Recourse nullity for lack of handwritten signature on appeal filed via email

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea ce face obiectul prezentului recurs

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 05.02.2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Dej, să i se comunice, la adresa de email menţionată în cerere, un răspuns, în sensul comunicării contractelor încheiate cu mai mulţi artişti sau cu reprezentanţii acestora pentru reprezentaţia din cadrul evenimentului Zilele Municipiului Dej 2017 şi să i se comunice un răspuns la reclamaţia administrativă expediată în data de 18.01.2018, cu respectarea art. 35 alin. (2) lit. e) din H.G. nr. 123/2012.

Prin Sentinţa civilă nr. 1172 din 23 aprilie 2018, Tribunalul Cluj a admis, în parte, cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Dej, a obligat pârâtul să comunice reclamantului, prin email, contractele solicitate prin cererea de informaţii publice şi a respins, în rest cererea.

1.2. Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul A., înregistrat pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 12.06.2018.

A solicitat casarea, în parte, a hotărârii atacate. Prin cerere, a invocat excepţia de neconstituţionalitate a art. 7 alin. (1) al Legii nr. 544/2001 pentru încălcarea principiului securităţii juridice dedus din art. 1 alin. (5) al Constituţiei României şi al dreptului la informaţie prevăzut de art. 31 al Constituţiei României.

Prin Decizia nr. 3854 din 24 septembrie 2018, Curtea de Apel Cluj a admis recursul, a casat, în parte, sub aspectul soluţiei pronunţate asupra capătului de cerere referitor la plata cheltuielilor de judecată şi, în rejudecare, a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 0,38 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată la fond. A menţinut, în rest, sentinţa atacată.

În practicaua deciziei, instanţa a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate invocată, reţinând că nu are legătură cu fondul cauzei, pentru că se invocă chestiuni care ţin de data înregistrării şi pentru că problema ce face obiectul cauzei priveşte modul în care s-ar putea proba faptul că s-a trimis sau nu e-mailul sau dacă s-a primit sau nu acel e-mail.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei decizii, recurentul-reclamant A. a formulat recurs, solicitând admiterea recursului şi dispunerea sesizării Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 7 alin. (1) al Legii nr. 544/2001.

Prin recurs, a invocat excepţia de neconstituţionalitate a art. 29 alin. (5) al Legii nr. 47/1992.

3. Soluţia instanţei de recurs

Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, în condiţiile art. 499 C. proc. civ.

3.1. Instanţa de control judiciar constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ., potrivit cărora "Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: (...) semnătura părţii sau a mandatarului părţii în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic."

Aceste dispoziţii se corelează cu dispoziţiile generale în materia depunerii cererilor adresate instanţelor de judecată, art. 148 C. proc. civ. precizând că "Orice cerere adresată instanţelor judecătoreşti trebuie să fie formulată în scris şi să cuprindă (...), precum şi semnătura."

Potrivit art. 268 din C. proc. civ., având denumirea marginală Rolul semnăturii: "(1) Semnătura unui înscris face deplină credinţă, până la proba contrară, despre existenţa consimţământului părţii care l-a semnat cu privire la conţinutul acestuia. (...).

(2) Când semnătura este electronică, aceasta nu este valabilă decât dacă este reprodusă în condiţiile prevăzute de lege.".

3.2. Constată Înalta Curte că, potrivit art. 4 pct. 3, 4 şi 5 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică,

"3. semnătura electronică reprezintă date în forma electronică, care sunt ataşate sau logic asociate cu alte date în formă electronică şi care servesc ca metodă de identificare

4. semnătură electronică extinsă reprezintă acea semnătură electronică care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

a) este legată în mod unic de semnatar;

b) asigură identificarea semnatarului;

c) este creată prin mijloace controlate exclusiv de semnatar;

d) este legată de datele în formă electronică, la care se raportează în aşa fel încât orice modificare ulterioară a acestora este identificabilă;

5. semnatar reprezintă o persoana care deţine un dispozitiv de creare a semnăturii electronice şi care acţionează fie în nume propriu, fie ca reprezentant al unui terţ;".

De asemenea, conform art. 7 din aceeaşi lege, în cazul în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiţie de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplineşte această cerinţă dacă i s-a încorporat sau ataşat o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat şi generată printr-un dispozitiv securizat de creare a semnăturii.

Prin urmare, reţine Înalta Curte că semnătura electronică certifică faptul că documentul digital este realizat sau, cel puţin, asumat de către persoana care l-a semnat, iar conţinutul documentului digital nu a suferit modificări din momentul semnării electronice.

Or, fişierul rezultat (un .pdf, cum este cazul de faţă) prin scanarea unei pagini semnate olograf nu este considerat un document semnat electronic.

3.3. În cauză, cererea de recurs a fost depusă exclusiv prin e-mail, fără a avea ataşată o semnătură electronică în sensul prevăzut de lege.

Deşi recurentul a fost citat cu menţiunea de a depune cererea de recurs semnată olograf în original, nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei.

Potrivit art. 486 alin. (3) C. proc. civ., cerinţa privind semnătura recursului de către parte este prevăzută sub sancţiunea nulităţii.

3.4. În şedinţa Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din data de 29 ianuarie 2018, cu privire la aspectul lipsei semnăturii olografe de pe cererea de recurs şi al neîndeplinirii condiţiei în ipoteza înaintării recursului exclusiv prin fax/e-mail, a fost stabilită, cu majoritate, următoarea soluţie de principiu:

"În ipoteza în care o parte litigantă înaintează cererea de recurs exclusiv prin fax sau e-mail şi instanţa face demersuri pentru a obţine exemplarul purtând semnătura olografă, iar partea nu se conformează, sancţiunea aplicabilă este cea a anulării cererii de recurs."

3.5. În aceste condiţii, Înalta Curte constată ca nu sunt întrunite condiţiile de formă ale recursului prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ., urmând a constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de A. împotriva Deciziei nr. 3854 din 24 septembrie 2018 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 martie 2019.

GGC - GV