (1) noul C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) noul C. pen.

cu respingerea, ca nefondate, a cererilor de schimbare a încadrării juridice contrare.

În ceea ce priveşte răspunderea penală pentru infracţiunea de uz de fals, aceasta este prescrisă indiferent de legea considerată ca fiind mai favorabilă - în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen., dispune încetarea procesului penal faţă de inculpatul R. pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, în formă continuată, prev. de art. 323 noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. şi art. 5 alin. (1) noul C. pen., urmare a faptului că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale, în condiţiile art. 155 alin. (4) noul C. pen. raportat la art. 154 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) noul C. pen.

De asemenea, trimiţând la contexte juridice abordate cu ocazia analizei situaţiei fiecărui inculpat apelant, în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., se impune achitarea inculpatului R. pentru săvârşirea infracţiunii de infracţiunea de înşelăciune, în formă continuată, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (trei acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen. (în privinţa faptelor descrise la pct. III şi IV act de sesizare).

Trecând peste aspectele de analiză a legalităţii sentinţei primei instanţe, în contextul considerentelor largi ale prezentei decizii pe acest palier, rămâne a fi tratată pe fond acuzaţia arătată prin actul de sesizare a instanţei unde s-a susţinut că inculpaţii H., B., D. şi I. s-ar fi asociat, în cursul anului 2006, în scopul obţinerii ilegale a 6 bunuri imobile, că această asociere ar fi fost sprijinită şi de către inculpatul R., care, în calitate de avocat, s-ar fi folosit de înscrisuri şi declaraţii false în cadrul a trei dosare cu ocazia procedurilor desfăşurate în faţa instanţei, de promovare a unor hotărâri care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare în legătură cu cele două terenuri de care face vorbire actul de sesizare al instanţei.

Or, în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii de constituire de grup infracţional organizat, dincolo de aspectul că s-a arătat că, din probele existente la dosarul cauzei, s-a certificat în mod direct şi concret componenţa asocierii infracţionale, faptul că inculpaţii se cunoşteau între ei; aspectul că inculpaţii aveau raporturi de reprezentare sau asistenţă juridică cu apelantul inculpat R. nu echivalează cu atragerea răspunderii penale şi a acestuia din urmă, nu conduce la ideea existenţei unei structuri cu roluri precise în cadrul căreia rolul şi nu simplul aport al inculpatului R., să fie bine definit, cu conştientizarea de către inculpat a existenţei unui lider/lideri al grupului, a unor paliere de organizare şi că era cunoscut şi de către acesta scopul ilicit al asocierii.

În concluzie, în cadrul asocierii dintre cei patru inculpaţi, nu a fost probată apartenenţa efectivă şi a inculpatului R. la acel grup infracţional organizat, contribuţia sa reprezentând o simplă alăturare altor persoane cu care, la un moment dat, s-a intersectat.

De asemenea, sunt de reţinut declaraţiilor date în faţa instanţei de fond şi în cursul urmăririi penale de către martorul QQ., care însă în faţa instanţei de apel a retractat declaraţia dată în faţa instanţei de fond, menţionând că nu este inculpatul cel pe care l-a văzut în perioada 2006 - 2007 în zona terenului situat în strada x, împreună cu coinculpatul Moraru. În acelaşi timp, martora TT., care declarase iniţial, în faţa organului de urmărire penală, că l-ar fi văzut în zona aceluiaşi teren, aproximativ în aceeaşi perioadă, atunci când a fost întrebată personal, în faţa instanţei de apel, despre acest aspect, aceasta nu l-a recunoscut pe apelantul inculpat R.

În ceea ce priveşte relaţia inculpatului R. cu cei patru iniţiatori, este de menţionat faptul că coinculpatul H. era un client mai vechi, iar pe inculpatul D. (aşa cum a şi declarat atât inculpatul R., cât şi coinculpatul Moraru în faţa Înaltei Curţi), îl cunoştea din perioada anilor 2010 - 2011, fiind colegi de Barou, însă nu se afla nici măcar într-o relaţie de amiciţie cu acesta, mai ales în perioada în care se presupune că s-ar fi comis faptele.

În consecinţă, cu trimitere la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. urmează a se dispune achitarea inculpatului R. pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) noul C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.

VIII. În ceea ce priveşte situaţia apelantului intimat inculpat D., este de învederat că se vor face referiri de către instanţa de apel îndeosebi raportat la aspecte legate de netemeinicia hotărârii atacate (aspectele de pretinsă nelegalitate fiind abordate într-un capitol anterior).

În primul rând, inculpatul a arătat că grupul infracţional organizat se constituie în scopul săvârşirii uneia sau mai multor infracţiuni, iar în speţa de faţă singura infracţiune este aceea de înşelăciune. Având în vedere că, în speţă, grupul infracţional organizat a fost constituit doar pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune, fapta respectivă, în modalitatea faptică reţinută, nu constituie infracţiune, ceea ce, în mod evident, afectează şi existenţa infracţiunii de grup infracţional organizat, nefiind îndeplinită una dintre trăsăturile esenţiale ale infracţiunii, respectiv condiţia tipicităţii. Practic, situaţia este similară cu cea avută în vedere la pronunţarea Deciziei nr. 10/2015 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru delegarea unei chestiuni de drept, respectiv situaţia în care infracţiunea care intra în scopul grupului infracţional a fost dezincriminată. Dată fiind această dependenţă dintre infracţiunea ce reprezenta scopul grupului şi grupul propriu-zis, a apreciat că se impune achitarea pentru săvârşirea infracţiunii de grup infracţional organizat, în temeiul dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

De altfel, achitarea pentru această infracţiune se impune şi din perspectiva analizei probelor prin raportare la textele de lege incriminatoare. Deşi nu există o suprapunere totală a condiţiilor de incriminare din legea veche - art. 323 din C. pen. din 1968 şi art. 8 din Legea nr. 39/2003 şi cele din legea nouă - art. 367 C. pen., prin Decizia nr. 12/2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în dezlegarea unei probleme de drept, s-a stabilit că reglementarea veche se regăseşte în cea nouă, însă există anumite distincţii care trebuie avute în vedere în raport de situaţiile concrete. Una dintre aceste diferenţe, care prezintă relevanţă în speţă, în opinia apărării, vizează modul de organizare a pluralităţii constituite: dezvoltare pe verticală în cazul grupului infracţional organizat şi, respectiv, dezvoltare pe orizontală în cazul infracţiunii prevăzute de art. 323 C. pen. de la 1968. A solicitat să se observe faptul că prima instanţă ignoră aceste diferenţe, preluând interpretările din rechizitoriu.

Cu privire la această infracţiune, inculpatului D. i se impută, în esenţă, că în cursul anului 2006 a iniţiat, respectiv constituit împreună cu alţi trei inculpaţi, o asociere infracţională, la care ulterior au aderat şi alţii şi care a fost sprijinită de alţi inculpaţi. A arătat că infracţiunea de grup infracţional organizat are patru modalităţi normative. Se constată din considerentele expuse anterior, că în sarcina inculpatului se reţin iniţial două dintre aceste modalităţi, respectiv iniţiere şi constituire, însă cele două acţiuni au conţinut diferit. Mai mult, există o succesiune în timp, în mod logic întâi ceva se iniţiază şi apoi se constituie.

A mai solicitat să se constate că, la fila x din sentinţă, se menţionează că inculpaţii H. şi B. l-au contactat pe inculpatul D., care "a acceptat să intre în această combinaţie", situaţie din care se deduce că ar fi vorba despre cea de-a treia modalitate normativă, respectiv aderare.

De asemenea, un element esenţial care nu a fost stabilit în cauză este acela al contextului şi împrejurărilor în care ar fi fost iniţiat grupul infracţional organizat. Dubiul este amplificat şi de faptul că în sentinţă se vorbeşte despre două grupări existente în anul 2006, formate din inculpaţii B. şi H., pe de o parte, şi inculpaţii I. şi D., pe de altă parte. În plus, se arată că în vara anului 2006, inculpata I. oferea informaţii inculpaţilor N. şi C. şi abia în toamna anului 2006 i-a raportat şi inculpatului Moraru aspecte care prezintă relevanţă în prezenta cauză, or, dacă grupul infracţional organizat exista din vara anului 2006, cum putea inculpatul M. să iniţieze constituirea grupului în toamna anului 2006?.

Tot în sentinţă, la fila x, se reţine că grupul infracţional organizat poate lua naştere şi tacit, pe baza relaţiilor de rudenie, de prietenie sau de serviciu dintre mai multe persoane, cu aceleaşi preocupări infracţionale, ceea ce, potrivit acuzării, s-a întâmplat şi în prezenta speţă. În opinia apărării, această susţinere nu poate fi primită, întrucât grupul infracţional organizat presupune elemente obiective şi nu deducţii, presupuneri sau supoziţii; de asemenea, probele administrate în cauză nu dovedesc o structură clară de coordonare şi organizare în scopul comiterii infracţiunii de înşelăciune, nu rezultă coeziunea psihică specifică grupului infracţional organizat şi nici existenţa unui plan infracţional, iar în privinţa rolului inculpatului D., instanţa reţine două componente şi anume falsificarea de zdelci, însă acesta nu este trimis în judecată pentru nicio asemenea acţiune, şi respectiv, obţinerea de hotărâri judecătoreşti pe baza actelor false şi a declaraţiilor mincinoase.

A arătat că această din urmă activitate se raportează doar la instanţele de judecată, însă atât în rechizitoriu, cât şi în hotărârea pronunţată de prima instanţă, se menţionează şi inducerea în eroare a membrilor Comisiilor de Fond Funciar şi respectiv, a O.C.P.I. Iaşi. A mai arătat că există dubii şi în privinţa momentului la care a avut loc iniţierea/constituirea grupului, fiind indicate în sentinţă trei variante, respectiv vara anului 2006 (fila x), toamna anului 2006 (fila x), în cursul anului 2006 . De asemenea, punctul terminus al grupului, deşi are relevanţă în ce priveşte prescripţia răspunderii penale, nu este stabilit.

În) concret, activitatea de asistenţă juridică şi reprezentare în baza unor contracte legal încheiate de către avocatul D., pe baza actelor puse la dispoziţie de părţi, despre care acesta nu avea cunoştinţă că ar fi false, nu realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de grup infracţional organizat. De asemenea, inclusiv probele administrate în faţa Înaltei Curţi nu dovedesc existenţa acestei infracţiuni. De altfel, a solicitat să se constate că prin rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală inclusiv a inculpatului D. pentru săvârşirea unor acte materiale intrate în latura obiectivă a infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, pe considerentul că faptele nu există, cu privire la un teren situat în strada x, despre care s-a constatat că a fost dobândit în mod legal.

În ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune, a arătat că în sarcina inculpatului se reţin şapte acte materiale. A învederat că nici în rechizitoriu, nici în situaţia de fapt reţinută în sentinţă şi nici din probe nu rezultă vreun contact al inculpatului D. cu Comisiile de Fond Funciar sau cu O.C.P.I. Iaşi. A susţinut că activitatea imputată inculpatului D. nu constituie infracţiunea de înşelăciune, concluzie ce rezultă din analiza conţinutului constitutiv al acestei infracţiuni, în primul rând din perspectiva obiectului juridic special, în al doilea rând, al subiectului pasiv, iar în al treilea rând, al elementului material al infracţiunii.

Cu privire la greşita condamnare a inculpatului pentru infracţiunea de uz de fals în formă continuată, a arătat că instanţa de fond reţine un număr de 10 acte materiale. A arătat că instanţa de fond a reţinut întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii exclusiv prin caracterul pretins a fi fals al înscrisurilor, fără să stabilească dacă atunci când a folosit respectivele înscrisuri, inculpatul a cunoscut existenţa alterării conţinutului acestora.

În ceea ce priveşte fapta de participaţie improprie la spălare de bani, a arătat că, la fel ca şi în cazul grupului infracţional organizat, şi în acest caz există o relaţie de dependenţă între infracţiunea predicat, respectiv infracţiunea de înşelăciune şi infracţiunea de spălare de bani. Aşadar, dacă nu există infracţiunea de înşelăciune, în mod evident, nu poate exista nici infracţiunea subsecventă.

De asemenea, a solicitat să se constate că, în speţă, nu există scopul legalizării veniturilor ilicite specific infracţiunii de spălare a banilor şi că din probele administrate în cauză nu rezultă întrunirea elementelor constitutive ale acestei infracţiuni, contractul încheiat cu numita C., nefiind un act simulat, ci un act cu titlu oneros, rezultând din anumite mijloace de probă că s-a achitat o parte din contravaloarea terenului, iar în ceea ce priveşte diferenţa de 5.000 Euro, era vorba despre onorariul de succes prevăzut în contractul de asistenţă juridică.

Cu privire la greşita condamnare a inculpatului pentru participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, a solicitat să se constate că notarul public avea anumite responsabilităţi potrivit legii şi trebuia să facă anumite verificări, care, din punctul de vedere al apărării, au fost efectuate de către notar şi nu poate fi vorba despre participaţie improprie la fals intelectual, actul respectiv fiind un act valabil.

A mai arătat că se reţine vinovăţia inculpatului D. pentru participaţie improprie la uz de fals faţă de numita C., prin folosirea acelui contract de vânzare-cumpărare, or, nu există situaţia premisă pentru reţinerea acestei infracţiuni de vreme ce înscrisul pe baza căruia s-a solicitat înscrierea în cartea funciară nu este fals, ci este un înscris valabil.

În ceea ce priveşte reţinerea în sarcina inculpatului a instigării la infracţiunea de mărturie mincinoasă faţă de numitul S., a arătat că este vorba despre acel expert, care a fost audiat şi în faţa Înaltei Curţi şi, de asemenea, a fost audiat atât la urmărire penală, cât şi la instanţa de fond, la rândul său fiind cercetat penal precum mulţi dintre martorii din prezenta cauză, însă acesta a avut puterea să susţină varianta reală, arătând că nu l-a influenţat în niciun fel inculpatul D. în întocmirea raportului de expertiză.

Cu privire la infracţiunea de instigare la mărturie mincinoasă faţă de numiţii T. şi U., a arătat că martorul T. nu a putut fi audiat în faţa instanţei de apel, din motive obiective, însă declaraţiile acestuia, în opinia apărării, nu probează existenţa infracţiunii, iar martora U. a fost audiată la termenul de judecată din 28 septembrie 2018, ocazie cu care a declarat, cum de altfel a arătat şi în declaraţiile anterioare, că numitul M. nu i-a dat niciun sfat în privinţa declaraţiei.

În ceea ce priveşte greşita condamnare a inculpatului pentru infracţiunea de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată faţă de numita L., de asemenea, nu se poate reţine existenţa acestei infracţiuni, de altfel, numita L. a dat declaraţii contradictorii.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă de apel, analizând actele şi lucrările dosarului, inclusiv probele administrate în faza de control judiciar, reţine în concret, în esenţă, următoarele:

- cu privire la terenul situat în extravilanul comunei Miroslava (fapta descrisă la pct. I act de sesizare): inculpatul Moraru are calitatea de avocat specializat în litigii de fond funciar, lucrând anterior în cadrul Primăriei Iaşi şi Prefecturii Iaşi; a coordonat, în perioada 1998 - 2000, secretariatul tehnic al Comisiei de Fond Funciar, iar la Primăria Iaşi a lucrat la Direcţia Urbanism Cadastru şi Amenajarea Teritoriului şi a arătat că, în anul 2006, a fost contactat de inculpatul H. (pe care nu îl cunoscuse anterior), în calitate de procurist al numitei LLL., care dorea reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafaţă de teren deţinută de soţul ei, procedurile fiind însă tergiversate timp de 6 (şase) ani;

în prima întâlnire a preluat actele [printre care - hotărârea de validare emisă de Comisia Judeţeană de Fond Funciar; un referat al Comisei locale Miroslava privind situarea terenului în tarlaua x (referatul nr. x din 12 mai 1999); declaraţiile extrajudiciare şi declaraţii notariale ale unor persoane, fără a cunoaşte în ce condiţii au fost date declaraţiile respective; un act de la Arhivele Naţionale]; la documentaţia prezentată nu era niciun rol agricol a lui BARTIC; la a doua întâlnire, a stabilit un onorariu de 5.000 EURO, pe care i-a primit la încheierea contractului de asistenţă juridică, fiind emisă chitanţă, şi, totodată, un onorariu de succes, reprezentând echivalentul a 5.000 EURO, care urma să îi fie plătit, după obţinerea dreptului de proprietate; la aceste întâlniri, au asistat şi colaboratori de-ai săi; a făcut cerere la Comisia Judeţeană de Fond Funciar pentru înaintarea documentaţiei care a stat la baza validării dreptului de proprietate pentru cele 2 (două) hectare, menţionate în anexa de validare; a dorit, astfel, să se convingă că G. are vocaţie la teren; din actele înaintate de H. a ajuns la concluzia că trebuie urmată procedura la instanţa de judecată, Comisia locală de Fond Funciar refuzând, în mod repetat, punerea în posesie;

în referatul întocmit de Comisia locală Miroslava, în anul 1999, amplasamentul terenului solicitat de G. era menţionat în tarlaua x (la III. S.A., terenuri predate ulterior Comisiei locale de Fond Funciar Miroslava), astfel cum acesta a şi indicat în cererea din 1998 care a stat la baza emiterii referatului, cerere în care G. nu a menţionat şi vecinătăţile terenului; cu toate că exista referatul în discuţie, terenul din tarlaua x a fost atribuit unor alte persoane; legea arată că în situaţia în care nu se poate pune în posesie o suprafaţă de teren validată, persoana îndreptăţită sau cu acordul persoanei validate poate fi pusă în posesie în imediata vecinătate; adresa nr. x/31.01.1995 a CONSILIULUI LOCAL HORLEŞTI a fost anexată la acţiunea depusă; la procesul declanşat în contradictoriu cu COMISIA LOCALĂ DE FOND FUNCIAR şi OFICIUL DE CADASTRU ŞI PUBLICITATE IMOBILIARĂ, la majoritatea termenelor de judecată, a participat şi LLL., inculpatul H. participând la expertize şi venind la cabinetul său; din probele solicitate, nu a fost încuviinţată decât proba cu înscrisuri şi proba cu efectuarea unei expertize topo-cadastrale; expertul desemnat iniţial a efectua expertiza topo-cadastrală, MM., a fost înlocuit, pe parcursul procesului, de către PPP., întrucât primăria a refuzat să pună la dispoziţie documentaţia necesară; a asistat, la solicitarea inculpatului H., doar la măsurătorile în teren efectuate de MM., la care au mai participat primarul, viceprimarul, alte persoane care se ocupau de legile fondului funciar, precum şi o persoană numită OOO. (pe care nu îl văzuse înainte şi cu care nu a discutat personal; era o persoană de 60 de ani, înaltă, căruntă); prezenţa acestuia la Primărie era întâmplătoare şi nu crede că se ştia cu JJJ.;

OOO. se afla la viceprimar în vederea unei audienţe, a auzit discuţia şi a spus că terenul lui G. se află în zona E., el ştiind şi unde; s-au deplasat la teren şi au constatat că este liber; H. a participat la efectuarea măsurătorilor, nu şi B.; B. nu a fost implicat în procedurile judiciare cu privire la această suprafaţă de teren; la expertiza efectuată de PPP., el a redactat obiecţiunile, întrucât expertul nu identificase suprafaţa de teren; a solicitat administrarea probei testimoniale cu persoanele trecute în instanţă, solicitate respinsă de instanţă; nu o cunoaşte şi nu a întâlnit-o niciodată pe inculpata J.; s-a constatat că terenul este liber; toate completele de judecată, învestite în fond şi recurs (acţiunea în obligaţie de a face introdusă de membrii asocierii infracţionale, respectiv acţiunea în constatarea nulităţii absolute introduse de U.A.T.

MIROSLAVA), au considerat că terenul se află pe teritoriul comunei MIROSLAVA; nici nu s-a pus problema, în proces, în fond, că terenul s-ar afla pe teritoriul administrativ al comunei HORLEŞTI, acest aspect fiind invocat abia în recurs; suprafaţa de 2 (două) hectare de teren, obiect al procesului, este diferită de suprafaţa de 5,23 hectare la care face referire adresei PRIMĂRIEI HORLEŞTI, depusă în recurs; în calea de atac, au fost depuse şi toate validările lui BARTIC de pe raza judeţului IAŞI; nu a participat la şedinţele COMISIEI LOCALE DE FOND FUNCIAR şi nici nu a fost la această comisie pentru a susţine vreo cerere de punere în posesie a lui BARTIC sau în vreo altă calitate; s-a prezentat doar cu executorul judecătoresc, în procedura de executare silită, fiind însă daţi afară, sens în care executorul judecătoresc a întocmit proces-verbal; au fost respinse contestaţia în anulare şi revizuirea promovate de unitatea administrativ-teritorială;

COMISIA LOCALĂ DE FOND FUNCIAR a făcut două oferte de punere în posesie a numitei LLL., refuzate însă de aceasta, suprafeţele de teren aparţinând domeniului public; PRIMĂRIA MIROSLAVA a încercat să treacă în domeniul public suprafaţa de teren, cerere respinsă de registrator; nu a fost în niciun fel implicat în procedura de întocmire a documentaţiei, de înscriere în cartea funciară, de intabulare a suprafeţei de teren în discuţie; nu s-a implicat în nicio modalitate în activitatea COMISIEI JUDEŢENE DE FOND FUNCIAR, cu excepţia petiţiei făcute de LLL.; nu a fost implicat în nicio modalitate în cererea de îndreptare a erorii materiale de către COMISIA JUDEŢEANĂ DE FOND FUNCIAR; nu a discutat niciodată cu inculpata I., în legătură cu acest teren.

- cu privire la infracţiunea de spălare de bani, a indicat că la finalizarea procesului, H. i-a spus că nu are să îi dea suma de 5.000 EURO cu titlu de onorariu de succes, dar că îi va da, din terenul dobândit, o suprafaţă de 3.000 m.p., în indiviziune cu B.; actul s-a încheiat prin intermediul lui C., mătuşa soţiei sale, întrucât el avea probleme cu fiscul; terenul era la dispoziţia sa şi urma să ajungă, în final, în proprietatea familiei sale; i-a dat acesteia suma de 6.000 EURO, valoarea terenului fiind însă de 11.000 EURO, diferenţa de 5.000 EURO reprezentând onorariul de succes (în prima declaraţie, din 16 octombrie 2013, inculpatul D. nu face referire la perfectarea unui ante-contract de vânzare-cumpărare; prima referire o face în declaraţia din 18 mai 2016, afirmând că banii au fost daţi de soţia sa numitei C., la perfectarea ante-contractului de vânzare-cumpărare; banii au fost număraţi la notar, în prezenţa acestuia; pentru că o rudă a soţiei era grav bolnavă şi avea nevoie de bani, a amanetat cota indiviză din teren către EE., fiind încheiat şi un antecontract de vânzare-cumpărare, ulterior, fiind perfectat un contract de vânzare-cumpărare pentru suma de 25.000 - 30.000 EURO).

- cu privire la terenul din strada x, nr. 2 (fapta descrisă la pct. II din actul de sesizare): din discuţiile purtate cu H., a aflat că N., tatăl acestuia, este interesat în recuperarea unei suprafeţe de teren; inculpatul H. i-a prezentat o zdelcă, fără a exista dubii cu privire la caracterul original al acesteia, şi declaraţiile extrajudiciare ale unor persoane (în declaraţia din 12 octombrie 2016, face referire la faptul că i s-a prezentat doar declaraţia lui ZZ., vecin al numitul N.); l-a întrebat pe H. dacă tatăl său deţine acel teren, dacă terenul este îngrădit/îngrijit/în posesia tatălui inculpatului, răspunsurile fiind afirmative; a fost stabilit un onorariu de 4.000 RON; i-a solicitat acestuia să îi indice dacă pârâtul trăieşte, adresa pârâtului, numele şi adresele martorilor; faţă de faptul că inculpatul H. a declarat că terenul este deţinut de N. din 1959, a decis promovarea unei acţiuni în uzucapiunea de 30 de ani; inculpatul H. a lăsat, ulterior, lista cu numele şi adresele pârâtului/martorilor, la sediul cabinetului de avocatură; acţiunea a fost depusă de o colaboratoare; el, personal, nu a verificat identitatea pârâtului, în privinţa căruia solicitase şi interogatoriul; nu a avut dubii că pârâtul ar exista sau ar fi decedat, procedura de citare fiind îndeplinită; a prezentat instanţei zdelca în original, neavând niciun dubiu cu privire la caracterul original al acesteia, astfel cum este consemnat şi în practicaua încheierii de şedinţă; a restituit zdelca lui H.

