Clawback tax base validity: Exclusion of invalidated medication sales from aggregate sales index and rejection of vertical distribution chain discrimination claims

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 23 decembrie 2015, modificată şi precizată ulterior, reclamanta A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate:

- anularea Notificării nr. x din 17 august 2015, prin care i s-au comunicat valorile indicilor Vit şi VTt aferenţi trimestrului III 2012, precum şi valorile indicilor VT 2011 şi VI 2011 (necesari stabilirii valorii indicelui Vitr), precum şi anularea Notificării nr. x din 4 februarie 2016, emisă ulterior de pârâtă cu privire la aceleaşi informaţii;

- anularea Ordinului Preşedintelui CNAS nr. 736 din 31 octombrie 2012, prin care a fost stabilită valoarea indicelui VTt pentru trimestrul III 2012, precum şi anularea Ordinului Preşedintelui CNAS nr. 119 din 27 aprilie 2012 prin care a fost stabilită valoarea indicelui VT 2011;

- anularea Adresei nr. x din 18 noiembrie 2015 prin care CNAS a respins contestaţia administrativă;

- obligarea pârâtei să îi comunice:

a) valoarea indicelui VTt pentru trimestrul III 2012, precum şi valoarea indicelui VT2011, după scăderea reală şi efectivă a valorii medicamentelor ce nu au putut fi puse pe piaţă în perioadele relevante, astfel cum s-a stabilit prin hotărâri judecătoreşti definitive, pronunţate în cauze având ca obiect anularea notificărilor individuale emise pentru trimestrele IV 2011, III 2012.

b) consumul de medicamente suportate din FNUASS şi din bugetul Ministerului Sănătăţii în trimestrele IV 2011, III 2012, aferent vânzărilor reclamantei.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 3629 din 18 noiembrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile inadmisibilităţii şi prescripţiei invocate de pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi acţiunea modificată şi precizată formulată de reclamanta A. SRL, ca nefondate.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva Sentinţei nr. 3629 din 18 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs reclamanta A. SRL, criticând-o pentru nelegalitate, din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ.

În esenţă, recurenta reclamantă a arătat că toate trimiterile făcute de instanţa de fond la modul de stabilire a procentului "p" (spre ex.:

"Referitor la caracterul arbitrar şi excesiv al procentului p (...)3", acestea sunt complet străine cauzei, procentul "p" fiind incident în toate perioadele în care contribuţia se calculează potrivit formulei din art. 3 al O.U.G. nr. 77/2011, nu şi pentru trimestrele I - III 2012, în care formula de calcul este instituită prin art. 31 din acelaşi act normativ, fără a se face nicio menţiune despre procentul "p".

În mod greşit a respins instanţa de fond cererea de anulare a Ordinelor Preşedintelui CNAS nr. 736 din 31 octombrie 2012 prin care a fost stabilită valoarea indicelui VTt pentru trimestrul III 2012, precum şi Ordinul Preşedintelui CNAS nr. 119 din 27 aprilie 2012 prin care a fost stabilită valoarea indicelui VT2011, fără însă a motiva această măsură în niciun fel.

A susţinut recurenta că problema esenţială în cauză este faptul că CNAS a comunicat recurentei aceleaşi valori ale indicilor VTt şi VT2011 ca şi cele menţionate în notificările anulate în mod definitiv prin hotărâre judecătorească, singura intervenţie fiind în sensul excluderii TVA-ului şi a valorii a trei medicamente din cuprinsul Vit.

Cu toate acestea, este cunoscut faptul că numeroase notificări individuale transmise plătitorilor de contribuţie în perioada trimestrelor IV 2011 - III 2012 au fost anulate, la rândul lor, prin hotărâri judecătoreşti definitive.

Altfel spus, ordinele a căror anulare o solicită sunt nelegale, întrucât CNAS nu a scăzut din valoarea acestor indici globali (VTt şi VT2011) valoarea medicamentelor din toate notificările anulate.

Totodată, trebuie anulate actele administrative individuale ce includ date de consum ce s-au dovedit a fi eronate, precum şi actul administrativ pe baza căruia a fost stabilit procentul "p", act care cuprinde, la rândul său, date ce s-au dovedit a fi eronate.

