Tax suspension overturned: taxpayer wins partial annulment, administrative appeal ordered on merits.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Romanian High Court of Cassation and Justice (Administrative and Fiscal Litigation Section) dismissed as unfounded the appeal filed by the tax authority (DGRFP Cluj through AJFP Maramureș), thereby upholding the lower court's partial annulment of the tax decision and its order to resolve the administrative tax appeal on the merits for the amount of RON 3,505,607. The underlying dispute involved a taxpayer challenging a tax assessment decision and fiscal inspection report that increased its tax base for corporate income tax and VAT, with additional obligations totaling RON 3,510,072, and the tax authority's decision to suspend the administrative contest pending the outcome of a criminal investigation for tax evasion. The Court held that, under Article 214(1)(a) of the Tax Procedure Code and consistent with Constitutional Court Decision No. 95/2011, suspension of administrative tax proceedings is an exceptional measure permissible only where there is a strict interdependence and decisive influence between the criminal findings and the administrative resolution. Here, the criminal referral covered only the omission of recording commercial operations, whereas the disputed issues—recharacterization of transactions, deductibility of expenses, and inventory discharge—could be resolved on fiscal grounds, and the authority failed to demonstrate the required decisive influence, thus compelling the administrative body to proceed with the contest.
Legislator headnote
AI generatedart. 483 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, art. 496 C. proc. civ, art. 20 din Legea nr. 554/2004; Tax suspension overturned: taxpayer wins partial annulment, administrative appeal ordered on merits: The underlying dispute involved a taxpayer challenging a tax assessment decision and fiscal inspection report that increased its tax base for corporate income tax and VAT, with additional obligations totaling RON 3,510,072, and the tax authority's decision to suspend the administrative contest pending the outcome of a criminal investigation for tax evasion. The Court held that, under Article 214(1)(a) of the Tax Procedure Code and consistent with Constitutional Court Decision No. 95/2011, suspension of administrative tax proceedings is an exceptional measure permissible only where there is a strict interdependence and decisive influence between the criminal findings and the administrative resolution. Here, the criminal referral covered only the omission of recording commercial operations, whereas the disputed issues—recharacterization of transactions, deductibility of expenses, and inventory discharge—could be resolved on fiscal grounds, and the authority failed to demonstrate the required decisive influence, thus compelling the administrative body to proceed with the contest.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedGround for rejecting the appeal as unfounded.
Applied together with Art. 496 C. proc. civ. as the basis for the ruling on the appeal.
Full text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată, la data de 08.02.2016, pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele ANAF - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Cluj şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Maramureş,
- anularea Deciziei de impunere nr. x/13.10.2015 prin care a fost suplimentată baza de calcul a obligaţiilor fiscale datorate de reclamantă;
- eliminarea din baza de impunere a sumelor suplimentare stabilite prin Decizia de impunere atacată, cu consecinţa anulării obligaţiilor suplimentare stabilite, reprezentând impozit pe profit şi TVA, împreună cu accesoriile aferente, în sumă totală de 3.510.072 RON;
- înlăturarea măsurilor dispuse de către organul de control fiscal, prin Decizia de impunere atacată, prin care a fost obligată la efectuarea înregistrărilor privind baza de impunere;
- anularea Raportului de inspecţie fiscală nr. x/13.10.2015.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin Sentinţa civilă nr. 357 din 11 noiembrie 2016, Curtea de Apel Cluj a admis, în parte, acţiunea, a anulat parţial Decizia nr. 340 din 10.06.2016 emisă de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca cu privire la pct. 2 din dispozitivul acesteia de suspendare a soluţionării contestaţiei şi a dispus soluţionarea pe fond a contestaţiei împotriva Deciziei de impunere nr. x/13.10.2015 pentru suma de 3.505.607 RON.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., au formulat recurs pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Maramureş, pentru motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Recurenta-pârâtă critică hotărârea primei instanţe din perspectiva aplicării greşite a dispoziţiilor art. 214 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc. , susţinând că între stabilirea obligaţiilor fiscale constatate prin Raportul de inspecţie fiscală nr. x/13.10.2015 şi Decizia de impunere nr. x/13.10.2015, precum şi stabilirea caracterului infracţional al faptelor săvârşite există o strânsă interdependenţă de care depinde soluţionarea cauzei pe cale administrativă.
Această interdependenţă, susţine recurenta-pârâtă, constă în faptul că urmare a verificărilor efectuate de organele de inspecţie fiscală s-au constatat deficienţe, iar organele administrative nu se pot pronunţa pe fondul cauzei înainte de a se finaliza soluţionarea laturii penale, deoarece pentru operaţiunile efectuate se ridică problema realităţii şi legalităţii acestora.
