Referee’s Liability for Spectators’ Racist Chants and Validity of Anti-Discrimination Sanction for Passivity

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea instanţei de fond

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 18.04.2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, anularea Hotărârii nr. 182/02.03.2016 emise de pârât, cu consecinţa exonerării de la plata amenzii contravenţionale aplicate, de 3.000 RON.

Prin Sentinţa civilă nr. 3630 din 18 noiembrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti a admis acţiunea reclamantului, a anulat Hotărârea nr. 182/2016 emisă de CNCD şi a exonerat reclamantul de la plata amenzii, obligând pârâtul să plătească reclamantului 50 de RON cheltuieli de judecată.

2. Recursul exercitat în cauză

Împotriva acestei sentinţe, pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea în tot a sentinţei recurate şi, pe fond, respingerea acţiunii reclamantului A., ca neîntemeiată.

A susţinut recurentul-pârât că prin Hotărârea nr. 182/02.03.2016, emisă în urma Autosesizării nr. 706/10.02.2016, în Dosarul CNCD nr. 1A/2016, s-a constatat că aspectele sesizate întrunesc elementele constitutive ale unei fapte de discriminare conform art. 2 alin. (1) şi (5) coroborat cu art. 15 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare şi s-a dispus sancţionarea părţilor reclamate cu amendă contravenţională, conform art. 26 alin. (1) şi (2) din O.G. nr. 137/2000, respectiv B. cu 5.000 RON, Federaţia Română de Handbal cu 5.000 RON, C. - observatorul meciului din partea FRH cu 3.000 RON, A. - arbitru cu 2.000 RON şi D. - arbitru cu 2.000 RON.

Autosesizarea nr. 706/10.02.2016 a avut în vedere manifestările rasiste petrecute la meciul de handbal feminin B. - E. În timpul competiţiei sportive, handbalista F., care activează în cadrul echipei E., a fost discriminată prin faptul că o parte a publicului a scandat onomatopee ce imită sunetele scoase de maimuţe.

Referitor la cele reţinute de prima instanţă, a arătat că, într-adevăr, dintr-o regretabilă eroare, în Dosarul nr. x/2016, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării nu a dispus introducerea în cauză şi citarea în calitate de parte reclamată a domnului A., arbitrul meciului de handbal din data de 09.02.2016.

Cu toate acestea, în raport cu art. 175 alin. (1) C. proc. civ., dreptul la un proces echitabil, respectiv dreptul la apărare al celor interesaţi, se consideră a fi garantat, satisfăcut dacă au posibilitatea de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor şi intereselor lor legitime, drept consacrat de art. 20 alin. (9) din O.G. nr. 137/2000.

Acest articol asigură dreptul părţii interesate de a contesta hotărârea CNCD în faţa instanţei de judecată, care oferă toate garanţiile în domeniu, astfel încât nu este imperios necesar, sub sancţiunea nulităţii, ca procedurile în faţa autorităţii administrative să fie conforme prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituţia României.

În acest sens, s-a pronunţat şi Curtea Constituţională prin Decizia nr. 1096/2008, prin care s-a reţinut că anumite nereguli în procedura administrativă a CNCD nu pot duce la anularea hotărârii Consiliului, în faţa instanţei dându-i-se posibilitate reclamantului să îşi susţină poziţia, respectându-i-se principiul contradictorialităţii şi dreptul la apărare.

Pe cale de consecinţă, neregulile constatate în procedura administrativ-jurisdicţională desfăşurată în faţa Consiliului nu pot duce la anularea actului.

În ceea ce priveşte cele reţinute de prima instanţă, referitor la obligaţia reclamantului ca arbitru în teren, a invocat recurentul-pârât art. 10, art. 11 şi art. 62 din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare a Comisiei de Arbitri, care prevăd atribuţiile arbitrului de handbal.

A apreciat că şi în Regulamentul Jocului de Handbal sunt prevăzute la pct. 17:5 şi 17:12 condiţiile în care se desfăşoară jocul de handbal şi responsabilitatea arbitrului.

Astfel, în raport cu art. 2 alin. (1), (3) şi (4) din O.G. nr. 137/2000, din studierea documentelor depuse la dosar şi a înregistrărilor rezultă că reclamantul A. a avut un comportament pasiv, neintervenind prompt la momentul declanşării incidentului constând în scandarea de către o parte a publicului prezent la meciul de handbal de onomatopee ce imită sunetele scoase de maimuţe la adresa jucătoarei F., fapt ce constituie discriminare în înţelesul prevederilor art. 2 alin. (1), (4) şi (5) coroborat cu art. 15 din O.G. nr. 137/2000.

3. Apărările intimatului-reclamant

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4. Decizia instanţei de recurs

Înalta Curte, examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurenta-reclamantă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, constată că recursul este nefondat, neputându-se reţine motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocat de recurent.