În mod greşit a respins instanţa de fond cererea de anulare a notificărilor x din 17 august 2015, respectiv P/925 din 4 februarie 2016, precum şi capătul de cerere nr. IV.

Notificarea este nemotivată în fapt în ceea ce priveşte elementele de calcul reprezentate de Vit - valoarea vânzărilor individuale trimestriale de medicamente ale fiecărui plătitor de contribuţie şi VTt - valoarea vânzărilor totale trimestriale de medicamente.

Instanţa de fond nu a făcut nicio evaluare concretă a temeiniciei argumentelor recurentei. În concret, notificarea emisă de CNAS nu cuprinde nicio explicaţie pentru care valoarea vânzărilor individuale sau totale reprezintă o anumită sumă.

Intimata CNAS nu i-a comunicat recurentei consumul de medicamente aferent vânzărilor sale pentru a determina corectitudinea indicelui Vit.

A detaliat recurenta şi elementele care încarcă în mod deosebit valoarea notificării şi duc la o discriminare fiscală a sa: cotele de adaos (farmacie 24%, distribuitor 14%), algoritmul bazei de calcul, discriminarea în raport cu ceilalţi actori de pe lanţul de distribuţie, discriminarea prin preţ, povara fiscală excesivă Ia care este supusă firmă.

II. Procedura în faţa instanţei de recurs

Intimata pârâtă CNAS nu a formulat întâmpinare, dar a depus la dosar concluzii scrise.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

III. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

În ceea ce priveşte invocarea art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu sunt fondate criticile subsumate acestui motiv de casare.

Astfel, dispoziţiile legale menţionate, raportate la cele ale art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., impun cerinţa ca hotărârea să cuprindă motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia şi cele pentru care s-au admis şi, respectiv, s-au înlăturat cererile părţilor.

Or, hotărârea recurată cuprinde argumentele pe care s-a întemeiat soluţiile de respingere a excepţiilor invocate de partea adversă şi a cererii de chemare în judecată, modificată şi precizată, cu care a fost învestită curtea de apel, chiar dacă acestea o nemulţumesc pe recurentă, nefiind identificate nici "motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei" pentru a se putea reţine incidenţa motivului de casare invocat.

Recurenta a susţinut că hotărârea ar fi nemotivată în ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect anularea ordinelor Preşedintelui CNAS prin care au fost stabilite valorile indicelui VTt pentru trimestrul III 2012 şi, respectiv, VT 2011.

Critica este nefondată, având în vedere faptul că din cuprinsul considerentelor rezultă că instanţa de fond a analizat aceste acte, concluzionând că "argumentul că nu s-a scăzut valoarea medicamentelor din notificarea anulată irevocabil de instanţe fără a le mai include în VTt şi VT 2011 este fără suport probator şi juridic contradictoriu, atâta timp cât reclamanta efectua raportări de liste de medicamente către pârâtă şi în al doilea rând îşi poate demonstra o creanţă în alt cadrul legal sau poate cere compensaţia în cursul relaţiilor reciproce".

De asemenea, Înalta Curte constată că referirea instanţei de fond la modul de stabilire a procentului "p" se regăseşte în considerentele sentinţei în contextul reproducerii textului art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011, în condiţiile în care recurenta reclamantă a criticat, nu doar valorile comunicate prin notificare pentru trimestrul III 2012, pentru care era, într-adevăr, incidentă formula de calcul din art. 31 (desigur, cu observarea Deciziei nr. 39/2013 a CCR), ci şi pe cele aferente anului 2011, când era aplicabil algoritmul de calcul din art. 3.

Pe de altă parte, şi dacă ar fi fost vorba de un veritabil motiv străin de natura cauzei, acesta nu era de natură să atragă prin sine însuşi casarea sentinţei, întrucât nu era singurul considerent al acesteia, pentru a se putea reţine incidenţa ultimei teze a art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. (când hotărârea cuprinde "numai motive străine de natura cauzei").

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. ("hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material"), Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile subsumate acestui motiv privind respingerea cererii de anulare a Ordinului preşedintelui CNAS nr. 736 din 31 octombrie 2012 şi a Ordinului preşedintelui CNAS nr. 119 din 27 aprilie 2012 motivat de faptul că CNAS nu a scăzut din VTt pentru trimestrul III 2012 şi VT2011 valoarea medicamentelor pentru care s-au pronunţat hotărâri judecătoreşti definitive de anulare a notificărilor emise de CNAS.