şi nu a mai văzut-o; a solicitat proba cu înscrisuri, cu expertiză topo-cadastrală, cu interogatoriul pârâtului şi proba testimonială cu martorul ZZ., care nu a mai fost audiat, H. spunând că este plecat în Italia; a solicitat audierea numitei J., despre care H. a afirmat că este o prietenă de familie; J. a fost audiată; a fost efectuată o expertiză topo-cadastrală de către expertul S., la care nu a participat, fiind în relaţii proaste cu expertul, la expertiză participând H., care a arătat limitele suprafeţei de teren; a formulat obiecţiuni, întrucât expertiza a dezavantajat partea pe care o reprezenta, respectiv a supraevaluat terenul; acţiunea în uzucapiune a fost câştigată şi terenul intabulat pe numele lui N.; după o perioadă, H. i-a comunicat că a apărut o problemă cu terenul intabulat, în sensul că se suprapune cu o suprafaţă revendicată de Ocolul silvic;

în acest context, a fost prima dată la teren - în 2008 (conform declaraţiei din 16 octombrie 2013), respectiv în vara 2008/toamna 2009 (conform declaraţiei din 12 octombrie 2016); discuţia de la Ocolul Silvic a fost civilizată, la aceasta mai participând H., WWWWWWW. şi un pădurar; terenul a fost vândut lui B. şi CCC., fără a fi însă implicat în procedurile de înstrăinare ale terenului; în contextul revendicării terenului de Direcţia Silvică, a asigurat asistenţă juridică lui N. (la solicitarea lui H.), dar şi lui B., pe care l-a cunoscut în acele împrejurări; a câştigat procesul; nu s-a întâlnit niciodată cu N.

- cu privire la terenul din strada x (fapta descrisă la pct. III din actul de sesizare): inculpatul H. a venit cu o hotărâre judecătorească irevocabilă, prin care tatălui său, inculpatul N., i s-a constituit dreptul de proprietate pentru o suprafaţă de 3.000 mp pe strada x; exista expertiza numitului II. privind individualizarea terenului şi a amplasamentului; l-a recomandat ca şi cadastrist pe YY.; nu a participat la operaţiunea de măsurare, la care s-a constatat că o parte de teren este deţinută de TT.; a decis promovarea unei acţiuni în revendicare; a aflat de la H. că numita BB. a promovat un recurs peste termen împotriva sentinţei civile prin care a fost stabilit dreptul de proprietate cu privire la terenul din strada x; recursul peste termen a fost admis, fiind trimisă spre rejudecarea cauza; a promovat contestaţie în anulare, pe motiv că N. ar fi fost nelegal citat şi nu pentru a urmări ascunderea provenienţei terenului; contestaţia în anulare a fost respinsă; în rejudecarea acţiunii civile cu privire la terenul din strada x, în loc să fie citată BB., a fost citat MMMM., autorul acesteia, decedat însă, pe care l-a indicat ca şi pârât colaboratoarea sa, XXXXXXX.; a solicitat un termen pentru indicarea moştenitorilor, însă la termen s-a prezentat o colaboratoare de-a sa; cauza a fost suspendată şi, ulterior, s-a constatat perimarea; nu a cunoscut despre înstrăinarea suprafeţei de teren către PP.

- cu privire la autovehiculul marca P., cu număr de înmatriculare x, a indicat că: nu a fost implicat în achiziţionarea autovehiculului de S.C. O. S.R.L.; la momentul achiziţiei, maşina era deja înmatriculată în România; în anul 2008, a plătit suma de 75.000 RON, numerar, de faţă fiind soţia sa şi C.; din acel moment, autovehiculul a fost folosit exclusiv de el; între timp, a intrat în vigoare o Ordonanţă de Urgenţă, prin care se restituia o parte a taxei de înmatriculare, astfel încât inculpatul H. nu a mai dorit încheierea contractului de vânzare-cumpărare, întrucât dorea recuperarea sumei de bani plătită cu titlul de taxă de primă înmatriculare; ulterior, contractul nu a mai putut fi întocmit, urmare a existenţei unor datorii la fisc; s-a adresat instanţei de judecată, S.C. O. S.R.L. fiind obligată să îi elibereze chitanţă şi factură pentru suma de 75.000 RON.

- cu privire la terenul din strada x, nr. 3A (fapta descrisă la pct. V din actul de sesizare): a fost contactat de B., în anul 2009, în timp ce se derula procesul cu Direcţia Silvică (în declaraţia din 16 octombrie 2013); în declaraţia din 12 octombrie 2016, a spus că a fost contactat în perioada 2007 - 2008, însă, în declaraţia din 18 mai 2016, a indicat că l-a cunoscut pe B., atunci când au făcut acţiune cei de la Ocolul Silvic (este vorba de acţiunea cu privire la terenul din strada x, nr. 2, neexistând niciun drept invocat de Ocolul Silvic Iaşi cu privire la terenul din str. x);

B. i-a spus că inculpatul K. deţine un teren îngrădit în suprafaţă de 720 mp în strada x, nr. 3A, pe care l-a cumpărat de la CCCCC., şi că ar dori să promoveze o acţiune în uzucapiune; i-a spus că doreşte să vorbească cu inculpatul K. şi să îi fie arătat actul sub semnătură privată; ulterior, B., însoţit de K., i-au arătat o zdelcă; le-a adresat întrebările uzuale, prealabile introducerii unei acţiuni în uzucapiune; prima acţiune introdusă, în care au făcut cerere de intervenţie moştenitorii lui CCCCC., a fost respinsă, urmare a lipsei capacităţii de folosinţă; a fost efectuată o expertiză de S. în acel dosar; nu ştia cine este V., audiat în calitate de martor, în acel dosar; numele martorului i-a fost spus de B.; dosarul a fost gestionat de el; al doilea dosar. a fost gestionat de ZZZZZZ., o colaboratoare a sa; pe parcursul celor doi ani, el a mers la doar 4 (patru) - 5 (cinci) termene şi fără a asista la audierea martorilor;

ZZZZZZ. a stabilit cadru procesual împreună cu inculpatul B.; a semnat însă acţiunea, fiind titular al cabinetului; colega sa fiind în imposibilitate de a participa la termenul de judecată, el a prezentat zdelca, în original, instanţei, instanţa făcând menţiunea pe copie conform cu originalul; zdelca i-a fost adusă de B., căruia i-a şi restituit-o; din eroare, a fost menţionat în încheiere că ar fi prezentat un contract de folosinţă, pe care el nu avea cum să îl prezinte fiind referitor la o parte cu interese contrare; nu a discutat cu martorii din dosar; la sugestia numitei ZZZZZZ., el a sfătuit clienţii să renunţe la acţiune, faţă de concluziile expertizei întocmite de MM.

şi obiecţiunilor la raportul de expertiză, din care reieşea că terenul nu îi aparţinuse niciodată lui CCCCC.; i-a reproşat acest lucru lui B. şi i-a spus că nu mai intră în dosar pentru că a fost indus în eroare; B. i-a spus că el ştie că suprafaţa de teren este a tatălui său; nu i-a sfătuit să renunţe la acţiune, pentru că s-ar fi cerut prezentarea zdelcii în original în vederea efectuării unei expertize grafologice; nu a cunoscut despre existenţa acţiunii introduse de CCC.; H. nu a avut nicio implicare în procurarea de documente cu privire la terenul din strada x.

- cu privire la terenul din strada x, nr. 86A (fapta descrisă la pct. VI din actul de sesizare): în anul 2006, a fost abordat, în instanţă, de inculpata L. şi de fiica acesteia, spunându-i-se că au o problemă cu privire la un teren din strada x, actualmente strada x; la întâlnirea de la cabinet, fiica inculpatei i-a prezentat mai multe înscrisuri, printre care şi o zdelcă, în copie xerox, care nu era lizibilă; a întrebat-o ce reprezintă, fiica răspunzând că este un act prin care părinţii ei au cumpărat, în anii '80, o suprafaţă de teren de 700 mp de la M., în str. x (declaraţia din 16 octombrie 2013);

în declaraţia din 12 octombrie 2016, există elemente de contradicţie majoră cu privire la aceleaşi împrejurări: în discuţia iniţială, fiica inculpatei nu i-a spus de la cine au dobândit părinţii săi suprafaţa de 700 mp de teren şi a menţionat că a fost dobândită şi o casă, nu doar teren; a comunicat cu fiica inculpatei, întrucât L. avea probleme de sănătate; a întrebat dacă terenul este deţinut de la momentul achiziţiei, despre amplasamentul terenului, dacă este împrejmuit, despre vecini, dacă numita L. este cunoscută în zonă ca şi proprietar, răspunsurile fiicei inculpatei fiind afirmative; a solicitat aducerea zdelcii în original; ulterior, a introdus o acţiune în uzucapiune de lungă durată în contradictoriu cu Primăria Iaşi şi Consiliul Local Iaşi, acţiune respinsă, urmare a admiterii excepţiei lipsei capacităţii procesuale de folosinţă; a promovat apoi o acţiune în contradictoriu cu Municipiul Iaşi, prin Primar; nu mai ţine minte dacă adresa din zdelcă are corespondent în adresa din acţiune; la primul termen de judecată, fiica inculpatei i-a reproşat de ce nu foloseşte zdelca şi i-a arătat un înscris despre care i-a spus că este zdelca în original, neavând dubii faţă de aspectul zdelcii, raportat şi la experienţa sa de avocat specializat în litigii funciare, precum şi la calitatea de coordonator al secretariatului tehnic al Comisie Judeţene de Fond Funciar; a depus zdelca în copie la dosarul cauzei, judecătorul nesolicitând confruntarea cu originalul; a solicitat, citarea ca pârât a lui M., raportat la conţinutul înscrisului prezentat de fiica lui L.; a cerut administrarea probei cu înscrisuri, doi martori şi efectuarea unei expertize topo-cadastrale; nu a participat la efectuarea expertizei topo-cadastrale; a cerut, în proces, înlocuirea celor doi martori indicaţi de L., rude cu inculpata, cu U., indicată de fiica lui L.; pe U. a întâlnit-o doar la termenul de judecată, întrebând-o, în contextul diligenţei profesionale, doar dacă a primit citaţie, dacă ştie de ce a fost chemată, dacă a avut vreun litigiu, dacă este rudă cu partea, dacă ştie unde este terenul şi cine îl ţine; nu i-a spus lui U. ce să declare; după depoziţia acesteia, în cuprinsul căreia a indicat că numitul M. este decedat, s-a solicitat judecarea cauzei în contradictoriu cu YYYYY., soţia acestuia;

YYYYY. a indicat că nu are nicio pretenţie cu privire la teren; ulterior, cauza a fost repusă pe rol, constatându-se că pe YYYYY. o cheamă în realitate Y.; faptul că o persoană este înscrisă la rol fiscal nu dovedeşte că persoana respectivă este şi proprietar; procesul a fost câştigat, i-a fost achitat onorariul de succes, pentru care au fost emise factură şi chitanţă; nu a mai discutat cu L. ulterior; cu inculpata I. nu a avut decât relaţii de serviciu; după intrarea sa în avocatură fie a mers în audienţă fie a purtat corespondenţă, în cadru oficial; a reprezentat-o pe fiica inculpatei I., într-un litigiu civil.

După cum s-a menţionat de către instanţa de apel, însă, rolul inculpaţilor B., H. şi D. în cadrul asocierii infracţionale (de iniţiatori - lideri), implicarea în întocmirea documentelor false şi obţinerea declaraţiilor mincinoase, în baza cărora gruparea a obţinut sau a încercat să obţină în proprietate imobile situate în municipiul Iaşi [strada Caprelor numărul 2, teren în suprafaţă de 6.272 mp, aflat în domeniul public al statului şi administrarea Regiei Naţionale a Pădurilor (Romsilva) - Direcţia Silvică Iaşi; strada x, teren în suprafaţă de 3.212 mp, aflat în domeniul privat al U.A.T. Iaşi; strada x nr. 3, teren în suprafaţă de 1.788 mp, aflat în domeniul privat al U.A.T. Iaşi; strada x, nr. 3A, teren în suprafaţă de 720 mp, aflată în domeniul privat al U.A.T. Iaşi; strada x numărul 86A, teren în suprafaţă de 539,896 mp, aflat în domeniul public al statului şi administrarea Regiei Naţionale a Pădurilor (Romsilva) - Direcţia Silvică Iaşi] şi U.A.T. Miroslava (extravilanul localităţii Miroslava (IS) - zona E., teren în suprafaţă de 20.000 mp, aflat în domeniul privat al U.A.T. Miroslava), rezultă, dincolo de orice dubiu, din amplul material probator administrat.

Suplimentar aspectelor deja prezentate, la momentul reţinerii situaţiei de fapt incidentă faţă de fiecare dintre inculpaţi, care conturează în mod indubitabil vinovăţia lor, raportat la situaţia inculpatului D., mai consemnăm:

- întreg probatoriul administrat dovedeşte că inculpaţii H. şi B. o cunoşteau pe inculpata I., precum şi implicarea activă a sa, împreună cu inculpatul D., în procedurile privind dobândirea în mod fraudulos a dreptului de proprietate asupra unor suprafeţe de teren situate în municipiul Iaşi şi în administrativul U.A.T. Miroslava; este atestată prezenţa celor patru inculpaţi la suprafeţele de teren, în legătură cu care s-a reţinut activitatea infracţională;

- inculpatul D. o cunoştea pe inculpata I., în virtutea relaţiilor de serviciu, din perioada în care au activat în cadrul Biroului de Cadastru din cadrul Primăriei Municipiului Iaşi; inculpata I. a fost folosită pentru identificarea suprafeţelor de teren care nu făcuseră obiectul (re)constituirii dreptului de proprietate sau care nu erau revendicate, dar şi pentru falsificarea actelor de proprietate (zdelci) şi obţinerea de declaraţii mincinoase (notariale sau în instanţă) de la persoanele care au acceptat să sprijine asocierea;

- inculpata J. a devoalat activitatea infracţională nu doar a inculpaţilor B. şi H., dar şi a inculpatului D. şi a confirmat prezenţa personală a inculpaţilor la procedurile judiciare derulate în faţa instanţelor de judecată;

- în declaraţiile sale, inculpatul D. a indicat că l-a cunoscut pe inculpatul B. ulterior introducerii, la data de 8 mai 2008, a acţiunii în revendicare imobiliară de către Romsilva R.A. - Direcţia Silvică Iaşi cu privire la terenul din strada x, nr. 2, municipiul Iaşi (dosar nr. x/2008) aserţiune în vădită contradicţie cu restul materialului probator administrat în cauză (spre exemplu, acţiunile cu privire la trenul din municipiul Iaşi, strada x, nr. 3A au fost introduse la datele de 26 martie 2007 - dosar nr. x/2007 Judecătoria Iaşi, respectiv la data de 7 noiembrie 2007 - dosar nr. x/2007 Judecătoria Iaşi);

- este lipsit de relevanţă că inculpaţii D., B. şi H. nu s-au aflat, în acelaşi timp, la sediul cabinetului de avocatură al inculpatului D.; prin actul de sesizare, nu s-a reţinut că inculpaţii s-ar fi întâlnit exclusiv la sediul cabinetului de avocatură, întrunirile comune şi discutarea aspectelor de interes pentru asocierea infracţională fiind posibile în orice altă ocazie şi locaţie;

- nici A. şi nici H. nu fac referire la existenţa onorariului de succes care se impunea a fi plătit inculpatului D.;

- A. a afirmat că a discutat direct cu C. şi B. vânzarea terenului, în condiţiile în care D. a indicat că martora C. a fost o persoană interpusă de el, în condiţiile în care avea probleme de natură fiscală;

- presupunând că afirmaţiile inculpaţilor privind plata sumei de 20.0000 EURO ar fi reale, nu se justifică în niciun fel, de către inculpaţi, raţiunile pentru care inculpatul B. ar fi plătit suma de 2 EURO/mp (14.000 EURO pentru 7.000 mp), în timp ce inculpatul D. ar fi plătit suma de 3,66 EURO/mp, prin intermediul numitei C. (5.000 EURO în contul presupusului onorariu de succes şi diferenţa de 6.000 EURO presupus a fi plătită efectiv pentru suprafaţa de 3.000 mp); în cealaltă variantă (înaintată de inculpaţii A. şi H.), care exclude existenţa onorariului de succes al inculpatului D., s-ar ajunge la un presupus preţ de 2 EURO/m.p. pentru ambii cumpărători; se remarcă oricum că sumele invocate de inculpaţi a fi plătite pe m.p. sunt cu mult sub valoarea reală a suprafeţei de teren în discuţie;

- inculpatul D. nu vorbeşte şi de existenţa unui antecontract de vânzare-cumpărare; A. nu confirmă prezenţa soţiei inculpatului D. la perfectarea antecontractului de vânzare-cumpărare şi nici la faptul că banii s-ar fi numărat în prezenţa notatului public.

- martorul MM. a indicat că inculpatul D. l-a însoţit pe inculpatul H. la efectuarea măsurătorilor în teren a suprafeţei situată în extravilanul U.A.T. Miroslava, aspect confirmat de însuşi inculpatul D.;

- prin actul de sesizare a instanţei, nu s-a imputat inculpatului R. implicarea în activitatea infracţională descrisă la pct. I din actul de sesizare a instanţei, fiind astfel lipsită de relevanţă susţinerea inculpatului D. că nu a discutat vreodată cu inculpatul R. cu privire la terenul din zona E.; este lipsită, de asemenea, de relevanţă susţinerea inculpatului D. că nu a fost implicat în solicitarea adresată Comisiei Judeţene de Fond Funciar Iaşi de îndreptare a erorii materiale din tabelul prin care "GGG. plus 1" fusese validat în anul 2000 şi înscris în Anexa nr. 3, în sensul înscrierii în locul acestuia a defunctului G., cât timp această conduită a fost imputată exclusiv inculpatului H.;

- martorul ZZ. infirmă aserţiunea inculpatului D. că s-a prezentat pentru prima dată la terenul din strada x, nr. 2, în august 2008, indicând că i-a văzut pe inculpaţii B., H. şi D., la teren, în august 2006;

- inculpata J. a indicat că îl cunoaşte pe inculpatul D., despre care ştie că este avocatul inculpaţilor B. şi H. şi care îi însoţea mereu pe aceştia; declaraţiile inculpatei J. coroborate cu ale martorului ZZ. confirmă deplasările inculpatului D. la suprafaţa de teren situată pe strada x, nr. 2;

- inculpatul H. a justificat faptul că nu a apelat la D. pentru a îi acorda asistenţă juridică tatălui său cu privire la terenurile din strada x şi strada x, prin faptul că este posibil să fi fost aglomerat, apelând la inculpatul R.; cu toate acestea, din actele dosarului, reiese că între momentul introducerii acţiunilor de R. cu privire la cele două terenuri (29 septembrie 2006, respectiv 10 octombrie 2006), inculpatul D. a introdus acţiunea privind terenul situat în strada x, nr. 2, care a făcut obiectul dosarului civil nr. x/2006 al Judecătoriei Iaşi (2 octombrie 2006);

- inculpatul D. nu a acordat asistenţă juridică în dosarul nr. x/2006 al Judecătoriei Iaşi în etapa fondului, finalizată cu pronunţarea Sentinţei penale nr. 3932 din 13 aprilie 2007 de către Judecătoria Iaşi (terenul situat în strada x - pct. III act de sesizare), dar a acordat asistenţă juridică în recurs, iar ulterior, urmare a soluţiei de trimitere spre rejudecare, dispusă prin Decizia civilă nr. 1838 din 7 octombrie 2008 pronunţată de Tribunalul Iaşi, a acţionat în sensul perimării acţiunii civile introduse de membrii asocierii infracţionale;

- inculpatul D. a încercat, şi în privinţa dosarului nr. x/2006 Judecătoria Iaşi (rejudecare), să "paseze" responsabilitatea spre colaboratorii săi, ignorând existenţa, la dosarul cauzei, a împuternicirii avocaţiale, care atesta calitatea sa de apărător ales;

- intenţia de tergiversare este denotată şi de faptul că inculpatul D. a lăsat cauza să se perime, deşi în calitate de apărător ales al lui N., trebuia să manifeste diligenţă maximă pentru clarificarea situaţiei juridice a terenului din strada x, în condiţiile în care, pe de o parte, fusese desfiinţată Sentinţa civilă nr. 39332 din 13 aprilie 2007 pronunţată de Judecătoria Iaşi, care a stat la baza dobândirii dreptului de proprietate de către membrii asocierii infracţionale asupra suprafeţei de teren anterior menţionată, iar pe de altă parte, asocierea infracţională înstrăinase deja o parte din suprafaţă de teren în discuţie către PP.;

- împrejurarea că inculpatul D. nu a susţinut prima acţiune civilă cu privire la terenul din strada x, nr. 3A (dosar nr. x/2006 Judecătoria Iaşi) nu exclude participarea acestuia la întocmirea zdelcii falsificate intitulate "Contract de vânzare-cumpărare (donare)", datată 30 noiembrie 1976;

- în dosarul nr. x/2007 Judecătoria Iaşi (a doua acţiune cu privire la terenul din municipiul Iaşi, strada x, nr. 3A), D., care a recunoscut că s-a ocupat personal de dosar, a indicat domiciliul pârâtei CCCCC. la locuinţa unui alt membru al asocierii infracţionale, respectiv a inculpatului N.;

- faptul că dosarul nr. x/2007 Judecătoria Iaşi (a treia acţiune cu privire la terenul din municipiul Iaşi, strada x, nr. 3A) a fost gestionat tot de inculpatul D., iar nu de ZZZZZZ., este probat de faptul că el a semnat acţiunea, a fost prezentat la termene de judecată (este lipsit de relevanţă că nu a fost prezent la toate termenele de judecată) şi tot el a comunicat inculpatului B. că se impune a se renunţa la acţiune. Însuşi inculpatul D. a declarat că i-ar fi spus inculpatului B. că nu mai intră în dosar, ceea ce denotă faptul că el era persoana care se ocupa de procedurile judiciare.

- concluzia că membrii asocierii infracţionale au renunţat la acţiune urmare a solicitării instanţei de prezentare a zdelcii în original, iar nu urmare a depunerii raportului de expertiză topo-cadastrală şi a suplimentului la acesta, se impune prin prisma faptului că renunţarea la judecată nu a intervenit imediat după depunerea acestora, ci ca o consecinţă a solicitărilor repetate ale instanţei de prezentare a zdelcii în original de la termenele din 26 februarie 2009 şi 19 martie 2009;

- este cert că nu a fost prezentată zdelca în original, dacă ar fi adevărate susţinerile inculpatului D. că a mai fost prezentată anterior unei instanţe de judecată, cu prilejul soluţionării dosarului civil nr. x/2007 Judecătoria Iaşi;

- martorul T. a indicat, în mod expres, faptul că îi cunoaşte pe inculpaţii H., B. şi D., detaliind condiţiile în care i-a cunoscut şi modalitatea în care au interacţionat (cu referire la terenul din strada x, fapta descrisă la punctul V din actul de sesizare a instanţei);

- inculpatul D. a cunoscut perfect conţinutul şi stadiul dosarului nr. x/2007 Judecătoria Iaşi (a treia acţiune cu privire la terenul din strada x, nr. 3A, fapta descrisă la pct. V act de sesizare), în condiţiile în care: a redactat acţiunea introductivă de instanţă, răspunsul la întâmpinare şi obiecţiunile la raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de MM.; a fost prezent la termenele de judecată din 13 decembrie 2007, 21 februarie 2008 şi 3 aprilie 2008, iar la termenele de judecată la care nu a fost prezent, a fost asigurată substituirea sa de av. ZZZZZZ.;

- cu privire la fapta imputată la pct. VI din actul de sesizare a instanţei (strada x, nr. 86A), în declaraţia iniţială din faţa instanţei de judecată, inculpatul D. nu menţionează că fiica inculpatei L. i-ar fi spus că părinţii săi au achiziţionat nu doar o suprafaţă de teren, ci şi casa amplasată pe acesta; de asemenea, iniţial, inculpatul D. a arătat că fiica inculpatei L. ar fi indicat că terenul a fost cumpărat de la M., pentru ca, în declaraţiile ulterioare, să revină şi să arate că nu s-a indicat de la început numele vânzătorului;

- de altfel, stabilirea vinovăţiei inculpatului D. de către prima instanţă nu s-a făcut exclusiv în baza declaraţiilor inculpatei L., ci urmare a coroborării acestora cu alte mijloace de probă (adresa nr. x din 13 februarie 2012 a Romsilva R.A; adresa nr. x din 27 ianuarie 2012 a Primăriei Iaşi - Serviciul Urbanism; declaraţiile martorilor Y., M., U., S., DDD.; raportul de expertiză topo-cadastrală întocmit la data de 12 iulie 2007 de expert S., precum şi răspunsul în completarea raportului de expertiză depus de S. la 21 noiembrie 2007);

Instanţa respectivă a reţinut dintre declaraţiile inculpatei L., din cursul urmăririi penale, declaraţia din 16 februarie 2012, care s-a coroborat cu restul materialului probator administrat în cauză. În plus, în faţa instanţei, asistată de apărător ales, inculpata a solicitat judecarea cauzei în procedură abreviată, recunoscând în integralitate faptele, în modalitatea descrisă în actul de sesizare a instanţei. De asemenea, la ambele declaraţii date de inculpată, în cursul urmăririi penale, a asistat apărătorul ales al inculpatului D., care, deşi a avut posibilitatea, nu a adresat întrebări suplimentare, astfel încât nu se poate reţine sub nicio formă o vătămare a dreptului la apărare al inculpatului.