Operaţiunile sus-menţionate au implicaţii fiscale asupra diminuării profitului impozabil la 30.06.2012; diminuarea avansurilor ridicate de către administratorul societăţii, înfiinţarea de societăţi comerciale neplătitoare de TVA, microîntreprinderi, cu scopul de a se evita plata TVA colectată la momentul vânzării cu amănuntul, acolo unde adaosul comercial este unul ridicat; încasarea unor sume în plus, de la microîntreprinderi faţă de valoarea facturată a acestora, fără a se constitui venituri pentru aceste sume şi fără a se colecta TVA aferentă; înregistrarea cheltuielilor cu chiriile aferente spaţiilor descrise în diverse mall-uri, în condiţiile în care veniturile aferente vânzării cu amănuntul sunt transferate microîntreprinderilor; înregistrarea unor cheltuieli directe mai mari decât producţia obţinută, marfa descărcată nejustificat din gestiune, diminuarea profitului impozabil la 31.12.2014 prin majorarea artificială a cheltuielilor înregistrate în contul 607 " cheltuieli cu mărfurile" înregistrarea în contul 473 "decontări din operaţiuni în curs de clarificare" a unor sume reprezentând numerar ridicat de către administratorul societăţii, nerestituit sau nedecontat cu documente primare, înregistrarea unor sume în contul 5124 "conturi în valută" pentru care nu există justificare.
Recurenta-pârâtă susţine că în speţă există suspiciunea de evaziune fiscală, iar neluarea în considerare a soluţiei date în procesul penal ar putea conduce la constatarea între hotărârea penală şi cea civilă.
Recurenta-pârâtă invocă şi considerentele Deciziei nr. 95/2011 pronunţată de Curtea Constituţională, conform cărora, în ipoteza în care soluţionarea contestaţiei administrative este condiţionată de înrâurirea hotărâtoare pe care o are contestatoarea de către organele competente a elementelor constitutive ale unei infracţiuni asupra soluţiei ce se va da în procedura administrativă, este firesc ca această ultimă procedură să fie suspendată.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analiza motivelor de casare.
Pentru îndeplinirea în cauză a condiţiilor prevăzute de disp. art. 214 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc. , interpretarea şi aplicarea corectă a acestor dispoziţii legale, impun a se realiza o analiză a aspectelor indicate în sesizarea penală.
În acest sens, este obligatoriu ca între stabilirea obligaţiilor fiscale constatate şi stabilirea caracterului infracţional al faptelor săvârşite să existe o strânsă interdependenţă de care va depinde soluţionarea cauzei în faza administrativă.
Aşadar, măsura suspendării soluţionării contestaţiei administrative fiscale este o situaţie de excepţie şi numai dacă indiciile săvârşirii unei infracţiuni ar avea o înrâurire hotărâtoare pentru lămurirea acesteia, poate fi aplicată această măsură.
În speţă, instanţa de fond a considerat că nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de lege, deoarece sesizarea penală priveşte numai infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, referitoare la omisiunea evidenţierii, în tot sau în parte, în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate.
Or, atât în faţa instanţei de fond, cât şi prin motivele de nelegalitate invocate, recurenta-pârâtă susţine chestiunea realităţii şi legalităţii operaţiunilor efectuate, precum şi recalificarea unor operaţiuni comerciale.
În mică măsură, cu referire la neoperarea în contabilitate a facturilor de vânzare emise, astfel că s-au înregistrat cheltuieli directe mai mari decât producţia obţinută, aspectele pot avea legătură cu sesizarea personală, însă nu s-a demonstrat şi îndeplinirea condiţiei existenţei înrâuririi hotărâtoare asupra dezlegării pricinii.
De asemenea, problema impozitului pe profit sau a dividendelor nu are legătură cu urmărirea penală, deoarece pierderea fiscală se clarifică în funcţie de probele administrate în cauză, respectiv de existenţa unui act autentic de vânzare-cumpărare.
Înregistrarea unor sume în contul 5124 "conturi în valută" este explicată prin existenţa unei erori a sistemului ERP folosit, iar ulterior a avut loc o stornare a sumei, pentru a nu se influenţa profitul societăţii.
În acest sens, în acord cu cele reţinute de prima instanţă, chestiunile în discuţie pot fi soluţionate pe tărâm fiscal, respectiv recalificarea operaţiunilor, deductibilitatea/nedeductibilitatea unor cheltuieli sau descărcarea de gestiune.
Referirea la considerentele Deciziei nr. 95/2011 pronunţată de Curtea Constituţională consolidează aprecierile făcute de Înalta Curte cu privire la posibilitatea organului de soluţionare a contestaţiei de a suspenda, prin decizie motivată, soluţionarea cauzei, numai sub condiţia ca această măsură să fie precedată de înrâurirea hotărâtoare pe care o are constatarea de către organele competente a elementelor constitutive ale unei infracţiuni asupra soluţiei ce urmează să fie dată în procedura administrativă.
În sens contrar, suspendarea nu poate opera, iar organul administrativ este obligat să soluţioneze contestaţia formulată.
Se poate pune problema unei contrarietăţi între hotărârea penală şi cea civilă numai dacă sunt îndeplinite disp. art. 214 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc. , iar organul fiscal nu optează pentru suspendare, dar în această ipoteză numai instanţa de judecată civilă are competenţa să hotărască dacă este incident un alt motiv de suspendare a soluţionării pricinii sau dimpotrivă, nu există niciun impediment pentru continuarea judecăţii.
Faţă de acestea, în temeiul art. 496 C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, se va reţine neîntrunirea motivelor de nelegalitate invocate şi se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Maramureş împotriva Sentinţei nr. 357 din 11 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 martie 2019.
GGC - GV