Cu prioritate, se reţine că, prin Ordinul preşedintelui CNAS nr. 736 din 31 octombrie 2012 s-a stabilit valoarea vânzărilor totale trimestriale de medicamente suportate din FNUASS şi din bugetul MS pentru trimestrul III 2012, în sumă de 1.837.855.928,71 RON, iar prin Ordinul preşedintelui CNAS nr. 119 din 27 aprilie 2012 s-a stabilit valoarea vânzărilor totale trimestriale de medicamente suportate din FNUASS şi din bugetul MS pentru trimestrul I 2012 (care nu face obiectul prezentei cauze), precum şi valoarea vânzărilor totale de medicamente suportate din FNUASS şi din bugetul MS pentru anul 2011, în sumă de 6.748.766.077,16 RON.

În raport cu conţinutul lor, aceste ordine nu întrunesc elementele unor acte administrative propriu-zise sau asimilate, în sensul art. 2 din Legea nr. 554/2004, întrucât nu nasc, modifică sau sting raporturi juridice prin ele însele, ci sunt simple operaţiuni materiale prealabile, prin care se cuantifică anumite valori ale vânzărilor totale trimestriale sau anuale, după caz.

Prin urmare, ele nu fac obiect distinct al acţiunii în anulare, ceea ce se atacă în instanţa de contencios administrativ fiind, potrivit prevederilor art. 5 din O.U.G. nr. 77/2011 coroborate cu cele ale art. 8 din Legea nr. 554/2004, notificarea prin care CNAS comunică datele necesare stabilirii şi achitării contribuţiei clawback.

Pe de altă parte, nu se pot considera nelegal stabilite valorile din aceste ordine emise în anul 2012 pentru considerente ce ţin de evenimente ulterioare, respectiv motivat de faptul că s-au pronunţat hotărâri judecătoreşti prin care, ulterior comercializării şi decontării medicamentelor (şi chiar emiterii ordinelor), unele notificări au fost anulate total sau parţial, impunându-se excluderea din valorile comunicate anumite medicamente.

Cât priveşte criticile aduse de recurenta reclamantă sentinţei referitor la respingerea cererii de anulare a Notificării nr. x din 17 august 2015 şi a Notificării nr. x din 4 februarie 2016, Înalta Curte reţine, cu prioritate, faptul că, deşi intimata pârâtă CNAS a invocat în faţa instanţei de fond excepţia inadmisibilităţii cererii de anulare a acestei din urmă notificări, pentru lipsa plângerii prealabile, nu a înţeles să formuleze recurs împotriva soluţiei de respingere a excepţiei, care astfel a intrat în puterea lucrului judecat, nefăcând obiectul controlului judiciar al instanţei de recurs.

De asemenea, din examinarea conţinutului celor două notificări, Înalta Curte constată că se confirmă susţinerile intimatei pârâte în sensul că prin cea de-a doua notificare s-au remediat erorile materiale din cuprinsul primei notificări, erori ce vizau chiar valorile comunicate, astfel că, practic, Notificarea nr. x din 17 august 2015 nu a fost revocată sau anulată, dar şi-a încetat efectele la data emiterii Notificării nr. x din 4 februarie 2016, fapt menţionat expres în acest din urmă act administrativ.

Prin urmare, în mod corect judecătorul fondului a analizat Notificarea nr. x din 4 februarie 2016 prin prisma motivelor de nelegalitate invocate în acţiunea modificată şi precizată, răspunzând grupat, explicit sau implicit, tuturor argumentelor relevante aduse de părţi.

Referitor la critica recurentei - reclamante privind nereţinerea de către instanţa de fond a motivului de nelegalitate constând în nemotivarea notificării, Înalta Curte constată că, prin acest act, intimata pârâtă CNAS a comunicat recurentei - reclamante elementele de fapt şi de drept prevăzute de lege, respectiv valoarea vânzărilor totale trimestriale de medicamente suportate din FNUASS şi din bugetul Ministerului Sănătăţii (VTt) pentru trimestrul III 2012 şi valoarea vânzărilor individuale trimestriale de medicamente ale fiecărui plătitor de contribuţie suportate din FNUASS şi din bugetul Ministerului Sănătăţii (Vit), în care nu a fost cuprinsă valoarea de consum aferentă medicamentelor cu cod CIM W43111001, W00807001, W13302001 (obligaţie impusă prin hotărâre judecătorească definitivă).