Inculpatul D. a susţinut [legat de drepturile şi obligaţiile (faţă de client) ce îi reveneau în calitate de avocat al celorlalţi inculpaţi în cauzele civile iniţiate şi susţinute de acesta pentru a obţine recunoaşterea dreptului de proprietate asupra imobilelor vizate a fi obţinute ilegal de membrii asocierii infracţionale şi, respectiv, modalitatea în care acestea sunt de natură să îl exonereze de răspunderea penală - cu trimitere evidentă la dispoziţiile art. 37 alin. (6) (actual 39 alin. (3) din Legea nr. 51/1995 (pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat)], că avocatul nu răspunde penal pentru susţinerile făcute oral sau în scris, în forma adecvată şi cu respectarea prevederilor alin. (2) (să respecte solemnitatea şedinţei de judecată, să nu folosească cuvinte sau expresii de natură a aduce atingere autorităţii, demnităţii şi onoarei completului de judecată, procurorului, celorlalţi avocaţi şi părţilor ori reprezentanţilor acestora din proces) în faţa instanţelor de judecată, a organelor de urmărire penală sau a altor organe administrative de jurisdicţie şi numai dacă aceste susţineri sunt în legătură cu apărarea în acea cauză şi sunt necesare stabilirii adevărului.

Însă, din ansamblul probelor administrate, rezultă în mod neechivoc faptul că inculpatul a acţionat cu rea credinţă, în conivenţa cu ceilalţi membri ai asocierii infracţionale. În conformitate cu dispoziţiile art. 139 alin. (1) şi art. 144 alin. (2) şi (3) din Statutul profesiei de avocat (publicat în Monitorul Oficial numărul 45 din 13 ianuarie 2005) (actualmente art. 139 alin. (2) şi (3), inculpatul avea obligaţia de a îşi reprezenta clientul cu diligenţa unui bun profesionist, dar în limitele legii, fiind obligat să se abţină de la asistarea şi sfătuirea conştientă a unui client în activităţi infracţionale, fiind îndreptăţit să se retragă imediat şi să renunţe la asistarea şi reprezentarea clientului, în cazul în care, acţiunile şi scopurile clientului, deşi aparent legale la începutul asistenţei şi/sau reprezentării, se dovedesc pe parcursul acesteia ca fiind infracţionale. De asemenea, avocatul este obligat să se abţină de la asistarea şi sfătuirea conştientă a unui client în activităţi infracţionale. Relevante, sub acelaşi aspect, sunt şi dispoziţiile art. 4.4 ale Deciziei numărul 1486 a Comisiei Permanente a U.N.B.R. (adoptată în şedinţa din 27 octombrie 2007, pentru aplicarea în România a Codului deontologic al avocaţilor din Uniunea Europeană), conform cărora avocatul nu trebuie, în nici un moment, să furnizeze judecătorului, cu bună ştiinţă, o informaţie falsă ori vreo informaţie de natură să îl inducă pe acesta în eroare.

Inculpatul D. a primit, în schimbul serviciilor prestate în calitate de avocat, o parte din terenul obţinut de JJJ. pe administrativul comunei Miroslava, operaţiune interzisă expres de dispoziţiile art. 135 din Statutul profesiei de avocat (actualmente, art. 130), conform cărora este interzis avocatului să îşi fixeze onorariile în baza unui pact de "de quota litis" (convenţie încheiată între avocat şi clientul său, înainte de soluţionarea definitivă a unei cauze, care fixează exclusiv totalitatea onorariilor avocatului în funcţie de rezultatul judiciar al cauzei, indiferent dacă aceste onorarii constau într-o sumă de bani, un bun sau orice altă valoare).

Conform Statutului profesiei de avocat (art. 220 alin. (1) şi (2), actualmente art. 233 alin. (1) şi (2), în activitatea sa profesională, avocatul poate folosi ca mijloc de probă copii ale actelor încredinţate de client, păstrând actele originale în vederea prezentării la cererea instanţei. La cerere, avocatul este obligat să restituie actele originale care i-au fost încredinţate persoanei de la care le-a primit. În acest sens, avocatul va întocmi un proces-verbal semnat de client sau le va expedia prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire şi cu conţinut declarat. Presupunând că inculpaţii H. şi B. i-ar fi prezentat zdelcile în original, inculpatul D. avea, aşadar, fie obligaţia de a le păstra fie de a le restitui (la cerere, iar nu din oficiu), întocmind în acest sens un proces-verbal semnat de client sau expediindu-le prin scrisoare recomandată, cu confirmare de primire şi cu conţinutul declarat.

Faptul că niciuna dintre zdelci nu a fost găsită, precum şi împrejurarea că persoanele care au figurat ca şi pârâţi în acţiunile civile introduse de membrii asocierii infracţionale fie nu există în realitate, fie aveau alte domicilii sau erau decedate la momentul cererii introductive de instanţă constituie dovezi în plus ale vinovăţiei.

Nu pot fi primite sub nicio formă susţinerile de nevinovăţie, întrucât există hotărâri judecătoreşti care atestă dreptul de proprietate al membrilor asocierii infracţionale asupra suprafeţelor de teren în discuţie, cât timp hotărârile judecătoreşti au fost pronunţate în baza unor înscrisuri false şi/sau declaraţii mincinoase.

În funcţie de toate cele mai sus menţionate, instanţa de apel, în concordanţă cu cele deja arătate în cazul celorlalţi inculpaţi, în prealabil, în baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D., prin rechizitoriul nr. x/2009 din 10 decembrie 2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi, după cum urmează:

- din infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni (iniţiere) prev. de art. 323 alin. (2) C. pen. 1969 cu referire la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969, în infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) noul C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.,

- din infracţiunea de înşelăciune, în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, în infracţiunea de înşelăciune, în formă continuată, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. şi art. 5 alin. (1) noul C. pen. (în privinţa faptelor descrise la pct. I, II, III, V şi VI act de sesizare)

- din infracţiunea de participaţie improprie la infracţiunea de spălare de bani, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. 1969 raportat la art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu referire la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969, participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectual, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. 1969 cu trimitere la art. 289 C. pen. 1969, participaţie improprie la infracţiunea de uz de fals, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. 1969 cu trimitere la art. 291 C. pen. 1969, în infracţiunea de participaţie improprie la infracţiunea de spălare de bani prev. de art. 52 alin. (3) noul C. pen. raportat la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002

- din infracţiunile de instigare la infracţiunea de mărturie mincinoasă, în formă continuată, prev. de art. 25 C. pen. 1969 raportat la art. 260 alin. (1) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, instigare la infracţiunea de mărturie mincinoasă, prev. de art. 25 C. pen. 1969 raportat la art. 260 alin. (1) şi (4) C. pen. 1969 în infracţiunea de instigare la infracţiunea de mărturie mincinoasă, în formă continuată, prev. de art. 47 noul C. pen. raportat la art. 273 alin. (1) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (trei acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen.

- din infracţiunea de uz de fals, în formă continuată, prev. de art. 291 C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 în infracţiunea de uz de fals, în formă continuată, prev. de art. 323 noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. şi art. 5 alin. (1) noul C. pen.

- din infracţiunea de instigare la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 25 C. pen. 1969 raportat la art. 290 C. pen. 1969, în infracţiunea de instigare la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 47 noul C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) noul C. pen.

cu respingerea, ca nefondate, a cererile de schimbare a încadrării juridice contrare - Parchetul, în cazul inculpatului D., de asemenea, a arătat că susţine cererea de schimbare a încadrării juridice pentru motive identice. A considerat că legea penală mai favorabilă este legea veche, cu atât mai mult cu cât infracţiunea de instigare la mărturie mincinoasă în formă continuată este prescrisă doar potrivit legii vechi, aşadar potrivit legii pe care o consideră mai favorabilă, nu şi potrivit legii noi. Pentru infracţiunea de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni a solicitat aplicarea unei pedepse de 6 ani închisoare, în condiţiile în care inculpatul Moraru a fost unul dintre principalii artizani ai schemei infracţionale, acesta stabilind şi strategia ilicită în faţa instanţelor pentru obţinerea de titluri de proprietate în contradictoriu cu persoane inexistente şi în orice caz, fără calitate procesuală pasivă. Pentru infracţiunea de participaţie improprie la abuz în serviciu a solicitat o pedeapsă mai mare decât în cazul celorlalţi inculpaţi care au constituit grupul infracţional, având în vedere calitatea de avocat a acestuia, precum şi faptul că, în această calitate, a perfecţionat schema infracţională şi a avut curajul să se prezinte, în mod repetat, cu versiuni mincinoase şi cu acte false în faţa judecătorilor. A solicitat astfel o pedeapsă de cel puţin 10 ani închisoare, în condiţiile în care maximul special este de 15 ani închisoare. În ceea ce priveşte infracţiunea de spălare de bani, a solicitat aplicarea unei pedepse de 8 ani închisoare, ca şi în cazul celorlalţi inculpaţi acuzaţi de săvârşirea acestei infracţiuni, urmând ca la pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare să se aprecieze dacă este necesară şi aplicarea unui spor de pedeapsă, ţinând cont de numeroasele termene de judecată la care inculpatul s-a prezentat în calitate de membru al asocierii infracţionale mai degrabă decât în calitatea sa de avocat.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu titlu preliminar, arată că o soluţie de încetare a procesului penal se impune, (în contextul reţinerii legii penale mai favorabile ca fiind legea nouă - în funcţie de întreg ansamblul infracţional ce reclamă în final o sancţiune îndreptată spre maximele speciale legale), în ceea ce priveşte infracţiunea de uz de fals în formă continuată, pentru care inculpatul a fost condamnat în primă instanţă, răspunderea penală pentru această faptă este prescrisă. Răspunderea penală pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, era, de asemenea, prescrisă încă de la judecata în primă instanţă - În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen., dispune încetarea procesului penal faţă de inculpatul D. pentru infracţiunile de uz de fals, în formă continuată, prev. de art. 323 noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. şi art. 5 alin. (1) noul C. pen. şi de instigare la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 47 noul C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen. urmare a faptului că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale, în condiţiile art. 155 alin. (4) noul C. pen. raportat la art. 154 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) noul C. pen.

Pentru argumentele strict juridice ce au fost dezvoltate - în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. b) teza a I-a C. proc. pen. urmează a se dispune achitarea inculpatului D. pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune, în formă continuată, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. şi art. 5 alin. (1) noul C. pen. (în privinţa faptelor descrise la pct. I, II, III, V şi VI act de sesizare).

În schimb, în baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., condamnă pe inculpatul D. cetăţean român, fără antecedente penale, la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) noul C. pen. cu referire la art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.

În baza art. 67 alin. (2) noul C. pen., aplică inculpatului D. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a exercita profesia de avocat) pe o durată de 5 (cinci) ani.

În baza art. 65 alin. (1) noul C. pen., aplică inculpatului D. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a exercita profesia de avocat).

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., condamnă pe inculpatul D. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, prev. de art. 52 alin. (3) noul C. pen. raportat la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, forma în vigoare de la data de 1 februarie 2014 cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., condamnă pe inculpatul D. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru instigare la infracţiunea de mărturie mincinoasă, în formă continuată, prev. de art. 47 noul C. pen. raportat la art. 273 alin. (1) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (trei acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen.

Iar ca regim sancţionator final, ce apare favorabil faţă de cele pronunţate în primă instanţă sau comparativ, cu cele posibil de pronunţat pe baza legii penale vechi (fie şi în contextul în care infracţiunea de instigare la mărturie mincinoasă în formă continuată ar fi prescrisă potrivit legii vechi), în baza art. 38 alin. (1) teza I noul C. pen. coroborat cu art. 39 alin. (1) lit. b) noul C. pen., aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare la care adaugă un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv 1 an şi 4 luni închisoare în final inculpatul D. urmând să execute pedeapsa de 6 (şase) ani şi 4 (patru) luni închisoare (cuantum final apreciat de către instanţa de apel ca fiind unul echilibrat în raportul fapte comise-persoana inculpatului).

În baza art. 45 alin. (1) noul C. pen., aplică inculpatului D. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a exercita profesia de avocat) pe o durată de 5 (cinci) ani, care se va executa în condiţiile prev. de art. 68 alin. (1) lit. c) noul C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) noul C. pen. raportat la art. 45 alin. (1) noul C. pen., aplică inculpatului D. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a exercita profesia de avocat), care se va executa în condiţiile prev. de art. 65 alin. (3) noul C. pen.

În ceea ce priveşte procesul de individualizare judiciară a pedepselor, ca de altfel în cazul fiecărui alt inculpat apelant în parte, avem solicitarea Parchetului de majorare a cuantumului pedepselor principale aplicate - susţinându-se că inculpatul D. a avut curajul să se prezinte cu acte false şi declaraţii mincinoase în faţa instanţelor -, în balans cu solicitarea apelantului inculpat (subsidiară) în sensul diminuării sancţiunii finale de executat.

Cert este că pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare aplicată în primă instanţă, în regim de executare, este vădit disproporţionată raportat la persoana inculpatului şi la gravitatea faptelor concret reţinute în sarcina acestuia. Sub aspectul circumstanţelor personale ale inculpatului D., este de observat că este vorba despre un avocat respectat în comunitatea din Iaşi, care nu are antecedente penale şi care are o familie închegată, fiind tatăl a doi copii, fiica sa promovând anul acesta examenul de admitere la Facultatea de Medicină, iar fiul său fiind elev în ultimul an de liceu. De asemenea, acesta se bucură în rândul colegilor şi al tuturor celor care îl cunosc, aşa cum s-a arătat şi în caracterizările depuse la dosar ca şi documente în circumstanţiere, de apreciere, dovedind seriozitate în ceea ce a întreprins pe parcursul carierei de avocat. Starea de sănătate a inculpatului este precară, respectiv în cursul lunii iulie 2018 acesta a suferit un infarct, fiind supus fiind unei intervenţii de angioplastie coronariană cu montare de stent, existând documente în acest sens la dosarul cauzei.

IX. Cu privire la inculpata J., s-a solicitat, în baza art. 421 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei atacate şi rejudecând, în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 lit. f) C. proc. pen., să se dispună încetarea procesului penal pentru infracţiunea de complicitate la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, urmare a faptului că a intervenit prescripţia răspunderii penale în baza dispoziţiilor art. 155 alin. (4) rap. la art. 154 alin. (1) lit. d) din noul C. pen., având în vedere că în ceea ce priveşte faptele reţinute în sarcina acesteia, ultima faptă a fost săvârşită la data de 13 aprilie 2007, când inculpata a fost martoră într-un dosar de uzucapiune în faţa Judecătoriei Iaşi, iar dispoziţiile art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. prevăd o pedeapsă de la 1 la 5 ani închisoare. În subsidiar, a solicitat să se dispună redozarea pedepsei aplicate de instanţa de fond, aceea de 1 an şi 6 luni închisoare cu suspendarea executării sub supraveghere, arătând că pedeapsa stabilită de instanţa fondului este mult prea mare raportat, în primul rând, la probatoriul administrat în prezenta cauză şi la gradul de vinovăţie a inculpatei. A solicitat să se aibă în vedere că inculpata este doar victima unor împrejurări nedorite, aceasta a avut încredere în spusele celorlalţi inculpaţi, a considerat că la momentul când a dat acele declaraţii atât în faţa notarilor publici, cât şi în faţa instanţelor de judecată, ele corespund realităţii, nu a verificat niciodată valoarea de adevăr a depoziţiilor date în calitate de martor în dosarele civile. A solicitat să se aibă în vedere şi dispoziţiile art. 72 C. pen. şi, de asemenea, să se aibă în vedere circumstanţele săvârşirii faptei, cât şi circumstanţele personale ale inculpatei, acesta având vârsta de 72 de ani şi numeroase probleme de sănătate.

Instanţa de fond a redat că inculpata J. a manifestat o atitudine procesuală sinceră, de recunoaştere a faptelor reţinute în sarcina sa. Inculpata, care a fost "martorul de serviciu" al asocierii infracţionale, urmare a rolului important jucat de sora sa - I. în cadrul asocierii, a încercat doar să ascundă racolarea de către sora sa, devoalată însă, în principal, prin depoziţia martorului KK.

Instanţa de apel, prealabil, ca în cazul tuturor inculpaţilor, în baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei J. prin rechizitoriul nr. x/2009 din 10 decembrie 2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi, după cum urmează:

- din infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni (sprijinire) prev. de art. 323 alin. (2) C. pen. 1969 cu referire la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969 în infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) noul C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.,

- din infracţiunea de complicitate la infracţiunea de înşelăciune, în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. 1969 raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 în infracţiunea de complicitate la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, în formă continuată, prev. de art. 48 alin. (1) noul C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (trei acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen. (în privinţa faptelor descrise la pct. I, II şi III act de sesizare)

- din infracţiunea de mărturie mincinoasă, în formă continuată, prev. de art. 260 alin. (1) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. 1969 în infracţiunea de mărturie mincinoasă, în formă continuată, prev. de art. 273 alin. (1) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (două acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) noul C. pen.

cu respingerea, ca nefondate, a cererilor de schimbare a încadrării juridice contrare - în cazul inculpatei J., Parchetul a arătat că susţine, de asemenea, cererea de schimbare a încadrării juridice. S-a considerat că legea mai favorabilă este legea în vigoare la data săvârşirii faptelor. În privinţa inculpatei J. s-a arătat că o critică de nelegalitate constă în sensul că în mod greşit s-a dispus de către prima instanţă încetarea procesului penal pentru infracţiunea de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni. Pe de o parte, s-a considerat că termenul de prescripţie pentru această infracţiune nu curge de la data ultimei declaraţii mincinoase făcută de către inculpată în faţa instanţelor, aşa cum a reţinut prima instanţă, de vreme ce cel puţin într-una dintre cauze, cea în care s-a trimis dosarul spre rejudecare, fiind vorba de imobilul din Iaşi, strada x, a intervenit perimarea abia la data de 14 iunie 2010, fără ca inculpata să-şi retragă mărturia mincinoasă făcută în cauza respectivă. Aşadar, în opinia reprezentantului Ministerului Public, rezoluţia infracţională a subzistat cel puţin până la perimarea dosarului respectiv. Întrucât există dovezi că inculpata şi-a păstrat, aşadar, rezoluţia infracţională în privinţa infracţiunii de asociere sau după caz, constituire de grup infracţional organizat, s-a considerat că nu se poate constata prescripţia răspunderii penale în privinţa acestei fapte. Parchetul a solicitat ca în privinţa infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni să se stabilească o pedeapsă de cel puţin 5 ani închisoare, având în vedere implicarea activă a inculpatei ca martor de serviciu în cele trei cauze civile în care i-au fost folosite declaraţiile. În privinţa infracţiunii de participaţie improprie la abuz în serviciu în formă continuată, a solicitat să se aibă în vedere tot o pedeapsă de cel puţin 5 ani închisoare, limitele speciale fiind între 5 şi 15 ani, aşadar, s-a solicitat minimul, urmând ca pedeapsa rezultantă să fie executată în detenţie efectivă.

Instanţa de apel, raportat la motive strict juridice urmează ca, în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. b) teza a I-a C. proc. pen., să dispună achitarea inculpatei J. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, în formă continuată, prev. de art. 48 alin. (1) noul C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (trei acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen. (în privinţa faptelor descrise la pct. I, II şi III act de sesizare).

În privinţa infracţiunii de mărturie mincinoasă, răspunderea penală este prescrisă - în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen., dispune încetarea procesului penal faţă de inculpata J. pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, în formă continuată, prev. de art. 273 alin. (1) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (două acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen., urmare a faptului că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale, în condiţiile art. 155 alin. (4) noul C. pen. raportat la art. 154 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) noul C. pen.

În schimb, în baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., condamnă pe inculpata J. cetăţean român, fără antecedente penale, la pedeapsa de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) noul C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.

Într-adevăr, în mod greşit s-a dispus de către prima instanţă încetarea procesului penal pentru infracţiunea de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni. Opinia Ministerului Public că rezoluţia infracţională a subzistat, că există dovezi că inculpata şi-a păstrat pentru mai mult timp, aşadar, rezoluţia infracţională în privinţa infracţiunii de grup infracţional organizat, este una corectă, astfel că nu se poate constata prescripţia răspunderii penale în privinţa acestei fapte.

În baza art. 67 alin. (2) noul C. pen., aplică inculpatului J. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pe o durată de 2 (doi) ani pedeapsă ce se va executa în conformitate cu disp. art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) noul C. pen., aplică inculpatului J. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat).

În baza art. 91 alin. (1) noul C. pen., dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare pe o durată de 2 (doi) ani ce constituie termen de supraveghere în condiţiile art. 92 alin. (1) C. pen., care se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, conform art. 92 alin. (2) noul C. pen.

Este real că inculpata s-a plasat în preajma unor împrejurări nedorite, aceasta a avut încredere în spusele celorlalţi inculpaţi implicaţi, a considerat la un momentul dat că acele declaraţii date atât în faţa notarilor publici, cât şi în faţa instanţelor de judecată, corespund realităţii şi nu a verificat valoarea de adevăr a depoziţiilor date în calitate de martor în dosarele civile; împrejurări ce impun o dozare a sancţiunii şi o formă de executare a acesteia în modalitatea susmenţionată.

X. În ceea ce priveşte apelanta intimată inculpată I., s-a solicitat, pe fondul cauzei, admiterea apelului, raportat la situaţia de fapt a solicitat să se constate că se impune achitarea în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. a) C. proc. pen., pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, pe motiv că fapta nu există. A arătat că nu există o veritabilă probaţiune la dosarul cauzei, care să dovedească existenţa acestui grup infracţional organizat şi nu există probe la dosarul cauzei care să susţină ideea că inculpata I. ar fi constituit acest grup împreună cu alţi trei coinculpaţi în scopul săvârşirii de infracţiuni. A solicitat să se aibă în vedere faptul că marea majoritate a referirilor care sunt făcute cu privire la inculpata I. din perspectiva infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat sunt absolut abstracte, aceasta fiind de multe ori precizată cu titlu declarativ, cu titlu informativ la începutul fiecărui act material doar pentru a se crea ideea existenţei acestui presupus grup bine constituit şi organizat încă de la început. De asemenea, a solicitat să se aibă în vedere faptul că membrii grupării nu se cunoşteau între ei, astfel că nu se poate pune în discuţie o conduită preventivă din partea acestora cu scopul de a nu fi deconspiraţi în condiţiile în care, în mod evident, nu se cunoşteau. Pe de altă parte, a se reţine de către instanţa de judecată că existenţa grupului este dovedită de existenţa relaţiei vechi de prietenie dintre inculpaţii H. şi B., precum şi de faptul că inculpata I. a lucrat în aceeaşi instituţie cu inculpatul D. şi că inculpatul D. este semnatarul unor adrese oficiale de altfel în calitate de jurist din cadrul Primăriei către soţul inculpatei I. care formulase o cerere legală de retrocedare a unei suprafeţe de 1 ha de teren, este inadmisibil, în condiţiile în care, din perspectiva apărării, nu se poate considera că un grup infracţional organizat se poate înfiinţa în mod tacit sau că s-a înfiinţat prin legături de rudenie ori legături de prietenie, aşa cum a precizat instanţa de fond.

În ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune, a solicitat să se dispună achitarea inculpatei în baza dispoziţiilor art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen.

În subsidiar, în situaţia în care se va trece peste toate susţinerile apărării, a fost formulată o solicitare de reindividualizare a pedepsei aplicate şi de reţinere a circumstanţelor atenuante. În acest sens, a solicitat să se aibă în vedere situaţia de fapt efectivă a inculpatei I., precum şi faptul că inclusiv în cuprinsul hotărârii instanţei de fond se arată că inculpata a avut o contribuţie diminuată, aşadar, nici măcar nu se poate spune că a existat o contribuţie practică a acesteia. A solicitat să se aprecieze, prin raportare la starea de sănătate precară a inculpatei, precum şi la vârsta înaintată a acesteia, aceea de 63 de ani, că în cauză s-ar impune o redozare, mai exact o diminuare a pedepselor aplicate, cu posibilitatea aplicării unei pedepse care să nu fie executată în regim penitenciar, ci cu suspendarea executării sub supraveghere şi stabilirea termenului de încercare aferent. A considerat că plasarea în penitenciar a unei femei în vârstă de 63 de ani, care a fost până la urmă o simplă funcţionară la Primărie, nu aduce niciun aport şi nu ajută nici Parchetul şi nici Statul român şi cu atât mai mult, în opinia apărării, pedeapsa în integralitatea ei nu îşi poate atinge niciunul dintre cele trei roluri stabilite de dispoziţiile legale.

