Timeliness of supplemental claim for restitution of tax assessments and procedural error in dismissing it as late

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC A. SRL, prin administrator B., a chemat în judecată pe pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, solicitând anularea Deciziei de impunere nr. x/09.05.2014 şi a Deciziei nr. 237/19.08.2014 prin care s-a respins contestaţia administrativă formulată de reclamantă împotriva deciziei de impunere.

Prin completări succesive ale acţiunii, reclamanta a solicitat anularea Raportului de inspecţie fiscală încheiat la data de 09.05.2014, a somaţiilor nr. x/27.11.2014 şi nr. y/12.12.2014, precum şi a titlurilor executorii nr. x/06.06.2014, y/27.11.2014, titlul executoriu emis la data de 11.12.2014 şi nr. 35861/12.12.2014, obligarea pârâtelor la restituirea sumei reţinute cu titlu de impozite şi accesorii, precum şi obligarea acestora la plata dobânzilor fiscale aferente sumei reţinute.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 317 din 20 octombrie 2016, a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi şi Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. A respins cererea completatoare din 2.12.2015 ca tardiv formulată.

3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei nr. 317 din 20 octombrie 2016 a declarat recurs reclamanta SC A. SRL, solicitând casarea sentinţei atacate şi, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare pentru ca prima instanţă să soluţioneze şi cererea completatoare depusă pentru primul termen de judecată din 06.01.2015, iar, în subsidiar, casarea cu reţinere şi, în rejudecare: anularea Deciziei nr. 237/19.08.2014 emisă de către Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală; anularea Deciziei de impunere nr. x/09.05.2014 privind obligaţii suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală pentru persoane juridice, a Raportului de inspecţie fiscala nr. x/09.05.2014 şi a Procesului-verbal nr. x/09.05.2014 emise de către Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi, anularea deciziilor referitoare la obligaţiile de plată accesorii nr. x/07.07.2014, nr. y/11.12.2014 şi nr. z/19.12.2014 emise de către AJFP Galaţi, precum şi a actelor subsecvente deciziei de impunere (sub aspectul accesoriilor) şi a somaţiilor nr. x/27.11.2014, din 11.12.2014, nr. y/12.12.2014 şi titlurilor executorii nr. x/06.06.2014, y/27.11.2014, din 11.12.2014 şi nr. z/12.12.2014, restituirea către reclamantă a sumei de 18.125.672 RON reţinute de către intimata AJFP Galaţi în baza Deciziei de impunere nr. x- 229/09.05.2014 privind obligaţii suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală pentru persoane juridice şi în baza deciziilor privind accesoriile, cu aplicarea dobânzii calculate în conformitate cu dispoziţiile Codului de procedură fiscală de la data reţinerii acestora - 23.12.2014 - şi până la restituirea efectivă.

A invocat recurenta reclamantă, pe de o parte, necercetarea fondului cererii completatoare depuse pentru primul termen de judecată, considerând incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. şi, pe de altă parte, încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, fiind incident motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

II. Procedura în faţa instanţei de recurs

Intimatele pârâte ANAF şi DGRFP Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi au formulat întâmpinări, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta reclamantă a depus răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat principalele susţineri din recurs şi acţiunea introductivă.

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul reclamantei este fondat exclusiv în limitele şi pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Cu titlu preliminar, se reţine că, potrivit art. 22 alin. (5) din C. proc. civ., "judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut", această pronunţare implicând, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, obligaţia de a analiza fiecare capăt de cerere, precum şi apărările formulate de părţi, pe baza probelor administrate, în vederea stabilirii corecte a situaţiei de fapt şi cu aplicarea corespunzătoare a normelor şi principiilor de drept incidente.

În speţă, se constată că judecătorul fondului a respins ca tardivă cererea completatoare având ca obiect restituirea sumelor încasate în urma executării deciziei de impunere, cu dobânzile fiscale aferente, raportându-se exclusiv la cererea depusă la data de 02 decembrie 2015, omiţând însă cererea completatoare iniţială depusă încă din data de 05 ianuarie 2015 prin e-mail şi, ulterior, în şedinţă publică, la primul termen de judecată din 06 ianuarie 2015 - deci în termenul prevăzut de art. 204 din C. proc. civ. - prin care reclamanta a formulat critici cu privire la nelegalitatea impozitelor stabilite prin decizia de impunere nr. x/09.05.2014 şi a solicitat expres restituirea sumei de 13.117.371,56 RON reprezentând impozitele şi accesoriile reţinute ilegal.

Prin urmare, soluţia de respingere a cererii completatoare ca fiind tardivă este greşită în ceea ce priveşte obligarea pârâtei la restituirea acestei sume, urmând a fi casată (nu şi în ceea ce priveşte obligarea la plata dobânzilor fiscale, cerere formulată, într-adevăr, pentru prima oară, după primul termen de judecată şi care nu se încadrează în situaţiile de excepţie prevăzute de art. 204 alin. (2) din C. proc. civ.).

Faţă de aceste împrejurări, având în vedere dispoziţiile art. 483 alin. (3), în conformitate cu care "recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", precum şi prevederile art. 497 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora instanţa supremă, în caz de casare, trimite cauza spre o nouă judecată instanţei care a pronunţat hotărârea recurată, Înalta Curte apreciază recursul ca fiind fondat în limitele arătate, urmând să caseze sentinţa şi să trimită cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În rejudecare, se va stabili cadrul procesual (obiectul acţiunii, calitatea de reprezentant legal actual al societăţii, inclusiv prin solicitare oficială de informaţii actualizate de la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, iar în cazul pluralităţii de reprezentanţi, întinderea puterilor fiecăruia, precizarea cererilor de învestire a instanţei formulate sau însuşite doar de acest/aceşti reprezentanţi), după care vor fi analizate toate susţinerile părţilor prin raportare la dispoziţiile legale invocate şi incidente, în funcţie de cererile cu care instanţa de fond va stabili că a fost legal învestită.

Vor fi administrate toate probele necesare pentru stabilirea situaţiei concrete a încasării creanţei, iar dacă au existat încasări parţiale anterioare datei de 23 decembrie 2014: se va stabili impozitul pe profit datorat, distinct, pe etapele încasării, şi accesoriile aferente; se va stabili momentul la care s-au distribuit dividendele, în raport cu data încasării (realizării parţiale sau totale a creanţei), se va verifica, în raport cu aceste date, calculul sumelor reprezentând impozit pe dividende şi, respectiv, accesoriile aferente, avându-se în vedere şi criticile aduse referitor la baza de calcul a impozitului pe dividende.

IV. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 496 şi art. 497 coroborat cu art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta SC A. SRL împotriva Sentinţei nr. 317 din 20 octombrie 2016 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 martie 2019.

GGC - GV