Incompatibility between holding public office and individual merchant status under Law 161/2003

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 11.05.2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/28.04.2016 prin care s-a reţinut existenţa stării de incompatibilitate întrucât, începând cu 11.01.2013, a deţinut, simultan, atât funcţia de viceprimar al Comunei B., judeţul Neamţ, cât şi calitatea de comerciant în cadrul Întreprinderii Individuale A., fiind încălcate dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003.

1.2. Soluţia primei instanţe

Prin Sentinţa nr. 116 din 27 octombrie 2016, Curtea de Apel Bacău a respins acţiunea reclamantului, ca nefondată.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., reclamantul A. a formulat recurs, solicitând admiterea recursului şi, pe fond, anularea raportului întocmit de Agenţia Naţională de Integritate.

A susţinut recurentul-reclamant că sunt nefondate concluziile primei instanţe, pentru că nu a făcut niciun act de comerţ din momentul în care a ocupat funcţia de viceprimar, activităţile având un caracter personal gospodăresc.

De asemenea, Întreprinderea Individuală A. nu a avut nicio legătură comercială sau de alt tip cu Primăria şi Consiliul Local B. sau cu vreo altă entitate juridică în care să fie implicate cele două instituţii.

3. Apărările intimatei

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4. Decizia instanţei de recurs

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, constată că recursul este nefondat, neputându-se reţine incidenţa vreunui motiv de casare prevăzut la art. 488 C. proc. civ., pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

4.1. Recurentul-reclamant A. a supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ, pe calea prevăzută de dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 176/2010, Raportul de evaluare nr. x/28.04.2016 prin care Agenţia Naţională de Integritate a reţinut că acesta, în calitate de viceprimar al Comunei B., judeţul Neamţ, s-a aflat în stare de incompatibilitate începând cu data de 11.01.2013, întrucât a deţinut concomitent cu funcţia de viceprimar şi calitatea de titular întreprindere individuală, în cadrul A.-Întreprindere Individuală.

Verificând elementele stării de incompatibilitate, prima instanţă a respins ca nefondată contestaţia reclamantului reţinând temeinicia şi legalitatea raportului de evaluare atacat, constatând, în baza probatoriului administrat în cauză, că reclamantul a încălcat în exercitarea mandatului de viceprimar interdicţiile prevăzute de dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.

4.2. Înalta Curte reţine că, potrivit art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, astfel cum era în vigoare în perioada analizată, funcţia de viceprimar este incompatibilă cu calitatea de comerciant persoană fizică.

Aceste dispoziţii legale nu permiteau deţinerea simultană, de către aceeaşi persoană, a unei funcţii sau demnităţi publice şi a calităţii de comerciant persoană fizică.

Opţiunea aparţine în exclusivitate destinatarului normei, conform art. 91 din Legea nr. 161/2003, care poate deţine ori calitatea de comerciant persoană fizică, prestând activitate economică în calitate de comerciant, ori funcţia sau demnitatea publică.

În cauză, din probatoriul administrat, rezultă că A. Întreprindere Individuală a fost înregistrată în Registrul Comerţului la data de 11.01.2013, deşi, la data respectivă, titularul întreprinderii, A., deţinea şi funcţia de viceprimar al Comunei B. (ales prin Hotărârea nr. 31/26.06.2012 emisă de Consiliul Local al Comunei B.).

Recurentul-reclamant nu contestă împrejurarea că a deţinut funcţia de viceprimar concomitent cu cea de reprezentant al întreprinderii individuale, însă susţine că nu a făcut acte de comerţ, activitatea desfăşurată având caracter gospodăresc, şi că nu a avut legături comerciale cu Primăria sau Consiliul Local B.

4.3. În primul rând, reţine Înalta Curte că art. 87 din Legea nr. 161/2003, în vigoare în perioada analizată, nu distingea cu privire la "exercitarea" unor funcţii sau calităţi, fiind suficientă, pentru a se reţine încălcarea regimului juridic al incompatibilităţilor, numai "deţinerea" calităţii.

Articolul menţionat a fost modificat abia prin Legea nr. 87/2017, în sensul că starea de incompatibilitate trebuie reţinută în raport cu "exercitarea" unor funcţii sau activităţi.

Trecând peste acest aspect, Înalta Curte, contrar susţinerilor din recurs, constată că, din probatoriul administrat, rezultă, cu evidenţă, că recurentul a exercitat activitatea de comerciant, a desfăşurat activitate economică şi a încasat venituri din această activitate (conform declaraţiilor de avere întocmite de reclamant şi adeverinţelor emise de ANAF - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ, aflate la dosar fond).

4.4. Prin urmare, sunt nefondate alegaţiile recurentului-reclamant în sensul că ar fi desfăşurat activităţi gospodăreşti, în cauză fiind dovedită exercitarea calităţii de comerciant concomitent cu deţinerea funcţiei de viceprimar.

Aspectele invocate de recurent, că nu ar fi avut relaţii comerciale cu Primăria sau cu Consiliul Local B., nu au nicio relevanţă în cauză.

Finalitatea urmărită de legiuitor prin adoptarea Legii nr. 161/2003 constă în asigurarea integrităţii în exercitarea demnităţilor şi funcţiilor publice, precum şi în prevenirea corupţiei, astfel cum se prevede expres în art. 8 alin. (1) din Legea nr. 176/2010. Prin urmare, obiectul care circumscrie sfera de incidenţă a incompatibilităţilor vizate de Legea nr. 161/2003 îl constituie protejarea integrităţii persoanei ce ocupă o funcţie sau demnitate publică de eventualele ingerinţe determinate de interese personale ce decurg din desfăşurarea în paralel a unor activităţi private conexe. În egală măsură, în accepţiunea legiuitorului, protejarea integrităţii se corelează în mod necesar cu evitarea faptelor de corupţie ce ar putea fi săvârşite ca urmare a îmbinării exercitării funcţiei publice cu desfăşurarea unor activităţi economice.

4.5. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Prin urmare, dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanţă reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente, astfel că, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva Sentinţei nr. 116 din 27 octombrie 2016 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 martie 2019.

GGC - GV