Revision of tax assessment: failure to identify specific EU law norms precluding grounds of violation of community law priority and right to defense

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 27.08.2015, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Cluj, obligarea la soluţionarea contestaţiei formulată împotriva Deciziei de impunere nr. x/29.07.2015, în raport cu suma de 1.848.702 RON, sumă pentru care s-a dispus suspendarea soluţionării procedurii prealabile; anularea în parte a deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 512/29.07.2015 emisă de DGRFP Cluj-Napoca, respectiv în raport de sumele pentru care nu s-a dispus suspendarea soluţionării procedurii prealabile; anularea în parte a Deciziei de impunere x/29.05.2015, în raport de sumele care au făcut analiza procedurii prealabile; obligarea celor două pârâte, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 8 din 18 ianuarie 2016 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă cererea reclamantei A. S.R.L. formulată în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Cluj.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamanta A. S.R.L., criticând hotărârea atacată pentru motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat.

4. Apărările intimatelor-pârâte Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Cluj-Napoca

Intimatele-pârâte au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei recurate.

Se invocă nulitatea recursului, având în vedere că prin cererea de recurs sunt reluate aspectele prezentate în faţa instanţei de fond.

Pe fond, solicită respingerea recursului ca nefondat.

În ceea ce priveşte suspendarea soluţionării contestaţiei pentru suma de 1.848.702 RON, arată că această măsură se impunea, raportat la verificarea realităţii tranzacţiilor considerate de organul de inspecţie fiscală ca fiind fictive, la complexitatea relaţiilor comerciale vizate şi la necesitatea efectuării unor verificări suplimentare de către organul de urmărire penală, care exced competenţelor organului fiscal.

Raportat la pretinsa încălcare a dreptului la apărare la finalul procedurii fiscale, arată că Decizia de impunere nr. x/29.05.2015 şi Raportul de inspecţie fiscală nr. x/29.05.2015 respectă formularele aprobate de legiuitor prin OPANAF nr. 1021/2013, prevăzând ca menţiunile privind discuţia finală cu contribuabilul să fie făcute în cuprinsul raportului de inspecţie fiscală şi nu în cuprinsul deciziei de impunere propriu-zise.

Arată că prin Înştiinţarea pentru discuţia finală nr. 1859/15.05.2015, înmânată reprezentantului societăţii, s-a stabilit data discuţiei finale ca fiind 19.05.2015, dată la care a furnizat recurentei un proiect de raport de inspecţie fiscală, iar la data de 20.05.2015 i-a fost înmânat un alt proiect al raportului de inspecţie fiscală, fiind corectată doar o eroare, care a dus la diminuarea cuantumului obligaţiilor fiscale. Întrucât starea de fapt fiscală şi temeiurile de drept nu au fost modificate, nu se impunea o nouă discuţie cu contribuabilul.

Astfel, arată că în speţă: borderourile de achiziţie nu respectă formularul prevăzut în anexa nr. 5 la H.G. nr. 996/2008; conţinutul de informaţii a documentelor este incomplet, lipsind CNP-ul persoanelor, informaţii cu privire la punctul de încărcare, documentul de provenienţă, numărul şi seria avizului de însoţire; societatea nu a putut prezenta avize de însoţire a materialului lemnos, conform formularului prevăzut în anexa nr. 2 la H.G. nr. 996/2008; foile de parcurs întocmite de societate nu pot ţine locul documentelor de transport expres prevăzute de H.G. nr. 996/2008.

Totodată, echipa de inspecţie fiscală a exclus de la deducere cheltuielile reprezentând contravaloarea materialelor lemnoase achiziţionate şi în considerarea unor suspiciuni rezonabile cum că aceste achiziţii au fost fictive.

5. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în recurs

Înalta Curte, prin Decizia nr. 4056 din 13 decembrie 2017, a admis e recursul declarat de reclamanta Societatea A. S.R.L. împotriva Sentinţei civile nr. 8/18.01.2016 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa recurată şi, rejudecând, a dispus:

- admiterea în parte a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta Societatea A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Cluj.

- anularea în parte a Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 512/29.07.2015 emisă de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, în ceea ce priveşte punctele 1 şi 3.

Totodată, a obligat intimata-pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca la soluţionarea pe fond a contestaţiei formulate pentru impozitul pe profit în sumă de 510.122 RON şi accesorii în sumă de 237.822 RON, precum şi pentru TVA în sumă de 765.182 RON şi accesorii în sumă de 335.576 RON, a anulat în parte Decizia de impunere nr. x/29.05.2015, pentru impozitul pe profit în sumă de 57.095 RON şi accesorii aferente acestui impozit şi a obligat intimatele-pârâte la plată către recurenta-reclamantă a sumei de 1.195,34 RON cu titlul de cheltuieli de judecată.

II Cererea de revizuire

La data de 20 iulie 2018, recurenta S.C. A. S.R.L.a formulat cerere de revizuire a Deciziei nr. 4056 din 13 decembrie 2017 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2015* înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2018, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a Contenciosului Administrativ.

În motivarea cererii, revizuenta susţine că hotărârea contestată este dată cu încălcarea dreptului european în ceea ce priveşte dreptul la apărare al societăţii precum şi că hotărârea este pronunţată cu încălcarea dreptului european în ceea ce priveşte achiziţiile de material lemnos.

1. Apărările formulate în cauză

Legal citate, intimatele intimatelor-pârâte Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Cluj-Napoca au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii de revizuire.