Prin acţiunea dedusă judecăţii, reclamantul A. a solicitat anularea Hotărârii nr. 182/02.03.2016 emise de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi exonerarea sa de la plata amenzii.

4.1. Conform art. 2 lit. d) din Legea nr. 554/2004, este act administrativ-jurisdicţional actul emis de o autoritate administrativă învestită, prin lege organică, cu atribuţii de jurisdicţie administrativă specială.

Jurisdicţia administrativă reprezintă un tip special de jurisdicţie, înfăptuită de organe de natura administrativă, care sunt învestite cu atribuţii jurisdicţionale.

Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării este o astfel de autoritate, care exercită o jurisdicţie administrativă.

Aspect necontestat, de altfel, de către recurent, CNCD soluţionează sesizările cu respectarea principiilor specifice procedurii judiciare, prin citarea părţilor implicate şi cu ascultarea lor, respectându-se contradictorialitatea şi dreptul la apărare.

Această procedură este prevăzută la art. 20 din O.G. nr. 137/2000 şi la art. 38 din Ordinul Preşedintelui CNCD nr. 144/2008 privind aprobarea procedurii interne de soluţionare a petiţiilor şi sesizărilor.

Hotărârea emisă în urma acestei proceduri este luată de Colegiul Director al CNCD şi este motivată, putând fi atacată la instanţa de contencios administrativ, iar, în cazul în care nu este atacată, constituie, de drept, titlu executoriu.

Prin urmare, necitarea părţii reclamate în faţa CNCD constituie un motiv de nulitate al hotărârii emise în aceste condiţii.

Acest aspect este întărit, de altfel, şi prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1096/2008 referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor capitolului II Dispoziţii speciale secţiunea a VI-a Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (art. 16 - 25) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, decizie invocată chiar de recurentul-pârât.

Astfel, instanţa de control constituţional a reţinut următoarele: "Săvârşirea unei contravenţii în domeniul reglementat de O.G. nr. 137/2000 dă naştere raportului juridic de drept substanţial care, în conţinutul său, cuprinde dreptul organului constatator, Colegiul director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, de a trage la răspundere contravenţională pe făptuitor şi obligaţia acestuia de a suporta sancţiunea contravenţională.

Faţă de această modalitate de sesizare, Curtea reţine că posibilitatea de a desfăşura activitatea jurisdicţională din oficiu este întemeiată pe rolul activ pe care trebuie să îl îndeplinească Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, ca autoritate ale cărei obiective şi sarcini au fost în mod exclusiv orientate către domeniul discriminării, rol exercitat în vederea aflării adevărului şi prevenirii şi combaterii tuturor actelor de discriminare, aşa cum O.G. nr. 137/2000, prin însuşi titlu, îşi propune ca finalitate.

Pe de altă parte, Curtea constată că, deşi activitatea jurisdicţională se declanşează şi din oficiu, desfăşurarea ulterioară a acesteia este lăsată la dispoziţia persoanei vătămate, care poate să îşi însuşească sau nu sesizarea Consiliului în privinţa actelor sau faptelor de discriminare de care este în mod direct afectată. Astfel, ca urmare a autosesizării Consiliului, acesta va dispune măsurile specifice constatării existenţei discriminării, cu citarea obligatorie a părţilor şi acordarea dreptului la apărare. În situaţia în care victima discriminării înţelege să se opună constatării şi sancţionării, speţa respectivă se soluţionează prin procedura reglementată de art. 19 alin. (1) lit. b) din ordonanţă, respectiv prin mediere.".

4.2. Trecând peste aceste aspecte de procedură, Înalta Curte reţine că, pe fondul autosesizării, nu se pot reţine elementele unei fapte de discriminare.

Potrivit art. 15 din O.G. nr. 137/2000, "Art. 15. - Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, dacă fapta nu intră sub incidenţa legii penale, orice comportament manifestat în public, având caracter de propagandă naţionalist-şovină, de instigare la ură rasială sau naţională, ori acel comportament care are ca scop sau vizează atingerea demnităţii ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptat împotriva unei persoane, unui grup de persoane sau unei comunităţi şi legat de apartenenţa acestora la o anumită rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuală a acestuia."

Prin hotărârea contestată, CNCD a reţinut, referitor la comportamentul intimatului-reclamant A., că acesta întruneşte elementele constitutive ale contravenţiei prevăzute la art. 2 alin. (5), art. 2 alin. (4) coroborat cu art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 republicată.

Dispoziţiile legale avute în vedere de CNCD prevăd următoarele:

"Art. 2. - (1) Potrivit prezentei ordonanţe, prin discriminare se înţelege orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice.

(...)

(4) Orice comportament activ ori pasiv care, prin efectele pe care le generează, favorizează sau defavorizează nejustificat ori supune unui tratament injust sau degradant o persoană, un grup de persoane sau o comunitate faţă de alte persoane, grupuri de persoane sau comunităţi atrage răspunderea contravenţională conform prezentei ordonanţe, dacă nu intră sub incidenţa legii penale.