Or, instanţa de apel reţine, după cum s-a arătat, că probatoriul administrat în cauză, ce nu se impune a fi reluat, a demonstrat că, în ideea unei îmbogăţi facile, în cursul anului 2006, inculpaţii B. şi H. s-au asociat cu inculpaţii D. şi I. pentru a obţine, pe bază de documente false şi/sau declaraţii mincinoase, terenuri cu valoare de piaţă ridicată (activitate infracţională în care şi-au implicat şi taţii, pe numele cărora membrii asocierii au încercat să obţină patru imobile în municipiul Iaşi, situate pe strada x, nr. 2, str. x, str. x, str. x), rolul lor în cadrul grupării fiind acela de întocmire a documentelor false şi de racolare a persoanelor ce urmau să solicite recunoaşterea dreptului de proprietate asupra imobilelor în cauză ori să dea declaraţii notariale/judiciare false/mincinoase.

Din probele administrate a reieşit că inculpata I. a lucrat ca şi referent în cadrul Biroului de Cadastru al Primăriei Municipiului Iaşi, funcţie în baza căreia a avut acces la informaţiile referitoare la terenurile neinventariate deţinute de Primăria Municipiului Iaşi (libere sau care nu făceau obiectul unor cereri de reconstituire a dreptului de proprietate). Informaţiile obţinute au fost puse la dispoziţia celorlalţi membrii ai asocierii infracţionale, alături de care s-a implicat activ în procesul de întocmire a documentelor false şi de obţinerea de declaraţii mincinoase (notariale sau în instanţă) de la persoanele ce au acceptat să sprijine în acest mod asocierea [activitate infracţională în care a fost atrasă inclusiv sora sa - inculpata J. - martora mincinoasă "de serviciu" a grupării].

Rolul său în cadrul asocierii infracţionale (de iniţiator - lider), implicarea sa în întocmirea documentelor false, obţinerea declaraţiilor mincinoase şi oferirea de informaţii membrilor asocierii referitoare la terenurile neinventariate deţinute de Primăria Municipiului Iaşi/U.A.T. Miroslava (libere sau care nu făceau obiectul unor cereri de reconstituire a dreptului de proprietate), în baza cărora gruparea a obţinut sau a încercat să obţină în proprietate imobile situate în municipiul Iaşi [strada Caprelor numărul 2, teren în suprafaţă de 6.272 mp, aflat în domeniul public al statului şi administrarea Regiei Naţionale a Pădurilor (Romsilva) - Direcţia Silvică Iaşi; strada x, teren în suprafaţă de 3.220 mp, aflat în domeniul privat al U.A.T. Iaşi; strada x nr. 3, teren în suprafaţă de 1.788 mp, aflat în domeniul privat al U.A.T. Iaşi; strada x, nr. 3A, teren în suprafaţă de 720 mp, aflată în domeniul privat al U.A.T. Iaşi; strada x, nr. 86A, teren în suprafaţă de 539,896 mp, aflat în domeniul public al statului şi administrarea Regiei Naţionale a Pădurilor (Romsilva) - Direcţia Silvică Iaşi] şi U.A.T. Miroslava (extravilanul localităţii Miroslava (IS) - zona E., teren în suprafaţă de 20.000 mp teren, aflat în domeniul privat al U.A.T. Miroslava), rezultă, dincolo de orice dubiu, din amplul material probator.

În aceste condiţii, prealabil, în baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei I. prin rechizitoriul nr. x/2009 din 10 decembrie 2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi, după cum urmează:

- din infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni (iniţiere) prev. de art. 323 alin. (2) C. pen. 1969 cu referire la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969, în infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) noul C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.,

- din infracţiunea de înşelăciune, în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 în infracţiunea de înşelăciune, în formă continuată, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. şi art. 5 alin. (1) noul C. pen. (în privinţa faptelor descrise la pct. I, II, III, IV, V şi VI act de sesizare) şi

- din infracţiunea de instigare la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 25 C. pen. 1969 raportat la art. 290 C. pen. 1969, în infracţiunea de instigare la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 47 noul C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) noul C. pen.

cu respingerea, ca nefondate, a cererilor de schimbare a încadrării juridice contrare - se solicită de către Ministerului Public schimbarea de încadrare juridică şi, de asemenea, se solicită a se constata faptul că legea penală veche este mai favorabilă, precum şi majorarea limitelor de pedeapsă pentru ambele infracţiuni reţinute în sarcina inculpatei, arătându-se faptul că fără inculpata I., ceilalţi coinculpaţi nu ar fi deţinut informaţiile necesare săvârşirii faptelor, solicitându-se în acest sens o pedeapsă de 6 ani închisoare, iar în ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune, se solicită o pedeapsă de 7 ani închisoare întrucât inculpata I. şi-a folosit funcţia publică în interese personale, arătându-se, de asemenea, faptul că trebuie aplicate corespunzător aceste circumstanţe cu privire la inculpata I.. A solicitat să se aibă în vedere că la dosarul cauzei sunt depuse acte care atestă că la data de 27 martie 2002, aspect ce apare inserat în carnetul de muncă, la punctul 65, inculpatei I. i-a fost ridicată calitatea de funcţionar public. De asemenea, a arătat că se solicită majorarea pedepselor aplicate inculpatei, arătându-se că circumstanţele faptice trebuie aplicate în mod corespunzător.

Instanţa de apel, preliminar, în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen., dispune încetarea procesului penal faţă de inculpata I. pentru instigare la săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 47 noul C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen., urmare a faptului că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale, în condiţiile art. 155 alin. (4) noul C. pen. raportat la art. 154 alin. (1) lit. d) noul C. pen.

Totodată, pentru argumentele juridice arătate, în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. b) teza a I-a C. proc. pen., dispune achitarea inculpatei I. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, în formă continuată, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. şi art. 5 alin. (1) noul C. pen. (în privinţa faptelor descrise la pct. I, II, III, IV, V şi VI act de sesizare)

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., condamnă pe inculpata I., cetăţean român, fără antecedente penale, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) noul C. pen. cu referire la art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen., pedeapsă ce va fi executată în regim de detenţie dat fiind întreg contextul cauzei şi implicarea efectivă şi activă a inculpatei, personaj extrem de important în întreg lanţul infracţional.

În baza art. 67 alin. (2) noul C. pen., aplică inculpatei I. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pe o durată de 2 (doi) ani.

În baza art. 65 alin. (1) noul C. pen., aplică inculpatei I. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat).

XI. Cu privire la apelanta intimată inculpată S.C. O. S.R.L., în baza dispoziţiilor art. 421 C. proc. pen., s-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei atacate şi, în principal, achitarea inculpatei în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 lit. c) C. proc. pen . . . . . . . . . .A considerat că probele administrate în cauză nu au relevat niciun element care să susţină o presupusă conexiune directă sau indirectă între societatea S.C. O. S.R.L. şi restul grupului presupus infracţional, iar singura legătură între această societate şi ansamblul faptelor prezentate în rechizitoriu este legată de creditarea societăţii de către inculpatul H., în urma căreia au fost achiziţionate două autoturisme, însă această creditare nu a fost făcută în scopul spălării de bani, unul din cele două autoturisme a fost utilizat chiar de către inculpatul H., iar celălalt autoturism a fost vândut către inculpatul D.. A arătat că autoturismele au existat în patrimoniul S.C. O. S.R.L. până la nivelul anului 2011, iar unul dintre autoturisme încă există, astfel încât, pentru toate considerentele anterior expuse, a apreciat că se impune admiterea apelului şi, în principal, achitarea.

Instanţa de apel reţine însă că vinovăţia acesteia a fost probată de amplul material probator administrat, astfel cum a fost deja analizat.

Inculpata S.C. O. S.R.L. IAŞI are ca obiect principal de activitate "intermedieri în comerţul cu produse diverse" şi nu are angajaţi, sucursale sau sedii secundare. Inculpatul H. este asociat unic al persoanei juridice-inculpate, având şi calitatea de administrator.

Persoanele juridice, cu excepţia statului, a autorităţilor publice şi a instituţiilor publice care desfăşoară o activitate ce nu poate face obiectul domeniului privat, răspund penal pentru infracţiunile săvârşite în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice, dacă fapta a fost săvârşită cu forma de vinovăţie prevăzută de legea penală.

Răspunderea penală a persoanei juridice nu exclude răspunderea penală a persoanei fizice care a contribuit, în orice mod, la săvârşirea aceleiaşi infracţiuni.

Atât C. pen. din 1969, cât şi noul C. pen., nu conţin nicio menţiune cu privire la persoanele fizice care pot angaja răspunderea. Pot, aşadar, atrage această răspundere actele comise de organe, reprezentaţi, dar şi de mandatari, prepuşi ori persoane care nu lucrează în mod oficial pentru entitatea respectivă, dar care acţionează sub autoritatea acesteia ori de ale căror acte persoana juridică a beneficiat, precum şi infracţiunile săvârşite de către administratorul de fapt.

Pe cale de consecinţă, angajarea răspunderii persoanei juridice nu este condiţionată de existenţa unui contract de muncă ori a vreunui act oficial de numire a persoanei fizice respective.

Săvârşirea infracţiunii în realizarea obiectului de activitate al persoanei juridice înseamnă că fapta este direct legată de activităţile care conduc la realizarea obiectului social al entităţii în cauză ori de politica generală a acesteia. Nu vor intra în această categorie faptele care au doar o legătură ocazională cu obiectul social, nefiind direct legate de raţiunea existenţei persoanei juridice.

Comiterea infracţiunii în interesul persoanei juridice presupune ca fapta săvârşită să profite acesteia, indiferent de natura beneficiului care îi este adus. În fine, infracţiunile săvârşite în numele persoanei juridice sunt acele fapte legate de organizarea şi funcţionarea acesteia. Această cerinţă presupune existenţa unui raport formal între persoana fizică şi persoana juridică, cea dintâi acţionează ca reprezentant al persoanei juridice.

Cu privire la aceste două ultime categorii, trebuie menţionat că aici intră în general toate faptele care nu fac parte dintre cele comise în realizarea obiectului de activitate al persoanei juridice, dar care îi aduc acesteia un beneficiu. Beneficiul se poate referi atât la dobândirea unui câştig, cât şi la evitarea unei pierderi.

Sub aspectul laturii subiective, infracţiunile imputate persoanelor juridice, în prezenta cauză, se săvârşesc numai cu intenţie. În asemenea situaţii, pentru stabilirea intenţiei, urmează a se cerceta dacă persoana juridică a prevăzut rezultatul faptei şi a urmărit producerea lui prin săvârşirea faptei ori, deşi nu a urmărit rezultatul faptei, a acceptat posibilitatea producerii lui.

Aceasta întrucât persoana juridică nu poate răspunde pentru orice infracţiune comisă de un prepus ori un mandatar ala acesteia, chiar dacă infracţiunea este săvârşită în realizarea obiectului de activitate ala acesteia sau în interesul ori în numele ei. În acest sens, doctrina apreciază că entitatea în cauză va răspunde numai dacă organele de conducere au acceptat, tolerat, încurajat ori instigat comiterea faptei. Altfel spus, este necesară identificarea unei culpe proprii în sarcina persoanei juridice.

Având în vedere dificultăţile ce însoţesc stabilirea elementului subiectiv în ceea ce priveşte persoana juridică, se poate afirma că infracţiunile săvârşite de organele de conducere, cu respectarea celorlalte condiţii ale angajării răspunderii penale a persoanei juridice, sunt chiar faptele persoanei juridice, iar în cazul infracţiunilor comise de către angajaţii sau prepuşii acesteia, în realizarea obiectului de activitate, în numele ori în interesul acesteia, vinovăţia persoanei juridice este determinată de măsura în care modul de organizare şi funcţionare a entităţii a determinat comiterea infracţiunii.

În prezenta cauză, inculpatul H. era unica persoană care decidea, în mod absolut, cu privire la desfăşurarea activităţii persoanei juridice-inculpate S.C. O. S.R.L. Iaşi, fiind unic asociat, având şi calitatea de administrator.

În aceste condiţii, întreaga activitate obiectivă şi subiectivă a persoanei juridice inculpate este cea determinată, impusă, trasată, dirijată de voinţa inculpatului, persoana juridică fiind administrată, condusă în totalitate de către acesta.

Faptele au fost comise în interesul persoanei juridice, prin modul şi calitatea în care a acţionat, de către inculpatul H., cel care a înfiinţat societatea şi o administra.

În aceste condiţii, în prealabil, în baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei S.C. O. S.R.L. Iaşi prin rechizitoriul nr. x/2009 din 10 decembrie 2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi din infracţiunea de spălare de bani, în formă continuată, prev. de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi cu referire la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969 în infracţiunea de spălare de bani în formă continuată prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.

cu respingerea, ca nefondate, a cererilor de schimbare a încadrării juridice contrare.

Parchetul, în cazul inculpatei S.C. O. S.R.L., indiferent de legea pe care instanţa o va considera mai favorabilă, a solicitat majorarea amenzii penale, întrucât pedeapsa stabilită de prima instanţă reprezintă echivalentul a aproximativ 11.000 de EURO, or, în sarcina inculpatei se reţine că a spălat 61.400 de euro, în conivenţă cu inculpaţii B. şi D., pentru ca inculpaţii menţionaţi să introducă în circuitul civil două autovehicule. Prin urmare, a apreciat că există o disproporţie între sancţiunea aplicată de prima instanţă şi gravitatea faptei săvârşită de către persoana juridică prin intermediul inculpatului H.

În funcţie de considerentele sus arătate, vastul material probatoriu administrat ce a convers la reţinerea de vinovăţie în cauză, instanţa de apel, în baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., condamnă pe inculpata S.C. O. S.R.L. Iaşi, cu sediul social în municipiul Iaşi, strada x, nr. 6, judeţul Iaşi, înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Iaşi cu nr. de ordine în Registrul Comerţului x/2323/2004, C.U.I. x, reprezentată în procesul penal prin mandatar desemnat SS., cu domiciliul în municipiul Iaşi, strada x, nr. 10, judeţ Iaşi la pedeapsa amenzii de 200.000 RON (200 zile amendă în valoare de 1.000 RON/zi) pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani în formă continuată prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi cu aplicarea art. 5 alin. (1) Noul C. pen. - proporţie mult mai echilibrată între sancţiunea aplicată şi gravitatea faptei săvârşită de către persoana juridică prin intermediul inculpatului persoană fizică H.

În baza dispoziţiilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 656/2002 şi art. 136 alin. (3) lit. b) C. pen. aplică inculpatei S.C. O. S.R.L. Iaşi pedeapsa complementară a suspendării activităţii pe o perioadă de 1 (un) an, această pedeapsă urmând a fi pusă în executare în conformitate cu dispoziţiile art. 499 C. proc. pen. şi art. 36 din Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

XII. Cu privire la apelantul intimat inculpat V., se solicită achitarea în baza dispoziţiilor art. 17 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. b) teza a II-a şi lit. c) C. proc. pen., motivat de faptul că nu există probe care să dovedească vinovăţia, cercetarea judecătorească efectuată nu a relevat niciun indiciu că acesta ar fi cunoscut vreun detaliu legat de modalitatea în care ar fi acţionat presupusa grupare infracţională, inculpatul neavând niciun beneficiu de pe urma acestor acţiuni, iar probele administrate în cauză nu au relevat niciun element care să susţină o presupusă conexitate directă sau indirectă între inculpat şi restul grupului infracţional. De asemenea, a solicitat să se aibă în vedere că declaraţia dată în faţa instanţei civile de către inculpat nu a produs niciun efect juridic, instanţa civilă luând act de renunţarea la judecată, întrucât reclamantul K. a formulat cerere de renunţare la judecată, aşadar, infracţiunea nu s-a consumat.

În cazul în care se va trece peste aceste susţineri, a solicitat redozarea pedepsei aplicate inculpatului de instanţa de fond, de 9 luni închisoare, sens în care a solicitat să se aibă în vedere circumstanţele personale ale inculpatului, gradul de contribuţie la săvârşirea infracţiunii, faptul că acesta nu a beneficiat de nicio sumă de bani de pe urma săvârşirii acestei infracţiuni şi nu a avut niciun beneficiu prin săvârşirea presupusei infracţiuni.

Preliminar, în baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului V., prin rechizitoriul nr. x/2009 din 10 decembrie 2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi, după cum urmează:

- din infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni (sprijinire) prev. de art. 323 alin. (2) C. pen. 1969 cu referire la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969, în infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) noul C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.

- din infracţiunea de complicitate la tentativă la infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 26 C. pen. 1969 raportat la art. 20 C. pen. 1969 cu trimitere la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969 în infracţiunea de complicitate la tentativă la infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 48 alin. (1) noul C. pen. raportat la art. 32 alin. (1) noul C. pen. cu referire la art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) Noul C. pen. şi

- din infracţiunea de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen. 1969, în infracţiunea de mărturie mincinoasă prev. de art. 273 alin. (1) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) noul C. pen.

cu respingerea, ca nefondate, a cererilor de schimbare a încadrării juridice contrare.

Instanţa de apel, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul V., constată că nu s-a reuşit stabilirea raporturilor acestuia cu ceilalţi membri ai grupului infracţional dovedit şi nici circumstanţele în care a fost determinat şi a acceptat să depună mărturie mincinoasă în instanţă.

În consecinţă, în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., dispune achitarea inculpatului V. pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) noul C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.

Pe de altă parte, în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen., dispune încetarea procesului penal faţă de inculpatul V. pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 273 alin. (1) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen., urmare a faptului că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale, în condiţiile art. 155 alin. (4) noul C. pen. raportat la art. 154 alin. (1) lit. d) noul C. pen.

Argumente strict juridice reclamă ca, în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. b) teza a I-a C. proc. pen., să se dispună achitarea inculpatului V. pentru complicitate la tentativă la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 48 alin. (1) Noul C. pen. raportat la art. 32 alin. (1) noul C. pen. cu referire la art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.

CONSIDERAŢII JURIDICE FINALE

Din punct de vedere procedural, toate argumentaţiile susmenţionate converg spre promovarea soluţiei, la judecata în apel, înscrisă la disp. art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen . . . . . . . . . ., respectiv admiterea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, precum şi de inculpaţii A., B., K., N., H., R., D., J., I., S.C. "O." S.R.L. IAŞI - PRIN SS. şi V., privind şi pe intimata L., împotriva Sentinţei penale nr. 71/2017 din data de 8 august 2017 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, cu consecinţa desfiinţării în totalitate a sentinţei atacate şi cu reţinerea cauzei pentru rejudecare.

După cum s-a specificat însă, în esenţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie consideră că hotărârea primei instanţe analizează temeinic şi amplu probatoriul administrat atât în faţa acesteia, în faza de cercetare judecătorească, cât şi probatoriul administrat în faza de urmărire penală. În consecinţă, starea de fapt expusă de către prima instanţă apare ca fiind una relativ obiectivă, confirmată în mare parte şi de probatoriul administrat în apel, împrejurare ce a şi determinat menţiunea din partea instanţei de control judiciar că o reluare in integrum a stării de fapt este inoportună. Pe de altă parte, atâta vreme cât s-au constatat numeroase probleme vizând legătura juridică a stării de fapt reţinute cu soluţia dată de prima instanţă în drept, de corespondenţă juridică, cu reţinerea de alte încadrări juridice, promovarea unor soluţii de achitare dar şi de încetare a procesului penal în apel, toate au condus la desfiinţarea în totalitate a sentinţei atacate, cu reţinerea cauzei pentru rejudecare.

În afara spaţiului juridic deja dezvoltat vizând ceea ce urmează a dispune instanţa de apel după desfiinţarea în totalitate a sentinţei atacate, cu reţinerea cauzei pentru rejudecare, apreciem necesar a se face şi următoarele consideraţii:

O susţinere de substanţă din partea apărătorilor a vizat împrejurarea că asocierea (grupul infracţional organizat) ar fi fost constituită numai în vederea săvârşirii infracţiunii de înşelăciune, or atâta vreme cât aceasta din urmă nu subzistă nu mai este întrunită condiţia de tipicitate nici pentru infracţiunea de grup infracţional organizat.

Consideraţii juridice strict teoretice cât şi de natură practică, prin raportare la elementele speţei, s-au făcut pe marginea infracţiunii de grup infracţional organizat, nefiind cazul de a fi reluate în integritatea lor.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin Decizia nr. 12/2014 din 2 iunie 2014 (dosar nr. x/2014), publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 507 din 8 iulie 2014, a stabilit că faptele prevăzute de art. 323 din C. pen. anterior şi art. 8 din Legea nr. 39/2003, în reglementarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., se regăsesc în incriminarea din art. 367 din C. pen., nefiind dezincriminate (în privinţa inculpaţilor, faţă de argumentele care vor fi expuse, se vor reţine ca fiind mai favorabile dispoziţiile noului C. pen. şi ale legislaţiei penale ulterioare datei de 1 februarie 2014).

În ceea ce priveşte elementele constitutive ale infracţiunii, se reţine că potrivit art. 367 alin. (6) C. pen. prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii unei sau mai multor infracţiuni.

Prin urmare, un grup infracţional poate avea ca bază o înţelegere prealabilă clară şi fermă între membrii iniţiatori şi constituenţi, în care se stabilesc atribuţiile fiecăruia ori rolul deţinut în cadrul grupului, dar poate lua naştere şi tacit, pe baza relaţiilor de rudenie, de prietenie sau de serviciu dintre mai multe persoane, cu aceleaşi preocupări infracţionale sau pe baza unor interese infracţionale economice comune, cum este situaţia în cauza de faţă, în care inculpaţii B., H., D. şi I. [primii doi inculpaţi se aflau în relaţie de prietenie; ultimii doi inculpaţi au lucrat la Primăria Municipiului Iaşi, inculpatul D. asigurând anterior asistenţa juridică a fiicei inculpatei I.], în cursul anului 2006, au iniţiat şi constituit un grup infracţional organizat, urmărind obţinerea, în mod ilegal, de bunuri imobile, având o valoare de piaţă ridicată.

La grupul infracţional organizat au aderat inculpaţii K. (tatăl inculpatului B.), N. (tatăl inculpatului H.) (inculpaţii K. şi N. au acceptat semnarea unor zdelci false şi introducerea unor acţiuni civile pe numele acestora, privind terenuri care nu le-au aparţinut vreodată, în care au fost folosite înscrisuri false/declaraţii mincinoase; au întreprins demersuri pentru stoparea acţiunilor civile, la momentul la care magistraţii învestiţi cu soluţionarea cauzelor civile au dejucat planurile asocierii infracţionale) şi L.

Probatoriul administrat, astfel cum a fost analizat, evidenţiază existenţa elementelor definitorii ale unui grup infracţional organizat, pluralitatea de infractori nefiind una ocazională, ci constituită, în contextul în care conlucrarea inculpaţilor s-a realizat pe baza unei înţelegeri de a derula activităţi infracţionale o perioadă de timp, conform unui plan, fiind evidentă existenţa unor paliere infracţionale, cât şi a sarcinilor ce reveneau fiecăruia dintre membrii grupului.

Nu are relevanţă că membrii asocierii infracţionale nu au participat la săvârşirea tuturor infracţiunilor/tuturor actelor materiale care intră în scopul acesteia. Asocierea infracţională este periculoasă prin ea însăşi, indiferent dacă s-a trecut sau nu la săvârşirea vreuneia dintre faptele care constituie scopul asocierii. Dacă după constituirea asocierii s-a săvârşit una sau mai multe dintre infracţiunile din programul asocierii, doar că, pentru aplicarea pedepsei se vor aplica regulile referitoare la concursul de infracţiuni.

Caracterul organizat al grupului rezultă şi din complexitatea activităţilor desfăşurate prin implicarea mai multor persoane pe paliere diferite, toate activităţile desfăşurându-se în vederea obţinerii terenurilor. Au fost indicate, în mod extrem de clar, momentul iniţierii/constituirii asocierii infracţionale (anul 2006), scopul asocierii infracţionale (obţinerea de terenuri cu o valoare de piaţă ridicată), şi, în mod detaliat, acţiunile întreprinse în vederea realizării acestuia.

Din economia dispoziţii legale incidente rezultă că sunt incriminate, ca infracţiune de sine stătătoare, actele de pregătire a săvârşirii unei infracţiuni. Fiind în prezenţa unei incriminări speciale, elementului material corespunzător unora dintre modalităţile normative de realizare a conţinutului alternativ al infracţiunii (iniţiere, constituire) îi este ataşată o cerinţă esenţială, aceea conform căreia iniţierea ori constituirea grupului infracţional organizat să se fi realizat în vederea/în scopul comiterii unei infracţiuni.

