Recovery of grant advance for late submission of final report; discretionary versus automatic contractual reimbursement clause interpretation.

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, iniţial, la data de 04.08.2015, pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, reclamantul Ministerul Afacerilor Externe a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A., obligarea acesteia la plata sumei de 27.000 RON reprezentând avansul plătit către pârâtă în data de 08.05.2012 prin OP nr. x, în baza Contractului de finanţare nr. x/17.04.2012, la care se adaugă penalităţi zilnice de 0,1% din suma precizată, calculate de la împlinirea termenului de 15 zile calendaristice, ce a curs de la data primirii notificării din partea MAE şi până la data restituirii debitului principal, precum şi dobânda legală datorată pentru suma de 27.000 RON de la data la care aceasta a devenit exigibilă (31.07.2012) şi până la data plăţii efective.

Prin Sentinţa civilă nr. 20167 din 2 noiembrie 2015, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

1.2. Hotărârea primei instanţe

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 16.11.2015.

Prin Sentinţa civilă nr. 1119 din 5 aprilie 2016, Curtea a respins acţiunea, ca neîntemeiată.

2. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., a formulat recurs pârâtul Ministerul Afacerilor Externe (continuat de Ministerul pentru Românii de Pretutindeni), întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate şi, pe fond, admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată.

În motivarea căii de atac, recurentul reclamant afirmă că în mod greşit a fost respinsă acţiunea sa prin hotărârea atacată, în contextul în care a fost dovedită în cauză neexecutarea obligaţiilor contractuale de către pârâtă.

Astfel, recurenta reclamantă arată instanţei de recurs că prima instanţă a nesocotit complet prevederile art. 8.3 din contractul de finanţare nr. x/17.04.2012, care stipulează în mod expres că beneficiarul trebuie să prezinte un raport complet, necompletarea unei părţi a raportului sau nedepunerea lui în termenul prevăzut poate conduce la rambursarea totală sau parţială a sumelor primite de la finanţator.

Totodată, recurenta reclamantă arată că, în temeiul art. 7.8 din contract, beneficiarul avea posibilitatea de a solicita modificarea termenelor de raportare înainte de expirarea acestora, solicitare ce nu a fost formulată, însă, de către pârâtă.

În plus, recurenta reclamantă arată că trebuie avute în vedere şi dispoziţiile art. 2.1 din contract, conform cărora contractul era valabil până la data de 31.07.2012, astfel că orice document sau lămurire transmise ulterior acestei date nu mai pot modifica un raport juridic stins.

Faţă de aceste considerente, recurenta reclamantă solicită casarea hotărârii primei instanţe, cu consecinţa rejudecării cauzei şi admiterii acţiunii sale, aşa cum a fost formulată.

3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând recursul civil de faţă, Înalta Curte constată că este nefondat, urmând a-l respinge în consecinţă.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte constată că, prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentei cauze, reclamanta Ministerul Afacerilor Externe a solicitat obligarea pârâtei A. la plata sumei de 27.000 RON reprezentând avansul plătit de antecesorul MAE către pârâtă în data de 08.05.2012 prin OP nr. x, în baza Contractului de finanţare nr. x/17.04.2012, la care se adaugă penalităţi zilnice de 0,1 % din suma precizată, calculate de la împlinirea termenului de 15 zile calendaristice ce a curs de la data primirii notificării din partea MAE şi până la data restituirii debitului principal, precum şi dobânda legală datorată pentru suma de 27.000 RON de la data la care aceasta a devenit exigibilă (31.07.2012) şi până la data plăţii sale) efective.

În esenţă, reclamanta arată că, în baza Contractului nr. x/C/17.04.2012 cât şi în acord cu prevederile Legii nr. 321/2006 privind regimul acordării finanţărilor nerambursabile, efectuarea către societatea pârâtă a unei plăţi în cuantum de 27.000 RON ce reprezenta avansul de 30% din valoarea proiectului intitulat "Festivalul Onor la Tricolor" aprobat spre finanţare.

Printre obligaţiile beneficiarului de finanţare SC "A." SRL se afla şi aceea de a utiliza finanţarea nerambursabilă numai în scopul realizării proiectului intitulat "Festivalul Onor la Tricolor", respectând etapele de realizare şi, pe cale de consecinţă, să prezinte finanţatorului (DRP) Raportul final de activitate însoţit de decontul final împreună cu documentele justificative întocmite corect şi legal pentru cheltuielile efectuate.

În concret, societatea pârâtă figurează în evidenţele financiare cu un debit în cuantum de 27.000 RON, sumă ce a fost primită cu titlu de avans în baza contractului sus-indicat şi care nu a fost aprobată pentru decontare.

Din analizarea contractului de finanţare, a obligaţiilor contractuale şi a documentelor justificative transmise de pârâtă la Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, reclamantul susţine că s-a constatat încălcarea prevederilor art. 6.2 lit. b), d) şi g) şi art. 7.2 din contract.

Argumentul încălcării prevederilor art. 6.2 lit. g) şi ale art. 7.2. lit. b) din contract are la bază documentele prezentate la decont de către pârâtă, respectiv Raportul final de activitate care a fost înregistrat la DRP, împreună cu decontul de cheltuieli în data de 16.08.2012, iar pentru decontul de cheltuieli a fost prezentat un ordin de plată din data de 08.08.2012, ceea ce în mod concret excede perioadei de valabilitate a contractului nr. x/C/17.04.2012 (conform art. 2.1 "prezentul contract este valabil până la data de 31.07.2012").

