Jurisdiction over economic-financial inspection decisions: rank of issuing authority controls competence when value criterion is inapplicable

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 14 iunie 2018, reclamanta Regia Autonomă a Pădurilor Romsilva-Direcţia de Creştere, Exploatare şi Ameliorare a Cabalinelor-DCEAC a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, anularea Scrisorilor nr. x din 31 ianuarie 2018 şi nr. y din 15 ianuarie 2018 înregistrate la DC EAC cu nr. x din 20 februarie 2018, respectiv cu nr. x din 5 martie 2018 prin care s-a respins avizarea deconturilor justificative aferente lunilor iulie - decembrie 2012 şi mai - decembrie 2013 pentru depozitul de armăsari Târgu Mureş şi Herghelia Sâmbăta de Jos şi a Scrisorilor nr. x din 19 aprilie 2018 şi nr. y din 19 aprilie 2018 înregistrate la DEAC cu nr. x din 25 aprilie 2018, respectiv cu nr. x din 12 martie 2018 şi obligarea pârâtei la avizarea deconturilor justificative aferente lunilor iulie - decembrie 2012 şi mai - decembrie 2013 pentru depozitul de armăsari Târgu-Mureş şi Herghelia Sâmbăta de Jos.

Prin cererea înregistrată la data de 29 iunie 2018, reclamanta a precizat că solicită anularea Raportului de inspecţie economico-financiară nr. x din 31 ianuarie 2018 şi a Dispoziţiei obligatorii nr. x din 31 ianuarie 2018 emise pentru Depozitul de armăsari Târgu-Mureş, respectiv Raportul de inspecţie economico-financiară nr. x din 15 februarie 2018 şi a Dispoziţiei obligatorii nr. x din 15 februarie 2018 emise pentru Herghelia Sâmbăta de Jos şi avizarea deconturilor justificative pentru cele două subunităţi.

Prin Sentinţa civilă nr. 6886 din 30 octombrie 2018, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de pârâte şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

A reţinut instanţa, în esenţă, că sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi, în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, care nu priveşte taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii, este aplicabil criteriul rangului autorităţii emitente a actului.

Astfel, emitent al actului final de soluţionare a contestaţiei formulate de reclamantă fiind Ministerul Finanţelor Publice, autoritate publică centrală, competenţa aparţine curţii de apel.

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 1776 din 21 mai 2019, a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei, ridicată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

A reţinut instanţa că sunt incidente dispoziţiile H.G. nr. 101/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea inspecţiei economico-financiare, care, la art. 33 alin. (1) din Anexa 1 prevede că "Împotriva dispoziţiei obligatorii se poate formula plângere prealabilă în condiţiile şi în termenele prevăzute la art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004".

Potrivit art. 41 alin. (1) din norme, pentru soluţionarea plângerii prealabile se emite o decizie, iar, potrivit art. 45, "Decizia emisă în soluţionarea plângerii prealabile poate fi atacată de către contestator la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în condiţiile legii.".

Astfel, competenţa se stabileşte în funcţie de criteriul rangului autorităţii emitente a actului contestat şi, indiferent de modul în care reclamanta a formulat obiectul cererii de chemare în judecată, de esenţa litigiului este contestarea unor acte emise de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov.

Cererea cu care a fost învestită instanţa nu intră sub incidenţa art. 281 Codul de procedură fiscală, întrucât acest articol se aplică în cazul deciziilor de soluţionare a contestaţiilor administrative formulate împotriva titlurilor de creanţă şi împotriva altor acte administrative fiscale. Or, în cauză, nu s-a emis vreun titlu de creanţă, ci s-au respins deconturile depuse pentru sume solicitate de la bugetul general consolidat, fiind aplicabile dispoziţiile speciale ale Normelor metodologice privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea inspecţiei economico-financiare aprobate prin H.G. nr. 101/2012, determinant fiind actul principal care produce efecte juridice prin el însuşi, respectiv Dispoziţia obligatorie nr. x din 31 ianuarie 2018 şi Dispoziţia obligatorie nr. x din 15 februarie 2018 emise de DGRFP Braşov.