În cazul modalităţilor normative constând în aderare sau sprijinire, cerinţa esenţială a elementului material constă în preexistenţa unui grup creat în scopul deja precizat; este vorba, de fapt, de o situaţie premisă (preexistenţa grupului) în a cărei configurare intră şi cerinţa esenţială referitoare la scopul grupului.

În aceste condiţii, concluzia este că structura normei de incriminare, respectiv modelul abstract sau tip al faptei, conţine condiţia scopului grupului - comiterea uneia sau mai multor infracţiuni. Această condiţie trebuie să fie îndeplinită pentru ca acţiunile de iniţiere sau constituire ori de aderare sau sprijinire a grupului să constituie elementul material şi să întregească conţinutul infracţiunii prevăzute de art. 367 din C. pen. în forma sa tipică.

Din această perspectivă, în ipoteza concretă a speţei, cerinţa esenţială este realizată. Trimiterile concrete ale apărării la instituţia juridică a dezincriminării faptelor în scopul cărora funcţiona grupul infracţional organizat - respectiv, infracţiunea de înşelăciune - cu repercursiunea imposibilităţii reţinerii şi infracţiunii de grup organizat (sens în care s-a apelat la o situaţie pretins similară cu cea avută în vedere la pronunţarea Deciziei nr. 10/2015 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru delegarea unei chestiuni de drept), nu este oportună.

De altfel, conform art. 367 alin. (3) din C. pen., autonomia infracţiunii de grup infracţional organizat presupune că aceasta există şi atrage răspunderea penală a membrilor grupului chiar dacă nu s-au săvârşit infracţiuni care intră în scopul acestuia şi independent de împrejurarea că pentru infracţiunile scop a intervenit vreo cauză de înlăturare a răspunderii penale.

Esenţial este ca faptele în scopul cărora s-a constituit grupul să constituie infracţiuni.

Altfel, în speţă, după cum s-a explicitat, promovarea unei soluţii de achitare pentru infracţiunea de înşelăciune nici nu a avut în vedere aspectul inexistenţei acesteia în materialitatea sa sau lipsei de probe în acest sens, ci, strict pe conotaţii juridice - cu privire la infracţiunea de înşelăciune, s-a considerat că nu este admisibilă propunerea de condamnare întrucât s-a ajuns la concluzia că o instanţă nu poate constitui subiect pasiv al infracţiunii de înşelăciune, printr-o activitate de inducere în eroare.

Aceste consemnări au efecte atât în ceea ce priveşte reţinerea infracţiunii de grup infracţional, după cum s-a specificat, cât şi asupra reţinerii întregului ansamblu infracţional imputat, cu toate repercursiunile juridice obişnuite, neputându-se consemna că nu mai avem un context infracţional susceptibil de a produce avantaje, foloase, atâta vreme cât asocierea a fost constituită în vederea săvârşirii şi a infracţiunilor de uz de fals, mărturie mincinoasă şi spălare de bani. Aşadar, inculpaţii au avut în vedere întreg acest spectru infracţional până la obţinerea efectivă, cu aparenţă licită, a sumelor de bani pe care şi le-au propus să le obţină din înstrăinarea imobilelor cu privire la care au obţinut iniţial titluri de proprietate.

O altă apărare de substanţă din partea inculpaţilor a privit infracţiunea de spălare de bani, ce se impune a fi analizată şi prin prisma celor anterior arătate.

Infracţiunea de spălare a banilor este o infracţiune aflată în conexiune cu o "infracţiune principală", adică orice infracţiune în urma căreia produsele sunt rezultate şi susceptibile de a deveni obiectul unei infracţiuni de spălare a banilor. Apărarea inculpaţilor a vizat tocmai acest aspect, respectiv lipsa în speţă a unei "infracţiuni predicat".

Prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016 pronunţată în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia Penală, în dosarul nr. x/2013 privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarelor chestiuni de drept şi a stabilit că:

1. Acţiunile enumerate în cuprinsul art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, respectiv schimbarea sau transferul, ascunderea ori disimularea, dobândirea, deţinerea sau folosirea sunt modalităţi alternative ale elementului material al infracţiunii unice de spălare a banilor.

2. Subiectul activ al infracţiunii de spălare a banilor poate fi şi subiect activ al infracţiunii din care provin bunurile.

3. Infracţiunea de spălare a banilor este o infracţiune autonomă, nefiind condiţionată de existenţa unei soluţii de condamnare pentru infracţiunea din care provin bunurile.

Sintagma "cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni" trebuie a fi interpretată în legătură cu poziţia psihică a autorului infracţiunii principale, însemnând că se impune ca acesta să nu se afle în eroare asupra caracterului penal al faptei săvârşite.

Sintagma "cunoscând că provin din săvârşirea de infracţiuni", comună celor trei variante normative ale textului incriminator al infracţiunii, semnifică faptul că nu este necesar ca făptuitorul (când nu este el însuşi autorul faptei principale) să cunoască cu exactitate infracţiunea principală din care provin fondurile supuse spălării şi cine este autorul acesteia sau dacă acesta răspunde penal sau nu pentru infracţiunea săvârşită, fiind suficient ca în momentul operaţiunii de spălarea banilor să aibă reprezentarea că bunul provine din săvârşirea unei infracţiuni.

Este de esenţa acestei infracţiuni crearea unei aparenţe de legalitate a unor operaţiuni, de regulă comercială, prin care bunurile sunt schimbate sau transformate, deoarece doar în această modalitate s-ar putea vorbi de disimulare.

Infracţiunea de spălare de bani are ca obiect juridic special, în primul rând, relaţiile sociale patrimoniale, a căror normală desfăşurare este afectată de disimularea originii ilegale a bunurilor provenite din infracţiuni în scopul de a face imposibilă identificarea adevăratei surse a acestora şi de a le introduce în circuitul economico-financiar legal, astfel încât infractorii să deţină controlul asupra beneficiilor ilicite. Astfel, sunt afectate cu evidenţă interesele patrimoniale.

Obiectul material al infracţiunii de spălare de bani îl reprezintă bunurile provenite din săvârşirea infracţiunii principale, care sunt supuse operaţiunilor de spălare - bunuri corporale sau necorporale, mobile sau imobile, precum şi actele juridice sau documentele care atestă un titlu ori un drept cu privire la acestea. Noţiunea de bunuri se referă la documentele şi instrumentele de plată care sunt recunoscute pe piaţa financiară, bancară, de investiţii şi asigurări, care atestă proprietatea sau drepturi relative la proprietate.

S-a subliniat în doctrina judiciară (a se vedea, în acest sens, CCCCCC., DDDDDD., George Zlati - Noul C. pen. Partea specială. Analize, explicaţii, comentarii. Perspectiva clujeană, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2014, pagina 546), că, în practica judiciară s-a reţinut ca premisă infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în sarcina unor persoane care, pentru a ascunde comiterea altor infracţiuni (spre exemplu, luare de mită, trafic de influenţă, evaziune fiscală, spălare de bani), întocmeau înscrisuri prin care se realiza aparenţa unor operaţiuni juridice menite să creeze, la rândul lor, aparenţa că foloasele obţinute în urma comiterii acestor infracţiuni aveau, de fapt, o provenienţă licită (contracte fictive de împrumut sau de prestări servicii, facturi fiscale ce cuprindeau operaţiuni juridice fictive).

Jurisprudenţa instanţelor naţionale este constantă în acest sens.

În aceste condiţii, Curtea de Apel a reţinut, cu just temei, că inculpaţii B., H. şi D. au efectuat acte materiale care intră în tipicitatea obiectivă şi a infracţiunii de spălare de bani.

Mai mult decât atât, inculpatul H. a folosit în activitatea sa infracţională o societate comercială pe care o controla în drept şi în fapt (S.C. O. S.R.L. Iaşi), societatea dobândind, la rândul ei, calitatea de inculpat în ceea ce priveşte infracţiunea de spălare de bani.

H., în calitate de administrator al O. S.R.L. Iaşi, după intrarea în contul bancar al societăţii a sumei de 61.400 EURO, plătită de PP., sumă care provenea din vânzarea unei părţi a suprafeţei de teren situată pe str. x, teren dobândit prin manopere infracţionale (fapta descrisă la pct. III act de sesizare), a săvârşit acte de dispoziţie asupra acesteia.

Suma de bani a fost folosită pentru achiziţionarea a două autoturisme marca P. [suma de 36.400 EURO (conform chitanţelor din 12 octombrie 2007, 15 octombrie 2007, 16 octombrie 2007 şi 17 octombrie 2007, în valoare de 9.100 EURO fiecare) pentru plata autoturismului marca P., cu număr de înmatriculare x, achiziţionat de la QQQQ. GERMANIA (conform contractului şi facturii nr. x din 17 octombrie 2007), autoturism pe care l-a dat spre folosinţă inculpatului B., în fapt proprietar real al autovehiculului; suma de 25.000 EURO (conform chitanţelor din 13 octombrie 2007 - 5.630 EURO, 18 octombrie 2007 - 9.470 EURO şi 19 octombrie 2007, în valoare de 9.900 EURO) pentru plata autoturismului marca P., cu număr de înmatriculare x, achiziţionat de la QQQQ. GERMANIA (conform contractului şi facturii nr. x din 17 octombrie 2007), autoturism pe care l-a dat spre folosinţă inculpatului D., în fapt proprietar real al autovehiculului].

În cazul contractelor de vânzare-cumpărare autentificate prin încheierile nr. 1080 din 13 august 2009 [fapta descrisă la pct. I act de sesizare, contract încheiat între inculpatul A., în calitate de vânzător, şi B. şi C. (persoană interpusă de inculpatul D.), în calitate de cumpărători], respectiv nr. x din 29 mai 2008 [fapta descrisă la pct. II act sesizare, contract încheiat între H., în calitate de vânzător (aparent în calitate de procurist al tatălui său N.) şi inculpatul B., în calitate de cumpărător], nu s-a făcut nicio dovadă a plăţii sumelor de 20.000 EURO, respectiv 690.700 RON (în privinţa acestei ultime sume, inculpatul B. doar a invocat că ar proveni din operaţiuni de vânzare ale unor apartamente pe raza municipiului Braşov, într-o perioadă anterioară achiziţiei, fără a explica de unde a retras suma respectivă în perioada tranzacţiei - era păstrată în numerar/era depusă la o unitate bancară).

Totodată, nu s-a făcut nicio dovadă a intrării sumelor respective în patrimoniul cumpărătorilor A. şi N., mai ales în condiţiile în care suma presupus a fi plătită acestui inculpat era semnificativă de 690.700 RON.

Referitor la veniturile obţinute de inculpaţii B. şi K. din închirierea unor imobile pe raza municipiului Braşov, în perioada 2001 - 2007, sumele în discuţie (aproximativ 45.000 EURO) nu sunt semnificative raportat la perioada de timp, nu există dovada unor activităţi de economisire a acestora [existând şi posibilitatea unei alte destinaţii, de exemplu satisfacerea nevoilor de trai, achiziţionarea de imobile; astfel, în perioada 2001 - 2002, au fost cumpărate cinci imobile la preţul total de aproximativ 31.500 EURO (curs mediu ROL/EURO pentru perioada 2001 - 2002 - 2,86): apartament situat în municipiul Braşov, strada x, nr. 1, judeţul Braşov pentru suma de 190.000.000 ROL; apartament situat în municipiul Braşov, strada x, nr. 35, judeţul Braşov pentru suma de 160.000.000 ROL; apartament situat în municipiul Braşov, judeţul Braşov pentru suma de 200.000.000 ROL; apartament situat în municipiul Braşov, Calea x, judeţul Braşov pentru suma de 200.000.000 ROL; apartament situat în municipiul Braşov, judeţul Braşov pentru suma de 150.000.000 ROL) şi nu pot justifica existenţa sumei de 690.700 RON (aproximativ 188.000 EURO) la data de 29 mai 2008 la dispoziţia inculpatului B., nici măcar prin adiţionarea sumelor de bani obţinute din activitatea de vânzare a unor apartamente în municipiul Braşov, în perioada 2006 - 2007 (45.000 EURO pentru apartamentul situat în municipiul Braşov, strada x, nr. 1, judeţul Braşov; 36.000 EURO pentru apartamentul situat în municipiul Braşov, strada x, nr. 35, judeţul Braşov; 46.000 EURO pentru apartamentul situat în municipiul Braşov, judeţul Braşov).

Sumele de 49.000 EURO şi 40.000 EURO provenind din înstrăinarea apartamentelor situate în municipiul Braşov, Calea x, judeţul Braşov şi municipiul Braşov, judeţul Braşov nu pot fi luate în considerare, datele tranzacţiei fiind ulterioare datei de 29 mai 2008 (4 decembrie 2009, respectiv 12 august 2009).

Inculpaţii au transferat dreptul de proprietate asupra imobilelor dobândite în mod fraudulos, doar pentru a ascunde adevărata natură a proprietăţii (adevăraţii proprietari) asupra imobilului în cauză. Ulterior, suprafeţele de teren dobândite au fost folosite de inculpaţii B., H. şi D. pentru a garanta obţinerea unor sume de bani de la EE.

În ceea ce priveşte achiziţia autovehiculelor cu nr. de înmatriculare x, respectiv x, este de reţinut că Curtea de Apel aduce următoarele argumente suplimentare pentru reţinerea infracţiunii de spălare de bani:

- S.C. O. S.R.L. IAŞI nu avea ca obiect de activitate transportul de persoane;

- autovehiculele au fost achiziţionate prin plata succesivă a unor sume de bani situate sub nivelul la care s-ar fi impus raportarea tranzacţiilor către Oficiul Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor;

- unicii martori ai presupusei plăţi a sumei de 75.000 RON de către inculpatul D. către inculpatul H. au fost invocaţi ca fiind C. şi soţia inculpatului, BBBB.;

- faptul că S.C. O. S.R.L. ar fi fost obligată la emiterea chitanţei şi facturii către inculpatul D. nu semnifică că s-a şi plătit suma în discuţie, încercându-se doar conturarea unei aparenţe de legalitate a operaţiunii.

ACŢIUNEA CIVILĂ

U.A.T. Miroslava s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 2.000.000 EURO reprezentând contravaloarea trenului "E." (fapta descrisă la pct. I din actul de sesizare a instanţei)[dosar de urmărire penală/dosar Curtea de Apel Iaşi].

Instanţa de fond a reţinut că inculpaţii B., H., D., J. şi I. au fost găsiţi vinovaţi de săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în legătură cu terenul în suprafaţă de 20.000 mp situat în extravilanul U.A.T. Miroslava, aparţinând domeniului privat al acestei unităţi administrativ-teritoriale, prejudiciul cauzat fiind reprezentat de contravaloarea terenului, stabilită prin expertiza tehnică judiciară de evaluare imobiliară efectuată în faza de urmărire penală la 881.200 EURO.

Prejudiciul este cert, actual, nerecuperat şi există legătura de cauzalitate între acesta şi faptele ilicite ale inculpaţilor care sunt în acelaşi timp şi infracţiuni.

Pe cale de consecinţă, în baza art. 19 C. proc. pen. raportat la art. 397 alin. (1) C. proc. pen. coroborat cu art. 1349 alin. (1) şi (2), art. 1357 şi urm. din C. civ., art. 1382 C. civ., Curtea a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă U.A.T. Miroslava şi a obligat, în solidar, pe inculpaţii B., H., D., J. ŞI I. la plata sumei de 881.200 EURO, în echivalent RON la cursul B.N.R. din ziua plăţii (fapta descrisă la pct. I din actul de sesizare).

U.A.T. Municipiul Iaşi s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 208.780 EURO reprezentând contravaloarea trenului situat în municipiul Iaşi, strada x, FN, judeţul Iaşi (fapta descrisă la pct. III din actul de sesizare a instanţei) [dosar de urmărire penală].

Inculpaţii B., N., H., R., D., J. şi I. au fost găsiţi vinovaţi de săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în legătură cu terenul în suprafaţă de 3212 mp situat în municipiul Iaşi, strada x, FN (fosta strada x, nr. 26), judeţul Iaşi şi aparţinând domeniului privat al acestei unităţi administrativ-teritoriale, prejudiciul cauzat fiind reprezentat de contravaloarea terenului, stabilită prin expertiza tehnică judiciară de evaluare imobiliară efectuată în faza de urmărire penală la 100.755 EURO.

Prejudiciul este cert, actual, nerecuperat şi există legătura de cauzalitate între acesta şi faptele ilicite ale inculpaţilor care sunt în acelaşi timp şi infracţiuni.

În baza art. 19 C. proc. pen. raportat la art. 397 alin. (1) C. proc. pen. coroborat cu art. 1349 alin. (1) şi (2), art. 1357 şi urm. din C. civ., art. 1382 C. civ., instanţa de fond a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă U.A.T. Municipiul Iaşi şi a obligat, în solidar, pe inculpaţii B., N., H., R., D., I. ŞI J. la plata sumei de 100.755 EURO, în echivalent RON la cursul B.N.R. din ziua plăţii (fapta descrisă la pct. III din actul de sesizare).

Regia Naţională a Pădurilor Romsilva R.A., prin Direcţia Silvică Iaşi, a solicitat restituirea în natură a terenurilor situate în municipiul Iaşi, strada x, nr. 2, judeţul Iaşi (pe care l-a evaluat la 6.656.822,67 RON, cu T.V.A.) şi, respectiv, în municipiul Iaşi, strada x, nr. 86A, judeţul Iaşi (pe care l-a evaluat la 423.823,85 RON cu T.V.A.) [dosar de urmărire penală/dosar Curtea de Apel Iaşi].

În faza de judecată, a indicat că suprafaţa de teren forestier de 6272 mp, situată în strada x, nr. 2 (zona Sărărie), judeţul Iaşi, care a figurat în Amenajamentul silvic al HHHHHH., aflată în administrarea Ocolului Silvic Iaşi, a ieşit din evidenţa fondului forestier naţional, ca urmare a ocupării terenului de către persoana în favoarea căreia s-a aplicat Sentinţa civilă nr. 2918 din 19 martie 2007 pronunţată de Judecătoria Iaşi, în dosarul nr. x/2006, prin care instanţa a admis acţiunea formulată de N. în contradictoriu cu VV. şi a constatat dobândirea dreptului de proprietate, prin efectul uzucapiunii. Ulterior, suprafaţa de teren a fost înstrăinată numiţilor CCC. şi B., prin contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. x din 20 decembrie 2007 şi y din 29 mai 2008.

Se arată că prejudiciul adus fondului forestier proprietate publică a statului nu a fost recuperat până în prezent, fiind menţinută constituirea de parte civilă pentru contravaloarea terenului.

U.A.T. Municipiul Iaşi s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 188.160 EURO reprezentând contravaloarea trenului situat în municipiul Iaşi, strada x, nr. 2, judeţul Iaşi (fapta descrisă la pct. II din actul de sesizare a instanţei) şi cu suma de 16.196,88 EURO reprezentând contravaloarea trenului situat în municipiul Iaşi, strada x, nr. 86A, judeţul Iaşi (fapta descrisă la pct. VI din actul de sesizare a instanţei) [dosar de urmărire penală].

Curtea de Apel a arătat că suprafaţă de 6.272 mp situată în municipiul Iaşi, strada x, nr. 2, judeţul Iaşi face parte din domeniul public al statului, aflându-se în administrarea Regiei Naţionale a Pădurilor Romsilva R.A. - Direcţia Silvică Iaşi (conform adresei nr. x din 10 februarie 2012 a Romsilva, suprafaţa în cauză face parte din amenajamentul silvic al Ocolului Silvic Iaşi - U.P.I. Copou, u.a.%19A, fiind înscrisă în Anexa nr. 3 la H.G. nr. 1705/2006 - dosar de urmărire penală).

Totodată, suprafaţa de 539,894 mp situată în municipiul Iaşi, strada x, NR. 86A, judeţul Iaşi face parte din amenajamentul Ocolului Silvic Ciurea, fiind proprietate publică a statului.

Suprafaţa a fost înscrisă în Amenajamentul silvic al Ocolului Silvic Ciurea, XXXXX., u.a. %33M1, aprobat prin Ordinul nr. 1036 din 1 iulie 2010 emis de Ministerul Mediului şi Pădurilor - [F: V1/66-72].

Curtea a făcut trimitere la dispoziţiile constituţionale privind inalienabilitatea bunurilor proprietate publică (art. 135 alin. (5) din Constituţie), prevăzută şi la art. 861 din Noul C. civ.

Cu toate acestea, s-a evidenţiat că nu se poate dispune restituirea terenurilor în natură către partea civilă Regia Naţională a Pădurilor Romsilva R.A. - Direcţia Silvică Iaşi, având în vedere că ele au fost dobândite în baza unor hotărâri judecătoreşti [Sentinţa civilă nr. 2918 din 19 martie 2007, irevocabilă prin nerecurare - dosar nr. x/2006 Judecătoria Iaşi (fapta descrisă la pct. II act de sesizare); Sentinţa civilă nr. 2543 din 25 februarie 2008, irevocabilă prin nerecurare - dosar nr. x/2007 Judecătoria Iaşi (fapta descrisă la pct. VI act de sesizare)], chiar şi în condiţiile în care sentinţele civile au fost pronunţate în baza unor înscrisuri false şi declaraţii mincinoase, astfel cum s-a constatat.

Aceasta nu înseamnă că instanţa penală poate dispune pur şi simplu anularea celor două hotărâri judecătoreşti, această anulare fiind posibilă doar pe calea extraordinară de atac a revizuirii, exercitate în condiţiile C. proc. civ.

Aşadar, în acest moment, restabilirea situaţiei anterioare nu este posibilă, ea devenind realizabilă după revizuirea celor două sentinţe civile anterior menţionate. Există deschisă, de asemenea, calea acţiunii în revendicare imobiliară, imprescriptibilă, cadru procesual în care poate fi analizată şi buna credinţă sau reaua credinţă a terţilor dobânditori.

Împrejurarea că Sentinţa civilă nr. 2918 din 19 martie 2007 pronunţată de Judecătoria Iaşi, respectiv Sentinţa civilă nr. 2543 din 25 februarie 2008 pronunţată de Judecătoria Iaşi sunt revizuibile nu înseamnă că, în acest moment, prejudiciul cauzat statului nu există, deci inculpaţii urmează să plătească despăgubiri.

Pe cale de consecinţă, în baza art. 19 C. proc. pen. raportat la art. 397 alin. (1) C. proc. pen. coroborat cu art. 1349 alin. (1) şi (2), art. 1357 şi urm. din C. civ., art. 1382 C. civ., s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă Regia Naţională a Pădurilor Romsilva R.A. (prin Direcţia Silvică Iaşi) şi a obligat, în solidar, pe inculpaţii B., N., H., D., J. şi I. la plata sumei de 392.564 EURO, în echivalent RON la cursul B.N.R. din ziua plăţii (fapta descrisă la pct. II din actul de sesizare).

S-a respins, ca nefondată, acţiunea civilă formulată de U.A.T. Municipiul Iaşi în ceea ce priveşte terenul din municipiul Iaşi, strada x, nr. 2, judeţul Iaşi (fapta descrisă la pct. II din actul de sesizare), având în vedere că prejudiciul nu este localizat în patrimoniul acestei unităţi administrativ-teritoriale.

În baza art. 19 C. proc. pen. raportat la art. 397 alin. (1) C. proc. pen. coroborat cu art. 1349 alin. (1) şi (2), art. 1357 şi urm. din C. civ., art. 1382 C. civ., s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă Regia Naţională a Pădurilor Romsilva R.A. (prin Direcţia Silvică Iaşi) şi va obliga, în solidar, pe inculpaţii D. şi I. la plata sumei de 47.910 EURO, în echivalent RON la cursul B.N.R. din ziua plăţii (fapta descrisă la pct. VI din actul de sesizare).

În baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen., s-a lăsat nesoluţionată faţă de inculpata L. acţiunea civilă promovată în procesul penal de către partea civilă Regia Naţională a Pădurilor Romsilva R.A., prin Direcţia Silvică Iaşi.

S-a respins, ca nefondată, acţiunea civilă formulată de U.A.T. Municipiul Iaşi în ceea ce priveşte terenul din municipiul Iaşi, strada x, nr. 86A, judeţul Iaşi (fapta descrisă la pct. VI din actul de sesizare), având în vedere că prejudiciul nu este localizat în patrimoniul acestei unităţi administrativ-teritoriale.

S-a respins, ca nefondată, acţiunea civilă formulată de U.A.T. Municipiul Iaşi în ceea ce priveşte terenul din municipiul Iaşi, strada x, nr. 3, judeţul Iaşi (fapta descrisă la pct. IV act de sesizare), întrucât nu s-a produs vreun prejudiciu.

