Renunciation of appeal in administrative retrocession dispute; application of procedural dispositive acts
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice accepted the appellants' request to renounce the judgment of the appeal, leaving the first-instance decision in force; consequently, the lower court’s rejection of the claim against the special commission for the retrocession of property formerly belonging to religious cults remains valid. The dispute involved an administrative appeal challenging five decisions issued by the special commission that denied the retrocession of specific immovable properties to the appellants, an archiepiscopal entity and its associated fund, which argued that the commission failed to prove the appellants' ownership status. The court applied the principle of dispositiveness under Article 9 of the Civil Procedure Code, recognizing the renunciation of the appeal as a dispositive act not subject to judicial censorship, and ruled under Article 406(1) and Article 22(6) of the Civil Procedure Code that the court must act on the requested renunciation without exceeding the limits of its jurisdiction, thereby terminating the appellate proceedings definitively.
Legislator headnote
AI generatedart. 9 C. proc. civ, art. 406 alin. (1) C. proc. civ; Renunciation of appeal in administrative retrocession dispute; application of procedural dispositive acts: The dispute involved an administrative appeal challenging five decisions issued by the special commission that denied the retrocession of specific immovable properties to the appellants, an archiepiscopal entity and its associated fund, which argued that the commission failed to prove the appellants' ownership status. The court applied the principle of dispositiveness under Article 9 of the Civil Procedure Code, recognizing the renunciation of the appeal as a dispositive act not subject to judicial censorship, and ruled under Article 406(1) and Article 22(6) of the Civil Procedure Code that the court must act on the requested renunciation without exceeding the limits of its jurisdiction, thereby terminating the appellate proceedings definitively.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis cited for accepting the appellants' written request to renounce the judgment of the appeal.
Full text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 18.04.2016, reclamanţii Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor şi Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei au solicitat în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, anularea Deciziilor nr. 5217 - 5221 (5 decizii) din 19.02.2016 emise de Comisia Specială de Retrocedare şi retrocedarea imobilelor înscrise în CF nr. x a com. cadastrale Capu Codrului, identice parcelelor cadastrale nr. x, cu motivarea că nu s-ar fi făcut dovada calităţii de proprietar.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 248 din 25 octombrie 2016 Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată acţiunea având ca obiect anulare act administrativ formulată de reclamanţii Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor şi Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparţinut cultelor religioase din România.
3. Recursul exercitat în cauză şi apărările formulate de intimată
Împotriva sentinţei au declarat recurs reclamanţii Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor şi Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei, criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., au solicitat casarea hotărârii şi admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.
Intimata-pârâtă Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparţinut cultelor religioase din România a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a sentinţei instanţei de fond.
4. Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de renunţare la judecata recursului
La data de 21.03.2019, recurenţii-reclamanţi Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor şi Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei au depus cerere de renunţare la judecata recursului ce face obiectul prezentului dosar.
Înalta Curte reţine că manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecata recursului, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al recurenţilor care nu este supus cenzurii instanţei, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.
Având în vedere dispoziţiile art. 406 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora se poate renunţa oricând la judecată, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă, dar şi pe cele ale art. 22 alin. (6) din acelaşi cod, care impun judecătorului să se pronunţe asupra a tot ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel, Înalta Curte va lua act de cererea recurenţilor de renunţare la judecata recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de cererea recurenţilor-reclamanţi Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor şi Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei de renunţare la judecata recursului declarat împotriva Sentinţei nr. 248 din 25 octombrie 2016 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 aprilie 2019.
GGC - NN