Negative conflict of jurisdiction over public service litigation: exclusive territorial competence lies at the individual plaintiff's domicile, not the acting trade union's seat

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secţia I civilă, la 10 decembrie 2018, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. şi O., toţi reprezentaţi de Sindicatul P., au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Q., obligarea pârâtului la calcularea sporului pentru condiţii vătămătoarea în cuantum de 15% din salariul de bază pentru fiecare membru de sindicat, la plata diferenţelor rezultate, începând cu ianuarie 2018 şi până la zi, sume actualizate cu rata inflaţiei, la plata dobânzii legale penalizatoare de la data scadenţei fiecărei sume şi până la plata efectivă a acestora şi obligarea pârâtului să emită noi decizii de salarizare.

1.2. Prin Sentinţa civilă nr. 740 din 25 martie 2019, Tribunalul Prahova, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, ridicată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea.

A reţinut instanţa că, potrivit art. 269 alin. (2) Codul muncii coroborat cu art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul.

Astfel, raportat la acţiunile reglementate expres de lege, organizaţiile sindicale au legitimare procesuală activă, iar, în determinarea competenţei teritoriale potrivit art. 269 alin. (2) Codul muncii, republicat, se va ţine seama de sediul sindicatului-reclamant.

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe

2.1. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea, secţia I civilă.

Prin încheierea de şedinţă din 22 aprilie 2019, instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale a secţiei I civile a Tribunalului Vrancea şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal.

A reţinut instanţa dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 şi faptul că persoanele în numele cărora s-a introdus acţiunea sunt funcţionari publici, revendicându-se drepturi izvorâte din raporturi de serviciu, iar nu din raporturi de muncă.

2.2. În şedinţa publică din 12 iunie 2019, Tribunalul Vrancea, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal a disjuns cererea de chemare în judecată formulată pentru reclamanţii domiciliaţi în judeţul Vrancea, respectiv C., I., K., L. şi O. şi a format un nou dosar cu privire la aceşti reclamanţi, pe rolul aceluiaşi complet.

Prin încheierea de şedinţă din 12 iunie 2019, Tribunalul Vrancea, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale cu privire la cererea de chemare în judecată formulată de Sindicatul P. în numele şi în interesul membrilor săi A., B., D., E., F., G., H., J., M., N. în contradictoriu cu pârâtul Q. şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoare Tribunalului Prahova.

A reţinut instanţa dispoziţiile art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004 care stabilesc o competenţă teritorială exclusivă, cea de la domiciliul reclamantului, indiferent de faptul dacă acţiunea este introdusă în numele reclamantului de un sindicat.

Constatând ivit conflict negativ de competenţă, Tribunalul, în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

3.1. Înalta Curte reţine că acţiunea a fost formulată de Sindicatul P. în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat A., B., D., E., F., G., H., J., M., N., funcţionari publici, fiind aplicabile, în stabilirea competenţei materiale, dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, conform cărora "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe".

3.2. Astfel, fiind vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată, în vigoare la data acţiunii, 10 decembrie 2018, conform cărora "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.".

De asemenea, potrivit alin. (4) al aceluiaşi articol, competenţa de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces.

Anterior modificării prin Legea nr. 212/2018, art. 10 din Legea nr. 554/2004 nu făcea distincţie după cum acţiunea era introdusă în numele reclamantului de o persoană de drept public sau privat.

Deci, textul legal instituie o competenţă teritorială exclusivă, de la care nu se poate deroga, referindu-se expres şi la situaţia în care acţiunea este introdusă în numele reclamantului de o persoană de drept public.

3.3. Reclamanţii-membri de sindicat domiciliază în judeţul Prahova şi acţiunea a fost formulată în numele lor de Sindicatul P. Astfel, în cauză, sindicatul are calitatea de reprezentat şi nu de reclamant.

Prin urmare, competenţa de soluţionare a acţiunii în primă instanţă revine Tribunalului Prahova, competent după domiciliile reclamanţilor.

4. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Prahova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Sindicatul P., în numele şi pentru A., B., D., E., F., G., H., J., M., N. în contradictoriu cu Q. în favoarea Tribunalului Prahova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 septembrie 2019.

GGC - MM