Nullity of cassation appeal for failing to frame grounds within statutory grounds for case law review

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

I. Circumstanţele cauzei

1). Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a, contencios administrativ şi fiscal, la data de 25 mai 2016, sub nr. x/2016, reclamantul Municipiul Zalău a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, Bucureşti, solicitând instanţei ca, prin hotărârea judecătorească ce o va pronunţa, să dispună: anularea Deciziei nr. 6 din 8 ianuarie 2016 emisă de către pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, Bucureşti, ca netemeinică şi nelegală şi, în consecinţă, admiterea contestaţiei formulate de către Municipiul Zalău pentru anularea notei de neconformitate nr. x din 22 octombrie 2015 emisă cu privire la contractul de lucrări nr. x din 24 iulie 2015 finanţat potrivit Contractului de finanţare nr. x din 25 octombrie 2013, intitulat "Reabilitarea termică a blocului de locuinţe Lira Cristal din Municipiul Zalău, constituit în asociaţie de proprietari", cod SMIS 48014, precum şi obligarea pârâtului la plata sumei de 1.745,28 RON, reprezentând servicii de dirigenţie de şantier conform Contractului de dirigenţie de şantier din 24 iulie 2015 exclusă în mod nelegal de la plată, potrivit Informării nr. x din 22 ianuarie 2016 privind plata cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. x, emisă de către pârât; cu acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea prezentei cauze, reprezentând taxe judiciare de timbru şi alte eventuale cheltuieli de judecată.

2). Hotărârea instanţei de fond

Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 414/2016, pronunţată la data de 14 decembrie 2016, în dosarul nr. x/2016, a respins cererea formulată de reclamantul Municipiul Zalău, prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, Bucureşti.

3). Cererea de recurs şi motivele de recurs invocate

Împotriva acestei Sentinţe a declarat recurs, în termen, reclamantul Municipiul Zalău, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi, rejudecând pe fond, admiterea acţiunii reclamantului; cu acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea prezentei cauze, reprezentând taxe judiciare de timbru şi alte eventuale cheltuieli de judecată.

În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurentul-reclamant Municipiul Zalău a relevat, pe scurt, situaţia în fapt în cauză şi a invocat, în esenţă, următoarele motive:

În speţă, din înscrisurile depuse, rezultă că recurentul- reclamant nu s-a găsit într-o situaţie de divizare a contractului, şi nici de subevaluare a valorii contractului, ci de omisiuni ale proiectului tehnic identificate pe parcursul derulării lucrărilor de construcţii şi de modificări ale acestuia efectuate tot pe parcursul executării lucrărilor, aspecte soluţionate prin efectuarea unei revizii de proiect şi care au dus la majorarea valorii lucrărilor de reabilitare a blocului Lira Cristal, fapt ce denotă că aceste lucrări suplimentare erau necesare pentru realizarea celor iniţiale, deci, şi inseparabile de cele cuprinse în proiectul iniţial, aspect care este evident şi din enumerarea categoriilor de lucrări suplimentare atribuite, analizate şi de către instanţa de fond.

Faptic, susţine recurentul-reclamant, este imposibilă realizarea unor lucrări de construcţii de către constructori diferiţi în cadrul aceluiaşi balcon sau pe faţada aceluiaşi bloc de locuinţe, nu numai din punct de vedere tehnic (etape ale procesului tehnologic), ci şi din punct de vedere al identificării şi solicitării la plată, precum şi din punct de vedere al asigurării garanţiei de bună execuţie.

Recurentul-reclamant a mai arătat că, cele reţinute de către instanţa de fond, în sensul că susţinerile reclamantului apar ca fiind nedovedite, sunt neîntemeiate, văzând şi prevederile Instrucţiunii AMPOR nr. 92 din 31 august 2012, care reglementează în mod expres posibilitatea şi procedura de revizuire a proiectelor tehnice de execuţie, precum şi cea de atribuire a lucrărilor suplimentare intervenite conform reviziei de proiect, şi de care instanţa de fond nu a ţinut cont.

Totodată, mai arată recurentul, instanţa de fond susţine că aspectul în cauză este unul tehnic, specializat în materia construcţiilor şi excede cunoştinţelor generale în legătură cu o construcţie, situaţie în care, aceasta putea dispune administrarea probelor pe care le considera necesare, chiar dacă părţile se împotrivesc, potrivit rolului judecătorului în aflarea adevărului (art. 22 alin. (2) C. proc. civ.).

În continuare, recurentul-reclamant a reluat amplu aspecte în ce priveşte fondul cauzei, identic cum au fost formulate şi în cuprinsul cererii de chemare în judecată, dosar fond, vol. I.

4). Apărările formulate în cauză

Faţă de dispoziţiile art. 490 alin. (2) teza I C. proc. civ., cu referire la art. 471 alin. (5) din Legea nr. 134/2010- noul C. proc. civ., raportat la art. XVII alin. (3) şi art. XV alin. (3) din Legea nr. 2/2013, se constată că intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice Bucureşti, căruia i s-a comunicat recursul, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, în temeiul dispoziţiilor art. 223, coroborate cu prevederile art. 411 C. proc. civ., solicitând, totodată, a se proceda la judecarea cauzei şi în lipsa părţilor.

5). Procedura de soluţionare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 22 octombrie 2018, a completului învestit cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen pentru judecata pe fond a recursului, în data de 13 septembrie 2019, cu citarea părţilor, în condiţiile art. 494 - 495 C. proc. civ., dată când a avut loc judecata, în şedinţă publică.