S-a respins, ca nefondată, acţiunea civilă formulată de U.A.T. Municipiul Iaşi în ceea ce priveşte terenul din municipiul Iaşi, strada x, nr. 3A, judeţul Iaşi (fapta descrisă la pct. V act de sesizare), întrucât nu s-a produs vreun prejudiciu.

Instanţa de apel evidenţiază însă că, în contextul în care instanţa de fond a reţinut că inculpaţii au fost găsiţi vinovaţi de săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, şi prin prisma acestui fapt a fost abordată problematica prejudiciului, iar prin decizia de faţă, cu privire la infracţiunea de înşelăciune s-a considerat că nu este admisibilă propunerea şi condamnarea pentru o asemenea infracţiune întrucât s-a ajuns la concluzia că o instanţă nu poate constitui subiect pasiv al infracţiunii de înşelăciune, printr-o activitate de inducere în eroare, promovându-se soluţia ca, în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. b) teza a I-a C. proc. pen. să se dispună achitarea pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., potrivit disp. exprese ale art. 25 alin. (5) C. proc. pen., indubitabil se va lăsa nesoluţionată acţiunea civilă formulată de partea civilă U.A.T. Miroslava, acţiunea civilă formulată de partea civilă Regia Naţională a Pădurilor Romsilva R.A. (prin Direcţia Silvică Iaşi) şi acţiunea civilă formulată de U.A.T. Municipiul Iaşi.

În acelaşi timp, strict legal, în baza art. 397 alin. (5) C. proc. pen. raportat la dispoziţiile art. 25 alin. (5) C. proc. pen. se va dispune menţinerea:

- măsurilor asiguratorii (sechestru asigurător şi poprire) instituite faţă de inculpata L. prin Ordonanţa nr. 84/P/2009 din 9 februarie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi asupra imobilului identificat în procesul-verbal de aplicare a sechestrului asigurător din 9 februarie 2012 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi, respectiv cota indiviză de 67% din terenul în suprafaţă de 540 mp şi construcţia (casă), situate în intravilanul municipiului Iaşi, judeţul Iaşi, cu număr cadastral x şi y, înscrise în cartea funciară a U.A.T. Iaşi cu nr. x, pentru care s-a luat inscripţia ipotecară prin încheierea nr. x din 16 februarie 2012 a B.C.P.I. IAŞI, precum şi asupra conturilor identificate pe numele inculpatei L. la IIIIII. S.A., conform adresei nr. x din 16 februarie 2012, până la concurenţa sumei de 47.910 Euro.

- măsurilor asigurătorii (sechestru asigurător şi poprire) dispuse faţă de inculpatul A. prin Ordonanţa nr. 84/P/2009 din 23 ianuarie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi asupra: cotei indivize dintr-un teren arabil în suprafaţă de 10.000 mp, situat în extravilanul comunei Miroslava, judeţul Iaşi, cu număr cadastral x, înscris în cartea funciară a U.A.T. Miroslava, judeţul Iaşi cu numărul 67063, aflat în proprietatea inculpatului A., pentru care s-a luat inscripţia ipotecară prin încheierea nr. x din 25 ianuarie 2012 a B.C.P.I. Iaşi; cotei indivize dintr-un teren în suprafaţă de 112 mp şi construcţie (casă), situate în intravilanul municipiului Iaşi, judeţul Iaşi, cu număr cadastral x şi y, înscris în cartea funciară a U.A.T. Iaşi cu numărul x, aflat în proprietatea inculpatului A., pentru care s-a luat inscripţia ipotecară prin încheierea nr. x din 25 ianuarie 2012 a B.C.P.I. Iaşi [ambele identificate în procesul-verbal de aplicare a sechestrului asigurător din 23 ianuarie 2012 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi ]; sumei de 1,16 RON aflată în conturile identificate pe numele inculpatului A. la JJJJJJ. S.A, până la concurenţa sumei de 440.600 EURO şi 7.500 RON.

- măsurilor asigurătorii (sechestru asigurător şi poprire) dispuse faţă de inculpatul B. prin Ordonanţa nr. 84/P/2009 din 23 ianuarie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi asupra imobilelor identificate în procesul-verbal de aplicare a sechestrului asigurător din 23 ianuarie 2012 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi, respectiv: cota indiviză de 7/10 din teren arabil în suprafaţă de 10.000 mp situat în extravilanul comunei Miroslava, judeţul Iaşi, cu număr cadastral x, înscris în cartea funciară a U.A.T. Miroslava cu numărul x, aflat în proprietatea inculpatului B., pentru care s-a luat inscripţia ipotecară prin încheierea nr. x din 25 ianuarie 2012 B.C.P.I. Iaşi; cota de 1/1 din teren în suprafaţă de 1395 mp situat în intravilanul municipiului Iaşi, judeţul Iaşi, cu număr cadastral x, înscris în cartea funciară a U.A.T. Iaşi cu numărul x aflat în proprietatea inculpatului B., pentru care s-a luat inscripţia ipotecară prin încheierea nr. x din 25 ianuarie 2012 B.C.P.I. Iaşi; cota de 1/1 din teren în suprafaţă de 1395 mp situat în intravilanul municipiului Iaşi, judeţul Iaşi, cu număr cadastral x, înscris în cartea funciară a U.A.T. Iaşi cu numărul x aflat în proprietatea inculpatului B., pentru care s-a luat inscripţia ipotecară prin încheierea nr. x din 25 ianuarie 2012 B.C.P.I. Iaşi; cota de 1/1 din teren în suprafaţă de 1396 mp situat în intravilanul municipiului Iaşi, judeţul Iaşi, cu număr cadastral x, înscris în cartea funciară a U.A.T. Iaşi cu numărul x aflat în proprietatea inculpatului B., pentru care s-a luat inscripţia ipotecară prin încheierea nr. x din 25 ianuarie 2012 B.C.P.I. Iaşi; cota indiviză de 173 mp din teren situat în intravilanul municipiului Iaşi, judeţul Iaşi, cu număr cadastral x, înscris în cartea funciară a U.A.T. Iaşi cu numărul x aflat în proprietatea inculpatului B., pentru care s-a luat inscripţia ipotecară prin încheierea nr. x din 25 ianuarie 2012 B.C.P.I. Iaşi; suma de 3,63 RON, aflată în conturilor identificate pe numele inculpatului la KKKKKK. NV AMSTERDAM, până la concurenţa sumei de 2.011.401 EURO şi 15.000 RON.

- măsurilor asigurătorii (sechestru asigurător şi poprire) dispuse faţă de inculpatul H. prin Ordonanţa nr. 84/P/2009 din 23 ianuarie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi asupra: construcţiei (casă) şi un teren aferent în suprafaţă de 178,45 mp, situate în municipiului Iaşi, strada x, nr. 10, judeţul Iaşi, cu număr cadastral x, y şi z, înscris în cartea funciară a U.A.T. Iaşi cu nr. x, aflat în proprietatea inculpatului H., pentru care s-a luat inscripţia ipotecară prin încheierea nr. x din 25 ianuarie 2012 B.C.P.I. Iaşi; autoturismului marca P., cu numărul de identificare x, de culoare alb, an fabricaţie 2007, număr carte de identitate a autovehiculului x [ ambele identificate în procesul-verbal de aplicare a sechestrului asigurător din 23 ianuarie 2012 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi ]; sumei de 3,90 USD, aflată în conturilor identificate pe numele inculpatului la LLLLLL..; sumei de 1,50 RON, aflată în conturilor identificate pe numele inculpatului la KKKKKK. S.A.; sumelor ce urmează a fi încasate de inculpat de la fundaţia "MMMMMM.", în baza contractului de închiriere încheiat cu inculpatul pentru imobilul din municipiul Iaşi, strada x, nr. 10, judeţul Iaşi, până la concurenţa sumei de 1.632.201 EURO şi 15.000 RON.

- măsurilor asigurătorii (sechestru asigurător şi poprire) dispuse faţă de inculpatul D. prin Ordonanţele nr. 84/P/2009 din 23 ianuarie 2012 şi din 9 februarie 2012 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi asupra: cotei indivize din terenul categoria construcţii, în suprafaţă de 585,72 mp, şi construcţie (casă), amplasată pe acesta, situat în intravilanul municipiului Iaşi, strada x, nr. 7A, judeţul Iaşi, cu număr cadastral x şi y, înscris în cartea funciară a U.A.T. Iaşi cu nr. x, pentru care s-a luat inscripţia ipotecară prin încheierea nr. x din 25 ianuarie 2012 B.C.P.I. Iaşi, identificat în procesul-verbal de aplicare a sechestrului asigurător din 23 ianuarie 2012 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi; conturilor identificate pe numele inculpatului la LLLLLL.. şi NNNNNN. S.A., până la concurenţa sumei de 1.453.429 EURO şi 15.000 RON.

- măsurilor asigurătorii (sechestru asigurător şi poprire) dispuse faţă de inculpata I. prin Ordonanţele nr. 84/P/2009 din 23 ianuarie 2012 şi din 9 februarie 2012 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi asupra: cotei indivize din apartamentul situat în municipiul Iaşi, strada x, nr. 6, apartament 14, judeţul Iaşi, pentru care s-a luat inscripţia ipotecară prin încheierea nr. x din 30 ianuarie 2012 a B.C.P.I. Iaşi, identificat în procesul-verbal de aplicare a sechestrului asigurător din 23 ianuarie 2012 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi; sumei de 40,80 RON aflată în conturile deţinute de inculpata I. la LLLLLL..; conturilor deţinute de inculpata I. la OOOOOO., până la concurenţa sumei de 1.422.429 EURO şi 10.500 RON.

MĂSURA DE SIGURANŢĂ A CONFISCĂRII SPECIALE

Conform art. 32 din Legea nr. 656/2002, republicată, în cazul în care s-a săvârşit o infracţiune de spălare a banilor sau de finanţare a actelor de terorism, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie.

Conform art. 33 din acelaşi act normativ, (alin. (1) în cazul infracţiunilor de spălare a banilor şi de finanţare a actelor de terorism se aplică dispoziţiile art. 118 din C. pen. din 1969 privind confiscarea bunurilor, (respectiv art. 112 noul C. pen.), (alin. (2) Dacă bunurile supuse confiscării nu se găsesc, se confiscă echivalentul lor în bani sau bunurile dobândite în locul acestora. (alin. (3) Veniturile sau alte beneficii materiale obţinute din bunurile prevăzute la alin. (2) se confiscă. (alin. (4) Dacă bunurile supuse confiscării nu pot fi individualizate faţă de bunurile dobândite în mod legal, se confiscă bunuri până la concurenţa valorii bunurilor supuse confiscării. (alin. (5) Dispoziţiile alin. (4) se aplică în mod corespunzător şi veniturilor sau altor beneficii materiale obţinute din bunurile supuse confiscării, ce nu pot fi individualizate faţă de bunurile dobândite în mod legal. (alin. (6) Pentru a garanta ducerea la îndeplinire a confiscării bunurilor, este obligatorie luarea măsurilor asigurătorii prevăzute de C. proc. pen.

Din interpretarea acestor dispoziţii legale, prin raportare la specificul şi la finalitatea însuşi actului normativ în care sunt inserate, se deduce că măsura de siguranţă a confiscării speciale instituită prin dispoziţiile art. 33 alin. (1) - (5) din Legea nr. 656/2002, republicată, şi măsurile asiguratorii pe care organele judiciare au obligaţia să le ia, conform art. 33 alin. (6) din aceeaşi lege, pentru a se garanta aducerea la îndeplinire a măsurii confiscării, au un caracter special, dat, pe de o parte, de specificul infracţiunii de spălare de bani prevăzută de art. 29 din Legea nr. 656/2002 care vizează combaterea ascunderii sau disimulării originii ilicite a unor bunuri, în regulă generală prin mascarea în operaţiuni juridice puse pe seama unor persoane neimplicate penal, iar, pe de altă parte, de însăşi natura de lege specială a Legii nr. 656/2002, care reglementează un segment specific de relaţii sociale - relaţiile sociale referitoare la prevenirea şi combaterea spălării banilor.

Pe cale de consecinţă, în baza art. 33 alin. (1) din Legea nr. 656/2002 cu referire la art. 112 alin. (1) lit. d) noul C. pen., se va dispune confiscarea următoarelor sume de bani şi bunuri:

- echivalentul în RON al sumei de 31.000 de EURO, la data executării efective a măsurii, de la inculpatul D. (fapta I - 28.000 EURO, fapta V - 3.000 EURO)

- echivalentul în RON al sumei de 193.400 de EURO, la data executării efective a măsurii, de la inculpatul H. (fapta I - 17.500 EURO, fapta II - 123.000 plus 18.500 EURO, fapta III - 34.400 EURO)

- echivalentul în RON al sumei de 36.000 de EURO, la data executării efective a măsurii, de la inculpatul B. (fapta I - 17.500 EURO, fapta II - 18.500 EURO)

- suma de 500 RON de la inculpata I.

- Autoturismul marca P., cu numărul de identificare x, de culoare alb, an fabricaţie 2007, număr carte de identitate a autovehiculului x, identificat în procesul-verbal de aplicare a sechestrului asigurător din 23 ianuarie 2012 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi de la inculpatul H.

- autovehiculul marca P., tipul A8, cu număr de înmatriculare x, număr de identificare x, an fabricaţie 2006, culoare negru, proprietate a S.C. O. S.R.L. Iaşi (număr de înregistrare la Oficiul Registrului Comerţului x/2004, C.U.I. x, cu sediul în municipiul Iaşi, strada x, nr. 6, judeţul Iaşi);

- autovehiculul marca P., tipul A8, cu număr de înmatriculare x, număr de identificare x, an fabricaţie 2004, culoare - albastru nocturn, efect perlă, proprietate a S.C. O. S.R.L. IAŞI (număr de înregistrare la Oficiul Registrului Comerţului x/204, C.U.I. x, cu sediul în municipiul Iaşi, strada x, nr. 6, judeţul Iaşi).

DESFIINŢARE ÎNSCRISURI FALSIFICATE

Având în vedere considerentele expuse la situaţia de fapt şi prin conformare la dispoziţiile art. 25 alin. (3) C. proc. pen. combinat cu dispoziţiile art. 404 alin. (4) C. proc. pen., urmează a se dispune, în mod inevitabil, restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunilor anterior menţionate, prin desfiinţarea înscrisurilor false întocmite de către inculpaţi, înscrisuri care au stat la baza activităţii infracţionale şi care au contribuit la săvârşirea infracţiunilor.

În temeiul dispoziţiilor art. 25 alin. (3) C. proc. pen., va dispune desfiinţarea următoarelor înscrisuri, aflate, în copie, la dosarul cauzei:

- declaraţia notarială a numiţilor W. şi X., autentificată de Biroul Notarului Public HHH., prin încheierea nr. x din 10 martie 1999 (verso fila x şi dosar de urmărire penală);

- declaraţia notarială a numitului KK., autentificată de Biroul Notarului Public WWWW., prin încheierea nr. x din 13 ianuarie 2006;

- declaraţia notarială a inculpatei J., autentificată de Biroul Notarului Public WWWW., prin încheierea nr. x din 16 ianuarie 2006;

- declaraţiile olografe ale numiţilor MMM. şi NNN.;

- declaraţia notarială a numitului ZZ., autentificată de Biroul Notarului Public BBBBBB., prin încheierea nr. x din 12 august 2006;

- declaraţia notarială a numitei FF., autentificată de Biroul Notarului Public WWWW., prin încheierea nr. y din 25 septembrie 2006;

- declaraţia notarială a numitei Z., autentificată de Biroul Notarului Public WWWW., prin încheierea nr. x din 10 noiembrie 2006;

- înscrisul sub semnătură privată denumit "Act de veşnică vânzare", datat 26 iulie 1958;

- înscrisul sub semnătură privată denumit "Act de veşnică vânzare", datat 21 aprilie 1960;

- înscrisul sub semnătură privată denumit "Contract de veşnică vânzare", datat 26 iulie 1960;

- înscrisul sub semnătură privată denumit "Contract de vânzare-cumpărare (donare)", datat 30 noiembrie 1976;

- înscrisul sub semnătură privată denumit "Act de veşnică vânzare", datat 12 septembrie 1973.

După rămânerea definitivă, prezenta hotărâre se va comunica - Oficiului Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor (art. 37 din Legea nr. 656/2002, republicată), către birourile notariale menţionate şi către Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară - Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Iaşi (conform art. 29 alin. (5) din Legea nr. 7/1996), pentru efectuarea cuvenitelor menţiuni.

Practic, prin anularea înscrisurilor falsificate şi repunerea astfel în situaţia anterioară, se deschide calea revizuirii hotărârilor civile, Înalta Curte neputând desfiinţa în apel, efectiv, hotărârile civile prin care au fost date acele imobile.

Văzând şi disp. art. 272, 274, 275 C. proc. pen . . . . . . . . . . .;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu opinie majoritară:

Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, precum şi de inculpaţii A., B., K., N., H., R., D., J., I., S.C. "O." S.R.L. Iaşi - prin SS. şi V., privind şi pe intimata L., împotriva Sentinţei penale nr. 71/2017 din data de 8 august 2017 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Desfiinţează în totalitate sentinţa atacată, reţine cauza pentru rejudecare şi dispune următoarele:

1. Cu privire la inculpatul A.

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., prin rechizitoriul nr. x/2009 din 10 decembrie 2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi după cum urmează:

- din infracţiunile de spălare de bani prevăzută de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 şi de participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. 1969 cu referire la art. 289 alin. (1) C. pen. 1969 în infracţiunea de spălare de bani prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., condamnă pe inculpatul A. cetăţean român, fără antecedente penale, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.

În baza art. 67 alin. (2) noul C. pen., aplică inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pe o durată de 3 (trei) ani, care se va executa în condiţiile prev. de art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) noul C. pen., aplică inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat).

În baza art. 91 alin. (1) noul C. pen., dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare pe o durată de 3 (trei) ani ce constituie termen de supraveghere în condiţiile art. 92 alin. (1) C. pen., care se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, conform art. 92 alin. (2) noul C. pen.

În temeiul art. 93 alin. (1) noul C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul A. trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Iaşi, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură să permită controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) noul C. pen., impune inculpatului A. să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune Iaşi sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) noul C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul A. va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 zile în cadrul Consiliului Local Iaşi - Direcţia de Administrare a Patrimoniului Public şi Privat sau Consiliului Local Iaşi - Direcţia de Asistenţă Comunitară, instituţia din comunitate urmând a fi aleasă de consilierul de probaţiune, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, inculpatul nu poate presta această muncă.

În baza art. 94 alin. (1) noul C. pen., datele prevăzute de art. 93 alin. (1) lit. c) - e) noul C. pen., mai sus menţionate, se vor comunica Serviciului de Probaţiune Iaşi.

Potrivit art. 404 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 91 alin. (4) noul C. pen., atenţionează inculpatul A. asupra dispoziţiilor art. 96 noul C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere şi executarea pedepsei în regim de detenţie în cazul nerespectării, cu rea-credinţă, pe parcursul termenului de supraveghere, a măsurilor de supraveghere sau a obligaţiilor impuse ori stabilite de lege, în cazul neîndeplinirii integrale a obligaţiilor civile stabilite prin hotărâre până la expirarea termenului de supraveghere, afară de cazul în care dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească, sau în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni pe parcursul termenului de supraveghere.

II. Cu privire la inculpatul B.

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B., prin rechizitoriul nr. x/2009 din 10 decembrie 2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi după cum urmează:

- din infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni (iniţiere) prev. de art. 323 alin. (2) C. pen. 1969 cu referire la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969 în infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) noul C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.

- din infracţiunea de înşelăciune, în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi referire la art. 13 alin. (12) din O.U.G. nr. 43/2002, în infracţiunea de înşelăciune, în formă continuată, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. şi art. 5 alin. (1) noul C. pen. (în privinţa faptelor descrise la pct. I, II, III, IV şi V act de sesizare)

- din infracţiunile de spălare de bani, în formă continuată, prev. de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu referire la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectual, în formă continuată, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. 1969 cu trimitere la art. 289 C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, uz de fals, în formă continuată, prev. de art. 291 C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 în infracţiunea de spălare de bani, în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen.

- din infracţiunea de instigare la infracţiunea de mărturie mincinoasă, în formă continuată, prev. de art. 25 C. pen. 1969 raportat la art. 260 alin. (1) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 în infracţiunea de instigare la infracţiunea de mărturie mincinoasă, în formă continuată, prev. de art. 47 noul C. pen. raportat la art. 273 alin. (1) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (două acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) noul C. pen.

Respinge, ca nefondate, cererile de schimbare a încadrării juridice contrare.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen., dispune încetarea procesului penal faţă de inculpatul B. pentru instigare la săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, în formă continuată, prev. de art. 47 noul C. pen. raportat la art. 273 alin. (1) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (două acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen., urmare a faptului că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale, în condiţiile art. 155 alin. (4) noul C. pen. raportat la art. 154 alin. (1) lit. d) şi 2 noul C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. b) teza a I-a C. proc. pen. dispune achitarea inculpatului B. pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune, în formă continuată, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. şi art. 5 alin. (1) noul C. pen. (în privinţa faptelor descrise la pct. I, II, III, IV şi V act de sesizare)

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., condamnă pe inculpatul B. cetăţean român, fără antecedente penale, la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.

În baza art. 67 alin. (2) noul C. pen., aplică inculpatului B. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pe o durată de 5 (cinci) ani.

În baza art. 65 alin. (1) noul C. pen., aplică inculpatului B. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat).

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. şi art. 5 alin. (1) noul C. pen. (în privinţa faptelor descrise la pct. I şi II act de sesizare);

În baza art. 38 alin. (1) teza I noul C. pen. coroborat cu art. 39 alin. (1) lit. b) noul C. pen., aplică inculpatului B. pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare la care se adaugă un spor de 1/3 din cealaltă pedeapsă de 4 ani închisoare respectiv 1 (un) an şi 4 (patru) luni închisoare, în final inculpatul B. urmând să execute pedeapsa de 5 (cinci) ani şi 4 (patru) luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (1) noul C. pen., aplică inculpatului B. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pe o durată de 5 (cinci) ani, care se va executa în condiţiile prev. de art. 68 alin. (1) lit. c) noul C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) noul C. pen. raportat la art. 45 alin. (1) noul C. pen., aplică inculpatului B. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat), care se va executa în condiţiile prev. de art. 65 alin. (3) noul C. pen.

III. Cu privire la inculpatul K.

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului K., prin rechizitoriul nr. x/2009 din 10 decembrie 2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi după cum urmează:

- din infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni (aderare) prev. de art. 323 alin. (2) C. pen. 1969 cu referire la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969 în infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.

- din infracţiunea de tentativă la infracţiunea de înşelăciune, în formă continuată, prev. de art. 20 C. pen. 1969 raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 în infracţiunea de tentativă la infracţiunea de înşelăciune, în formă continuată, prev. de art. 32 alin. (1) noul C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (trei acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen. (în privinţa faptei descrisă la pct. V act de sesizare), ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) noul C. pen.

Respinge, ca nefondate, cererile de schimbare a încadrării juridice contrare.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. b) teza a I-a C. proc. pen. dispune achitarea inculpatului K. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la înşelăciune, în formă continuată, prev. de art. 32 alin. (1) noul C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (trei acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen. (în privinţa faptei descrisă la pct. V act de sesizare).

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., condamnă pe inculpatul K. cetăţean român, fără antecedente penale, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) noul C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen., pedeapsa urmând a fi executată în regim de detenţie.

În baza art. 67 alin. (2) noul C. pen., aplică inculpatului K. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pe o durată de 1 (un) an.

În baza art. 65 alin. (1) noul C. pen., aplică inculpatului K. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat).

IV. Cu privire la inculpata L.

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei L. după cum urmează:

- din infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni (aderare) prev. de art. 323 alin. (2) C. pen. 1969 cu referire la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969 în infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.

- din infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969 în infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.

- din infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. 1969 în infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a III-a C. proc. pen., dispune încetarea procesului penal faţă de inculpata L. pentru toate infracţiunile menţionate anterior, ca urmare a decesului inculpatei.

V. Cu privire la inculpatul N.

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului N. prin rechizitoriul nr. x/2009 din 10 decembrie 2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi după cum urmează:

- din infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni (aderare) prev. de art. 323 alin. (2) C. pen. 1969 cu referire la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969 în infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) noul C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen., şi

- din infracţiunea de înşelăciune, în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 în infracţiunea de înşelăciune, în formă continuată, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (patru acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen. (în privinţa faptelor descrise la pct. II, III şi IV act de sesizare

Respinge, ca nefondate, cererile de schimbare a încadrării juridice contrare.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. b) teza a I-a C. proc. pen. dispune achitarea inculpatului N. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, în formă continuată prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (patru acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen. (în privinţa faptelor descrise la pct. II, III şi IV act de sesizare).