Revizuenta a înţeles să formuleze la data de 17 octombrie 2018 cerere de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Intimatele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Cluj au depus punct de vedere referitor la cererea formulată de revizuentă de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Prin încheierea din 28 noiembrie 2018, Înalta Curte a respins cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept formulată de revizuenta S.C. A. S.R.L.

III Considerentele Înaltei Curţi asupra revizuirii

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Conform art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 constituie motiv de revizuire pronunţarea hotărârilor definitive prin încălcarea principiului priorităţii dreptului comunitar

Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 45/12 decembrie 2016 pronunţată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că:

pct. 15 În lumina Cauzei Târşia, precitată, dispoziţiilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 trebuie să li se dea o interpretare restrictivă (în sensul că încălcarea principiului priorităţii se raportează exclusiv la dreptul european - unional - astfel cum a fost interpretat de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, existent la data pronunţării hotărârii supuse revizuirii), aşa încât principiul autorităţii de lucru judecat să nu fie golit de conţinut. Aşa cum a statuat Curtea de Justiţie a Uniunii Europene la pct. 38 al Hotărârii pronunţate în Cauza Târşia, dreptul Uniunii nu impune unui organ judiciar obligaţia ca, pentru a ţine seama de interpretarea unei dispoziţii relevante a acestui drept adoptată de curte anterior pronunţării de către acest organ judiciar a deciziei care a dobândit autoritate de lucru judecat, să revină, din principiu, asupra deciziei respective.

Totuşi cum prevăd dispoziţiile pct. 21, nimic nu îl împiedică pe reclamant să invoce încălcări ale dreptului Uniunii în condiţiile Legii nr. 554/2004, chiar dacă la momentul formulării acţiunii nu există o hotărâre a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene care să interpreteze dreptul material unional. Instanţa de contencios fie va face aplicarea directă a dreptului unional, fie, dacă are nevoie de o interpretare a normei, va sesiza Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, în condiţiile art. 127 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. Aşa fiind, se apreciază că această condiţie a invocării încălcării dreptului unional trebuie să se aplice cu atât mai mult căii extraordinare de atac a revizuirii.

Cu referire la încălcarea dreptului european în ceea ce priveşte dreptul la apărare al societăţii referirea din revizuire la jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene se referă la Hotărârea din 25 octombrie 2011, Cauza C-109/108, Solvery C Comisia, întrucât jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la care s-a făcut trimitere nu poate fi analizată în prezentul recurs.

Citând din Decizia nr. 45/2016; dacă dreptul Uniunii sau hotărârea interpretativă a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene a fost invocată în faţa instanţei care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere şi această instanţă a analizat-o, partea nu poate critica soluţia pe calea revizuirii deoarece se opune autoritatea de lucru judecat asupra rezolvării date de instanţa de fond sau de recurs. Inadmisibilitatea se impune în această ipoteză întrucât a socoti revizuirea admisibilă ar însemna ca instanţa sesizată cu cererea de revizuire să examineze soluţia instanţei care a pronunţat hotărârea supusă revizuirii, adică să exercite un control judiciar, care nu se poate realiza pe calea revizuirii. Un astfel de control judiciar se poate realiza numai pe calea de atac de reformare, dată în competenţa instanţei ierarhic superioare celei care a pronunţat hotărârea.

Or, instanţa de recurs face referire la incidenţa în cauză a jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, mai mult, precizându-se şi faptul că judecătorul fondului a analizat-o astfel că reţine caracterul nefondat al criticilor din recurs.

În aceste condiţii, din această perspectivă, cererea de revizuire nu apare ca întemeiată.

Secundul motiv este definit ca "hotărârea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este pronunţată cu încălcarea dreptului european în ceea ce priveşte achiziţiile de material lemnos".

Critica în acest sens se referă la motivarea instanţei, pretins a fi întemeiată pe Decizia nr. V/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Or, revizuentul, nici prin cererea introductivă, nici prin cea de recurs nici prin cea de revizuire, şi nici măcar prin cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene nu a indicat normele unionale "în materia achiziţiei de material lemnos" pretins a fi încălcat.

Or, chiar dacă caracterul revizuirii, de cale extraordinară de atac, presupune că aceasta poate fi exercitată exclusiv pentru motivele prevăzute de lege, care sunt de strictă interpretare şi aplicare, aceste limitări sunt de ordine publică.

Motiv al revizuirii întemeiate pe art. 21 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 554/2004 îl constituie calificarea juridică a faptelor prin prisma normei de drept european incidente sau a interpretării acesteia rezultate dintr-o hotărâre a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, iar nu faptele deduse judecăţii, care reprezintă un element imutabil al litigiului.

Neputând fi indicat ori identificat un drept european în materia achiziţiei de material lemnos nu poate fi primit nici acest motiv de revizuire nemaifiind astfel necesară a verifica şi aplicabilitatea intrinsecă a Deciziei nr. V/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În ceea ce priveşte invocarea Deciziei civile nr. 2615/14.05.2009 a secţiei de contencios administrativ şi fiscal, Înalta Curte constată că aceasta a avut în vedere neaudierea contribuabilului, iar nu accesul la dosarul administrativ, neputând fi aplicate prin analogie argumente din cauza respectivă, ce este astfel nerelevantă.

În concluzie, nici în această ipoteză nu se poate constata o încălcare a dreptului comunitar.

În raport de această analiză, revizuirea nu poate fi admisă.

2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în revizuire

Cum în raport de motivele invocate revizuirea nu poate fi încadrată în dispoziţiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 519 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. o va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. A. S.R.L. împotriva Deciziei nr. 4056 din 13 decembrie 2017 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/2015*.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 9 aprilie 2019.

GGC - NN