În motivarea rezoluţiei, s-a avut în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Analizând recursul formulat, sub aspectul îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., având în vedere şi dispoziţiile art. 499 din acelaşi cod, Înalta Curte constată că acesta este nul, urmând a dispune anularea lui, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din Noul C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Textul impune, aşadar, ca o condiţie de formă a recursului, menţionarea motivelor de nelegalitate, accesul la justiţie presupunând respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac.

Articolul 487 alin. (1) din Noul C. proc. civ. prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din Noul C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3).".

Potrivit dispoziţiilor imperative ale textelor legale mai sus-arătate, cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, aceste obligaţii nefiind îndeplinite, în speţă, de către recurent.

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ. "Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii", art. 489 alin. (2) din acelaşi Cod prevăzând că sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Aşa fiind, încadrarea motivelor de recurs în cele enumerate de lege este o cerinţă care consacră legislativ o practică îndelungată şi stabilă a instanţelor judecătoreşti, în condiţiile în care şi sub imperiul vechii legi de procedură sancţiunea nulităţii exista şi era reglementată atunci când, nefiind structurate, criticile din recurs nu puteau fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. de la 1865.

Din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerinţă nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

De asemenea, dacă motivele de recurs sunt confuze, imprecise şi generale, iar dezvoltarea acestora nu permite analizarea hotărârii recurate în cadrul niciunui motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 din Noul C. proc. civ., şi această nelegalitate a cererii de recurs este sancţionată cu nulitatea.

Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Simpla nemulţumire a părţii cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul din motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părţile au avut la dispoziţie o judecată în fond în faţa primei instanţe.

Înalta Curte constată că, în speţă, recurentul-reclamant Municipiul Zalău a indicat ca temei de drept al cererii sale dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., însă, în expunerea motivelor de recurs a reluat, integral, aspectele sesizate în cererea de chemare în judecată, ori, aspecte de fapt şi de interpretare a probelor de către instanţa de fond, fără să dezvolte motive de nelegalitate ce privesc sentinţa atacată.

În cuprinsul cererii de recurs, recurentul îşi exprimă, generic, o nemulţumire în legătură cu modul de soluţionare a cauzei, fără ca motivele invocate să fie încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Prin urmare, sub aspectul încadrării criticilor formulate de recurent în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., analizând cuprinsul cererii de recurs, se constată că aceasta nu cuprinde motive de nelegalitate care să vizeze hotărârea atacată, conform art. 486 alin. (3) C. proc. civ.

Instanţa învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care astfel de motive de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă explicită şi se referă la una din situaţiile cuprinse în art. 488 C. proc. civ.

Or, în cauză, susţinerile recurentului prezentate de acesta drept motive de recurs nu conţin critici, în sens propriu, împotriva sentinţei civile recurate, din moment ce nu sunt altceva decât afirmaţiile aceleiaşi părţi făcute în faţa instanţei de fond, dar care şi-au primit deja o rezolvare prin hotărârea atacată.

Prezentarea din nou a argumentelor expuse în cererea de chemare în judecată nu răspunde exigenţelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., care impun invocarea unor critici care pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar modul de redactare a cererii de recurs nu îngăduie determinarea limitelor sesizării Înaltei Curţi, învestite cu verificarea legalităţii hotărârii atacate.

Deopotrivă, reproducerea, prin cererea de recurs a stării de fapt nu se constituie într-o critică de nelegalitate a sentinţei, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. arătând faptul că recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., se reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei în soluţionarea cauzei, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Or, argumentaţia adusă în sprijinul criticilor formulate nu permite exercitarea controlului de legalitate din perspectiva motivelor de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) Noul C. proc. civ. Ba, mai mult, prin cererea de recurs nu se aduce nicio critică (de legalitate sau temeinicie) sentinţei atacate; dimpotrivă, se reiau, amplu, aspecte în ce priveşte fondul cauzei, aşa cum au fost redate în cererea de chemare în judecată.

În cauză, recurentul-reclamant Municipiul Zalău nu s-a conformat, aşadar, dispoziţiilor înscrise în art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 488 Noul C. proc. civ., întrucât, în cererea de recurs nu a dezvoltat vreun motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 alin. (1) Noul C. proc. civ., criticile formulate neputând fi încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de lege.

Deoarece recurentul nu a formulat critici care să permită încadrarea lor, din oficiu, într-unul din cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., rezumându-se la expunerea unor succesiuni de fapte şi afirmaţii pe care nu le-a structurat din punct de vedere juridic, nesubliniind relevanţa pe care acestea o prezintă în raport cu soluţia instanţei de fond, Înalta Curte va aplica sancţiunea nulităţii recursului.

Nulitatea recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului, de exemplu atunci când nu se arată şi dezvoltarea motivelor de nelegalitate, situaţie ce intervine şi în cauza de faţă din moment ce, aşa cum s-a arătat, susţinerile recurentului nici măcar nu vizează sentinţa atacată.

În concluzie, cum aspectele invocate de recurent nu se încadrează în prevederile art. 488 C. proc. civ., şi cum, în cauză, nu pot fi reţinute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv, aceea a nulităţii recursului şi, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant Municipiul Zalău împotriva Sentinţei civile nr. 414/2016 din 14 decembrie 2016, a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 septembrie 2019.

GGC - MM