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., condamnă pe inculpatul N. cetăţean român, fără antecedente penale, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) noul C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen., pedeapsa urmând a fi executată în regim de detenţie.

În baza art. 67 alin. (2) noul C. pen., aplică inculpatului N. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pe o durată de 1 (un) an.

În baza art. 65 alin. (1) noul C. pen., aplică inculpatului N. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat).

VI. Cu privire la inculpatul H.

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului H., prin rechizitoriul nr. x/2009 din 10 decembrie 2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi după cum urmează:

- din infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni (iniţiere) prev. de art. 323 alin. (2) C. pen. 1969 cu referire la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969 în infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) noul C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.

- din infracţiunea de înşelăciune, în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi referire la art. 13 alin. (12) din O.U.G. nr. 43/2002, în infracţiunea de înşelăciune, în formă continuată, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. şi art. 5 alin. (1) noul C. pen.

- din infracţiunile de spălare de bani, în formă continuată, prev. de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu referire la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectual, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. 1969 cu trimitere la art. 289 C. pen. 1969, în infracţiunea de spălare de bani, în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen.

- din infracţiunea de instigare la infracţiunea de mărturie mincinoasă, în formă continuată, prev. de art. 25 C. pen. 1969 raportat la art. 260 alin. (1) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 în infracţiunea de instigare la infracţiunea de mărturie mincinoasă, în formă continuată, prev. de art. 47 noul C. pen. raportat la art. 273 alin. (1) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (două acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) noul C. pen.

Respinge, ca nefondate, cererile de schimbare a încadrării juridice contrare.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen., dispune încetarea procesului penal faţă de inculpatul H. pentru instigare la săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, în formă continuată, prev. de art. 47 noul C. pen. raportat la art. 273 alin. (1) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (două acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen., urmare a faptului că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale, în condiţiile art. 155 alin. (4) noul C. pen. raportat la art. 154 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) noul C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. b) teza a I-a C. proc. pen. dispune achitarea inculpatului H. pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune, în formă continuată, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. şi art. 5 alin. (1) noul C. pen. (în privinţa faptelor descrise la pct. I, II, III, IV şi V act de sesizare).

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., condamnă pe inculpatul H. cetăţean român, fără antecedente penale, la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) noul C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.

În baza art. 67 alin. (2) noul C. pen., aplică inculpatului H. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pe o durată de 5 (cinci) ani.

În baza art. 65 alin. (1) noul C. pen., aplică inculpatului H. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat).

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., condamnă pe inculpatul H. la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, forma în vigoare de la data de 1 februarie 2014, cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (două acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen. (în privinţa faptelor descrise la pct. II şi III act de sesizare);

În baza art. 38 alin. (1) teza I noul C. pen. coroborat cu art. 39 alin. (1) lit. b) noul C. pen., aplică inculpatului H. pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare la care se adaugă un spor de 1/3 din cealaltă pedeapsă de 4 ani închisoare respectiv 1 (un) an şi 4 (patru) luni închisoare, în final inculpatul H. urmând să execute pedeapsa de 5 (cinci) ani şi 4 (patru) luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (1) noul C. pen., aplică inculpatului H. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pe o durată de 5 (cinci) ani, care se va executa în condiţiile prev. de art. 68 alin. (1) lit. c) noul C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) noul C. pen. raportat la art. 45 alin. (1) noul C. pen., aplică inculpatului H. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat), care se va executa în condiţiile prev. de art. 65 alin. (3) noul C. pen.

VII. Cu privire la inculpatul R.

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului R. prin rechizitoriul nr. x/2009 din 10 decembrie 2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi după cum urmează:

- din infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni (sprijinire) prev. de art. 323 alin. (2) C. pen. 1969 cu referire la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969, în infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) noul C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.

- din infracţiunea de înşelăciune, în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 în infracţiunea de înşelăciune, în formă continuată, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (trei acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen. (în privinţa faptelor descrise la pct. III şi IV act de sesizare) şi

- din infracţiunea de uz de fals, în formă continuată, prev. de art. 291 C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, în infracţiunea de uz de fals, în formă continuată, prev. de art. 323 noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. şi art. 5 alin. (1) noul C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) noul C. pen.

Respinge, ca nefondate, cererile de schimbare a încadrării juridice contrare.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Dispune achitarea inculpatului R. pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) noul C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. b) teza a I-a C. proc. pen., dispune achitarea inculpatului R. pentru săvârşirea infracţiunii de infracţiunea de înşelăciune, în formă continuată, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (trei acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen. (în privinţa faptelor descrise la pct. III şi IV act de sesizare)

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen., dispune încetarea procesului penal faţă de inculpatul R. pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, în formă continuată, prev. de art. 323 noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. şi art. 5 alin. (1) noul C. pen., urmare a faptului că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale, în condiţiile art. 155 alin. (4) noul C. pen. raportat la art. 154 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) noul C. pen.

VIII. Cu privire la inculpatul D.

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D., prin rechizitoriul nr. x/2009 din 10 decembrie 2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi după cum urmează:

- din infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni (iniţiere) prev. de art. 323 alin. (2) C. pen. 1969 cu referire la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969, în infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) noul C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.,

- din infracţiunea de înşelăciune, în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, în infracţiunea de înşelăciune, în formă continuată, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. şi art. 5 alin. (1) noul C. pen. (în privinţa faptelor descrise la pct. I, II, III, V şi VI act de sesizare)

- din infracţiunea de participaţie improprie la infracţiunea de spălare de bani, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. 1969 raportat la art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu referire la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969, participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectual, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. 1969 cu trimitere la art. 289 C. pen. 1969, participaţie improprie la infracţiunea de uz de fals, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. 1969 cu trimitere la art. 291 C. pen. 1969, în infracţiunea de participaţie improprie la infracţiunea de spălare de bani prev. de art. 52 alin. (3) noul C. pen. raportat la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002

- din infracţiunile de instigare la infracţiunea de mărturie mincinoasă, în formă continuată, prev. de art. 25 C. pen. 1969 raportat la art. 260 alin. (1) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, instigare la infracţiunea de mărturie mincinoasă, prev. de art. 25 C. pen. 1969 raportat la art. 260 alin. (1) şi (4) C. pen. 1969 în infracţiunea de instigare la infracţiunea de mărturie mincinoasă, în formă continuată, prev. de art. 47 noul C. pen. raportat la art. 273 alin. (1) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (trei acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen.

- din infracţiunea de uz de fals, în formă continuată, prev. de art. 291 C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 în infracţiunea de uz de fals, în formă continuată, prev. de art. 323 noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. şi art. 5 alin. (1) noul C. pen.

- din infracţiunea de instigare la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 25 C. pen. 1969 raportat la art. 290 C. pen. 1969, în infracţiunea de instigare la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 47 noul C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) noul C. pen.

Respinge, ca nefondate, cererile de schimbare a încadrării juridice contrare.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen., dispune încetarea procesului penal faţă de inculpatul D. pentru infracţiunile de uz de fals, în formă continuată, prev. de art. 323 noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. şi art. 5 alin. (1) noul C. pen. şi de instigare la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 47 noul C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen. urmare a faptului că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale, în condiţiile art. 155 alin. (4) noul C. pen. raportat la art. 154 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) noul C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. b) teza a I-a C. proc. pen.

Dispune achitarea inculpatului D. pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune, în formă continuată, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. şi art. 5 alin. (1) noul C. pen. (în privinţa faptelor descrise la pct. I, II, III, V şi VI act de sesizare)

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., condamnă pe inculpatul D. cetăţean român, fără antecedente penale, la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) noul C. pen. cu referire la art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.

În baza art. 67 alin. (2) noul C. pen., aplică inculpatului D. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a exercita profesia de avocat) pe o durată de 5 (cinci) ani.

În baza art. 65 alin. (1) noul C. pen., aplică inculpatului D. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a exercita profesia de avocat).

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., condamnă pe inculpatul D. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, prev. de art. 52 alin. (3) noul C. pen. raportat la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, forma în vigoare de la data de 1 februarie 2014 cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., condamnă pe inculpatul D. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru instigare la infracţiunea de mărturie mincinoasă, în formă continuată, prev. de art. 47 noul C. pen. raportat la art. 273 alin. (1) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (trei acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) teza I noul C. pen. coroborat cu art. 39 alin. (1) lit. b) noul C. pen., aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare la care adaugă un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv 1 an şi 4 luni închisoare în final inculpatul D. urmând să execute pedeapsa de 6 (şase) ani şi 4 (patru) luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (1) noul C. pen., aplică inculpatului D. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a exercita profesia de avocat) pe o durată de 5 (cinci) ani, care se va executa în condiţiile prev. de art. 68 alin. (1) lit. c) noul C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) noul C. pen. raportat la art. 45 alin. (1) noul C. pen., aplică inculpatului D. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a exercita profesia de avocat), care se va executa în condiţiile prev. de art. 65 alin. (3) noul C. pen.

IX. Cu privire la inculpata J.

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei J. prin rechizitoriul nr. x/2009 din 10 decembrie 2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi după cum urmează:

- din infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni (sprijinire) prev. de art. 323 alin. (2) C. pen. 1969 cu referire la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969 în infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) noul C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.,

- din infracţiunea de complicitate la infracţiunea de înşelăciune, în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. 1969 raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 în infracţiunea de complicitate la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, în formă continuată, prev. de art. 48 alin. (1) noul C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (trei acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen. (în privinţa faptelor descrise la pct. I, II şi III act de sesizare) şi

- din infracţiunea de mărturie mincinoasă, în formă continuată, prev. de art. 260 alin. (1) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. 1969 în infracţiunea de mărturie mincinoasă, în formă continuată, prev. de art. 273 alin. (1) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (două acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) noul C. pen.

Respinge, ca nefondate, cererile de schimbare a încadrării juridice contrare.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. b) teza a I-a C. proc. pen., dispune achitarea inculpatei J. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, în formă continuată, prev. de art. 48 alin. (1) noul C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (trei acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen. (în privinţa faptelor descrise la pct. I, II şi III act de sesizare).

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen., dispune încetarea procesului penal faţă de inculpata J. pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, în formă continuată, prev. de art. 273 alin. (1) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. (două acte materiale) şi art. 5 alin. (1) noul C. pen., urmare a faptului că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale, în condiţiile art. 155 alin. (4) noul C. pen. raportat la art. 154 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) noul C. pen.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., condamnă pe inculpata J. cetăţean român, fără antecedente penale, la pedeapsa de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) noul C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.,

În baza art. 67 alin. (2) noul C. pen., aplică inculpatului J. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pe o durată de 2 (doi) ani pedeapsă ce se va executa în conformitate cu disp. art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) noul C. pen., aplică inculpatului J. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat).

În baza art. 91 alin. (1) noul C. pen., dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare pe o durată de 2 (doi) ani ce constituie termen de supraveghere în condiţiile art. 92 alin. (1) C. pen., care se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, conform art. 92 alin. (2) noul C. pen.

În temeiul art. 93 alin. (1) noul C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpata J. trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

f) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Iaşi, la datele fixate de acesta;

g) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

h) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

i) să comunice schimbarea locului de muncă;

j) să comunice informaţii şi documente de natură să permită controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) noul C. pen., impune inculpatei J. să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune Iaşi sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) noul C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata J. va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 zile în cadrul Consiliului Local Iaşi - Direcţia de Administrare a Patrimoniului Public şi Privat sau Consiliului Local Iaşi - Direcţia de Asistenţă Comunitară, instituţia din comunitate urmând a fi aleasă de consilierul de probaţiune, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, inculpatul nu poate presta această muncă.

În baza art. 94 alin. (1) noul C. pen., datele prevăzute de art. 93 alin. (1) lit. c) - e) noul C. pen., mai sus menţionate, se vor comunica Serviciului de Probaţiune Iaşi.

Potrivit art. 404 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 91 alin. (4) noul C. pen., atenţionează inculpata J. asupra dispoziţiilor art. 96 noul C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere şi executarea pedepsei în regim de detenţie în cazul nerespectării, cu rea-credinţă, pe parcursul termenului de supraveghere, a măsurilor de supraveghere sau a obligaţiilor impuse ori stabilite de lege, în cazul neîndeplinirii integrale a obligaţiilor civile stabilite prin hotărâre până la expirarea termenului de supraveghere, afară de cazul în care dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească, sau în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni pe parcursul termenului de supraveghere.

X. Cu privire la inculpata I.

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei I. prin rechizitoriul nr. x/2009 din 10 decembrie 2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi după cum urmează:

- din infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni (iniţiere) prev. de art. 323 alin. (2) C. pen. 1969 cu referire la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969, în infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) noul C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.,

- din infracţiunea de înşelăciune, în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 în infracţiunea de înşelăciune, în formă continuată, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. şi art. 5 alin. (1) noul C. pen. (în privinţa faptelor descrise la pct. I, II, III, IV, V şi VI act de sesizare) şi

- din infracţiunea de instigare la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 25 C. pen. 1969 raportat la art. 290 C. pen. 1969, în infracţiunea de instigare la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 47 noul C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) noul C. pen.

Respinge, ca nefondate, cererile de schimbare a încadrării juridice contrare.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen., dispune încetarea procesului penal faţă de inculpata I. pentru instigare la săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 47 noul C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen., urmare a faptului că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale, în condiţiile art. 155 alin. (4) noul C. pen. raportat la art. 154 alin. (1) lit. d) noul C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. b) teza a I-a C. proc. pen., dispune achitarea inculpatei I. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, în formă continuată, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) noul C. pen. şi art. 5 alin. (1) noul C. pen. (în privinţa faptelor descrise la pct. I, II, III, IV, V şi VI act de sesizare)

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., condamnă pe inculpata I., cetăţean român, fără antecedente penale, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) noul C. pen. cu referire la art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen., pedeapsă ce va fi executată în regim de detenţie.

În baza art. 67 alin. (2) noul C. pen., aplică inculpatei I. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pe o durată de 2 (doi) ani.

În baza art. 65 alin. (1) noul C. pen., aplică inculpatei I. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) noul C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat).

XI. Cu privire la inculpata S.C. O. S.R.L. Iaşi

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei S.C. O. S.R.L. IAŞI prin rechizitoriul nr. x/2009 din 10 decembrie 2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi din infracţiunea de spălare de bani, în formă continuată, prev. de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi cu referire la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969 în infracţiunea de spălare de bani în formă continuată prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.

Respinge, ca nefondate, cererile de schimbare a încadrării juridice contrare.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., condamnă pe inculpata S.C. O. S.R.L. Iaşi, cu sediul social în municipiul Iaşi, strada x, nr. 6, judeţul Iaşi, înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Iaşi cu nr. de ordine în Registrul Comerţului x/2004, C.U.I. x, reprezentată în procesul penal prin mandatar desemnat SS., cu domiciliul în municipiul Iaşi, strada x, nr. 10, judeţ Iaşi la pedeapsa amenzii de 200.000 RON (200 zile amendă în valoare de 1.000 RON/zi) pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani în formă continuată prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 656/2002 şi art. 136 alin. (3) lit. b) C. pen. aplică inculpatei S.C. O. S.R.L. Iaşi pedeapsa complementară a suspendării activităţii pe o perioadă de 1 (un) an, această pedeapsă urmând a fi pusă în executare în conformitate cu dispoziţiile art. 499 C. proc. pen. şi art. 36 din Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

Judecătorul delegat cu executarea din cadrul Curţii de Apel Iaşi urmează a face comunicările prevăzute de art. 34 lit. a), g) şi h) din Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, respectiv către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, Banca Naţională a României, Autoritatea de Supraveghere Financiară şi Inspectoratul Judeţean de Poliţie Iaşi.

XII. Cu privire la inculpatul V.

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului V., prin rechizitoriul nr. x/2009 din 10 decembrie 2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi după cum urmează:

- din infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni (sprijinire) prev. de art. 323 alin. (2) C. pen. 1969 cu referire la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969, în infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) noul C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.

- din infracţiunea de complicitate la tentativă la infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 26 C. pen. 1969 raportat la art. 20 C. pen. 1969 cu trimitere la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. 1969 în infracţiunea de complicitate la tentativă la infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 48 alin. (1) noul C. pen. raportat la art. 32 alin. (1) noul C. pen. cu referire la art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen. şi

- din infracţiunea de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen. 1969, în infracţiunea de mărturie mincinoasă prev. de art. 273 alin. (1) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) noul C. pen.

Respinge, ca nefondate, cererile de schimbare a încadrării juridice contrare.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., dispune achitarea inculpatului V. pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) noul C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen., dispune încetarea procesului penal faţă de inculpatul V. pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 273 alin. (1) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen., urmare a faptului că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale, în condiţiile art. 155 alin. (4) noul C. pen. raportat la art. 154 alin. (1) lit. d) noul C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. b) teza a I-a C. proc. pen., dispune achitarea inculpatului V. pentru complicitate la tentativă la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 48 alin. (1) noul C. pen. raportat la art. 32 alin. (1) noul C. pen. cu referire la art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen.

În baza art. 33 alin. (1) din Legea nr. 656/2002 cu referire la art. 112 alin. (1) lit. d) noul C. pen., dispune confiscarea următoarelor sume de bani şi bunuri:

- echivalentul în RON al sumei de 31.000 de Euro, la data executării efective a măsurii, de la inculpatul D. (fapta I - 28.000 Euro, fapta V - 3.000 Euro)

- echivalentul în RON al sumei de 193.400 de Euro, la data executării efective a măsurii, de la inculpatul H. (fapta I - 17.500 Euro, fapta II - 123.000 plus 18.500 Euro, fapta III - 34.400 Euro)

- echivalentul în RON al sumei de 36.000 de Euro, la data executării efective a măsurii, de la inculpatul B. (fapta I - 17.500 Euro, fapta II - 18.500 Euro)

- suma de 500 RON de la inculpata I.

- Autoturismul marca P., cu numărul de identificare x, de culoare alb, an fabricaţie 2007, număr carte de identitate a autovehiculului x, identificat în procesul-verbal de aplicare a sechestrului asigurător din 23 ianuarie 2012 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi de la inculpatul H.

- autovehiculul marca P., tipul A8, cu număr de înmatriculare x, număr de identificare x, an fabricaţie 2006, culoare negru, proprietate a S.C. O. S.R.L. Iaşi (număr de înregistrare la Oficiul Registrului Comerţului x/2004, C.U.I. x, cu sediul în municipiul Iaşi, strada x, nr. 6, judeţul Iaşi);

- autovehiculul marca P., tipul A8, cu număr de înmatriculare x, număr de identificare x, an fabricaţie 2004, culoare - albastru nocturn, efect perlă, proprietate a S.C. O. S.R.L. Iaşi (număr de înregistrare la Oficiul Registrului Comerţului x/2004, C.U.I. x, cu sediul în municipiul Iaşi, strada x, nr. 6, judeţul Iaşi).

În temeiul art. 25 alin. (5) C. proc. pen., lasă nesoluţionată acţiunea civilă formulată de partea civilă U.A.T. Miroslava, acţiunea civilă formulată de partea civilă Regia Naţională a Pădurilor Romsilva R.A. (prin Direcţia Silvică Iaşi), acţiunea civilă formulată de U.A.T. Municipiul Iaşi.

În baza art. 397 alin. (5) C. proc. pen. raportat la dispoziţiile art. 25 alin. (5) C. proc. pen. menţine:

- măsurile asiguratorii (sechestru asigurător şi poprire) instituite faţă de inculpata L. prin Ordonanţa nr. 84/P/2009 din 9 februarie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi asupra imobilului identificat în procesul-verbal de aplicare a sechestrului asigurător din 9 februarie 2012 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi, respectiv cota indiviză de 67% din terenul în suprafaţă de 540 mp şi construcţia (casă), situate în intravilanul municipiului Iaşi, judeţul Iaşi, cu număr cadastral x şi y, înscrise în cartea funciară a U.A.T. Iaşi cu nr. x, pentru care s-a luat inscripţia ipotecară prin încheierea nr. x din 16 februarie 2012 a B.C.P.I. Iaşi, precum şi asupra conturilor identificate pe numele inculpatei L. la IIIIII. S.A., conform adresei nr. x din 16 februarie 2012, până la concurenţa sumei de 47.910 Euro.

- măsurile asigurătorii (sechestru asigurător şi poprire) dispuse faţă de inculpatul A. prin Ordonanţa nr. 84/P/2009 din 23 ianuarie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi asupra: cotei indivize dintr-un teren arabil în suprafaţă de 10.000 mp, situat în extravilanul comunei Miroslava, judeţul Iaşi, cu număr cadastral x, înscris în cartea funciară a U.A.T. Miroslava, judeţul Iaşi cu numărul 67063, aflat în proprietatea inculpatului A., pentru care s-a luat inscripţia ipotecară prin încheierea nr. x din 25 ianuarie 2012 a B.C.P.I. Iaşi; dintr-un teren în suprafaţă de 112 mp şi construcţie (casă), situate în intravilanul municipiului Iaşi, judeţul Iaşi, cu număr cadastral x şi y, înscris în cartea funciară a U.A.T. Iaşi cu numărul x, aflat în proprietatea inculpatului A., pentru care s-a luat inscripţia ipotecară prin încheierea nr. x din 25 ianuarie 2012 a B.C.P.I. Iaşi [ambele identificate în procesul-verbal de aplicare a sechestrului asigurător din 23 ianuarie 2012 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi ]; sumei de 1,16 RON aflată în conturile identificate pe numele inculpatului A. la JJJJJJ. S.A, până la concurenţa sumei de 440.600 EURO şi 7.500 RON.

- măsurile asigurătorii (sechestru asigurător şi poprire) dispuse faţă de inculpatul B. prin Ordonanţa nr. 84/P/2009 din 23 ianuarie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi asupra imobilelor identificate în procesul-verbal de aplicare a sechestrului asigurător din 23 ianuarie 2012 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi, respectiv: cota indiviză de 7/10 din teren arabil în suprafaţă de 10.000 mp situat în extravilanul comunei Miroslava, judeţul Iaşi, cu număr cadastral x, înscris în cartea funciară a U.A.T. Miroslava cu numărul x, aflat în proprietatea inculpatului B., pentru care s-a luat inscripţia ipotecară prin încheierea nr. x din 25 ianuarie 2012 B.C.P.I. Iaşi; cota de 1/1 din teren în suprafaţă de 1395 mp situat în intravilanul municipiului Iaşi, judeţul Iaşi, cu număr cadastral x, înscris în cartea funciară a U.A.T. Iaşi cu numărul x aflat în proprietatea inculpatului B., pentru care s-a luat inscripţia ipotecară prin încheierea nr. x din 25 ianuarie 2012 B.C.P.I. Iaşi; cota de 1/1 din teren în suprafaţă de 1395 mp situat în intravilanul municipiului Iaşi, judeţul Iaşi, cu număr cadastral x, înscris în cartea funciară a U.A.T. Iaşi cu numărul x aflat în proprietatea inculpatului B., pentru care s-a luat inscripţia ipotecară prin încheierea nr. x din 25 ianuarie 2012 B.C.P.I. Iaşi; cota de 1/1 din teren în suprafaţă de 1396 mp situat în intravilanul municipiului Iaşi, judeţul Iaşi, cu număr cadastral x, înscris în cartea funciară a U.A.T. Iaşi cu numărul x aflat în proprietatea inculpatului B., pentru care s-a luat inscripţia ipotecară prin încheierea nr. x din 25 ianuarie 2012 B.C.P.I. Iaşi; cota indiviză de 173 mp din teren situat în intravilanul municipiului Iaşi, judeţul Iaşi, cu număr cadastral x, înscris în cartea funciară a U.A.T. Iaşi cu numărul x aflat în proprietatea inculpatului B., pentru care s-a luat inscripţia ipotecară prin încheierea nr. x din 25 ianuarie 2012 B.C.P.I. Iaşi; suma de 3,63 RON, aflată în conturilor identificate pe numele inculpatului la KKKKKK. NV AMSTERDAM, până la concurenţa sumei de 2.011.401 EURO şi 15.000 RON.

- măsurile asigurătorii (sechestru asigurător şi poprire) dispuse faţă de inculpatul H. prin Ordonanţa nr. 84/P/2009 din 23 ianuarie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi asupra: construcţiei (casă) şi un teren aferent în suprafaţă de 178,45 mp, situate în municipiului Iaşi, strada x, nr. 10, judeţul Iaşi, cu număr cadastral x, y şi z, înscris în cartea funciară a U.A.T. Iaşi cu nr. x, aflat în proprietatea inculpatului H., pentru care s-a luat inscripţia ipotecară prin încheierea nr. x din 25 ianuarie 2012 B.C.P.I. Iaşi; autoturismului marca P., cu numărul de identificare x, de culoare alb, an fabricaţie 2007, număr carte de identitate a autovehiculului x [ambele identificate în procesul-verbal de aplicare a sechestrului asigurător din 23 ianuarie 2012 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi]; sumei de 3,90 USD, aflată în conturilor identificate pe numele inculpatului la LLLLLL..; sumei de 1,50 RON, aflată în conturilor identificate pe numele inculpatului la KKKKKK. S.A.; sumelor ce urmează a fi încasate de inculpat de la fundaţia "MMMMMM.", în baza contractului de închiriere încheiat cu inculpatul pentru imobilul din municipiul Iaşi, strada x, nr. 10, judeţul Iaşi, până la concurenţa sumei de 1.632.201 EURO şi 15.000 RON.