Motivarea sintetică a notificării, determinată de faptul transmiterii în format electronic a datelor necesare pentru calculul contribuţiei trimestriale către plătitorii de taxă care reprezintă o consecinţă a eliminării barierelor administrative, în scopul instituirii unei proceduri caracterizate prin simplificare şi celeritate în comunicarea informaţiilor, nu este de natură să aducă atingere calităţii actului administrativ sub aspectul conţinutului, care respectă prevederile art. 31 şi art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011, ce stipulează expres şi faptul că doar aceste date fac obiectul contestaţiei plătitorului de taxe.

De altfel, nici prin cererea de chemare în judecată şi nici prin cea de recurs, recurenta reclamantă nu a indicat în concret care sunt acele elemente prevăzute de lege cu caracter obligatoriu şi care nu se regăsesc în cuprinsul notificării sau în anexa care face parte integrantă din aceasta şi care ar fi împiedicat-o să cunoască eventualele aspecte vătămătoare şi să-şi formuleze apărările corespunzătoare.

În mod temeinic şi legal, prima instanţă a constatat că nu pot fi reţinute nici celelalte aspecte de nelegalitate a actului administrative invocate.

Această opinie este împărtăşită de instanţa de control judiciar, având în vedere că, în speţă, în executarea dispoziţiilor Sentinţei nr. 81 din 21 februarie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. x/2013, în sensul înlăturării valorii TVA din valorile aferente VTt trimestrul III 2012 şi VT2011, precum şi a valorii unor medicamente expres indicate, s-a comunicat recurentei reclamante Notificarea nr. x din 17 august 2015, după care, având în vedere că, prin această notificare, s-a comunicat din eroare valoarea consumului individual aferent trimestrului II 2012, în loc de cel aferent trimestrului III 2012, prin Notificarea nr. x din 4 februarie 2016 a fost comunicat consumul aferent trimestrului III 2012 fără TVA, valoarea vânzărilor individuale din anul 2011 (Vi2011) fără TVA şi valoarea vânzărilor totale de medicamente suportate din FNUASS şi din bugetul MS pentru anul 2011 (VT2011) fără TVA., precum şi valorile consumului de medicamente pentru trimestrul IV 2011, fără TVA şi fără medicamentele stabilite prin sentinţa anterior menţionată.

Potrivit art. 16 lit. a) din H.G. nr. 1389/2010 - Contractul - cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate (aplicabil trimestrului III 2012), casele de asigurări de sănătate au obligaţia să deconteze furnizorilor de servicii medicale şi de medicamente pe baza facturilor însoţite de documentele justificative prezentate atât pe suport de hârtie, cât şi în format electronic contravaloarea serviciilor medicale/medicamentelor contractate, efectuate/eliberate, raportate şi validate conform normelor, în limita valorii de contract. Documentele necesare decontării serviciilor medicale şi a medicamentelor şi a unor materiale sanitare în tratamentul ambulatoriu se certifică pentru realitatea şi exactitatea datelor raportate prin semnătura reprezentanţilor legali ai furnizorilor, iar consumul de medicamente înregistrat conform prevederilor art. 5 alin. (4) şi (6) din O.U.G. nr. 77/2011 se determină în baza datelor raportate de casele de asigurări de sănătate privind consumul centralizat al raportărilor făcute de farmaciile cu circuit deschis, unităţile sanitare cu paturi şi centrele de dializă.

În acest context legal şi faptic, rezultă că valoarea consumului total trimestrial, astfel cum a fost raportat de furnizorii de servicii medicale şi medicamente, verificat şi validat de casele de asigurări de sănătate, a fost decontată de intimata pârâtă CNAS din sistemul de asigurări sociale de sănătate, recurenta nefăcând de altfel vreo obiecţiune la încasarea integrală a sumei, inclusiv pentru medicamentele despre care susţine că era imposibil să fi fost comercializate în perioada de referinţă.