Astfel, ţinând cont de neexecutarea culpabilă a obligaţiilor asumate prin Contractul nr. x/C/17.04.2012, reclamanta afirmă că este îndreptăţit la a solicita restituirea avansului încasat de pârâtă, cu penalităţi şi dobândă legală, notificând pârâta cu privire la obligaţia contractuală de restituire a sumelor încasate cu titlu de avans, care nu a dat curs acestei cereri.

Soluţionând acţiunea reclamantei, Curtea de Apel Bucureşti a apreciat că este neîntemeiată, întrucât aşa cum rezultă chiar din actele anexate de către reclamantă cererii de chemare în judecată, pârâta şi-a îndeplinit obligaţia contractuală de a depune un Raport final de activitate înregistra la DRP cu nr. 1318/16.08.2012 şi un Decont final de cheltuieli nr. 1959/17.12.2012, în care au fost menţionate pe capitole toate cheltuielile efectuate însoţite de acte justificative.

Pârâta a anexat la dosarul instanţei fotografii şi extrase de pe site-ul său din care rezultă respectarea prevederilor art. 6.2 lit. d), pârâta susţinând că prin colet poştal, au fost expediate şi materiale promoţionale realizate în cadrul proiectului, colet care a fost returnat peste circa 40 zile întrucât nici un reprezentant al reclamantei nu a mers la oficiul poştal pentru a-l ridica.

Nu poate fi reţinută încălcarea art. 6.2 lit. g) din contract, potrivit căruia "beneficiarul se obligă să prezinte finanţatorului Raportul final de activitate şi decontul final de cheltuieli până la data de 15.06.2012", pentru motivul că deşi Raportul final de activitate a fost înregistrat la DPRP, împreună cu decontul de cheltuieli la data de 16.08.2012, pentru care a fost prezentat un OP din data de 08.08.2012, care ar excede perioadei de valabilitate a contractului nr. x/C/17.04.2012, respectiv până la 31.07.2012, întrucât împrejurarea că s-ar fi depăşit data contractului nu înseamnă că respectiva cheltuială nu avea legătură cu prestaţiile prevăzute în contract, fiind un aspect doar de executarea unor obligaţii, pârâta justificând plata efectuată în luna august de situaţia SC B. SRL.

Prin urmare, în mod greşit nu a fost avută în vedere această plată a serviciilor pentru motivul formal că un OP a fost emis la data de 08.08.2012, ulterioară perioadei de valabilitate a contractului nr. x/C/17.04.2012, respectiv până la 31.07.2012, în condiţiile în care făcea totuşi dovada executării obligaţiei contractuale în perioada de valabilitate a acestuia, prezentarea ulterioară a decontului de cheltuieli nefiind un motiv de restituire a sumei acordată cu titlu de avans, în condiţiile în care se face dovada efectuării prestaţiilor.

Faţă de aceste considerente, instanţa fondului a respins ca fiind neîntemeiată acţiunea reclamantului.

Instanţa de control judiciar urmează a menţine soluţia pronunţată de curtea de apel, constatând că în cauză nu este demonstrată ipoteza vizată de prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Astfel cum rezultă din economia dosarului, recurenta reclamantă şi-a întemeiat cererea de obligare a intimatei-pârâte la restituirea avansului primit pe dispoziţiile art. 8.3 din contractul de finanţare nr. x pe faptul depunerii cu întârziere a raportului final de activitate, însoţit de decontul final şi documentele aferente acestuia.

Este de necontestat faptul că intimata pârâtă şi-a îndeplinit obligaţia de a prezenta acest raport de activitate şi decontul final însă, din probatoriul administrat în cauză rezultă că aceste documente au fost depuse la data de 8 august respectiv 16 august 2012.

Deşi recurenta reclamantă a susţinut şi cu prilejul dezbaterii recursului că obligaţia de recuperare a avansului intervine automat, odată cu constatarea încălcării prevederilor art. 8.3 din contractul de finanţare mai sus menţionat, Înalta Curte constată că modalitatea de redactare a prevederilor contractuale la care se referă recurenta reclamantă nu susţine o atare interpretare.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 8.3 din contract, beneficiarul trebuie să prezinte un dosar complet, necompletarea unei părţi a raportului sau nedepunerea lui în termenul prevăzut, poate conduce la rambursare totală sau parţială a sumelor primite de la finanţator.

Prin urmare, utilizarea unei sintagme de natură a reliefa un condiţional optativ duce la concluzia că nu orice nerespectare a prevederilor contractuale angajează obligaţia beneficiarului de restituire, context în care finanţatorul, formulând solicitarea de recuperare a avansului, exercită un veritabil drept de apreciere, ce nu trebuie să reflecte un exces de putere.

Or, circumstanţele particulare ale cauzei, concretizate în faptul depunerii, de către intimata pârâtă a documentelor la care face referire art. 8 din contract, chiar dacă aceasta a avut loc cu o întârziere nesemnificativă, nu justifică opţiunea restituirii în întregime a avansului primit, opţiune caracterizată, în atare context, ca fiind excesivă.

Faţă de aceste considerente recursul civil de faţă va fi respins ca fiind nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Ministerul pentru Românii de Pretutindeni (în calitate de continuator al Ministerului Afacerilor Externe-Departamentul pentru Românii de Pretutindeni) împotriva Sentinţei nr. 1119 din 05 aprilie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 martie 2019.

GGC - GV