- măsurile asigurătorii (sechestru asigurător şi poprire) dispuse faţă de inculpatul D. prin Ordonanţele nr. 84/P/2009 din 23 ianuarie 2012 şi din 9 februarie 2012 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi asupra: din terenul categoria construcţii, în suprafaţă de 585,72 mp, şi construcţie (casă), amplasată pe acesta, situat în intravilanul municipiului Iaşi, strada x, nr. 7A, judeţul Iaşi, cu număr cadastral x şi y, înscris în cartea funciară a U.A.T. Iaşi cu nr. x, pentru care s-a luat inscripţia ipotecară prin încheierea nr. x din 25 ianuarie 2012 B.C.P.I. Iaşi, identificat în procesul-verbal de aplicare a sechestrului asigurător din 23 ianuarie 2012 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi; conturilor identificate pe numele inculpatului la LLLLLL.. şi NNNNNN. S.A., până la concurenţa sumei de 1.453.429 EURO şi 15.000 RON.

- măsurile asigurătorii (sechestru asigurător şi poprire) dispuse faţă de inculpata I. prin Ordonanţele nr. 84/P/2009 din 23 ianuarie 2012 şi din 9 februarie 2012 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi asupra: din apartamentul situat în municipiul Iaşi, strada x, nr. 6, apartament 14, judeţul Iaşi, pentru care s-a luat inscripţia ipotecară prin încheierea nr. x din 30 ianuarie 2012 a B.C.P.I. IAŞI, identificat în procesul-verbal de aplicare a sechestrului asigurător din 23 ianuarie 2012 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi; sumei de 40,80 RON aflată în conturile deţinute de inculpata I. la LLLLLL..; conturilor deţinute de inculpata I. la OOOOOO., până la concurenţa sumei de 1.422.429 EURO şi 10.500 RON

În temeiul dispoziţiilor art. 25 alin. (3) C. proc. pen., dispune desfiinţarea următoarelor înscrisuri, aflate, în copie, la dosarul cauzei:

- declaraţia notarială a numiţilor W. şi X., autentificată de Biroul Notarului Public HHH., prin încheierea nr. x din 10 martie 1999 (verso fila x şi dosar de urmărire penală);

- declaraţia notarială a numitului KK., autentificată de Biroul Notarului Public WWWW., prin încheierea nr. x din 13 ianuarie 2006;

- declaraţia notarială a inculpatei J., autentificată de Biroul Notarului Public WWWW., prin încheierea nr. x din 16 ianuarie 2006;

- declaraţiile olografe ale numiţilor MMM. şi NNN.;

- declaraţia notarială a numitului ZZ., autentificată de Biroul Notarului Public BBBBBB., prin încheierea nr. x din 12 august 2006;

- declaraţia notarială a numitei FF., autentificată de Biroul Notarului Public WWWW., prin încheierea nr. y din 25 septembrie 2006;

- declaraţia notarială a numitei Z., autentificată de Biroul Notarului Public WWWW., prin încheierea nr. x din 10 noiembrie 2006;

- înscrisul sub semnătură privată denumit "Act de veşnică vânzare", datat 26 iulie 1958;

- înscrisul sub semnătură privată denumit "Act de veşnică vânzare", datat 21 aprilie 1960;

- înscrisul sub semnătură privată denumit "Contract de veşnică vânzare", datat 26 iulie 1960;

- înscrisul sub semnătură privată denumit "Contract de vânzare-cumpărare (donare)", datat 30 noiembrie 1976;

- înscrisul sub semnătură privată denumit "Act de veşnică vânzare", datat 12 septembrie 1973.

După rămânerea definitivă, prezenta hotărâre se va comunica - Oficiului Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor (art. 37 din Legea nr. 656/2002, republicată), către birourile notariale menţionate şi către Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară -- Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Iaşi (conform art. 29 alin. (5) din Legea nr. 7/1996), pentru efectuarea cuvenitelor menţiuni.

În baza art. 272 C. proc. pen. şi art. 274 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., obligă pe fiecare dintre inculpaţii B., H. şi D. la plata sumei de 15.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 272 C. proc. pen. şi art. 274 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., obligă pe fiecare dintre inculpaţii K., N., J. şi I. la plata sumei de 10.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 272 C. proc. pen. şi art. 274 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., obligă pe fiecare dintre inculpaţii A. şi S.C. O. S.R.L. Iaşi, la plata sumei de 7.500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de către stat în ceea ce o priveşte pe inculpata L. rămân în sarcina statului.

În baza art. 274 alin. (1) teza ultimă C. proc. pen., suma de 6320 RON reprezentând onorarii apărători desemnaţi din oficiu pentru inculpaţi [200 RON (1/2 din 400 RON) - avocat YYYYYYY. - delegaţia nr. x din 9 ianuarie 2013 pentru inculpatul A.; 130 RON (1/4 din 520 RON) - avocat YYYYYYY. - delegaţia nr. y din 15 iunie 2017; z din 9 ianuarie 2013 pentru inculpatul A.; 200 RON (1/2 din 400 RON) - avocat ZZZZZZZ. - delegaţia nr. x din 9 ianuarie 2013 pentru inculpatul B.; 180 RON (1/2 din 360 RON) - avocat AAAAAAAA. - delegaţia nr. x din 11 mai 2016 pentru inculpatul B.; 520 RON - av.

TTTTTTT. - delegaţia nr. x din 15 ianuarie 2017 pentru inculpatul B.; 200 RON (1/2 din 400 RON) - avocat BBBBBBBB. - delegaţia nr. x din 9 ianuarie 2013 pentru inculpatul K.; 180 RON (1/2 din 360 RON) - avocat BBBBBBBB. - delegaţia nr. x din 11 mai 2016 pentru inculpatul K.; 130 RON (1/4 din 520 RON) - avocat BBBBBBBB. - delegaţia nr. x din 15 iunie 2017 pentru inculpatul K.; 200 RON (1/2 din 400 RON) - avocat CCCCCCCC. - delegaţia nr. x din 9 ianuarie 2013 pentru inculpata L.; 150 RON (1/2 din 300 RON) - avocat DDDDDDDD. - delegaţia nr. x din 24 iunie 2014 pentru inculpata L.; 130 RON (1/4 din 520 RON) - avocat av.

CCCCCCCC. - delegaţia nr. x din 15 iunie 2017 pentru inculpata L.; 200 RON (1/2 din 400 RON) - avocat EEEEEEEE. - delegaţia nr. x din 9 ianuarie 2013 pentru inculpatul N.; 130 RON (1/4 din 520 RON) - avocat FFFFFFFF. - delegaţia nr. x din 15 iunie 2017 pentru inculpatul N.; 200 RON (1/2 din 400 RON) - avocat GGGGGGGG. - delegaţia nr. x din 9 ianuarie 2013 pentru inculpatul H.; 130 RON (1/4 din 520 RON) - avocat HHHHHHHH. - delegaţia nr. x din 15 iunie 2017 pentru inculpatul H.; 200 RON (1/2 din 400 RON) - avocat IIIIIIII. - delegaţia nr. x din 9 ianuarie 2013 pentru inculpatul R.; 100 RON (1/2 din 200 RON) - avocat GGGGGGGG. - delegaţia nr. x/2013 pentru inculpatul R.; 100 RON (1/2 din 200 RON) - avocat XX. - delegaţia nr. x din 27 august 2014 pentru inculpatul R.; 130 RON (1/2 din 260 RON) - avocat PPPPPPP. - delegaţia nr. x din 30 octombrie 2015 pentru inculpatul R.; 390 RON (3/4 din 520 RON) - avocat RRRRRRR. - delegaţia nr. x din 19 ianuarie 2017 pentru inculpatul R.; 520 RON - avocat RRRRRRR. - delegaţia nr. x din 24 mai 2017 pentru inculpatul R.; 200 RON (1/2 din 400 RON) - avocat JJJJJJJJ. - delegaţia nr. x din 9 ianuarie 2013 pentru inculpatul D.; 130 RON (1/4 din 520 RON) - avocat JJJJJJJJ. - delegaţia nr. x din 15 iunie 2017 pentru inculpatul D.; 200 RON (1/2 din 400 RON) - avocat KKKKKKKK. - delegaţia nr. x din 9 ianuarie 2013 pentru inculpata J.; 100 RON (1/2 din 200 RON) - avocat LLLLLLLL. - delegaţia nr. x din 23 august 2013 pentru inculpata J.; 150 RON (1/2 din 300 RON) - avocat MMMMMMMM. - delegaţia nr. x din 24 iunie 2014 pentru inculpata J.; 130 RON (1/4 din 520 RON) - avocat NNNNNNNN. - delegaţia nr. x din 15 iunie 2017 pentru inculpata J.; 200 RON (1/2 din 400 RON) - avocat OOOOOOOO.- delegaţia nr. x din 9 ianuarie 2013 pentru inculpata I.; 100 RON (1/2 din 200 RON) - avocat PPPPPPPP. - delegaţia nr. x din 3 octombrie 2013 pentru inculpata I.; 130 RON (1/4 din 520 RON) - avocat PPPPPPPP. - delegaţia nr. x din 15 iunie 2017 pentru inculpata I.; 200 RON (1/2 din 400 RON) - avocat QQQQQQQQ. - delegaţia nr. x din 9 ianuarie 2013 pentru inculpata S.C.

O. S.R.L. Iaşi; 130 RON (1/4 din 520 RON) - avocat RRRRRRRR. - delegaţia nr. x din 15 iunie 2017 pentru inculpata S.C. O. S.R.L. IAŞI; 200 RON (1/2 din 400 RON)- avocat SSSSSSSS. - delegaţia nr. x din 9 ianuarie 2013 pentru inculpatul V.; 130 RON (1/4 din 520 RON)- avocat TTTTTTTT.- delegaţia nr. x din 15 iunie 2017 pentru inculpatul V.] rămâne în sarcina statului şi va fi avansată Baroului Iaşi din fondurile Ministerului Justiţiei puse la dispoziţia Curţii de Apel Iaşi.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelurilor de faţă rămân în sarcina statului.

Dispune plata cheltuielilor judiciare solicitate de martori, efectuate cu participarea la procesul penal, după cum urmează:

- 90 de RON către martorul AA.

- 265,47 RON către martora JJ.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru apelanţii intimaţi inculpaţi A., N., H., R., D. şi I., în sumă de câte 130 RON, rămân în sarcina statului.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru apelanţii intimaţi inculpaţi B., K., J., S.C. "O." S.R.L. Iaşi, V. şi pentru intimata inculpată L., în sumă de câte 520 RON, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 noiembrie 2018.

OPINIE SEPARATĂ

Apreciez în opinie separată, că se impune achitarea inculpaţilor A., B., H., D. şi S.C. O. S.R.L. Iaşi, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. a) C. proc. pen. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de spălare de bani prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. şi înlăturarea măsurilor de confiscare dispuse în cauză, pentru considerentele ce vor fi expuse:

Inculpaţii A., B., H., D. şi S.C. O. S.R.L. Iaşi au fost trimişi în judecată în prezenta cauză şi pentru infracţiunile de spălare de bani prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., reţinându-se în sarcina fiecăruia pe această acuzaţie următoarea situaţie de fapt:

Astfel în sarcina lui

- A. se reţine că a transferat, prin contractul autentificat prin încheierea numărul x din 13 august 2009, în patrimoniul inculpatului B. (7.000 mp) şi numitei C. (3.000 mp - persoană interpusă în operaţiune de inculpatul D. şi care a acţionat în condiţiile erorii de fapt) dreptul de proprietate asupra unei suprafeţe de 10.000 mp din terenul în suprafaţă de 20.000 mp situat în extravilanul localităţii Miroslava (zona E.), aflată în domeniul privat al Consiliului Local Miroslava (actualmente U.A.T. Miroslava) (IS), teren pe care membrii asocierii infracţionale l-au obţinut prin folosirea de înscrisuri false şi/sau declaraţii mincinoase, cunoscând modul de dobândire a acestuia, în scopul de a ascunde adevărata natură a proprietăţii (adevăraţii proprietari) asupra imobilului în cauză;

- B. se reţine că a fost implicat, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în operaţiunile de transfer al dreptului de proprietate (în tot sau în parte) asupra unora din imobilele obţinute de membrii asocierii infracţionale prin folosirea de înscrisuri false şi/sau declaraţii mincinoase, în scopul de a ascunde adevărata natură a proprietăţii (adevăraţii proprietari) asupra imobilelor în cauză;

- H. se reţine că a transferat, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, dreptul de proprietate (în tot sau în parte) asupra unora din imobilele obţinute de membrii asocierii infracţionale, prin folosirea de înscrisuri false şi/sau declaraţii mincinoase, ori sumele de bani obţinute din valorificarea acestora, în scopul de a ascunde adevărata natură a proprietăţii (adevăraţii proprietari) asupra imobilelor în cauză ori a bunurilor mobile achiziţionate din sumele de bani obţinute din valorificarea lor - respectiv: (a) suprafaţa de 6.272 mp teren situat în intravilanul municipiului Iaşi, strada x, numărul 2 (zona Sărărie) şi aflată în domeniul public al statului şi administrarea Regiei Naţionale a Pădurilor (Romsilva) - Direcţia Silvică Iaşi - ce a fost transferată în scopul spălării, parţial (4.705,12 mp şi cota indiviză aferentă acestuia) în proprietatea inculpatului B. prin contractul autentificat prin încheierea numărul x din 29 mai 2008 şi (b) suma de 61.400 EURO - ce a fost introdusă în circuitul financiar al inculpatei S.C. "O." S.R.L. IAŞI - C.U.I. x, prin dispoziţiile de încasare din datele de 7 octombrie 2007 - 36.400 EURO şi 8 octombrie 2007 - 25.000 EURO şi folosite ulterior pentru achiziţionarea a două autoturisme marca P., aflate în fapt în folosinţa/proprietatea inculpaţilor B. şi D.;

- D. se reţine că a determinat pe numita C. (ce a acţionat în condiţiile erorii de fapt) să accepte transferul în patrimonial ei, prin contractul autentificat prin încheierea numărul x din 13 august 2009, a unei suprafeţe de 3.000 mp din terenul în suprafaţă de 20.000 mp situat în extravilanul localităţii Miroslava (zona E.), aflată în domeniul privat al Consiliului Local Miroslava (IS), pe care el şi ceilalţi membri ai asocierii infracţionale l-au obţinut prin folosirea de înscrisuri false şi/sau declaraţii mincinoase, în scopul de a ascunde adevărata natură a proprietăţii (adevăraţii proprietari) asupra imobilului în cauză;

- S.C. O. S.R.L. Iaşi se reţine că în numele şi interesul firmei, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de administrator al acesteia, inculpatul H. a transferat, în scopul spălării, suma de 61.400 EURO - ce a fost introdusă în circuitul financiar al societăţii prin dispoziţiile de încasare din datele de 7 octombrie 2007 - 36.400 EURO şi 8 octombrie 2007 - 25.000 EURO şi folosite ulterior pentru achiziţionarea a două autoturisme marca P., aflate în fapt în folosinţa/proprietatea inculpaţilor B. şi D.

Pe fondul acestei situaţii de fapt reţinută în sarcina inculpaţilor în ceea ce priveşte infracţiunea de spălare a banilor, prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, apreciez în opinie separată că nu ne aflăm în prezenţa infracţiunii de spălare de bani întrucât lipseşte infracţiunea predicat atâta timp cât nu există o activitate care îmbracă forma ilicitului penal şi care să fie producătoare a banilor murdari.

Astfel, infracţiunea de spălare de bani, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 este reglementată astfel:

Constituie infracţiunea de spălare a banilor şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani:

b) ascunderea sau disimularea adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând ca bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni;

Având în vedere faptul ca infracţiunea de spălare de bani este o infracţiune corelativă, aceasta nu poate exista în lipsa unei alte infracţiuni predicat (premisă) care să fie generatoare de bani murdari.

Obiectul material al infracţiunii de spălare de bani îl reprezintă bunurile provenite din săvârşirea de infracţiuni principale care sunt supuse operaţiunilor de spălare.

Elementul material al laturii obiective a infracţiunii prev. de art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002 îl constituie ascunderea sau disimularea adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând ca bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni;

Latura subiectivă a acestei infracţiuni o constituie intenţia directă calificată prin scop care presupune întrunirea cumulativă a următoarelor elemente: -cunoaşterea că obiectul "spălării" este produs al infracţiunii predicat; - motivul, imboldul rezultat din dorinţa de a folosi bunul produs al infracţiunii, direct sau indirect, fără riscul de a fi descoperit.

Pentru existenţa infracţiunii de spălare a banilor este necesar să se stabilească pe baza probelor certe, că bunurile dobândite, deţinute sau folosite provin din săvârşirea de infracţiuni şi că autorul cunoştea această împrejurare.

Or, atâta timp cât s-a stabilit în unanimitate că infracţiunea predicat, generatoare de prejudicii, respectiv infracţiunea de înşelăciune nu este prevăzută de legea penală şi s-a dispus în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a I-a C. proc. pen. achitarea inculpaţilor, nu se poate admite şi reţine condamnarea inculpaţilor sub aspectul săvârşirii infracţiunii de spălare de bani, doar în baza reţinerii vinovăţiei acestora în ceea ce priveşte săvârşirea unor infracţiuni de pericol.

În raport de dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 656/2002, existenţa juridică a infracţiunii de spălare de bani se bazează pe caracterizarea infracţiunii principale ca fiind de rezultat (să producă bunuri care să facă obiectul unei operaţiuni de schimbare sau de transfer).

Şi, deşi textul de lege este foarte larg, acoperind orice tip de infracţiune de natură a conduce la obţinerea unui beneficiu, prevăzută de C. pen. sau de legile speciale acesta nu permite a se include în categoria infracţiunilor generatoare de prejudicii şi pe cele de pericol.

Este de necontestat că inculpaţii din prezenta cauza au uzat de un adevărat mecanism pentru a-şi îndeplini scopul infracţional şi au uzat de tot felul de tertipuri în scopul dobândirii ilicite al unor terenuri, însă atâta timp cât construcţia juridică în ceea ce priveşte infracţiunea predicat, respectiv cea de înşelăciune la instanţe nu poate fi reţinută, de altfel aceasta fiind şi singura infracţiune de rezultat pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată nu se poate admite şi reţine vinovăţia inculpaţilor sub aspectul săvârşirii infracţiunii de spălare a banilor.

Infracţiunea de spălare de bani este o infracţiune subsidiară, subzistând doar ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni predicat din care provin bunurile care se schimbă sau se transferă. Legătura dintre infracţiunea predicat şi cea de spălare de bani este dublă şi se concretizează atât la nivel obiectiv, ca cerinţa ataşată obiectului material (bunuri cu origine ilicita), cât şi la nivel subiectiv (inculpatul să aibă cunoştinţa ca aceste bunuri provin din infracţiuni).

Apreciez în opinie separată că încadrarea juridică defectuoasă reţinută de parchet în sarcina inculpaţilor pe acest palier infracţional al infracţiunii predicat nu poate fi acoperită prin crearea unui artificiu juridic de natură a atrage răspunderea penală a inculpaţilor sub aspectul săvârşirii infracţiunii de spălare de bani chiar dacă, aşa cum s-a arătat implicarea lor a fost una mult mai activă şi în deplină cunoştinţă de cauză.

Mai mult decât atât prin reţinerea infracţiunilor de fals (de notorietate fiind că acestea sunt infracţiuni de pericol şi nu de rezultat), ca infracţiuni predicat de natură să susţină condamnarea inculpaţilor pentru infracţiunea de spălare de bani ar duce la reconfigurarea situaţiei premisă ce trebuie îndeplinită pentru a atrage răspunderea penală sub aspectul săvârşirii acesteia din urmă infracţiune, lucru nepermis de lege care explicitează într-un mod neechivoc situaţiile în care poate fi angajată răspunderea penală atunci când sunt formulate acuzaţii penale pe acest spectru infracţional.

Deşi în opinia majoritară s-a arătat că se poate dispune condamnarea pentru spălare de bani dacă:

- se prezumă că bunul constituie un produs al infracţiunii;

- s-a acţionat în scop lucrativ (profitabil);

- s-a acţionat pentru a facilita continuarea unei activităţi infracţionale;

opinie care este corectă din punct de vedere teoretic, apreciez însă că raportându-ne la particularităţile speţei şi la temeiul achitării dispus în cauză pentru infracţiunea predicat, toate aceste considerente teoretice nu-şi găsesc aplicabilitatea.

Achitarea pe temeiul că fapta nu este prevăzută de legea penală, arată tocmai faptul că nu ne aflăm în prezenţa unei activităţi de natură infracţională or, ca să se poată dispune condamnarea unei persoane pentru infracţiunea de spălare de bani care într-adevăr este o infracţiune autonomă, nefiind condiţionată de existenţa unei soluţii de condamnare pentru infracţiunea din care provin bunurile, trebuie totuşi să existe fără dubiu cerinţele existenţei sub toate aspectele a infracţiunii predicat, ca infracţiune generatoare de prejudiciu, cerinţe care nu sunt îndeplinite în prezenta cauză.

Mai mult decât atât o parte infracţiunile de fals reţinute în sarcina inculpaţilor sunt în realitate modalităţi care aşa cum corect s-a reţinut în opinia majoritară intră în conţinutul constitutiv al infracţiunii de spălare de bani şi astfel se confirmă practic faptul că soluţia de achitare pentru infracţiunea de spălare de bani se impunea cu prisosinţă.

Raţionamentul abordat de opinia majoritară înlătură definitiv prezumţia de nevinovăţie care ar fi trebuit să opereze în favoarea inculpaţilor şi reprezintă un cumul de considerente teoretice care nu se pliază pe situaţia de fapt reţinută în cauză

Faţă de toate aceste argumente expuse, apreciez că în cauză se impune achitarea inculpaţilor A., B., H., D. şi S.C. O. S.R.L. Iaşi, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. a) C. proc. pen. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de spălare de bani prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. şi înlăturarea măsurilor de confiscare dispuse în cauză.

PREŞEDINTE,

Document finalizat

Cod ECLI

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Î N C H E I E RE

Şedinţa din camera de consiliu din data de 19 decembrie 2018

Deliberând asupra erorii materiale evidente de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

În cuprinsul minutei Deciziei nr. 312/A din data de 27 noiembrie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2012 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, s-a strecurat o eroare materială evidentă, în sensul că, în mod greşit s-a menţionat "Dispune plata cheltuielilor judiciare solicitate de martori, efectuate cu participarea la procesul penal, după cum urmează:

- 90 de RON către martorul AA.

265,47 RON către martora JJ..", în loc de "Dispune plata cheltuielilor judiciare solicitate de martori, efectuate cu participarea la procesul penal, după cum urmează:

- 90 de RON către martorul AA.

- 263,47 RON către martora JJ.."

Constatând că menţiunea greşită anterior evocată reprezintă o eroare materială evidentă, având în vedere că suma bonurilor ataşate de martora JJ. la cererea de restituire a cheltuielilor de transport efectuate cu participarea la procesul penal este de 263,47 RON (140,72 RON bon fiscal x din 21 iunie 2018 şi 122,75 RON bon fiscal x din 22 iunie 2018) şi nu de 265,47 RON, în conformitate cu dispoziţiile art. 278 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte va dispune îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul minutei deciziei menţionate, sens în care,

D I S P U N E

Îndreaptă eroarea materială evidentă strecurată în minuta Deciziei nr. 312/A din data de 27 noiembrie 2018 pronunţată în dosarul nr. x/2012 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, urmând ca acesta să aibă următorul conţinut:

"Dispune plata cheltuielilor judiciare solicitate de martori, efectuate cu participarea la procesul penal, după cum urmează:

- 90 de RON către martorul AA.

- 263,47 RON către martora JJ.." în loc de

"Dispune plata cheltuielilor judiciare solicitate de martori, efectuate cu participarea la procesul penal, după cum urmează:

- 90 de RON către martorul AA.

- 265,47 RON către martora JJ.." cum greşit s-a consemnat.

Prezenta încheiere face parte integrantă din minuta Deciziei nr. 312/A din data de 27 noiembrie 2018 a cărei îndreptare de eroare s-a dispus.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 19 decembrie 2018.

Procesat de GGC - MM