În ceea ce priveşte criticile referitoare la greşita nereţinere de către instanţa de fond a elementelor care încarcă în mod deosebit valoarea din notificare, conducând şi la discriminarea fiscală a recurentei şi la o povară fiscală excesivă (cotele de adaos ale farmaciilor şi distribuitorilor, algoritmul de calcul, discriminarea în raport cu ceilalţi actori de pe lanţul de distribuţie, discriminarea prin preţ), Înalta Curte nu le poate primi ca fondate.

Astfel, aşa cum s-a arătat constant în jurisprudenţa instanţei supreme, care este în acord şi cu cele statuate de Curtea Constituţională în această materie, introducerea taxei parafiscale este apanajul exclusiv al legislativului, care beneficiază de o marjă largă de apreciere în stabilirea bazei impozabile, a cotei de impunere şi a mecanismului de colectare a taxelor fiscale şi parafiscale, inclusiv existenţa intermediarilor (farmaciile şi distribuitorii autorizaţi) în lanţul de distribuţie a medicamentelor de la deţinătorul de APP la pacienţi fiind, de altfel, prevăzută de lege.

Potrivit dispoziţiilor O.U.G. nr. 77/2011 au obligaţia plăţii taxei clawback deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor, respectiv producătorii şi importatorii de medicamente care au pus efectiv pe piaţă medicamentele decontate din bugetul FNUASS şi obţin profit din vânzarea acestora.

Art. 31 din O.U.G. nr. 77/2011 instituie o formulă de calcul fundamentată pe valoarea consumului de medicamente suportate, potrivit legii din bugetul Fondului Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie.

În mod evident, noţiunea de valoare a consumului de medicamente aferent vânzărilor este diferită de cea a valorii vânzărilor de medicamente, iar prin Decizia nr. 268/2014, Curtea Constituţională a statuat că:

"38. Subiecţii obligaţi la plata taxei de clawback sunt circumscrişi în sfera deţinătorilor de autorizaţii de punere pe piaţă a medicamentelor, care pot fi atât producătorii de medicamente (români sau străini), cât şi comercianţii de medicamente (români sau străini), dar numai pentru medicamentele comercializate care se plătesc din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, potrivit art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, neavând relevanţă dacă medicamentele comercializate sunt incluse în programele naţionale de sănătate ori folosite în tratamentul ambulatoriu prin farmaciile cu circuit deschis, potrivit art. 1 din ordonanţa de urgenţă.

39. În ceea ce priveşte individualizarea concretă a medicamentelor comercializate pentru care se datorează taxa, potrivit art. 4 alin. (1) şi (2) din ordonanţa de urgenţă, Curtea constată că acestea figurează în lista pe care deţinătorii de autorizaţii de punere pe piaţă sunt obligaţi să o depună la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prevederilor ordonanţei de urgenţă.

40. Referitor la întinderea şi modul de calcul al taxei, Curtea reaminteşte că taxa clawback se calculează prin aplicarea unui procent "p" asupra valorii "consumului de medicamente" suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor (deţinător de autorizaţie de punere pe piaţă a medicamentelor). În această situaţie, deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor nu sunt dezavantajaţi, întrucât taxa clawback, respectiv contribuţia rezultată în urma aplicării procentului "p", depinde de valoarea propriilor vânzări şi în funcţie de valoarea vânzărilor totale trimestriale de referinţă. În acest sens este Decizia nr. 344 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 678 din 5 noiembrie 2013.

41. În ceea ce priveşte pretinsa "discriminare pe verticală", dat fiind că la această taxă nu sunt ţinuţi şi operatorii economici care intervin în lanţul de distribuţie a medicamentelor, această critică nu poate fi reţinută, întrucât, pe de o parte, distribuitorii şi farmaciile nu sunt beneficiari ai autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor, ci simpli prestatori de servicii pentru care sunt îndreptăţiţi la încasarea unui tarif, aceştia nefiind parte în convenţia încheiată cu Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, iar, pe de altă parte, aceştia sunt supuşi sistemului fiscal general, fiind ţinuţi de impozitele şi taxele care se percep asupra rezultatelor activităţilor pe care le prestează."

