Appeal against provisional order denied as time-barred; five-day filing deadline strictly enforced.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 73, pronunţată la data de 26 martie 2019, în dosarul nr. x/2019, a respins cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale, Bucureşti, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei Sentinţe a formulat recurs reclamanta A., la data de 1 aprilie 2019, ora 17:52, de altfel, o simplă declaraţie de recurs, prin care recurenta- reclamantă consideră că hotărârea atacată este netemeinică şi nelegală, precizând, totodată, că va depune motivele de fapt şi de drept ale recursului printr-un memoriu separat, în conformitate cu prevederile art. 470 alin. (5) C. proc. civ. în termenul legal de la data comunicării hotărârii judecătoreşti, ceea ce nu a depus.

Fiind luată în examinare cu prioritate, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. excepţia tardivităţii recursului pentru formularea acestuia cu depăşirea termenului prevăzut de lege, Înalta Curte urmează să o admită, şi să respingă recursul, ca tardiv declarat, având în vedere următoarele considerente:

Prin dispoziţiile din C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege, legalitatea căilor de atac fiind un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece, se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În speţă, prin recursul formulat, se atacă o Sentinţă pronunţată la data de 26 martie 2019, prin care s-a respins cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale, Bucureşti, ca inadmisibilă.

În atare situaţie, sunt aplicabile dispoziţiile art. 1000 alin. (1) teza I C. proc. civ., potrivit cărora, " Dacă prin legi speciale nu se prevede altfel, ordonanţa este supusă numai apelului în termen de 5 zile de la pronunţare, dacă s-a dat cu citarea părţilor, ..." - cazul în speţă, calea de atac fiind recursul, dată fiind materia de soluţionare, contenciosul administrativ.

Termenul imperativ de 5 de zile, în care se poate declara recurs împotriva unei hotărâri judecătoreşti prin care se soluţionează cererea de ordonanţă preşedinţială este socotit de la momentul pronunţării respectivei hotărâri, iar, potrivit dispoziţiilor art. 487 alin. (1) teza I C. proc. civ., recursul se motivează în termenul de declarare a recursului, fapt care nu este de natură a încălca sau restrânge nici un drept procesual al părţii.

Deopotrivă, Înalta Curte reţine că, prin Decizia nr. 34 din 15 mai 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 11 octombrie 2017, s-a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. x/2016 şi, în consecinţă, s-a stabilit că:

"În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 182 şi art. 183 din C. proc. civ., actul de procedură transmis prin fax sau poştă electronică, în ultima zi a termenului care se socoteşte pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanţă, nu este socotit a fi depus în termen".

În speţă, termenul de 5 zile prevăzut de art. 1000 alin. (1) teza I C. proc. civ., a început să curgă de la data de 26 martie 2019, data pronunţării hotărârii recurate, iar prezentul recurs a fost formulat la 1 aprilie 2019 ora 17:52 (data înscrisă în e-mail-ul de expediere a cererii de recurs, dosar recurs), deci, cu depăşirea termenului legal cu încălcarea termenului legal, imperativ şi de decădere prevăzut de art. cu încălcarea termenului legal, imperativ şi de decădere prevăzut de art. , imperativ şi de decădere, care s-a împlinit la 1 aprilie 2019, ora 16:00, oră la care activitatea a încetat la instanţă.

În ce priveşte calculul termenului prevăzut de art. 485 alin. (1) teza I Noul C. proc. civ., vor fi aplicate dispoziţiile art. 181 alin. (1) pct. 2 Noul C. proc. civ., care dispun în sensul că:

"Când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineşte.", coroborat cu alin. (2) al aceluiaşi articol:

"(2) Când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungeşte până în prima zi lucrătoare care urmează".

Deopotrivă, conform dispoziţiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.:

"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Or, neexercitarea dreptului procesual- în speţă, a recursului- în cadrul termenului imperativ stabilit de lege, atrage sancţiunea prevăzută de art. 185 alin. (1) Noul C. proc. civ., care este decăderea, iar consecinţa este rămânerea definitivă a hotărârii pe data expirării termenului, astfel încât, aceasta nu mai poate fi analizată.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 186 C. proc. civ., republicat:

"(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

(2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.

(3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanţa competentă să soluţioneze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen.". Înalta Curte constată că recurenta- reclamantă nu a solicitat repunerea sa în termen.

Având în vedere această situaţie, cât şi dispoziţiile art. 185 Noul C. proc. civ., potrivit cărora, neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea părţii din dreptul de a exercita această cale extraordinară de atac, conform art. 185 alin. (1) teza I Noul C. proc. civ., afară de cazul când legea dispune altfel - ceea ce, în cauză, nu se poate reţine-, sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei - ceea ce, în cauză, nu s-a susţinut-, Înalta Curte urmează a da eficienţă textului de lege sus- evocat şi, pe cale de consecinţă, a respinge recursul declarat de recurenta- reclamantă A., ca tardiv declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva Sentinţei civile nr. 73 din 26 martie 2019, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv declarat.

Defintivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 septembrie 2019.

GGC - MM