(5) Constituie hărţuire şi se sancţionează contravenţional orice comportament pe criteriu de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, gen, orientare sexuală, apartenenţă la o categorie defavorizată, vârstă, handicap, statut de refugiat ori azilant sau orice alt criteriu care duce la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv.

(...)."

Deci, pentru ca o faptă să fie tipică normei contravenţionale prescrise de art. 15 din O.G. nr. 137/2000, conform textului legal mai sus redat, trebuie să îndeplinească o condiţie specială sub aspectul laturii subiective, respectiv fapta să fie comisă cu intenţia de a instiga la ură rasială sau naţională, fie să aibă drept scop sau să vizeze atingerea demnităţii ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare faţă de o anumită categorie socială.

Recurentul-pârât Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării susţine că intimatul-reclamant A., unul dintre arbitrii meciului de handbal, ar fi avut o atitudine pasivă şi nu ar fi intervenit prompt la momentul la care s-au scandat de către o parte a publicului onomatopee ce imită sunetele scoase de maimuţe.

În dovedirea comportamentului pasiv, CNCD a invocat atribuţiile arbitrilor de handbal astfel cum sunt prevăzute de Regulamentul de Organizare şi Funcţionare a Comisiei de Arbitri, subliniind faptul că activitatea arbitrilor de handbal are ca scop asigurarea desfăşurării jocurilor de handbal organizate de organele competente în conformitate cu Regulamentul Jocului de Handbal, stabilit de Federaţia Internaţională de Handbal şi în concordanţă cu Regulamentul de Organizare a Federaţiei Române de Handbal.

De asemenea, a arătat că arbitrul de handbal are obligaţia de a respecta prevederile regulamentelor menţionate şi de a veghea la respectarea acestora de către toţi factorii implicaţi în desfăşurarea jocului de handbal la care este delegat şi că are următoarele îndatoriri

- de a da dovadă de cinste, corectitudine şi imparţialitate în conducerea jocurilor de handbal,

- de a completa Raportul de joc în mod corect şi detaliat, cu claritate, semnalând orice eveniment în legătură cu desfăşurarea jocului şi să-l transmită Comisiei de Competiţii a FRH

- să fie un exemplu de conduită pentru sportivi, antrenori, oficiali şi spectatori, evitând orice discuţii sau gesturi jignitoare la adresa acestora

- să respecte cu stricteţe Regulamentul Disciplinar şi să nu jignească (insulte) colegii, arbitri, observatorii, inspectorii sau organele federale.

A mai invocat recurentul-pârât şi articole din Regulamentul Jocului de Handbal, potrivit cărora arbitrul are responsabilitatea să se asigure că jocul de desfăşoară în conformitate cu regulamentul de joc şi ei trebuie să sancţioneze orice abatere de la regulament, având dreptul să suspende temporar sau permanent un joc.

Constată Înalta Curte că toate aceste atribuţii, în raport cu care recurentul-pârât apreciază că intimatul-reclamant ar fi avut o atitudine pasivă, nesancţionând publicul spectator care scanda onomatopee, nu privesc decât desfăşurarea jocului de handbal în teren, în limitele regulamentului de joc, fără nicio atribuţie în privinţa sancţionării publicului spectator pentru comportamentul acestuia.

De altfel, potrivit art. 69-Incidente produse de spectatori din Regulamentului Disciplinar al FRH, organizatorul jocului este răspunzător pentru comportamentul neregulamentar al spectatorilor proprii, acesta fiind sancţionat în cazul în care comportamentul neregulamentar al spectatorilor cuprinde scandări sau afişarea sub orice formă de inscripţii rasiste, xenofobe şi jignitoare ori scandarea de cuvinte/expresii jignitoare/obscene.

Arbitrul de handbal are dreptul de a suspenda temporar meciul numai în condiţiile în care apreciază că desfăşurarea acestuia nu mai este posibilă. Însă, şi în acest caz, răspunderea pentru comportamentul spectatorilor aparţine tot organizatorului jocului.

În concluzie, în cazul contravenţiei de discriminare, sancţiunea este aplicabilă, în conformitate cu cadrul normativ incident, persoanelor în sarcina cărora, datorită comportamentului lor activ sau pasiv, poate fi reţinută o contribuţie la săvârşirea faptei cu caracter discriminatoriu.

Or, în cauză, în raport cu cele mai sus relevate, o astfel de contribuţie a fost în mod nelegal reţinută în sarcina intimatului-reclamant A. de către Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării prin hotărârea contestată.

4.3. Pentru considerentele expuse, neexistând motive de casare a hotărârii recurate, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării împotriva Sentinţei nr. 3630 din 18 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 martie 2019.

GGC - GV