Totodată, prin Decizia nr. 668/2014, instanţa de contencios constituţional a statuat în mod explicit că, atâta vreme cât "deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor solicită includerea medicamentelor pe care le vând în lista medicamentelor pentru care plătesc contribuţia, cunoscând preţurile maximale ale medicamentelor, precum şi influenţa maximă a adaosurilor ce pot fi practicate de subiecţii care se interpun în circuitul comercial al medicamentelor compensate, rezultă că şi-au asumat că vor plăti o contribuţie raportată nu doar la preţul de producător."

Aceste considerente sunt valabile şi în prezenta cauză, iar sensul reglementării art. 3 şi, respectiv, art. 31 din O.U.G. nr. 77/2011 nu poate fi decât cel care rezultă şi din această jurisprudenţă constantă a Curţii Constituţionale.

Totodată, prin Decizia nr. 789 din 17 noiembrie 2015, Curtea Constituţională a reţinut că, prin O.U.G. nr. 77/2011, s-a instituit obligaţia legală pentru deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor sau reprezentanţii lor, de a plăti o contribuţie trimestrială, în condiţiile stabilite în această ordonanţă de urgenţă, iar în ceea ce îi priveşte pe "ceilalţi actori de pe lanţul de distribuţie", aceştia au obligaţii contractuale.

De asemenea, Curtea a reţinut că, pentru realizarea unui just echilibru între interesul general arătat şi drepturile particularilor vizaţi prin reglementarea criticată, modul de calcul al contribuţiei stabilite prin O.U.G. nr. 77/2011 a fost reglementat în considerarea regimului juridic distinct al deţinătorilor de autorizaţii de punere pe piaţă a medicamentelor. Astfel, spre deosebire de distribuitori şi farmaciile care se interpun în circuitul comercial al medicamentelor compensate, deţinătorii de APP au exclusivitatea punerii pe piaţă a medicamentelor, au certitudinea vânzării şi încasării contravalorii lor, motiv pentru care legiuitorul a stabilit doar în sarcina acestora suportarea contribuţiei în discuţie, cu excluderea celorlalte categorii de operatori economici menţionate, care nu beneficiază de aceste avantaje. Formula identificată de legiuitor pentru calculul contribuţiei dă expresie, aşadar, acestui just echilibru între interesul general care a determinat stabilirea acesteia şi avantajele conferite unei categorii de operatori economici, respectiv deţinătorilor de APP.

Prin aceeaşi decizie s-a reţinut că deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor nu pot invoca faptul că nu cunosc întinderea contribuţiei trimestriale reglementate de O.U.G. nr. 77/2011, întrucât, potrivit art. 890 din Legea nr. 95/2006, republicată, Ministerul Sănătăţii stabileşte, avizează şi aprobă, prin ordin al ministrului sănătăţii, preţurile maximale ale medicamentelor de uz uman, cu autorizaţie de punere pe piaţă în România, cu excepţia medicamentelor care se eliberează fără prescripţie medicală (OTC). în aplicarea prevederilor legale de referinţă este stabilit, aşadar, modul de calcul al preţurilor la medicamente, inclusiv modul de calcul al preţului cu amănuntul maximal, respectiv cota maximă a adaosului de distribuţie şi cota maximă a adaosului de farmacie. Astfel, câtă vreme deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor solicită includerea medicamentelor pe care le vând în lista medicamentelor pentru care plătesc contribuţia, cunoscând preţurile maximale ale medicamentelor, precum şi influenţa maximă a adaosurilor ce pot fi practicate de subiecţii care se interpun în circuitul comercial al medicamentelor compensate, rezultă că şi-au asumat că vor plăti o contribuţie raportată nu doar la preţul de producător. În acest cadru legal este Ia aprecierea deţinătorilor de APP negocierea de adaosuri cât mai mici cu intermediarii, cu consecinţa plăţii unei contribuţii într-un cuantum cât mai redus.

Faţă de toate împrejurările de fapt şi de drept expuse, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale şi a jurisprudenţei Curţii Constituţionale la situaţia de fapt ce rezulta din probatoriul administrat, motiv pentru care nu se impune casarea sentinţei recurate.

IV. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamanta A. SRL.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. SRL împotriva Sentinţei nr. 3629 din 18 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 aprilie 2019.

GGC - LM