Constatând ivit conflict negativ de competenţă, Curtea, în baza art. 135 C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

3.1. Înalta Curte reţine că obiectul acţiunii îl reprezintă anularea Raportului de inspecţie economico-financiară nr. x din 31 ianuarie 2018 şi a Dispoziţiei obligatorii nr. x din 31 ianuarie 2018 emise pentru Depozitul de armăsari Târgu-Mureş, respectiv Raportul de inspecţie economico-financiară nr. x din 15 februarie 2018 şi a Dispoziţiei obligatorii nr. x din 15 februarie 2018 emise pentru Herghelia Sâmbăta de Jos, acte emise de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov.

Prin dispoziţiile contestate, în esenţă, s-au respins la avizare deconturi justificative depuse pentru anumite cheltuieli ale subunităţilor Regia Naţională a Pădurilor Romsilva, respectiv Depozitul de Armăsari Târgu-Mureş şi Herghelia Sâmbăta de Sus.

3.2. Competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal este reglementată de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data formulării acţiunii, potrivit căruia:

"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

Legea reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal în funcţie de două criterii: poziţionarea autorităţii publice emitente a actului contestat în sistemul administraţiei publice (autorităţi centrale/locale) şi valoarea impozitului, taxei, contribuţiei, datoriei vamale care face obiectul actului contestat.

3.3. Regulile privind competenţa sunt de strictă interpretare şi, în raport cu obiectul acţiunii, Înalta Curte apreciază că sumele stabilite prin dispoziţiile obligatorii contestate de reclamantă nu se încadrează în cele expres prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pentru că nu privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale.

În plus, potrivit art. 23 din O.U.G. nr. 94/2011 privind organizarea şi funcţionarea inspecţiei economico-financiare şi art. 33 alin. (1) şi (3) din Normele metodologice privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea inspecţiei economico-financiare aprobate prin H.G. nr. 101/2002 privind organizarea şi funcţionarea inspecţiei economico-financiare, împotriva dispoziţiei obligatorii se poate formula plângere prealabilă conform art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, dispoziţia obligatorie fiind privită ca un act administrativ şi nu ca un act de impunere fiscală, care să fie contestat în condiţiile Codului de procedură fiscală.

3.4. Astfel, în stabilirea instanţei competente, nu este aplicabil criteriul valoric, ci criteriul rangului emitentului actului contestat.

Pornind de la această premisă, este necesară identificarea actului administrativ care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, act supus executării şi care poate constitui obiect al acţiunii în contencios administrativ.

Înalta Curte reţine că dispoziţia obligatorie reprezintă titlu de creanţă şi că neaducerea la îndeplinire a obligaţiei prevăzute de art. 24 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 94/2011, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 107/2012, cu modificările ulterioare, se sancţionează contravenţional, potrivit art. 25 alin. (2) lit. a) din acelaşi act normativ.

3.5. Deci, în cauză, actele cu caracter executoriu, care conţin măsurile de restabilire a legalităţii şi regularităţii, sunt dispoziţiile obligatorii, în timp ce Deciziile nr. 32/P din 19 aprilie 2018 şi nr. 31/P din 19 aprilie 2018 emise de Ministerul Finanţelor Publice-Serviciul de Soluţionare a Plângerilor Prealabile şi Contestaţiilor reprezintă actele prin care au fost soluţionate plângerile prealabile în condiţiile art. 33 alin. (1) din Normele metodologice menţionate.

Prin urmare, în raport cu actele administrative vătămătoare, dispoziţiile obligatorii, şi cu emitentul acestor acte, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, autoritate de rang local, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine, în primă instanţă, secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului.

4. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Regia Autonomă a Pădurilor-Romsilva - Direcţia de Creştere, Exploatare şi Ameliorare a Cabalinelor în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 septembrie 2019.

GGC - MM